Lucian Mândruţă s-a supărat, de fapt, pe el însuşi (autor, Horia Picu)

Klaus Werner Iohannis era idolul lui Lucian Mândruţă în 2014. I-a dedicat o carte pe care acum suntem sfătuiţi s-o folosim ca hârtie igienică, rupând pagini din ea, mototolindu-le bine ca să le mai treacă din asprime.

Putem face oricând din paginile unei cărţi sau dintr-un ziar o hârtie igienică. Aşa s-a întâmplat cu operele tovarăşului, mai înainte cu operele lui Stalin. De fiecare dată, cu proaspăt „reciclatele″ pagini din cărţile aflate odinioară la loc de cinste în vitrinele librăriilor, oamenii îşi arătau prin mototolire şi utilizare de la normalul „in″ (cap, că de-aia-i carte!) la anormalul „out″ (se ştie pe unde, că de-aia-i carte cu idei proaste!) cumva adevăratele lor sentimente faţă de autorii cărţilor.

Acum, Lucian Mândruţă s-a supărat. A crezut în preşedinte şi a fost dezamăgit. În 2020 atitudinea domnului Iohannis de a refuza o „luptă dreaptă″ cu doamna Dăncilă ar fi trebuit să pună pe gânduri orice ziarist. Adică de ce să nu fie desfiinţată pur şi simplu Viorica de ideile prea înalte ale preşedintelui în funcţie, care timp de cinci anişori demonstrase deja cu vârf şi îndesat că… NU?

Publicul se cam uită la ce spun şi ce scriu ziariştii. Ce să vadă la unii dintre ei, oameni buni??? Că habar n-au, că nu sunt în stare să anticipeze nişte situaţii? Că-i fură valul simpatiei populare fără să stea puţin să se gândească, să discearnă binele de rău, onestitatea de vorbele fără acoperire în concret?

Ce-o fi scriind în cartea aia numită „Share″? Despre guvernul lui, despre România educată, despre o „molimă″ numită „ciuma roşie″ de care doar o minte luminată putea să ne scape? Despre o Românie care „pas cu pas″ se îndreaptă spre (sau este îndreptată spre) nimicul cel mai nimic de la 1918 încoace?

„Ne-aţi livrat hârtie igienică, domnule preşedinte”, a spus Lucian Mândruţă în 4 noiembrie 2021, după ce realitatea i-a deschis (cam târziu, e-adevărat) ochii minţii. Ce pot să spun?… Asta da, viteză de reacţie! A durat din 2014 până acum! Asta da, răbdare a unui ziarist care a tot aşteptat să se întâmple ceva bun în ţara lui.

„Visele noastre, aşteptările noastre, credinţele, în seara asta sunt numai bune să ne ştergem undeva cu ele”, spune acum acelaşi ziarist clarvăzător.
Visele sunt producţia creierelor noastre în timpul somnului. Nu ne putem şterge undeva cu ele, pentru că dacă nu le avem… nu putem trăi! Cu visurile noastre, cu iluziile noastre, e altceva. Ziaristul Mândruţă despre asta a vrut să ne amintească.

Pe https://www.digifm.ro, în 23.10.2021, Lucian Mândruţă scria deja împotriva preşedintelui reales: „ A fost nevoie de un deceniu ca să înțelegem și de ce președintele nu dă interviuri fără script și nu acceptă dezbaterea″.

Nu înţeleg de ce domnul Mândruţă ne ia părtaşi pe toţi la nepriceperea de care a dat dovadă. De ce n-a scris „să înţeleg″ în loc de „să înţelegem″? Poate alţii s-au lămurit mai de mult cum stă treaba.

Furia cu care a mototoloit pagini din propria-i carte, ne arată că Lucian Mândruţă nu-i supărat în primul rând pe preşedinte. E supărat pe propria sa persoană, incapabilă să înţeleagă ceva dincolo de lentoarea unor cuvinte aruncate biciuitor în spaţiul public, împotiva aceleiaşi obsesii: Pee-See-Dee!

Horia Picu