Madridul salută Sighetul! (autor, Marius Vișovan)
Am fost de multe ori la Madrid… mi-e greu să le și număr. Frumusețile capitalei spaniole și ale împrejurimilor sunt nenumărate, de fiecare dată mai descopăr câte ceva nou care -mi produce bucurie. Mă simt în egală măsură pelerin, turist, explorator… român desigur, dar și un un pic (deja) madrilen…
Există însă câteva locuri unde mă opresc întotdeauna. Aș începe cu Palatul Regal și (lângă el) Catedrala catolică Almudena. E liniște, e calm, totul este impunător dar și echilibrat. Mă gândesc la gloria monarhiei spaniole… acel Imperiu unde soarele nu apunea niciodată… condițiile desigur s-au schimbat, monarhia însă rezistă și dă stabilitate unei societăți complexe nu întodeauna ușor de armonizat. La catedrală, dincolo de frumusețea artistică și de meditațiile strict spirituale, mă gândesc că aproape jumătate din catolicii din lume vorbesc spaniola (cam 500 de milioane din totalul de 1,3 miliarde), limba lui Cervantes și Lope de Vega, dar și Borges, Sabato, Marquez sau Llosa, o limbă care mi-a plăcut foarte mult încă din liceu (când am început s-o studiez pe cont propriu) și de care noi, românii, suntem atât de apropiați.
La nord de Madrid se află Escorialul, acel superb palat-mănăstire unde-și dorm somnul de veci regii Spaniei… plin de picturi celebre ale Școlii spaniole, italiene, flamande plus acel atat de original și fascinant El Greco… apartamentele regale din secolele precedente, biblioteca regală… La marginea orașului, sus pe munte se află Valle de los Caidos (Valea celor căzuți), o bazilică-mausoleu închinată celor morți (din ambele tabere) în războiul civil (1936-1939) având deasupra o cruce uriașă de 150 de metri înălțime! De pe platoul din fața bisericii se deschide o panoramă superbă ce domină regiunea Castilia, un loc de o frumusețe impresionantă, aproape de cer și fizic și spiritual. În bazilică, lângă altarul principal se află mormântul lui Francisco Franco.
Un loc important pentru noi, românii, se află la vest de Madrid în orașul Majadahonda. Aici românii din exil au ridicat un magnific monument închinat celor doi luptători naționaliști, tineri avocați, Ionel Moța și Vasile Marin, veniți în Spania să lupte împotriva comunismului și căzuți în luptele din acestă localitate la 13 ianuarie 1937. În fața monumentului se fac în fiecare an, în ianuarie, slujbe de pomenire.
Tot pe urmele românilor din exil am ajuns și la cimitirul Almudena – civil din Madrid (un fel de anexă a marelui cimitir Almudena). Am găsit mai multe nume românești, dintre care se disting două mari personalități ale exilului – prințul Mihail Sturdza, ministru de externe al României în 1940 și marele scriitor Vintilă Horia, un spirit de mare profunzime care începe să fie redescoperit și apreciat în țară după ce s-a afirmat în mod strălucit în Occident.
Ei, dar sa nu credeți că am făcut la Madrid numai lucruri sobre și grave… Am fost și la stadionul lui Real Madrid, celebrul Santiago Bernabeu, care se poate vizita pentru 25 de euro ca un veritabil muzeu… îți ia două ore bune să vezi toate trofeele, istoria clubului, să urci până aproape de acoperiș și să cobori până lângă gazon, poți să atingi banca de rezerve și să intri pe culoarul pe unde ies echipele pe teren, să stai pe locul antrenorului în sala presei (scaunul lui Zidane se cam clatină…) și, în final, să te pierzi în magazinul cu suveniruri ale clubului… Fiul meu Iuliu a văzut și un meci sâmbătă seara, dar eu n-am putut ajunge fiind prins în altă parte, deși mi-aș fi dorit foarte mult. Poate anul viitor….
Am vrut să vorbesc Sighetului despre Madrid. Dar și la Madrid am vorbit mult despre Sighet, fiți convinși de asta…
Marius Vișovan
Foto: Iuliu Vișovan