a doua zi
prietenului Mihai Borodi, sculptorul dăruit

maluri în lanțuri
coloane de ierburi
furtuni pe dinăuntru
norii nu sunt pentru tine
culoarea pietrei în loc de spaimă
când a nins ți s-a spus că macii nu te iubesc

plecând din lutul trist urmând propria-ți umbră
bombăneai la fiecare pas
„ce-mi tot arăți drumul
și nu mă pui la număr?”
„ce mă tot întrebi
de piatra insolentă
ce nu se poate despărți de drum?”
„ce sunt eu însumi mie
de când am fost «mușcat de linia vieții»
știi că drumul duce-n lazul baciului
și nu vine nimeni
și mai departe țipă noaptea”

tot mai departe-i teiul
măsurând după tine drumul scurt
pe firul apusului

stropi mari de ploaie
fac enorme eforturi
numai să fie-n siguranță
în noaptea ce bate cu pietre
și alte nedemne aiureli

■ Echim VANCEA

Preotul profesor Marius Vișovan aniversează miercuri, 22 mai 2019, un sfert de secol (25 de ani) de preoție. La un asemenea moment, nu puteam evita curiozitățile lumești și ne premite(m) să-l interogăm… pe colegul nostru din echipa redacției „Salut, Sighet!”.

Salut, Sighet!: La mulți, mulți ani întru preoție, părinte Marius Vișovan! Spuneți-ne, vă rugăm, privind în urmă peste ani, cum și de ce ați luat decizia de-a abandona catedra de matematică pentru veșmântul preoțesc! Ce v-a determinat să… schimbați „auditoriul”?
Preot Marius Vișovan: Vă mulțumesc pentru urare… Când am luat decizia de a urma Matematica, în 1985, alternativele mele nu erau prea multe. Datorită statutului meu de fiu de deținut politic (tatăl meu a avut cea mai mare condamnare din județul Maramureș la ora aceea) nu puteam urma Istoria – ceea ce mi-ar fi plăcut foarte mult – nici Dreptul, Filosofia sau domeniile care presupuneau legături cu străinătatea. Iar pentru Politehnică sau Medicină n-aveam înclinație. Așa că m-am orientat din timp spre Matematică, la care eram destul de bun dar o făceam cu o pasiune (să-i zicem) medie… Cât despre Teologie, era imposibil, Biserica Greco-Catolică fiind interzisă în timpul regimului comunist. În fine, chiar dacă nu a fost vocația mea, mulțumesc matematicii pentru că mi-a structurat gândirea și mi-a deschis multe orizonturi.

Salut, Sighet!: Știm că ați fost un absolvent – cu rezultate foarte bune – al Liceului „Dragoș Vodă” și al Facultății de Matematică din Cluj – Universitatea „Babeș – Bolyai”. Dacă nu ați fi îmbrăcat haina preoțească, unde ați fi fost azi?
Preot Marius Vișovan: Greu de spus… poate în politică (pare o glumă, dar nu e…). Am candidat pentru Parlament pe listele Convenției Democratice în 1992, dar fiind doar al patrulea pe listă n-am intrat… am fost vicepreședintele PNȚCD Sighet între 1992 și 1994, când m-am retras complet înaintea hirotonirii. Preoții catolici nu pot fi membri ai unui partid politic. Am continuat însă lupta anticomunistă de pe pozițiile societății civile; voi saluta și voi susține orice inițiativă care aduce în România adevăr și dreptate, transparență și solidaritate, cinste și responsabilitate. A fi apolitic nu înseamnă a fi pasiv sau indiferent. Dar înainte ca aceste valori să se reflecte în societate trebuie ca ele să existe în sufletul omului. Aici intervine munca preotului…

Salut, Sighet!: Au trecut 25 de ani de „muncă” duhovnicească, în slujba credincioșilor greco – catolici, azi având parohia pe Șugău. De la început ați avut în grijă acest cartier din marginea… Sighetului?
Preot Marius Vișovan: Da, am fost hirotonit la Șugău la 22 mai 1994 și de atunci păstoresc neîntrerupt această comunitate. Am reînființat însă și parohia greco-catolică din Vadu Izei în 1996 și îmi desfășor în paralel activitatea și acolo. Pe șugăieni și vădeni însă îi desparte doar… buletinul, cu toții fiind rude și prieteni și locuind într-un spațiu comun din punct de vedere economic și cultural – doar administrativ sunt în localități diferite. Deci, practic, am o singură comunitate cu două locuri de celebrare liturgică.

Salut, Sighet!: Ce ați reușit să faceți pentru comunitatea greco – catolică de pe Șugău în acești ani?
Preot Marius Vișovan: La Șugău s-a construit biserica (sfințită în 1996) și casa parohială (data în folosință în 1999) iar la Vadu Izei biserica (începută în 2001) și aflată acum în faza finală. Realizări frumoase, fără îndoială, dar aici parohul a fost doar unul din instrumentele Domnului… au contat mult munca și sacrificiile creștinilor din parohie precum și ajutoarele primite de la catolicii din alte țări, fără de care presiunea financiară ne-ar fi sufocat.

Salut, Sighet!: Ați avut perioade când v-ați simțit discriminat, din punct de vedere religios, pe parcursul acestor ani?
Preot Marius Vișovan: Eu, ca persoană nu, dar Biserica Greco – Catolică continuă să fie nedreptățită la 3 decenii după Revoluție. Patrimonial a trebuit să luăm totul de la zero (cu rare excepții) iar moral… efectele minciunilor comuniste încă sunt prezente în mentalul colectiv și în mass-media. După 30 de ani de (așa- zisă) libertate a informației încă mulți maramureșeni nu știu că părinții sau bunicii lor au fost greco-catolici și cum au fost forțați să-și schimbe religia… Suntem departe de o adevărată libertate a conștiinței, chiar dacă nu mai suntem arestați pentru credința noastră, ca în 1948… La Șugău, nu am avut conflicte cu Biserica Ortodoxă, dar la Vadu Izei a existat tristul episod din 2001 cu demolarea bisericii vechi… dar ăsta e subiect pentru un alt interviu… Trebuie spus însă că atmosfera s-a detensionat mult în ultimii ani.

Salut, Sighet!: Cum vă privește/ percepe „lumea” Șugăului? Dar a capitalei Țării Maramureșului, Sighetul?
Preot Marius Vișovan: La prima întrebare pot să aproximez un răspuns… după atitudinea curentă a șugăienilor cu care mă întâlnesc (indiferent de confesiune), a vecinilor, a foștilor elevi, a persoanelor ce participă la diverse oficii religioase… cred că mă bucur de respect și chiar simpatie, pentru că la rândul meu asta am oferit… Nu există oameni perfecți, nici relații perfecte, dar, după 20 de ani de locuire efectivă pot să spun că mă simt bine aici, la Șugău. La a doua întrebare ar trebui să răspundeți dvs… Cum calculăm gradul de simpatie din Sighet? După numărul de vizualizări ale articolelor de pe “Salut, Sighet!” (ha, ha…)? Eu iubesc Sighetul cu ardoare și mă mândresc cu el oriunde mă duc. Cred într-un Spirit al Sighetului la care munca și jertfa părinților mei a contribuit. Sighetul meu este Unic și Tainic, Sacru și Veșnic…

Salut, Sighet!: Care credeți că sunt spaimele, angoasele omului modern și cum pot fi contracarate?
Preot Marius Vișovan: În principal, provin din iluzia că tehnologia și bunăstarea materială duc la fericire. Societatea de consum ne asurzește cu promisiunea acestei „fericiri” iar când omul obosește de acest zgomot continuu își dă seama că de fapt e foarte singur… Și unde creștinisimul se retrage, reapare păgânismul (ocultism, hedonism și alte forme de idolatrie) și umple spațiul. Natura are oroare de vid… Soluția? Intoacerea la izvorul Vieții – Isus Cristos!

Salut, Sighet!: De ce ar trebui – într-un secol „relativ” laic – să fim religioși?
Preot Marius Vișovan: Subiectul e mult prea complex. Să spunem doar atât, că orice om (din orice epocă) are nevoie să creadă în ceva, are nevoie de repere pentru a trăi, a gândi și acționa… Citiți Evanghelia și veți vedea o luptă permanentă între adevăratele și falsele repere. Doar adevărul ne face liberi (Ioan 8,32).

Salut, Sighet!: Cu ce argumente convingeți tinerii să abandoneze multitudinea ofertelor „lumești” – care pervertesc spiritul – și să se îndrepe spre… biserică?
Preot Marius Vișovan: Munca cu tinerii e mai grea azi decât în trecut – valorile nu se mai transmit automat prin familie ca în societatea tradițională. Deci Evanghelia trebuie prezentată fiecărei generații pe „limba” ei, dar asta e forța Spiritului Sfânt de a face Cuvântul Domnului mereu nou, mereu actual. Nu am rețete prefabricate, esențial este să fim sinceri, să fim autentici. Tinerii nu suportă falsitatea, fățărnicia… Și cred că e foarte sănătos ca și preoții și profesorii (și alți formatori de opinie) să recunoaștem din când în când că nu avem răspuns la toate întrebările… dar îi însoțim cu dragoste pe tineri pe drumul cunoașterii…

Salut, Sighet!: Ce vă doriți, părinte, pentru următorii ani? Ce… proiecte aveți?
Preot Marius Vișovan: Să-mi binecuvânteze Dumnezeu familia și parohia cu acele daruri pe care știe El că sunt mai urgente! Iar neamul românesc să trăiască autentic Evanghelia lui Cristos! Să crească Lumina în sufletele românilor!

Salut, Sighet!: Multă sănătate, părinte, și, mai ales, multă putere și forță pentru a vă putea îndeplini menirea spirituală pe care v-ați asumat-o!
Preot Marius Vișovan: Vă mulțumesc.

Salut, Sighet!

A încetat din viață Aristina Pop Săileanu, ultima luptătoare legendară din rezistența anticomunistă. Înhumarea va avea loc în localitatea de obârșie, Lăpușul Românesc, joi, 23 mai 2019, de la ora 12:00.

Aristinei Pop Săileanu i se îndeplinește astfel și ultima dorință, de a fi înmormântată în pământul unde a văzut lumina zilei și unde au început – din păcate! – suferințele întregii familii (tatăl, pădurarul Nicolae Pop, ucis de trupele de securitate și fratele, Achim Pop, cu care s-a refugiat în munți). Este una din ultimele eroine, condamnate la 20 de ani de închisoare, grațiată în anul 1964. Volumul ei autobiografic , ”Să trăiască partizanii până vin americanii”, îngrijit de regretatul scriitor Romulus Rusan și editat de Fundația Academia Civică în 2008, este o confesiune a experienței dramatice trăite în munți, în închisoare și în „libertatea” supravegheată.

Gheorghe Mihai Bârlea, Petre Iuga și Robert Fürtos vor reprezenta Fundația Academia Civică și Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighet, la ceremonia funerară.

Gheorghe Mihai BÂRLEA
(membru fondator al Fundației Academia Civică și al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighet)

*

La înmormântarea Aristinei Pop Săileanu, mesajul poetei Ana Blandiana, președinta Fundației Academia Civică, va fi citit de dl. Gheorghe Mihai Bârlea. Redăm, în continuare, mesajul:

„Doamna Aristina era ultima personalitate legendară a rezistenței anticomuniste care mai trăia printre noi, ca un model viu, de neînfrânt, de nemanipulat și ca o întruchipare a binelui și a frumuseții spirituale.

Fiică a pădurarului Nicolae Pop, organizatorul rezistenței armate din Maramureș, la 18 ani lupta cu arma în mână alături de tatăl și fratele ei în Munții Țibleșului, la 22 de ani era condamnată la 20 de ani muncă silnică și avea 33 de ani când s-au deschis închisorile. A străbătut deceniile de istorie comunistă fără să fie înecată de viiturile de gunoaie, iar cartea ei ”Să trăiască partizanii până vin americanii” Povestiri din munți, din închisoare și din libertate (Fundația Academia Civică, 2008) este printre cele mai vii dovezi ale unei memorii capabile să reînvie trecutul cu toate nuanțele de atunci, cu toate concluziile de acum.

Am considerat-o mereu un simbol, rămas miraculos viu, a tot cea avea mai bun poporul român, iar faptul că pe lângă curajul și forța rezistenței împotriva comunismului purta împreună cu mama și tatăl ei – care salvase în timpul ocupației maghiare copii evrei de la deportarea în lagărele naziste – titlul de ”drept al popoarelor” făcea simbolul pe care îl reprezenta și mai plenar și mai emoționant.

Am cunoscut-o alături de soțul ei – care se îndrăgostise, înainte de a o fi văzut, de legenda ei și, condamnat la mai puțini ani de închisoare, a așteptat ani de zile să o poată cere în căsătorie – în casa lor cu grădină idilică, cu minunate prăjituri și farmec din alte vremuri.

Am fost norocoși și mândri – Romulus Rusan și cu mine și cu toți colegii noștri de la Memorialul Sighet – de faptul că îi eram prieteni și că, astfel, prin această apropiere puteau să ajungă până la noi ultimele picături ale izvorului de apă vie care a fost rezistența morală și spirituală la Rău a acestei fiice a Țării Lăpușului și a Maramureșului, a acestei eroine.

Dumnezeu să o odihnească și să o răsplătească, iar românii să o așeze în cărțile de istorie!”

Ana BLANDIANA

*****

Nori suflați de vânt –
prieteni în livadă
discutând aprins.

*****

Ploaie de vară –
soare întins pe ziduri,
vânt întors pe dos.

*****

Marea la reflux –
barză… două, pardon trei,
iar lună plină.

*****

Munte în beznă,
soare ascuns în palmă –
luminiș cu flori.

*****

Ploaie rece-n Mai –
la marginea drumului
o floare de mac.

*****

Munți înzăpeziți –
bufoni ce plâng în oglinzi
seară de seară.

*****

Copilărie –
grădina bunicilor,
puf de păpădii.

*****

Mere coapte-n fân –
scrisori îngălbenite
în iarna lungă.

*****

Bătrân în balcon –
în rotocoale de fum
pierzându-se, dus.

*****
Aprilie-n zori –
mâna ei pe ochii lui,
cer acoperind.

Marius VOINAGHI

Elevul Iurca Berciu Darius Eduard (prof. coordonator Cornelia Hotea), clasa a X-a G, profil socio-umane, ambasador junior al Colegiului Național „Dragoș Vodă”, a participat în perioada 16-19 mai 2019, la Concursul Național de administrare de rețele și calculatoare, concurs finanțat de MEN și organizat de Universitatea Politehnică București.

Rezultatul este unul de excepție, dacă ținem cont de profilul pe care îl urmează elevul, premiul III la secțiunea Calculatoare 9-10 și locul IV la faza internațională, aceeași secțiune. Cu aceste diplome, Darius este admis cu nota 10, fără examen, la Facultatea de Automatică și Calculatoare București!

Ne bucurăm pentru el, suntem mândri de el și îl felicităm pentru aceste performanțe atât pe el cât și pe profesoara îndrumătoare prof. Cornelia Hotea!

Salut, Sighet!

Alergătoare din/cu pasiune, legitimată de un an de zile la Clubul Sportiv „Școala Alergării” din Baia Mare (condus de doamna antrenoare Ana Hecico), sigheteanca Flori Neneștean a alergat în urmă cu două săptămâni, pe 4 mai, la Campionatul Național de Alergare Montană, desfășurat la Câmpulung Moldovenesc. Acest campionat a fost etapă de selecție pentru Lotul României de Alergare Montană.

În urma concursului, Flori s-a calificat în etapa următoare, reprezentând, alături de alte trei senioare, România, la Campionatul Balcanic de Alergare Montană. Acest Campionat Balcanic s-a desfășurat weekend-ul trecut, în data de 18 mai, tot la Câmpulung Moldovenesc, în masivul Rarău. La competiție au participat alergători din șapte țări. Echipa de senioare a României, având în componență și pe sigheteanca noastră, a urcat pe podium, clasându-se pe un onorant loc trei. Pe primul loc s-a clasat echipa Turciei.

Felicitări, Flori, la cât mai multe și mai strălucitoare medalii!

Salut, Sighet!

La 75 de ani de la deportarea evreilor maramureşeni, Fundaţia Tarbut Sighet împreună cu Primăria Municipiului Sighetul Marmaţiei, Muzeul Maramureşean, Comunitatea evreilor Sighetul Marmaţiei şi Centrul Cultural Sighetul Marmaţiei, organizează evenimentul comemorativ „Întâlnirea între generaţii”, în perioada 16-20 mai, 2019.

Evenimentul este organizat cu ocazia comemorării deportării evreilor Maramureşeni în Mai, 1944, având ca obiectiv major promovarea toleranţei, a înţelegerii între culturi precum şi cunoaşterea şi promovarea moştenirii culturale iudaice.

Memoria victimelor holocaustului la 75 ani de la deportarea din Sighet a fost evocată de cei prezenți la Monumentul Victimelor Holocaustului în noaptea de 18-19 mai 2019.

Programul de azi, 19 mai 2019, include:

09:15 –  „Welcome to Sighet” – Sala Transist, Primăria Sighetu Marmaţiei
Key speaker Elisha Wiesel
19:00 – Sala de evenimente a Centrului Cultural Sighetu Marmaţiei
– Concert de muzică lirică In memoriam la 75 de ani de la deportarea evreilor din Nordul Transilvanieisusţínut de Asociaţia Siebenburgen Opera Cluj Napoca. Participă: soprana Adriana Ţidor, tenor – Sandu Ion Filip, bass – Nitsan Mugur Nazarie Schwartzman, la pian – Naomi Gavriloni
– Lansare de carte: Călătoria pe fluviul amintirilor de dr. Felicia (Steigman) Carmelly, editura Hasefer.

Autor, Sorin MARKUS

Foto: captură film

Sămbătă, 18 mai 2019, la Sala Radio Sighet, a avut loc vernisajul expoziției internaționale de fotografie „Dunărea Europei”. Expoziția va rămâne la dispoziția publicului vizitator timp de două săptămâni, iar accesul vizitatorilor este gratuit.

Mai multe detalii despre expoziție găsiți AICI.

Autor, foto & video, Sorin MARKUS

Vineri, 17 mai 2019, la Colegiul Național „Dragoș Vodă”, Sighet, a avut loc întâlnirea de 20 de ani a clasei a XII-a A, promoția 1999, diriginte prof. Doina Voina.

Au spus prezent: Prodan Claudiu (inginer), Hojda Ciprian (economist, Director Grup Retail, BCR), Bârlea Adrian (medic stomatolog), Moldovan Claudia (farmacist, Cluj), Blaga Carmen (profesor de limba engleză), Koromoszlai Mihaela (UNICREDIT), Bodnariuc Dan, Pop Ciprian (antreprenor în domeniul IT, București), Ștețiu Adrian, Vancea Cristian (cadru didactic colaborator la UT Cluj-Napoca), Bogdana Negruțiu (domeniul asigurărilor, București), Timiș Carmen (farmacist), Rus Veronica (profesor de matematică), Marius Leordeanu (conferențiar universitar, București), Dorian Petrovici (lucrează în domeniul bancar în Cluj), Răzvan Ulici (Manager General, Societate Privată cu capital străin), Feier Raul, Bianca Spaczay (expert contabil), Mihăiescu Andrei (inginer IT, Cluj), Raluca Boboșan (profesor de informatică la CNDV).

La mulți ani! La cât mai multe reîntâlniri!

Salut, Sighet!

* Aprilie, de-atâta mălin în floare, se-ndoaie gardurile. Dacă îl fotografiezi în zilele de după ploi, te urmează în aparat la greu. Câte un cărăbuş ostenit traversează o zi întreagă trotuarul, până la zidul orb. (- confesiune…)

* „Soru-mea are albeaţă la un ochi. Doctorul i-o spus că trebuie să se opereze. I-am spus să se ducă. Că n-are numa’ 69 de ani, nu-i aşe’ de bătrână să fie oarbă.” „Dară… – 80, 90!”… (- sexagenari la sfat)

* „Da’ de unde ş-o făcut ei atâtea?” „Noa, lucru’ în Italia şi fonduri e’ropene…”  (– moroşeni la sfat)

* Ropotă de cărăbuşi pe aleea cu castani. “Ai, cum dau de asfalt! Parcă-i grindină…” – îi zic bătrânei ce-i mătură. „Ceă? E’i, da, îs mulţi, nu s-or fa’ ciormani în pământ… Da’ tu unde stai p-aici?… Unde??…” În câteva zile, pe jos rămân singure elitrele, chihlimbarii… (- anul nonbisect…)

* E plin târgul mic şi trist de surâsuri VIP. Am fi buni de oraş-reclamă la servicii dentare… (- Muluşag Valley, Aleea Cuiului…)

* „…încet, încet!” – strigă tânăra mămică, aproape alergând după fecioraşul ei. Care încetineşte treptat bicicleta, până aproape de dezechilibrare… (- atât de cuminte…)

* La medic, la o oră de obicei aglomerată. De data asta aşteaptă numai vreo două-trei persoane. „Au fost mulţi de dimineaţă?” – întreb un bade de lângă mine. „Apăi, ştii cum îi, oamenii zin şi mărg…” – îmi răspunde el. Apoi, iese nevastă-sa din cabinet şi pleacă împreună – o aştepta. Apoi, intru şi eu şi aflu că de vină-i  calculatorul – „Calculatoorul, ce să-i faci?”… (Dumiriri…)

*  „…zice c-o apărut ceva medicament străin…” (- o stradă spre Solovan, o bătrână în drum, cealaltă în fereastra deschisă peste jumătate de trotuar, supraponderale amândouă)

* „…ş-am zis primăvară în loc de toamnă…, ş-o rââs de mine!…” (- băieţaş de mână cu părinţii, amândoi – vineri, după ore)

* „…şî doorm… şî stau pă feeisbuc…” (- corzo, pensionare la sfat)

* „Doauă piiţa şi doi hodăgi, vă rog!” (- cocoană dolofană sâmbăta la oraş)

* Pe sub ziduri, o stradă însorită, după zile reci, ploioase. „…Cum suntem… Numa’ un pic de soare o dat şi repede că’tăm umbra…” – mă depăşeşte un bătrân aşişderea. „…Şi apoi, nu ne place nici umbra. Nici, nici…” – încerc să completez. „În tinereţe ne plăceau toate, credeam că noi putem orice… Da’ vine vremea…, negreşit…” – se depărtează convorbitorul. (- poveste de Mai)

Consemnări de Marin SLUJERU