Dragi cititori ai site-ului „Salut, Sighet!”, vă dorim ca Sfintele Sărbători de Paște să vă aducă multă liniște, lumină spirituală și bucurie sfântă!

Echipa „Salut, Sighet!”

Pictură – Ștefan Hegedüs

Muzeul Maramureșan Sighet vă invită miercuri, 11 aprilie 2018, de la orele 10:00 (după deschiderea oficială a expoziției Culori pentru Pace pe Aleea Pietonală), la vernisajul expoziției cu vânzare „Primăvara reconstituită din 100 de…”

Expoziţia a fost donată de educatoarele de la grădiniţele din Maramureş, iar lucrările au fost realizate de către copiii preşcolari sub îndrumarea acestora. Banii obţinuţi din vânzarea lucrărilor vor fi donaţi unei fetiţe de 6 ani, care suferă de tetrapareză spastică.

Lucrările sunt expuse la Muzeul Etnografic al Maramureșului (str. Bogdan Vodă, nr. 1).

Evenimentul este organizat în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean Maramureș.

Pro Primăvara

Degeaba vine primăvara,
Cu-anglici și iarbă de mătasă,
Cînd sufletul ți-e înghețat
Și-acasă nu mai e acasă.

Nici soarele, nici vîntul cald,
Nu pot străpunge gheața dură,
Din sufletul încremenit
Ce-a adunat prea multă ură.

Nici ploile dezlănțuite
Nu spală rana din cuvinte
Ce-odată spuse, ard continuu
Și stăruie aprinse-n minte.

De ce atîta-ncrîncenare
Și-atîta vrajbă strînsă-n noi,
Cînd primăvara bate-n ușă
Și cîntă cucu în zăvoi!

Cînd albăstrelele-n cărare
Se zbat încet să prindă viață,
Și pomii-ncep să dea în floare,
Dînd dealului o nouă față!

Și mîțișorii de sub coastă,
La soare își arată puful,
Vestind că vine Primăvara,
Și iarna ‘ncepe-a-și da duhul!

Eu zic că-i timpul împăcării,
Cu fiecare dintre noi…
Să-i dăm o șansă primăverii
Să nu se-ntoarcă înapoi!

Ileana Pisuc
1 aprilie 2018
Dallas

Foto: Peter Lengyel

Azi, sculptorul Ion Bledea împlinește 69 de ani: s-a născut la Bârsana la data de 04 aprilie 1949. Are în urmă un trecut artistic solid – un număr impresionant de lucrări semnate Ion Bledea fac parte din colecții private de pe întreg mapamondul sau se înalță monumental în orașe importante din Europa și Mexic. Ion Bledea este un nume de referință pentru Sighetul Maramureșului, dar și pentru România.

Am “răscolit” împreună – din lada cu amintiri – mii de fotografii, în ultimele săptămâni, mii de momente importante din viața artistului. Mi-a vorbit despre oameni importanți, miniștri, ambasadori, oameni de cultură, artiști, personalități din țară și din lumea largă. Mi-a povestit despre zecile de premii, marea majoritate obținute în străinătate, despre sculpturile sale răspândite din Germania până în Mexic și mi-a descris cu lux de amănunte fiecare lucrare, detalii profesionale dar și observații exotice de la concursurile la care a participat. Ion Bledea își iubește munca, arta, modelatul lemnului, lucrează cu aceeași pasiune ca și-n tinerețe și are planuri pe termen lung. Vizitatorii, oaspeții Sighetului, cei care sunt cunoscători într-ale artei ajung și pe la locuința familiei Bledea, îl caută și-i cercetează cu drag muzeul de-acasă, toți fiind seduși de “armata” de lucrări, de subiectele abordate și mai ales de stilul inconfundabil prin care sculptorul dezvoltă atât teme tradiționale cât și subiecte moderne.

Când Ion Bledea atinge lemnul, acesta îi vorbește, comunică cu el și-mpreună ne spun câte o poveste. Pe zi ce trece, an de an, Ion Bledea ne uimește cu tinerețea artei lui, prin lucrările sale Sighetul a ajuns pe harta făuritorilor de cultură.

Ion Bledea are multe de povestit, mai are multe lucrări superbe de arătat lumii și mai ales are de finalizat câteva proiecte de suflet.
În anii ce vin Ion Bledea ne va oferi multe și frumoase… surprize!

La mulți ani, prietene Artist!

Ion Mariș

Colegiul Național „Dragoș Vodă” (director, prof. dr. Vasile Mih) continuă să fie o pepinieră în formarea viitorilor specialiști în diverse domenii, atât pe partea reală cât și pe cea umană. An de an regăsim CNDV-iștii printre laureații olimpiadelor naționale și internaționale.

Astfel, în perioada 28 martie – 02 aprilie 2018, la Liceul „Ovidius” din Constanța a avut loc Olimpiada Națională de Informatică pentru elevii de liceu, la care Maramureșul a participat cu un lot format din șase elevi: Lazăr Laurențiu, clasa a IX-a, de la C.N. Dragoș Vodă, Sighet (profesori pregătitori Bodnariuc Dănuț, Roșca Ovidiu, Trîmbițaș Tiberiu Petru), Fernea Dan Tudor, clasa a X-a, C. N. Dragoș Vodă, Sighet (prof. pregătitor Boboșan Raluca), Cotârlan Codrin, clasa a XI-a, C. N. Dragoș Vodă, Sighet (prof. pregătitori Burcuș Andrea, Ovidiu Roșca), Dicu Dan Alexandru, clasa a XI-a, C. N. Dragoș Vodă, Sighet (prof. pregătitor Burcuș Andrea), Stepan Dacian Marian, clasa a XI-a, C. N. Dragoș Vodă, Sighet (prof. pregătitor Burcuș Andrea) și Tomoiagă Mihai Cristian, clasa a X-a, C. N. Gheorghe Șincai, Baia Mare (prof. pregătitori: Belbe Maria, Mărieș Iuliana).

Elevii sigheteni s-au întors acasă cu rezultate excepționale: Lazăr Laurențiu și Cotârlan Codrin au obținut mențiune și medalie de argint, iar Fernea Tudor, Stepan Dacian și Dicu Dan Alexandru, medalie de bronz. De remarcat faptul că Lazăr Laurențiu s-a clasat, în urma barajului, pe locul 25 pe țară, foarte aproape de a face parte din lotul național.

În perioada 04 aprilie 2018 – 07 aprilie 2018, la Târgu Jiu va avea loc etapa națională a Olimpiadei de Informatică, pentru elevii de gimnaziu, la care Sighetul va fi reprezentat de cinci elevi, de la C. N. „Dragoș Vodă”.

„Salut, Sighet!” felicită laureații și urează succes tinerilor sigheteni calificați la celelalte olimpiade/concursuri naționale!

Filosoful Ion Bălin, Jean pentru prieteni, s-a născut la 1 ianuarie 1947 în Călineşti (Maramureş). Urmează Liceul Pedagogic din Sighetu Marmaţiei, pe care îl absolvă în 1966. Între 1966-1971 este student la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, remarcat ca un vârf al generaţiei sale. La absolvirea facultăţii lucrează, pentru scurtă vreme (1971 – 1972), la un ziar în Bucureşti, după care va fi profesor de filosofie la Liceul „Dragoş Vodă” din Sighet, între 1972–1978. În anul 1978 este admis, prin concurs, asistent universitar la Catedra de Logică a Institutului Politehnic din Bucureşti, unde va rămâne până în anul 2001, când pleacă la Universitatea „Titu Maiorescu” şi funcţionează aici ca profesor universitar până la sfârşitul prematur al vieţii sale. Doctoratul în Filosofie îl susţine la Universitatea din Bucureşti, în 1984, cu o teză referitoare la semiotica discursului artistic. După 1990, este fondatorul şi mentorul celebrului săptămânal de satiră politică, „Academia Caţavencu”, majoritatea redactorilor de aici fiind foşti studenţi ai profesorului Bălin. Între anii  1997 – 2001 a fost ambasador al României în Regatul Marocului, unde a avut o prestaţie diplomatică excepţională, fiind decorat de către Regele Marocului cu Ordinul de Mare Comandor al Casei Regale. În ultimii trei – patru ani ai vieţii, şi-a petrecut o mare parte a timpului la Baia Mare, unde a fondat săptămânalul regional „Jurnalul de Vineri”. A fost îndrumător de doctorat în Filosofie la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj, fiind adus aici de către congenerul său Andrei Marga, de care l-a legat o strânsă şi îndelungată prietenie.

Filosoful Ion Bălin avea o inteligenţă strălucită şi o erudiţie vie, inegalabilă. Ironia sa era caustică, în maniera lui Voltaire. Când contrazicea pe cineva, prelua afirmaţiile preopinentului şi le dezvolta, cu  voluptate şi  persuasiune irezistibilă,  până la cel mai desăvârşit absurd. Când se deda la astfel de exerciţii, ludice în fond, în jurul lui se crea o atmosferă de balamuc. Era ca un spectacol al puterii spiritului asupra lumii obiectuale, al spiritului  care este capabil să dizolve totul. Cunoştea miraculos limba română, de la profunzimile ei arhaice, până la performarea ei savantă şi neologistică la extrem. Felul său de a vorbi avea câte ceva din profunzimea lui Noica, din măreţia lui Ţuţea şi din versatilitatea lui Călinescu.

Moare, din cauza unor afecţiuni renale, la 3 aprilie 2006, la Bucureşti, în etate de 59 de ani.

Cărţile  pe care le-a lăsat în urma sa sunt:  Reflecţii de semiologia literaturii, Pan Publishing House, 1995; Silogistica tradiţională şi modernă. Contribuţii româneşti, Ed. Nemira, Bucureşti, 1996 (Premiul Academiei Române, 1997);  Forme şi operaţii logice,  Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1998; Sociologia noologică, Ed. Nemira, Bucureşti, 2003.

 Prof. dr. Nicolae IUGA

N.r.: Fotografia surprinde momentul acordării lui Jean Bălin a gradului de Mare Comandor (Commandeur du Wissam al Alaoui) de către  regele Mohamed al Marocului.

Această cetate de la margine de țară, situată la confluența râurilor Iza și Tisa, cu atâtea amintiri legate de ele în curgerea timpului, Sighetul a rămas acolo unde a fost, cu frumusețile lui arhitecturale și peisagistice, păstrător de obiceiuri, datini și tradiții și multe alte comori, mereu în dezvoltarea acestor frumuseți și valori, așa cum numai în Maramureș se regăsesc, în toată originalitatea lor. N-am lăsat să ne fie furate de Odoviciuc, pentru a le duce în alte părți, în acele vremuri tulburi și încă neașezate de după războiul abia încheiat, prezente în decursul anilor 1944/1945.

Despre publicația „Salut, Sighet!”, îndrăgită mult de mine, am aflat mai târziu, prin intervențiile părintelui Vișovan, care ne-a onorat cu mai multe articole excepționale ale dânsului și ale altora, găzduite de această publicație. Mi se pare și titlul simbolic; acest salut adresat Sighetului exprimă parcă un respect, o invitație, o comuniune, o solidaritate, așteptare, fiind locul în care se manifestă mult aceste preocupări și el le merită.

Îmi place acuma și îmi plăcea și mai demult când mergeam la Sighet, când îi treceam porțile, îmi place Sighetul, poate și pentru faptul că am fosr găzduit acolo 5 ani, când am urmat clasele gimnaziale și puține din cele liceale. Acolo mi-am petrecut singura părticică din adolescența nearestată, în manifestarea ei firească, pe la școală, cu toate ale ei, pe Corso, prin parcul central, pe la stadion sau Grădina Morii, la scăldat în râul Iza, sau uneori în excursii pe Solovan, organizate sau mai restrânse, în grup, cu atâtea bucurii; acestea se află și acuma la locul lor, îmbogățite cu obiective noi, de excepție. E adevărat că fiecare etapă a vieții o duci cu tine, pe oriunde ai fi, cu vârsta ei, în desfășurarea firească dacă ești liber sau cu confiscarea manifestărilor exterioare ale acesteia, atunci când ești obligat să le petreci altfel, din cine știe câte motive. Nimeni nu te poate, însă, despărți de aceste etape de viață, nu ți le poate lua, se află în existența ta; li se poate doar suprima manifestarea lor firească, plăcută, pe care să o substituie cu suferințe în atâtea feluri. În acest sens, eu am dus cu mine în temniță și în alte „măsuri administrative” o parte din adolescența rămasă și întreaga mea tinerețe; dar tocmai prezența acestora cu mine, cu întreaga lor vigoare și forță interioară, mi-au dat tăria de a rezista până la capăt, să ies învingator și pot spune că mi-au produs o bucurie de neestimat, o fericire neîngrădită, o altfel de fericire, dată de victoria prin suferință, care o sfințește.

Ce m-a impresionat mult în această avalanșă de vizualizari și comentarii, referitoare la articolul publicat, este că ele nu se referă la forma în care sunt redate acestea și nici la autor, care transced acestora, ci se referă la suferința relatată acolo a unui subiect, nu contează cine este, la atât de multa și nedreapta prigoană îndurată de acesta, prin eludarea și sfidarea totală a legilor și a unei minime înțelegeri umane, de către cei ce au organizat aceste crude și ucigașe persecuții; m-a atenționat încă observația făcută de cei ce au lecturat articolul, dintre care pe unii nici nu-i cunosc, că nu știau că s-au petrecut atunci astfel de fapte și tragedii și se întreabă cum și de ce nu s-au făcut cunoscute până acuma și cer să fie făcute publice. A fost munca asiduă a „continuatorilor”, care au pus lacăt și blindaj pe arhiva amplă a Securității, sub averitzarea „srict secret”, arhivă ce ascundea atâtea vinovății și crime ale regimului comunist, cu preocuparea permanentă de a le ascunde și mai apoi de cei ce au urmat, cu îndemnul mereu anunțat : „să lăsăm trecutul, așa cum a fost el și să privim spre viitor „, viitor pe care îl vedem în toata micimea lui și lipsit de perspective. Am vrut doar să subliniez în acel articol că toate s-au petrecut prin încălcarea brutală a legilor, a Constituției, legi despre care am și scris, chiar cu amintirea unor articole ale acestora cu referiri concrete.

Câteva secvențe ce relatează cazuri concrete de prigoană, din anchete și alte locații, cu unele aspecte noi în analiză, legate de perseverența și continuitatea metodelor de exterminare, dovedite prin consemnări ale anchetatorilor, ale securiștilor, făcute în rapoartele lor de activitate, lecturate în Dosare mult mai târziu, voi încerca să le redau în publicația „Salut, Sighet!”, dacă o să am onoarea și plăcerea să le găzduiască.

Am salutat și salut mereu Sighetul, pe unde am fost și pe unde voi mai fi, cu mult respect și bucurii, ca atunci cand am participat direct la unele manifestații tradiționale de o deosebită frumusețe, așa cum sunt „Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă”, cu colinzile și celelalte toate ale lor, la „Tânjaua de la Hoteni” și multe altele. La fel când am vizionat spectacolele televizate de înaltă măreție, în care cântecul, dansul și portul maramureșean, atât de original, expresiv și profund colorate, s-au întrecut în măiestria arcușului, a frumoaselor voci cu versurile specifice din cântece și strigături, în care se reprezintă toată noblețea maramureșenilor, a jocului elegant și sobru ce exprimă forță și perfecțiune. Toate acestea sunt mult îndrăgite, aplaudate și premiate nu numai în țară, dar pe toate meridianele Globului.

Peste timp, după terminarea cu mult greu a liceului și după încheierea Facultății de Matematică- Fizică, în 10 ani în loc de 4 ani, deși eram unul din cei mai buni studenți din an, am ocupat postul de profesor de matematică la Liceul Vișeu de Sus. De aici, am revenit prin Sighetul de altadată cu diferite activități didactice: cercuri pedagogice, prezentări de materiale diactice, examene ș.a. Am reîntâlnit puțini din profesorii mei din alte vremi, pe dl. prof. Gr. Balea, dl. M. Tomoiagă, directorul liceului pe atunci și alții din generații mai tinere, cunoscuți sau necunoscuți, printre care doi colegi de clasă, foști profesori la Liceul „Filimon Sârbu”, Ilnițchi Felician, prof. de educație fizică și, pe atunci, Chindriș Aurelia, prof. de matematică, în anul IV colegă de an cu mine la facultate, înainte de exmatricularea mea. M-am întâlnit însă pe acolo, de mai multe ori și cu alți colegi de clasă, de școală și de suferință, în discuții uneori mai reținute cu unii, dar reconfortante. Cu mulți din cei ce au îndurat suferințe, ne întâlneam, în timpurile mai apropiate de noi, pe la Memorialul din Sighet, un sanctuar al suferințelor românești, dar, din păcate, an de an tot mai puțini. Ne găseam parcă pe o câmpie pângărită, peste care au trecut furtuni grele,  „tornade”, privind la ce a mai rămas din ea, dacă acestea s-au terminat, s-au stins, ori ele vor mai continua și ce va mai urma?

Poate că unele din gândurile exprimate pentru atâtea persecuții și prigoană cumplită să nu fie plăcute unora, deoarece ele pot să nu fie în conceptul ideologiei de viață a lor; eu le-am spus poate și ca o motivație a demersului meu, cele îndurate de mine dându-mi acest drept să le rostesc și, oricâte aș spune, tot vor rămâne multe fapte și comportamente de cruzimi nespuse, pentru că în aproape 12 ani sunt multe zile și atât de multe momente în fiecare dintre ele, iar cu greutățile mari îndurate pot părea a fi și mai multe, pe care am fost obligat să le petrec în nefirescul și greul lor total.

prof. Gheorghe Bărcan
20.03.2018
Minneapolis, S.U.A.

N.r.: Fotografia este realizată la Cimitirul Săracilor din Sighet cu ocazia Zilei Memoriei, alături de Dunca Găvrilă din Ieud (decedat anul trecut), fost deținut politic.

Vară, sfârșit de august. Căldură mare – la propriu, chiar dacă luna încă nu se dă dusă de la fereastra dormitorului. Încerca să-și limpezească gândurile… sau ochii… de nesomnul ce o încerca de o bună bucată de vreme. Cu doar câteva secunde în urmă primise un mesaj, care o făcuse să fugă din fața laptopului: „Ce anume nu te lasă să dormi la ora asta, duminica dimineața?”

„De unde știe că-s aici? Cine e? Ce vrea de la mine? Mă poate vedea?” și, instinctiv își aranjă bluza de pijama căzută pe umărul stâng. Era firavă și palidă; cearcănele își croiseră cărări sub ochii ei căprui și mari.

Scruta parcul imens care se întindea în dreptul ferestrei, doar-doar va reuși să afle cum ar fi cel mai bine să reacționeze. Împingea luna cu privirea și dintr-o dată, îi trecu prin minte: „Poate nu sunt singura care face asta? Posibil și el face același lucru?! Un zâmbet șăgalnic îi apăru pe chip și spaima de mai devreme o părăsea încet, dar sigur. Se instală în fața laptopului și mâinile începură să tasteze singure, la început nesigure, apoi din ce în ce mai repede și mai stăpâne pe situație. Odată cu soarele apărut, solitar, în dreptul ferestrei ei, teama i se risipi și în locul ei se instală buna dispoziție. Deja râdea cu poftă, bucurându-se de vara asta atât de fierbinte.

„Pot să-ți spun Ilinca?”

Le plăceau aceleași lucruri: înghețata de vanilie și ciocolata, clătitele și prăjiturile de tot felul. I-a trimis o rețetă de inghețată de casă și ea saliva deja, doar imaginându-și cum va fi. Dimineața de duminică se transformase în ceva bun. Lângă o ceașcă de cafea cu lapte, în aburul unei nopți nedormite, totul căpăta acum o altă culoare și lumină.

Treceau duminici, veneau duminici și, odată cu ele, cei doi treceau de la arșița și verdele crud al verii, la următorul anotimp. Simțeau cum tonurile roșiatice ale toamnei se instalau ușor, în sufletele lor. Ceea ce începuse atât de temător, se maturiza cu fiecare zi și noapte care le treceau prin dreptul ferestrei. Totul căpătase o nunață de calm. În fiecare celulă a corpurilor lor, se instalase o pace pe care nu o mai cunoscuseră până atunci. Se întâlneau zi de zi, pe aceeași bancă; vorbeau în neștire, vrute și nevrute, ore în șir. Oboseala nu îi ajungea niciodată. Se bucurau unul de altul, tăvălindu-se printre frunzele ruginite așternute pe jos. Nici nu și-au dat seama cum trecea timpul. Într-o dimineață s-au trezit cu fereastra acoperită de flori de gheață. Copacii erau încovoiați de greutatea zăpezii dar ei continuau să-și trăiască bucuria, alergând printre duminicile înzăpezite. Nămeții nu-i speriau, dimpotrivă. Viața lor semăna cu un glob de zăpadă, de genul celor pe care, majoritatea dintre noi, le-am avut în copilărie.

Uneori, Ilinca închidea ochii și îl chema. Imediat o suna sau îi bătea în fereastră. Alteori, îi auzea vocea șoptită în miez de noapte: „Ilinca, trezește-te!”. Și se trezea imediat, mai proaspătă ca un ghiocel firav care-și face drum prin zăpadă.

Dar iarna devenea tot mai geroasă; era din ce în ce mai greu pentru ea să mai iasă din casă. La ultima întâlnire, își pierduse una dintre ghetuțe, în zăpada lui. Așa că, acum își consumau bucuria, de acasă, privindu-se unul pe altul, non-stop, prin fereastră, fără cuvinte, doar ochi în ochi… nici nu aveau nevoie de altceva…

La începutul primăverii, ea era atât de slăbită, încât hotărâse să-i caute o altă pereche. Ajunsese să-l iubească cu adevărat și îl iubea atât de mult, încât nu suporta ideea ca el să rămână singur, mai ales acum când totul în jur renăștea. În martie s-au bucurat unul de altul; bucuria ei era umbrită de realitatea pe care doar ea o cunoștea. Încerca din răsputeri să-i fie alături și în acest ultim anotimp  La începutul lui mai, Ilinca s-a stins singură, departe, însă dragostea ei pentru el, a ajutat-o să-i găsească la timp, un alt suflet.

Gabriela Mariana Cosovan

Foto: Peter Lengyel

Clubul Interact Sighet (președinte Mara Ioana Mih) vă invită vineri, 30 martie 2018, de la orele 16:00, în sala de conferințe a Primăriei, la etapa locală a Concursului de Oratorie ,,Demostene”, aflat la a 11-a ediție. Concursul se află sub egida Interact Club Pitești, unde se va ține și etapa națională, în data de 20-22 aprilie 2018. Acest concurs are rolul de a oferi tinerilor oportunitatea de a-și forma, practica și demonstra abilitățile de orator, la standarde înalte.

Etapa locala se bazează pe o singură probă, și anume, prezentarea discursului centralizat în jurul celor două citate propuse. Pe lângă aceasta, la etapa națională va exista o proba în plus: Elevator Pitch (discursul spontan, cu un timp alocat de 3 minute). Participantul are dreptul de a-și elabora discursul pe baza unui singur citat dintre cele două. Durata prezentării trebuie să fie cuprinsă între 4 și 5 minute. Orice discurs care depășește acest timp, va fi oprit la intervenția juriului. Un participant poate primi întrebări de la toate persoanele prezente în sală, cu excepția celorlalți concurenți.

Juriul este alcătuit din profesioniști, deciziile lor fiind incontestabile.

Clasificarea concurenților se va face pe baza următoarelor criterii:
– Armonizarea temei (aspect esențial) cu mesajul
– Construcția discursului conform regulilor oratorice
– Originalitate și claritate
– Dicție, mimică, gestică și ținută
– Relevanța mesajului/caracterul persuasiv

Participanții sunt solicitați să aibă o îmbrăcăminte formală, adecvată evenimentului.

Vă așteptăm în număr cât mai mare la acest concurs!

Comunicat de presă, Interact Sighet

Marți, 03 aprilie 2018, de la orele 18:00, la Școala de Muzică și Arte Plastice, în Sala de spectacole „Monica Chifor”, va avea loc concertul de pricesne „La umbra crucii tale e Lumină!”.

Pe scenă vor urca: Ileana Matus (interpretă de muzică populară), Grupul „Pui de moroșan”, Grupul „Moroșanca”, Grupul „Psaltic” al preoților din Protopopiatul Sighet.

Invitați speciali: Sara Maria Marțiș, pr. Ovidiu Ciprian Marțiș, pr. protopop Vasile Aurel Pop, Alexandru Pop.

Intrarea este liberă.