Pe drumul dinspre centru ce duce la Carrefour
Se vede o alee ce seamănă c-un șnur,
Un șnur ce se întinde perfect spre sfânta poartă
De la o fortăreață ce-ascunde o lume… moartă.

E-un drum ce duce-n raiuri pe urme de asfalt,
Se-oprește dintr-o dată, că ceru-i prea înalt,
Și scânduri din lemn trainic barează muritorii,
Să nu conturbe plebea cetatea cu orgolii.

Mulțimea să se-nchine pe drumul lin, pavat,
Să cânte coruri sfinte: minunea s-a-ntâmplat!
Un drum născut din daruri lumești, prin umilință
Ne va deschide poarta spre marea pocăință?!

Așa porniră toate în țara noastră sfântă,
Se fac minuni din drumuri, conducători se-avântă
Să ne convingă-n forță că bunele intenții
Se nasc din duh politic, când nu avem pretenții.

Să fi vrut oare Domnul un drum neterminat
Ce poate fi modelul pentru un fel de… blat?
Sau poate urbea noastră făcută-i pe jumate,
Cu bune și cu rele, grotesc amestecate!

Ars Publica

Chiar dacă afară se înregistrează temperaturi ridicate şi nu există condiţii propice de antrenament, tenismenii sigheteni, antrenaţi de către prof. Mihaljek Eugen, îşi continuă  activităţile.

„Indiferent de condiţiile de antrenament continuăm să ne pregătim pentru competiţiile următoare în speranţa că vom beneficia pe viitor de un suport mai consistent pentru a obţine rezultate merituoase. La începutul lunii, s-a derulat la Sighet turneul de tenis dotat cu cupa „1 Iunie”. În cadrul acestuia s-au evidenţiat tenismenii Răzvan Dulugea, Alexandru Petrovan, Radu Andreicovici, Vanesa Rusnac, Alesia Roşu, Carmen Truş, care se află în vacanţă la Sighet, după un sezon foarte reuşit în Statele Unite ale Americii, Iulia Dună, fostă sportivă legitimată la Clubul Sportiv Şcolar Sighet, fiind stabilită în Germania unde înregistrează succese deosebite, Ioan Tăut, care a reuşit să câştige locul I la Cluj, în cadrul unui turneu dotat cu cupa „Napoca’”, Iulian Paşca câştigător al  concursului de la Bistriţa dotat cu cupa „Tub Integral”.  Ne derulăm  în continuare antrenamentele, accentul fiind pus pe obţinerea de rezulte dintre cele mai bune”, a spus prof. antrenor Mihaljek Eugen.

Liviu Șiman

Domnule Primar,

Văzând că urmăriți cu interes ceea ce se scrie în publicația “Salut, Sighet!” și că sunteți nemulțumit de ceea ce se scrie aici la adresa dumneavoastră și a instituției pe care o reprezentați, vreau sa vă scriu ceea ce mulți sigheteni gândesc și vorbesc, dar nu au curajul să o spună direct și deschis.

Articolele scrise de mine nu au rolul de a vă defăima și nici de a face acuzații nefondate. Dreptul la libera opinie și la libertatea cuvântului dă curajul oricărui cetățean onest de a semnala lucruri care nu plac și nu contribuie la evoluția orașului. Dumneavoastră, liber și nesilit de nimeni, în timpul campaniei electorale ați făcut niște promisiuni. Chiar dacă lumea nu a crezut în totalitate în ele a sperat că ceva se va mișca în sens pozitiv, că viața cetățenilor care v-au ales se va schimba în bine, că orașul se va trezi la viața pe care a avut-o odată. În nici un caz nu s-au gândit că le va fi mai rău, că indiferența și nepăsarea vor aduce după ele tot ceea ce poate fi mai “poluant” într-un oraș cândva curat, civilizat și muncitor.

Ne omoară gunoaiele din toate părțile. Este praf și mizerie peste tot nu numai în parcul dendrologic, lacul lui Năsui sau maidanul cu bălării și gunoaie de pe strada Plevnei, în plin centru al orașului. Gunoaie sunt peste tot in cartiere, în piață, în piața rușilor și ne sufocă gropile și șanțurile din trotuare.

Nu aveți nici o scuză! Chiar dacă nici parcul, nici lacul și nici maidanul printr-o întâmplare bizară spuneți că nu sunt ale Primăriei, Primăria este instituția care reprezintă orașul și are DATORIA să se ocupe de întreținerea și curățarea lui. Ați văzut cum fac pe străzi curat cei care sunt plătiți pentru asta? Cine îi verifică și cine îi trage la răspundere? Sau responsabilii pieței agro-alimentare unde se vând pantofi, lenjerie intimă și marfă rusească, deși există o altă piață anume făcută pentru astea? Unde sunt că să vadă cum se vinde pe sub mână carne de vițel neverificată și țigări de contrabandă? Ce fel de comerț se practica în piață de către intermediarii pe care nimeni nu îi verifică deși se știe că unii fură la cântar de rup? Până când trebuie sa ne lăsăm mințiți, jefuiți și înșelați? Nici aceste lucruri nu țin de Primărie? Nu avem firme de curățenie, nu avem poliție, nu avem poliție ecologică, nu există controale, nu există amenzi, fiecare face cum îl taie capul?

Și atunci rolul Primăriei care este? Să se tot facă ședințe peste ședințe? Să iasă din “templu” numai la depuneri de coroane și la inaugurări de cuie? Și dacă tot a venit vorba despre acel cui al discordiei nimeni nu v-a spus că nu acolo îi este locul? După cum bine știți, Sighetu – Marmației este considerat punctul zero al Europei pentru că este echidistant între Est și Vest. Faptul că este la extremitatea României putea să fie scos în evidență prin amplasarea lui la una din intrările în oraș sau la punctul vamal de la podul de peste Tisa. DAR ÎN NICI UN CAZ ACOLO. L-ați amplasat tocmai pe singura stradă îngrijită de pe centru, înaintea Memorialului Durerii, care ESTE cu adevărat un lucru serios, făcut cu cap și cu suflet.

Și, ca să nu uit un lucru la fel de important: când veți reabilita Primăria, care e gata să se dezintegreze și nu veți mai avea unde ține ședințe, când veți repara străzile, când veți replanta pomi pe străzile cele mai circulate din oraș, când va fi curat , când se vor repara clădirile de pe centru, când nu vom mai fi un oraș uitat de lume pe care și cuiul în care stă aninat l-a uitat?

Vă adresez dumneavoastră aceste întrebări nu pentru ca să vă “stresez”, ci pentru că vă consider cel mai important om din oraș. O vorbă din bătrâni spune că omul sfințește locul, iar o alta, că ” Să sii mare nu-i mirare/Să sii OM îi lucru mare”.

Poate că scrisoarea mea deschisă va ajunge la „adrisant” și poate că nu v-a supărat atât de tare încât să nu luați măsuri.

NUMA’ BINE, DOMNULE PRIMAR!

Mariana Ona

sursă foto: https://www.facebook.com/djikum/posts/10211506173346306

C.S.S. GENIUS Sighetu-Marmației (profesor – antrenor Cornelia Lucaci) organizează un Turneu de Handbal sâmbătă, 24 iunie 2017, în intervalul orar 10.00 – 15.00, la Sala Polivalentă (str. Bogdan Vodă).

Participă următoarele echipe:

ATLETIK SATU-MARE (junioare IV și V)
H.C. BISTRIȚA (junioare IV și V)
H.C. GENIUS SIGHET (junioare IV și V)

Zilele următoare vom reveni cu amănunte și un interviu în care vom afla mai multe detalii despre activitatea clubului sighetean de handbal.

„Când visăm de unii singuri, nu este nimic altceva decât un vis. Când visăm împreună cu alţii, începe să se întrevadă o realitate.” (Dom Helder Camara)

După o activitate remarcabilă de mai bine de 10 ani la Sighet, concretizată în realizări precum Oratoriul pentru tineri „Sfântul Francisc”, Casa familială „Sfânta Clara”, Centrul de Zi „Micul Prinț”, „Casa Speranța Don Bosco 18+”, părintele franciscan Filippo Aliani a plecat pe meleagurile îndepărtate ale Georgiei pentru a contribui la înfăptuirea a ceea ce deseori îi place să viseze: „civilizația iubirii și frăției pe pământ”.

M-am gândit că pentru cititorii site-ului „Salut, Sighet!”, ar fi interesant de aflat noutăți privind viața lui de acolo precum și proiectele pe care le desfășoară. Profităm de acest moment pentru a-i transmite un salut cald, toată aprecierea noastră precum și îndemnul de a persevera în acest minunat drum care a „încălzit” atâtea suflete nevoiașe.

Camelia Pesek: Cum ai caracteriza contextul social și religios din Georgia?
Filippo Aliani: De 4 ani a început prezenţa noastră, a capucinilor, aici, în Georgia. A existat o prezență catolică importantă, dar odată cu anul 1845 contextul politic a făcut ca aceasta să dispară. Momentan, suntem doi călugări şi avem responsabilitatea unei parohii din sud-vestul ţării, la vama cu Turcia. Orașul se cheamă Akhaltsikhe, și are aproximativ 25.000 de locuitori.

Viaţa e simplă, în sensul că sunt puține locuri de muncă și salariile sunt foarte mici. Economia se bazează pe agricultură, iar oamenii trăiesc cu multă demnitate. Sunt foarte apropiaţi de tradiţiile si identitatea lor. Familia e destul de stabilă și copiii sunt, în general, destul de îngrijiți.

Majoritatea populației este ortodoxă, dar de fapt, comunismul a îndepărtat foarte mult oamenii de viaţa spirituală. Noi suntem într-o zonă în care sunt multe sate catolice și astfel, aici, este concentrația cea mai mare a catolicilor din ţară. În oraşul nostru nu a fost o prezenţă stabilă a preoţilor aşa că, încet, încet trebuie reconstruită comunitatea. Acesta este lucrul cel mai important pe care îl avem în vedere.

Camelia Pesek: Ne poți spune câteva cuvinte despre activitatea începută acolo?
Filippo Aliani: Activitatea noastră principală e aceea de a închega comunitatea catolică, de a ține liturghiile şi cateheza, şi de a organiza întâlniri cu familiile. Bineînţeles, în primul rând, am pus bazele unui oratoriu (loc de întâlnire și rugăciune) aşa cum a fost la Sighet pentru a-i aduna pe copii şi tineri. În fiecare sâmbătă avem întâlnirea de cateheză și jocuri, iar în vară, programul e intens datorită taberei pentru copii organizată împreună cu voluntari italieni timp de două săptămâni. La această tabără, participă de regulă 70-80 de copii. La activităţi participă copii catolici, ortodocși şi armeni. Existând mare tensiune între etnii şi religii, drept scop principal, ne-am propus să creăm un climat senin, fratern între oameni, începând cu copiii, ştiind că în spatele lor sunt familiile care îi încurajează să participe! Toţi suntem creştini, însă, de multe ori nu dăm dovadă! Dimpotrivă, tensiunile sunt puternice şi se simte nevoia dialogului, a toleranţei, a integrării. Astfel că, e mare nevoie în câmpul formării de strategii educative, de socializare și incluziune, pentru a oferi perspective de viaţă și valori. Acest lucru încercăm să-l facem şi cu tinerii, în același timp cooptând voluntari din rândul georgienilor ca educatori, care să se implice în formarea copiilor. Dar, aici e mai greu şi pentru că e un lucru nou.

Camelia Pesek: Ce dificultăți ai intâlnit în Georgia?
Filippo Aliani: Dificultatea cea mai mare e limba! Mamma mia, cât de grea e, şi, la o anumită vârstă, e şi mai greu! E o limită mare pentru ca ne împiedică să comunicăm bine şi să construim relaţii cu oamenii. Astfel că, din cauza limbii, nu reuşim să cunoaștem bine situaţia reală a persoanelor şi să ne apropiem de ele. La Sighet am reuşit să creăm legături mult mai repede şi mult mai bine cu oamenii şi cu instituţiile.

Camelia Pesek: Cum reusesti sa „împaci” cele trei țări: Italia, România și Georgia?
Filippo Aliani: Cum să împac cele trei ţări, Italia, România şi Georgia? Eu cred că nevoile omului sunt aceleaşi! Comuniune, pace, frăție şi un scop „înalt” al vieţii. Chiar şi liniştea economică, dar şi aici înțelegi văzând oamenii că nu trebuie mare lucru pentru a trăi binişor, ci mai ales cu demnitate. Şi cred că noi, franciscanii, suntem norocoși, deoarece mesajul nostru fratern este valabil în orice cultură şi vârstă pentru că e o dorinţă adâncă a omului. Aşa că, încercăm să propunem în general experienţa trăită la Sighet, dar ținând cont de diferențele legate de cultură şi context. Cred că la Sighet a fost o experienţă deosebită care a lăsat un semn în sufletul şi în viaţa mea!

Camelia Pesek:  În loc de încheiere, vrei să transmiți un mesaj sighetenilor și, implicit, responsabililor activităților  pe care le-ai început la Sighet?
Filippo Aliani: Mă bucur enorm văzând că iniţiativele începute merg înainte bine şi persoanele cu care am împărtaşit timp îndelungat valori şi idealuri, încă se implică pentru a susţine şi anima aceste proiecte prin care dorim să transmitem şi implementăm o cultură a frăţiei, a solidarităţii, a comuniunii, care e unica și adevărata cale care ne conduce la plinătatea vieţii: calea lui Isus care s-a dat cu totul pentru noi şi ne-a învăţat adevărul pe noi, oamenii. Vă salut şi vă doresc numai bine! 

Autor, Camelia Pesek

SHORT FILM FACTORY te invită la film. 8 scurtmetraje premiate în cadrul festivalului Short to the Point (STTP) vor rula în 30 de spații alternative din tot atâtea orașe din țară, în ultima săptămână din luna iunie. 150 de minute de film, povești spectaculoase venite din toate colțurile lumii, continuă o tradiție de peste 8 ani de proiecții speciale, oferind publicului șansa unică de a urmări filme scurte multi-premiate, cu intrare liberă, chiar la el în oraș. Printre surprizele din această lună se numără o producție autohtonă și un titlu proaspăt întors de la Cannes.

Din cele 25 de filme premiate în decembrie 2016 în cadrul festivalului, au fost selectate pentru proiecție 8 cele mai bune producții. Printre ele se regăsește scurt metrajul Limbo, în regia lui Konstantina Kotzamani, film care a participat la Semaine de la Critique în cadrul festivalului de la Cannes (2017). O altă surpriză inclusă în programul lunii iunie este producția românească The Lake, regizat de Ana Dascălu, distinsă în cadrul festivalului cu Premiul pentru cel mai bun tânăr regizor. Din distribuție fac parte Beatrice Rubica, Ada Gales, Teodora Colt, Smaranda Sirca, Ada Dumitru, Adela Mihai, Carla Teaha, Dan Zorilă și Cezar Grumăzescu.

Luna iunie a anului 2017 marchează un număr record de locații în care se va desfășura evenimentul SHORT FILM FACTORY. Cele 30 de orașe care vor găzdui proiecții sunt: Alba Iulia, Alexandria, Arad, Bacău, Baia Mare, Botoșani, București, Buzău, Câmpulung Moldovenesc, Câmpulung Muscel, Cluj-Napoca, Craiova, Deva, Drobeta-Turnu Severin, Hunedoara, Iași, Odorheiu Secuiesc, Oradea, Râmnicu Vâlcea, Piatra Neamț, Sibiu, Sighetu Marmației, Suceava, Târgoviste, Târgu Jiu, Târgu Mureș, Timișoara, Tulcea, Vama Veche.

SHORT FILM FACTORY este un eveniment lunar dedicat cinefililor și celor care savurează ocazional cinema-ul. Proiecțiile de scurtmetraj sunt organizate de Short to the Point (International Short Film Festival) – o reţea internatională de distribuţie, difuzare şi promovare a filmelor de scurtmetraj.

În ultimii ani, SHORT FILM FACTORY a reușit să creeze o punte de legătură intre filmmakeri, cinefili si spectatorii ocazionali. Lansat în anul 2009 sub forma unei caravane cinematografice în 28 de orașe din România, STTP a devenit un festival lunar la care se înscriu filme din toate colțurile lumii. Festivalul Short to the Point oferă lunar 13 categorii de premii celor mai bune scurt metraje înscrise, urmând ca acestea să fie proiectate în cadrul evenimentului național Short Film Factory by Short to the Point.

Ilustrațiile posterului sunt realizate de Almatheya Andra – www.behance.net/Almatheya.

Pentru mai multe informații vă invităm să ne vizitați aici:
http://spunepescurt.ro
https://www.facebook.com/shorttothepointfilmfest
https://twitter.com/shorttothepoint
https://www.instagram.com/monthlyshortfilmfest

Programul Short Film Factory Iunie 2017

BUCUREȘTI
Marți 27 Iunie, ora 20:30
The PUB Universității
Address: Bulevardul Regina Elisabeta 9, București
Phone: 0728 843 782

IAȘI
Joi 29 Iunie, ora 18:00
Sala Galeriile de Artă
Tătărași Athenaeum, Cultural institution
Address: Strada Ion Creangă 14, Iași 700321
Phone: 0232 261 846

TÂRGU MUREȘ
Marți 27 Iunie, ora 21:00
J’ai Bistrot
Address: Piața Mărășești 6, Târgu Mureș 540327
Phone: 0372 989 296

ARAD
Joi, 29 Iunie, ora 22:00
Club Nerv
Address: Praporgescu,F.N.,(Complex Perla), 2900 Arad, Romania
Phone: 0756 045 454

TIMIȘOARA
Miercur,i 28 Iunie, ora 21:00
Manufactura
Address: Splaiul Tudor Vladimirescu 9, Timișoara
Phone: 0732 948 001

ALBA IULIA
Duminică, 25 Iunie, ora 20:00
Taverna by Rockultura
Address: Bulevardul Ferdinand I 64, Alba Iulia
Phone: 0785 154 980

SUCEAVA
Marți, 27 IUNIE ORA 19:30
Pub la Fierarie
Address: Strada Mărășești 27, Suceava 720181
Phone: 0771 262 251

TULCEA
Marți, 27 Iunie, ora 20:00
Old Times Pub
Address: Frasinului, vis-a-vis de Piata E3, Tulcea 820187
Phone: 0735 657 657

HUNEDOARA
Vineri, 30 Iunie ora 20:00
Bar Diesel
Address: Strada Gheorghe Lazăr, Hunedoara 331060
Phone: 0735 223 533

SIGHETU-MARMAȚIEI
Duminică, 25 Iunie, ora 19:00
The Coffee Factory
Address: Sighetu Marmației Strada Bogdan Vodă, 435500 Sighet, Maramureș, România
Phone: 0758 454 033

TÂRGOVIȘTE
Joi, 29 Iunie 2017
Moshu Pub
Address: Strada Alexandru Ioan Cuza 29, Târgoviște 130049
Phone: 0722 397 760

BOTOȘANI
Vineri, 23 Iunie, ora 21:00
CHROME BAR
Address: Calea Națională nr. 113 (Carisma), 710221, Botoșani

CRAIOVA
Joi, 29 iunie, ora 21.30
Dream On Pub
Address: Calea Unirii 196, Craiova 200330
Phone: 0351 421 681

VAMA VECHE,
Joi, 29 Iunie, ora 22:00
Papa la Sanyi
Address: Strada Falezei, Vama Veche, Constanța, România 5600
Phone: 0365 424 490

BAIA MARE
Vineri, 30 Iunie, ora 20.30
Podul Viilor 9
Address: str. Podul Viilor 9 , Baia-Mare
Phone: 0362 730 932

PIATRA NEAMȚ
Vineri, 30 Iunie, ora 20:30
Ceainaria Teaz
Address: Strada Petru Rareș 11 A, Piatra Neamț
Phone: 0758 628 913

ORADEA
Joi, 29 Iunie, ora 20:00
Bodega
Address: Strada Arany János 7, Oradea
Phone: 0727 018 712

DEVA
Vineri, 30 Iunie, ora 21.00
John’s Club
Address: Gheorghe Bariţiu, Deva
Phone: 0254 233 511

RÂMNICU VÂLCEA
Luni, 10 Iulie, ora 20.00
Aby Stage Bar
Address: Calea lui Traian, Râmnicu Vâlcea
Phone: 0761 312 655

TVR Cluj a prezentat zilele trecute un material despre desfiinţarea Şcolii de Muzică şi Arte Plastice din Sighetu-Marmaţiei (SMAP, unica şcoală de acest tip din Maramureş şi una din puţinele din România), post unde primarul Horia Scubli a declarat că Ministerul Educaţiei nu i-ar fi răspuns la scrisoarea prin care îi solicita ajutorul, lucru care nu este chiar adevărat!

Pentru cei care nu cunosc situaţia, iată, pe scurt, filmul evenimentelor:

-Pe 31 ianuarie 2017, Consiliul Local Sighet întrunit în şedinţă a votat în unanimitate, în urma propunerii Direcţiei Economice a Primăriei (care obţinuse în prealabil, pe 13 ianuarie, într-o discreţie totală, avizul Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş) pierderea personalităţii juridice a SMAP, care a fost comasată începând din anul şcolar 2017/2018 cu Şcoala Gimnazială „Ioan Mihalyi de Apşa”.

-Numai că, pe 30 ianuarie, Consiliul de Administraţie al Şcolii „Ioan Mihalyi de Apşa” a aprobat menţinerea în activitate a profesorului Nicolae Paraschiv de la „structura Şcoala de Muzică”… Cum ar veni, cei de la „Mihalyi” se ştiau deja stăpâni peste SMAP ori au simţit că, o zi mai târziu, Consiliul Local va vota comasarea SMAP cu „Mihalyi”!

-La 8 martie a fost lansată o petiţie online, „Nu desfiinţaţi Şcoala de Muzică şi Arte Plastice din Sighet”, care a fost semnată de peste 670 de persoane, inclusiv de mari personalităţi ale lumii muzicale româneşti, precum celebrul pianist Dan Grigore.

-Pe 19 martie a apărut un prim articol de presă dedicat subiectului (http://www.salutsighet.ro/nu-mai-avem-nevoie-de-scoala-de-muzica-si-arte-plastice) , articol cu mii de vizualizări, urmat, pe 21 martie, de un material filmat de televiziunea locală în care primarul şi-a expus punctul de vedere (https://youtu.be/6gpiRYIRyOk). De ce Şcoala „Mihalyi”? Primarul Horia Scubli: „Pentru că acolo sunt elevi de vârste apropiate cu cei de la Şcoala de Muzică şi vârstele fiind apropiate, desigur, şi nevoile sunt cam aceleaşi”!

-Pe 23 martie, Consiliul Local, la presiunea opiniei publice, şi-a modificat propria Hotărâre, decizând revenirea la forma iniţială, adică lăsând Şcoala de Muzică de sine-stătătoare. Numai că, până azi, nimeni nu a luat act de noua Hotărâre (HCL 34/2017).

-Pe 29 martie a fost organizat un marş şi protest public, la care au participat părinţi, elevi, profesori ai Şcolii, dar şi alţi cetăţeni; filmările şi imaginile fiind preluate de aproape toată mass-media maramureşeană.

-În data de 4 aprilie, primarul Horia Scubli a trimis o Scrisoare deschisă Ministrului Educaţiei, prin care solicita ajutor pentru păstrarea statutului independent al prestigioasei Şcoli.

-Pe 19 mai, Ministerul i-a răspuns primarului (vezi ataşamentul), demolându-i părerea eronată conform căreia Ministerul sau Inspectoratul Şcolar sunt autorităţile care decid soarta Şcolii de Muzică: „reţeaua şcolară este organizată de autorităţile locale pe baza avizului Inspectoratului Şcolar … Ministerul nu are atribuţii în emiterea de aviz”.

Cu alte cuvinte, primarul, în loc să depună documentaţia necesară la Inspectoratul Judeţean Şcolar, a preferat să ceară sprijinul unei autorităţi care nu are competenţe pe acest subiect…

-În fine, TVR Cluj a difuzat pe 19 iunie un material despre Şcoala de Muzică (https://www.facebook.com/tvrcluj/videos/1343770309009552/), unde primarul a declarat senin că nu a primit nici un răspuns de la Ministrul Educaţiei, dar că va reveni cu o scrisoare adresată noului Ministru, atunci când acesta va fi numit…

Da, avea dreptate în felul său, pentru că nu Ministrul însuşi i-a răspuns, ci Ministerul, prin Directorul General Corina Marin, din cadrul Direcţiei Generale Management Preuniversitar!

Concret, elevii, părinţii şi cadrele didactice doresc ca SMAP să funcţioneze ca instituţie independentă cu personalitate juridică. Doar în această formulă s-au obţinut cele mai bune rezultate din istoria instituţiei, ducându-se numele Sighetului peste hotare.

Pe de altă parte, primarul şi Consiliul Local vor să economisească banii Ministerului Educaţiei (fondurile necesare funcţionării nu provin din bugetul local!), urmărind reducerea cheltuielilor salariale prin desfiinţarea postului de director. Cel puţin, asta ne-a spus în mod repetat edilul.

Unde se află adevărul?
Cine are dreptate?
De ce nu se respectă munca şi talentul celor 215 copii (din toamnă ar fi fost 308 elevi, depăşindu-se şi această barieră legislativă!) şi a profesorilor acestora?
De ce Sighetul nu poate avea o Şcoală cu care să ne mândrim cu toţii?

Aşteptând un nou „adrisant” la Ministerul Educaţiei, toamna aduce un nou an şcolar în care Şcoala de Muzică va fi doar anexă la o şcoală generală „cu copii de vârste apropiate”.

Teofil Ivanciuc

Există un loc în lume, singurul de pe pământ unde unicul sunet permis e cel al paşilor grăbiţi şi siguri ai groparului. E singurul care poate să deranjeze nemilos cu bocancii scâlciaţi şi plini de noroi culorile florilor, să ignore complet durerea, să întrerupă lacrimile pentru o întrebare pur logistică, să străpungă tăcerea şi durerea cu un oftat sincer şi sănătos la ridicarea sicriului. El are dreptul să calce peste oasele întărite şi înfrigurate ale celor trecuţi, şi lui îi incredinţăm trupul celui pierdut, cu toată încrederea că-l va aşeza tandru şi cu grijă Acolo.

Ce ne-am face noi, cei îndureraţi dacă ar trebui să ne săpăm cu lopeţi de plumb gropile celor dragi, să ne înconjurăm de munţi de lut roşu sângeriu îngropând sleiţi de putere trupuri, amintiri, vieţi? Pentru că, cei care pleacă dintre noi nu pleacă niciodata singuri. Ne iau cu ei. Pe unii o viaţă întreagă, pe alţii mai puţin, dar nu mai suntem niciunul niciodată întregi după. Timpul durerii se cere plâns atunci când vine. Atunci când noaptea nu mai e noapte şi ziua nu e decât noapte.

Ne plângem viaţa şi de viaţă. Unii cât trăim, alţii o plâng pentru noi după ce ne trecem. În mijlocul iadului deznădejdii speranţa unei reîntâlniri undeva, cândva, a unei vieţi veşnice şi a odihnei uşoare nu va umple spaţiul gol din fotografiile familiei, nu face nici patul mai cald, nici nopţile mai puţin reci, nici camera mai puţin goală, nici gândul iubirii mai real. Cel puţin nu o vreme. Apoi vine iar viaţa cu uitare, cu de toate de fapt, dar şi cu acceaşi speranţă a unei regăsiri. Undeva, cândva.

Le-am revăzut pe toate azi şi cerul s-a întunecat când mi-am adus aminte că noi mai existăm trăind şi am plâns viaţa oamenilor. Părinţi înstrăinaţi, soţi însinguraţi, copii îndureraţi, nepoţi vitregiţi, colegi sărăciţi, prieteni pustiiţi, oameni deznădăjduiţi pentru că drumul unui om drag se opreşte aici, în mâinile tandre ale groparului.

Cu dor de ai mei,
Alina Marincean

Doamna Adina Storin ne povestește, în timpul excursiei domniei sale prin Maramureș, despre Maestrul Aurel Storin alături de care și-a petrecut mai bine de 40 ani din viață.

N.R. Aurel Storin (12 ianuarie 1937 – 6 noiembrie 2015). Între 1955-1959 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București. Aurel Storin a scris textele a peste 400 de melodii, marea majoritate devenite șlagăre, premiate la festivaluri și fredonate de-a lungul timpului și până astăzi de toată lumea.

A colaborat ca textier cu toți marii compozitori de muzică ușoară care, la rândul lor, au încredințat creațiile devenite imediat șlagăre unor nume care nu mai au nevoie de nici o prezentare, precum Luigi Ionescu („Lalele, lalele” de Temistocle Popa), Angela Similea („Să mori din dragoste rănită” de Marcel Dragomir, „Mă gândesc la dumneata” de Edmond Deda), Aura Urziceanu („Mai rămâi și nu pleca” de Marcel Dragomir), Margareta Pâslaru („Cu tine” de V. Veselovski — Premiul Radioteleviziunii 1965, „Liniștea mea” de Gelu Solomonescu), Margareta Pâslaru și Marina Voica („Balada” de Radu Șerban), Dan Spătaru („Prietene” de Temistocle Popa), Aurelian Andreescu („Te-ai schimbat” de Petre Mihăescu), Mădălina Manole („Fără dragostea ta”, „Vino, dragoste”, „Marea, cât dragostea noastră” de Șerban Georgescu), Mirabela Dauer („Să știi că nu e adevărat” de Horia Moculescu, „Dacă nu erai tu” de Jolt Kerestely), Corina Chiriac („Vino, iubire înapoi” de Ion Cristinoiu, „Parfumul străzilor” de Radu Șerban, „Serenadă” de Mircea Chiriac, „Și ieri și azi și mâine” de Horia Moculescu, în duet), Carmen Rădulescu („Nu mai știu ce să cred” de George Grigoriu, „Acasă” de Dan Ardelean).

Din aprilie 1960 până în 2007 a fost secretar literar al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al UNITER, dar și redactor-șef al revistei „Realitatea evreiască”, publicație a Federației Comunităților Evreiești din România. A scris versuri, proză, piese de teatru, eseuri, în publicații precum „Viața românească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Adevărul”, „Realitatea evreiască”, etc.

În 2007 a fost distins cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate.

 (sursa: https://www.agerpres.ro/cultura/2015/11/08/a-murit-textierul-poetul-si-scriitorul-aurel-storin-17-18-04)

Autor, Sorin Markus

Sfârşitul de săptămână trecut a găzduit la Sighet etapa finală a raidului aviatic Timişoara – Sighet, etapă ce s-a derulat sub genericul „Maramureş Plai cu Zbor – Întâlnire pe Cerul Maramurerşului Istoric”.

În pofida condiţiilor meteorologice nu prea bune, s-a reuşit executarea mai multor zboruri deasupra Sighetului şi a zonelor adiacente cu paramotoarele de simplu şi dublu loc. Localnicii prezenţi în număr mare au avut prilejul de a încerca senzaţia zborului cu parapanta cu motor şi au rămas impresionaţi după finalizarea zborurilor.

„A fost ceva superb. Nu am mai zburat niciodată cu paramotorul. Sighetul este foarte frumos văzut de sus. Sper să mai am ocazia să mai zbor cât mai repede”, a declarat Ioan Şorban.

Piloţii paramotorişti au fost încântaţi de peisajele din zona Maramureşului istoric şi de ospitalitatea cu care au fost primiţi.

„Ne-am simţit excelent la Sighet. Aveţi o zonă foarte frumoasă. Le mulţumim colegilor sigheteni pentru găzduire. Voi reveni cu mare plăcere la Sighet”, a spus Sorin Lupulescu.

Un aport deosebit pentru reuşita evenimentului l-au avut piloţii paramotorişti Alexandru Tivadar, Radu Bulubaşa şi Adrian Bârlea. De asemenea, mulţumiri se îndreaptă şi către doamna Arina Hărănguş, managerul hotelului –restaurant „Flamingo” care s-a dovedit a fi o gazdă excelentă.

Autor, Liviu Șiman