Pline de versuri, foile aruncate,
Pătate cu amintiri hainele sfâșiate,
Resturi de sentimente pe mesele răsturnate
Și lacrimi de sânge prin cioburi de cristal.
Totu-i răscolit, grăbit, zdrobit:
În inima palatului stă un rege răvășit.
Și totu-n jurul lui dispare,
Rugină și praf peste lucruri de valoare.
Dar ce poate să facă, el de-acuma știe…
Cunoaște palatul, sufletul, inima, prinse toate-n robie.
Trase perdelele, ca nimeni să nu vadă,
Iar lumina soarelui începea să se piardă.
Ș-acum e întuneric, frig și pustiu
Dar îi place singurătatea, liniștea de sicriu.
Și-nchise ușile toate cu zăvorul
Ca nimeni să nu-i vadă chipul sau să-i simtă dorul.
Nimeni nu știe, nu cunoaște, nu vede,
Nu-și închipuie dezastrul din spatele ușilor – embleme.
Toți trec și admiră marmura sculptată, strălucirea, exteriorul răvășitor.
Pe când în interior, rând pe rând, visele mor.
Putea-vor oare, vreodată, trecătorii
Să cunoască palatul admirat ce-atinge norii,
Să sfâșie întunericul, să cuprindă adâncimea
Și să umple golul cu lumina?
Mădălina Rednic clasa a IX-a F, C. N. „Dragoș Vodă”
Diversitatea ne face atât de frumoși! (autor, Mădălina Rednic)
Mădălina Rednic
„Ce apreciezi la mine?” „Ești foarte frumoasă, ai niște ochi superbi, arăți bine…”
Cu toții suntem obișnuiți să facem astfel de complimente, să le primim sau, cel puțin, să le auzim în jur. Dar, oare, se rezumă totul la atât?
Adevărul e că ne place să primim complimente de acest gen, ne place să ne simțim frumoși, și asta, mai ales dacă avem îndoieli în această privință. N-aș numi-o ca fiind drept problemă contemporană. Lumea dintotdeauna a avut idealuri, idei despre cum „ar trebui” să arătăm și tehnici prin care să ne apropiem de acest „model standard”. Însă, aici se strecoară greșala și naivitatea omenească. Suntem diferiți, am fost creat diferiți, iar diversitatea ne face atât de frumoși!
Trăim într-o lume cufundată în superficialitate, cu toate acestea, există și multe persoane care consideră că modul în care arăți nu contează, însă, deși îndrăgesc acest tip de persoane, țin totuși să le contrazic, pentru ca DA, înfățișarea contează, prima impresie contează, pe scurt, lucrurile care te atrag prima dată la cineva. Am fi ipocriți dacă am nega asta, pentru că ne place frumosul, e normal să ne placă, să ne atragă, să ne facă să dorim să aflăm mai multe despre acel cineva. Dar, nu uita, deși ASPECTUL ATRAGE, CARACTERUL PĂSTREAZĂ! Dacă am pune accentul numai pe frumusețea exterioară, am fi asemenea unui măr mare, roșu și sclipitor, care te determină să-l cumperi, însă, odată ajunși acasă, în momentul când îl curățăm de coajă ne dăm seama că în interior e putred, iar atunci frumusețea lui nu il mai ajută cu nimic, sfârșind la gunoi.
Consider, mă repet, că aspectul contează, dar, în comparație cu caracterul, acesta este de zeci de ori mai neînsemnat, motiv pentru care ar trebui să ne pese măcar la fel de mult de CINE suntem, cum ne pasă de cum arătăm, să ne gândim măcar la fel de des la personalitatea noastră, pe cât de des ne uităm în oglindă, și când observăm că avem de făcut îmbunătățiri, să nu ezităm să le facem.
În concluzie, aranjați-vă dacă asta va face să vă simțiți bine, căutați o versiune cât mai bună a înfățișării voastre dacă asta vă face să fiți fericiți, simțiți-vă frumoși și frumoase, însă nu puneți niciodată, dar niciodată, mai presus frumusețea exterioară decât cea interioară, pentru ca veți fi dezamăgiți de rezultat…
Autor, Mădălina Rednic, clasa a IX-a F, C. N. „Dragoș Vodă”, Sighet
Foto: Adrian Almași, clasa a XI-a G, C. N. „Dragoș Vodă”
