Pantofi din piele de Sighet

Limba noastră-i o comoară
Și-o vorbesc de-a valma, unii,
Sunt destui ce o omoară
Agitând din morți, străbunii.

Limba noastră-i violată
De ciobani stăpâni pe turme,
Ce n-au reușit vreodată
Pe pământ să lase urme.

Limba noastră-i azi pribeagă –
Se dezvoltă cu sechele:
Surghiunită-n lumea largă
Face, sclavă, temenele.

Oare unde -s visătorii
Ce-au crezut în revoluții?
Azi în țară-i plin de molii:
Fără „piele” nu-s soluții!

Ars Publica




Pi(ș)cătura de… limbă (autor, Vasile Pop)

Cum e corect: „Fata CARE o iubesc este studentă.” sau „Fata PE CARE o iubesc este studentă.”?

Pronumele interogativ-relativ „CARE” cu funcția sintactică de complement direct apare, obligatoriu, precedat de prepoziția ,,PE”: „Parlamentarii PE CARE îi alegem, uită adesea de noi.”; „Tu ai doi frați. PE CARE îl iubești mai mult?”.

OBS. 1) Apariția lui „PE” este interzisă când substantivul cu funcția sintactică de complement direct, regent al unui adjectiv pronominal, denumește inanimate: „Nu mi-a spus CARE roman îl va citi în vacanță”; „CARE pix mi-l împrumuți?”

OBS. 2) Apariția lui „PE” este obligatorie când substantivul cu funcția sintactică de complement direct, regent al unui adjectiv pronominal, este nume de persoană: „N-am văzut PE CARE coleg l-a lovit.” ; „PE CARE colegă o apreciezi mai mult?”.

Autor, Vasile Pop




Pi(ș)cătura de limbă (autor, Vasile Pop)

Când scriem și pronunțăm „ORI”/ Când scriem și pronunțăm „OR” ?

Cele două conjuncții se confundă pentru că: . 1) se aseamănă atât formal (fiind paronime); 2) cât și funcțional – semantic, ambele fiind conjuncții coordonatoare.

Totuși, între cele două conjuncții există deosebiri semantic funcționale: 1) „ORI” exprimă un raport disjunctiv: Scrii ORI citești? Cine cântă mai frumos, Ion ORI Mihai?. 2) „ORI” poate fi substituit și este, în același timp sinonimul lui „sau”. 3) ,,OR” realizează un raport adversativ, de tipul „însă”, dar cu un grad redus al ideii de opoziție. Rolul lui „OR” este de a argumenta, menit să justifice sau să corecteze ceva: Doamna învățătoare m-a acuzat că am spart geamul. Or, în pauza respectivă, nici nu eram în clasă.

,,ORI” ȘI ,,OR” se deosebesc prin:

  1. „ORI” poate fi distribuit atât în propoziție, cât și în frază: Pleci luni ori marți? Citești ori privești la televizor?
  2. „OR” se folosește numai în frază, legând două propoziții: Colegii s-au supărat că nu i-am însoțit în excursie; or, în ziua aceea, am avut o febră foarte mare.

Punctuație și etimologie

1. Înainte de „OR” se pune punct și virgulă, iar după, numai virgulă.

2. „ORI” estu un cuvânt moștenit din latină, iar OR este un neologism de origine franceză.

Autor, Vasile Pop




RĂZBOIUL feisbuciștilor cu LIMBA… (Vasile Pop)

Dragii noștri prieteni feisbuciști,

Suntem tot noi, poporul domnului Pătraru, căruia îi mulțumim c-o făcut mai lungă rubrica Vax Populi. Vă scriem pentru că iaca că nici în Postul Mare n-am avut liniște. Că iacă ce s-o mai întâmplat, din cauză că Cartianu, un ziarist negru la suflet, s-o legat mai zilele trecute de cel mai tânăr și de cel mai frumos prim-ministru. Cică că nu cunoaște problema căcăfoniei, ba mai mult, nici limba lui n-ar ști-o ca lumea. Că din cauza a două cuvinte, scurte și alea, o ieșit mare scandal, de o ajuns ca acest scârța-scârța-pe-hârtie să ni-l facă ,,impostor”, ,,loază”, ,,batjocoritor” de limbă, și câte și mai câte. Pe deasupra, îl mai trimite să învețe ca lumea limba strămoșească, auziți, oameni buni, din cauza acestor două cuvinte: ,,CA” ,,ȘI”. Să fie lăsat în pace, că cum să se ocupe un ditamai prim-ministru de treburile căcăfoniei, că ce, n-are el destulă bătaie de cap cu treburile țării? Nu vedeți că cât se zbate el pentru noi, poporul de la Vax Populi? Că cum ar vrea el să mărească cuantumul pentru ajutoarele sociale, da nu poate, că capul acela, care parcă că-i un harbuz prins de ger, al unuia ca Cartianu, îi bagă bețe-n roate. Poate că o greșit și el puțin, poate s-o gândit să nu căcăfonească pe cineva, că vedeți ce om de treabă îi dumnealui, că cu un asemenea prim-ministru nu ne-am mai fălit de când l-am avut pe Petrică, cavalerul trecerii de la epoca socialistă la epoca capitalistă. Că câte probleme are pe cap! Uitați-vă bine la el, că când gândește profund își dă ochii peste cap, iar noi ne speriem, că ne gândim să nu-i clocotească creierului ăl deștept. Și iaca că vine ca căpcăunul Cartianu ăsta, care are un nas de parcă că-i cornul unui capricorn și ni-l face troacă de porci. Noi am propune ca Cartianu ăsta să-și vadă de treburile lui și să nu-l trimită pe scumpul nostru prim-ministru să pună mâna pe carte, că chiar că are el pe ce și pe cine pune mâna. Acuma numai pentru c-o băgat și el un ,,ȘI” în plus, credem că n-ar trebui trimis iar la școală, că el s-o gândit că fără acel ,,ȘI”ar fi putut ieși o căcăfonie. Dorim deci, ca Cartianu ăsta să nu ni-l mai căcăfonească pe scumpul nostru prim-ministru, că și asta-i treabă omenească, că așa l-o lăsat Dumnezeu pe om pe pământ, ca câteodată să se și cacafonească. Că cum ar mai putea el mânca câte ceva, dacă Cartianu ăsta ar reuși să convingă pe popor să nu se cacafonească, ba prin parlament, ba pe la televiziuni, ba și prin locuri unde ar trebui să fie intimitate.

PS1.Tocmai când era să încheiem, iată că un prieten din trupa noastră primește un e-mail de la un domn de specialitate care ne ajută să rezolvăm pentru domnul prim-ministru, problema căcăfoniei.

În atenția domnului prim-ministru!

    1. Când vrem să exprimăm comparația, și poate fi alăturat lui ca: Ion a încasat aceeași sumă ca și mine.
    2. Când vrem să arătăm calitatea sau relația, și nu mai poate fi alăturat lui ca: Ca conducător al unui stat totalitar, Ceaușescu…, Ionescu a fost desemnat ca candidat la funcția…, Ion a fost apreciat ca cel mai talentat…, Ion a fost propus ca cavaler de onoare la nunta…

OBS. 1) Pentru evitarea cacofoniei, apelăm la diferite mijloace în funcție de context: în calitate de, drept, fiind, etc: Ionescu a fost desemnat drept candidat…, În calitate de conducător al unui stat totalitar…

PS2. Greșelile de exprimare, punctuație, ortografie, etc. aparțin poporului de la rubrica Vax Populi.

OBS.2) Pentru aceia care spun, de exemplu, Ion mănâncă virgulă carne, le recomand să și-o înghită.

Autor, Vasile Pop

sursă foto: internet




„Vanghelizarea” Limbii Române (autor, Vasile Pop)

 „URMAȘILOR MEI VĂCĂREȘTI! LAS VOUĂ MOȘTENIRE: CREȘTEREA LIMBEI ROMÂNEȘTI ȘI-A PATRIEI CINSTIRE.” (Ienăchiţă Văcărescu)

-De ce plângi, ZÂNA mea?
-Cum să nu plâng? Tocmai m-am uitat în oglindă și am văzut cât de urâtă sunt, cât de sluțită sunt, cât de batjocorită sunt.
-De cine, ZÂNA mea?
De voi, de toți! Nu vă mai place de mine, vă duceți pe la alții și aduceți cuvinte cum ar fi: COOL, LOOK, CRAWL, FACEBOOK, etc.
-Recunosc, ZÂNA mea, te rog să nu mai plângi.
Lasă-mă să plâng! Nu vezi că până și aceia care ar trebui să mă ocrotească, să aibă grijă de mine mă iau în derâdere. Uită-te și tu bine la coperta acestei cărți apărute nu cu mult timp în urmă.
-Mă uit, ZÂNA mea! Parcă văd stele verzi. E posibil? Vă reproduc ce scrie pe coperta cărții:
ACADEMIA ROMÂNĂ. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al.Rosetti”. Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului. Consiliul Național al Audiovizualului. Ești COOL  și dacă vorbești corect.
-De ce taci?
-Pentru că mi-e greață. Eu i-aș fi dat titlul: EȘTI CU ADEVĂRAT ROMÂN DACĂ VORBEȘTI CORECT LIMBA NEAMULUI TĂU. Din titlul cărții pot înțelege că ești COOL dacă vorbești corect chineza sau engleza. Titlul unei cărți trebuie să aibă o semnificație aparte. Ce spune un tânăr când vede în vitrina unei librării un asemenea titlu?
-Iar plângi, ZÂNA mea!
-Aminteste-ți ce-au făcut „emanații” din mine după 1989!
-Numai din tine?
-Recunosc. Oameni fără niciun Dumnezeu s-au apucat să construiască un nou edificiu. Cum oare să dureze acel edificiu când la temelia lui au fost puse trupurile unor oameni nevinovați?
-Și apoi?
-Apoi „emanații” au luat cu asalt totul: economie, bănci, cultură, învățământ, sănătate și, nu în ultimul rând, SUFLETELE NOASTRE.
-Dar cu tine ce-au avut?
-Întreabă-i! Eu îți spun ce cred. Timp de câțiva ani după evenimentele din decembrie 1989, am fost respectată și iubită. Răul a început când s-au cocoțat acolo sus tot felul de agramați, incapabili să rostescă sau să lege două propoziții. Televiziuni, posturi de radio, ziare au fost invadate de oameni politici care aveau, în primul rând, misiunea de a face campanie electorală.
-Exemple, draga mea!
-VANGHELIE, DOCTOR DOCENT ÎN AGRAMATISM!
-Adevărat, în scurt timp a devenit „prietenul” jurnaliștilor.
-Ceea ce mă întristează e faptul că, o mare parte a jurnaliștilor, au continuat să-l aibă ca invitat în platourile televiziunilor, iar motivele pentru care a fost invitat, le știm cu toții.
-Dar școala, școala ce a făcut?
-A făcut ce a putut. Dacă unul a spus azi că-i albă, a doua zi a venit altul și a spus că-i neagră. Un singur exemplu: TESTAREA NAȚIONALĂ DIN 2012. Pentru analiza corectă a unei fraze formate din două propoziții, s-a făcut apel la un specialist în matematică. Consider că a fost o mare rușine pentru școala românească, mai ales că a fost „găsită” cea mai idioată variantă.
-Mi se pare că ești prea dură.
-Mă descarc și eu cum pot. Amintește-ți că o vreme eram prezentă la aproape toate examenele de admitere în facultate. Eram foarte apreciată în acei ani. În cele din urmă, însă, am fost dată pe ușă afară aproape de peste tot, iar rezultatele se văd astăzi.
-Știu. Pe vremuri aveam și eu grijă de tine, pentru că-mi plăceai și te iubeam. Te-am dăruit, așa frumoasă cum erai, multor candidați de la litere, drept, poliție, teologie sau educație fizică.
-Da, dar și tu m-ai trădat, ca un IUDA. M-ai părăsit și te-ai dus la verișoara mea, franceza.
-Așa au fost vremurile. Recunosc, dar am avut șansa să vizitez de mai multe ori Franța.
-Ești un egoist. M-ai înșelat cu verișoara mea, franceza, dar cu mama noastră, LATINA, ce-ați avut de-ați scos-o aproape de tot din școli? Avem noroc că țări, în care nu le e mamă, au așezat-o la loc de cinste.
-Mi-e rușine de „emanații” noștri.
-Ai și de cine. Nu va trece mult timp și voi intra în agonie. Cum e posibil ca cinci milioane de oameni care mă vorbeau să fie obligați să-și părăsească glia și, ce-i mai grav, să nu mă vorbească. Au învățat alte limbi, viața i-a obligat și, încet, încet mă vor uita și nu-și vor mai aminti de mine. Ai auzit ce zicea zilele trecute un europarlamentar român: „România moare încet. Peste 20 de ani în România nu vor mai fi români”. Și dacă România moare, vom muri și noi…
-Te-ai lăudat zilele acestea că foarte mulți foști elevi ți-au cerut prietenie pe Facebook, ba chiar i-ai îndemnat să nu-și părăsească țara.
-Da, ZÂNA mea!
-Repetă-le zilnic acest lucru! Și mai spune-le ceva: să nu mă mai „violeze” zilnic, spune-le că trebuie să fiu tot mai frumoasă, tot mai elegantă, că trbuie să mă lase moștenire și copiilor lor, nu numai feisbuciucului.

Autor, Vasile Pop




Simulare Bacalaureat-în atenția elevilor de clasa a XI-a!

Ministerul Educației a publicat modele de subiecte la Limba și Literatura Română, clasa a XI-a, pentru simularea Examenului Național de Bacalaureat din acest an. Se dorește schimbarea structurii subiectelor, în așa fel încât, să se pună accent pe creativitatea, logica și capacitatea de analiză a elevilor și nu pe învățarea mecanică.

Cei interesați pot găsi modelele și alte precizări legate de examenul de Bacalaureat AICI.

 

sursă foto: internet

 




Profesorul Ion Șuteu s-a dus un pic în ceruri…(1929-2017)

In memoriam, profesor Ion Șuteu (1929 – 2017)

Fostul meu profesor de limba română din anii liceului, Ion Șuteu, a plecat un pic să se odihnească în ceruri!

Doi ani, în Liceul „Dragoș Vodă”, ne-a ghidat, elevi fiind, pașii pe treptele cunoașterii, printre marile nume ale literaturii române, printre marile poeme pe care le iubea cu pasiune. Orele cu domnul profesor Șuteu erau o continuă delectare, discuțiile, polemicile, “provocările” literare constituiau sarea și piperul. Era mereu vesel, pus pe șotii și-și exersa cu har și talentul “actoricesc” pe care noi îl savuram cu drag.

A fost un dascăl plăcut, atipic, iubit de elevii domniei sale; s-a  dedicat  total, 41 de ani, celei mai mari iubiri: limba română!

Domnule profesor, știu că nici în ceruri nu aveți odihnă și că ne mai expediați câte o glumă bună spre… Pământ!

Dumnezeu să-l odihnească pe Profesorul Ion Șuteu!

Ion Mariș

 

 




La început de drum

roxana-pontos2La început de drum

Știm cu toții că orice început e greu. Întrebări sunt o mulțime. Răspunsurile le găsești sau nu, pe drum. Sunt oameni care te susțin, dar și oameni care te contestă. Sunt pași pe care trebuie sa-i faci, sunt gânduri pe care trebuie să le spui, sunt idei care așteaptă să fie așternute pe hârtie , chiar virtual.

Mi-aș dori ca „Salut, Sighet!” să fie o modalitate de informare a sighetenilor, de promovare a oamenilor de valoare locali, de încurajare a voluntariatului. Știți câți copii și tineri talentați și inteligenți are acest oraș? Cum ar fi să fie promovați și susținuți? Cum ar fi dacă am reuși să ne transformăm într-o comunitate care să poată să-i sprijine, în tot cursul anului, nu doar de sărbători, pe cei cu care soarta nu a fost darnică?

„Salut, Sighet!” ar putea să ne aducă mai aproape lumea. Să ne aducă, ,,acasă” în spațiul virtul, sighetenii plecați în lume să-și încerce norocul. Să ne prezinte Sighetu așa cum e, fără culoare sau apartenență politică.

Ceea ce aștept de la „Salut, Sighet!” e promovarea și cultivarea limbii române. Nu știu alții cum sunt , dar eu sigur sunt sătulă de mediocritate promovată pe toate canalele și undele; de dezacorduri și greșeli gramaticale, de exprimare aiurea, de urcat sus și coborât jos. Știu că nimeni nu e perfect, toți suntem supuși greșelii, dar, adevărul e că nu tuturor ne place să ne afișăm neștiința. Consider că în momentul în care vrei să te ocupi de presa scrisă sau vorbită, atunci musai e să stăpânești la perfecție limba în care te exprimi.

Ceea ce am scris sunt doar câteva gânduri din ceea ce mi-aș dori eu de la „Salut, Sighet!”
În rest, să fie într-un ceas bun și să sperăm că pasiunea echipei care se ocupă de „Salut, Sighet!” va face din acest site unul reprezentativ pentru acest colț de lume, pentru mass media locală .
Succes !

Autor, Roxana Pontoș

sursă foto: Peter Lengyel