Încă iarnă (autor, Maria Tirenescu)

Maria Tirenescu

Zi geroasă –
o ţarcă strigă în vârful
nucului desfrunzit
*
Flori de gheaţă-n geam –
toporul e înţepenit
într-un butuc
*
Primul peşte prins
sare din nou în copcă –
pescar amator
*
Rar cate un fulg –
în vârful unui copac,
mierla aşteaptă
*
Liniştea serii –
din când în când câte-un fulg
peste cei de ieri
*
Noapte geroasă –
„Lunga vară fierbinte”
pe programul doi
*
La gura sobei –
citind aceleaşi scrisori
din tinereţe

Maria TIRENESCU




Iarna tinerilor (autor, Maria Tirenescu)

Iarna tinerilor

Copii grămadă
pe uliţă la şotron–
primii fulgi de nea
*
Moină de seară –
ea desenează un cal
alergând pe câmp
*
Patine ruginite –
copiii joacă fotbal
pe zăpada moale
*
Aşteptând trenul –
mâinile îngheţate
pe bagaje
*
Dealul satului –
crivăţul colorează
feţele copiilor
*
Tren de navetă –
galerie de artă
pe-un geam aburit
*
Cer de iarnă –
zărind un asteroid
printre stele
*
Cosând o inimă
pe căciuliţa fetei –
ninge domol
*
Zăpada sclipeşte –
două inimi desenate
pe fereastră
*
Ninge cu fulgi mari –
ea visează un tort
ca o inimă

Maria TIRENESCU

foto: Peter Lengyel




Miezul iernii în haiku (autor, Maria Tirenescu)

Maria Tirenescu

***
Ziua în declin –
în vântul adiind
răzleţi fulgi de nea
***
Pe foaia goală
doar un creion fără vârf –
ninge ca-n poveşti
***
Nici un nor pe cer –
un bocanc fără şiret
lângă vechiul gard
***
Noapte cu lună –
felinarul din poartă spart
de un bulgăre
***
Om de zăpadă
fără nasturi la haină –
noapte fără lună
***
Noapte senină –
doar omul de zăpadă
fără căciulă
***
Dacia veche
sub un troian cât casa –
liniştea nopţii
***
Noapte geroasă –
cântecul greierului
în dosul sobei
***
Miezul iernii –
un cocoşar ciuguleşte
ultimul măr
***
Flori de gheaţă-n geam –
ghionoaia loveşte
ramura de măr
***
Noapte senină –
pisica se piteşte
în cojocul vechi

Maria TIRENESCU

 

Foto: Peter Lengyel




Poveste de iarnă (autor, Maria Tirenescu)

Poveste de iarnă
(întâmplări din 1960)

Maria Tirenescu

Despre modul în care se sărbătorea la ţară Crăciunul am aflat de la elevii mai mari. L-am întrebat pe tata: „De ce nu sărbătorim şi noi?”. Tata mi-a răspuns că în clădirea şcolii, unde locuiam noi, nu e voie. Ştiam doar de Moş Gerilă de la sindicat care venea cu daruri înainte de Anul Nou. Făceam pom de iarnă, un brad încărcat cu bomboane învelite cu staniol, cu globuri de sticlă aduse de la Cluj sau Bistriţa, lumânărele adevărate, care se prindeau cu cleme de crenguţele de brad şi pe care le aprindeam seara, şi figurine din hârtie glasată sau din zahăr.
De Anul Nou, toată familia se aduna la Săcel, în casa bunicilor. Era sărbătorit bunicul, de ziua lui onomastică. Bunicii aveau un brad împodobit cu nuci învelite în staniol, mere şi figurine din zahăr. Aveau şi câteva bomboane de pom, cumpărate de la oraş.
De la Vişeu, duceam prăjituri şi portocale. Bunicii se bucurau întotdeauna de portocalele aduse de noi. Bunicul zicea: „Astea-s bune, că-s moi. Le pot mânca şi eu.”
Acolo, la ţară, am văzut colindători şi am vrut să-i colindăm pe bunici. Dar nu ştiam nici o colindă. La cine să apelez? La tata, doar el le ştia pe toate.
Şi tata a început să colinde:

„Puică neagră bagă-n sac,
Scoală, gazdă, dă-mi colac!
De mi-i da, de nu mi-i da,
Altu’ nu ţi-oi colinda,
Că mi-i scurtă gubuţa
Și mă tem c-oi îngheța!”

Nu ştiam ce e gubuţa. După ce am aflat că aşa i se spune hăinuţei, am învăţat colinda şi i-am colindat nu numai pe bunici, ci şi pe naşi, dar şi pe celelalte rude care au mai venit în vizită.
După ce au plecat musafirii din sat, am vrut să-i cânt bunicii un cântec pe care îl învăţasem la şcoală.

„Bradule frumos,
Pleacă-ţi vârfu-n jos
Şi ne spune-anume
Din ce colţ de lume
Şi pe care drum
Ai venit acum,
Ai venit acum!”
„Eu, voinici mărunţi,
M-am născut în munţi.
M-a izbit furtuna,
Ploile şi bruma,
Dar mai dârz prin greu,
Am răzbit mereu,
Am răzbit mereu!
Dar când mă făcui
Brăduleţ, brădui…”

Mult i-a mai plăcut bunicii cântecul! A trebuit să-l cânt de câteva multe ori. Au urmat şi alte „momente artistice”… Un adevărat spectacol cu cântece învăţate la şcoală sau de la difuzor.
Se făcuse târziu. Nu mai plecam în acea seară la Vişeu. Începuseră pregătirile pentru culcare. Mătuşa care locuia cu bunicii în casă, alerga ba cu cergi, ba cu cearşafuri, ba cu perne să le pună la dispoziţia musafirilor de la oraş.
Între timp, uncheşul Ştefan, fratele cel mai mic al tatălui meu, ne-a povestit că, pentru a se deosebi între ele, familiile din Săcel cu numele Grad aveau câte o poreclă. Familia noastră era „a lui Toderaş”. Numele venea de la bunicul lui, tatăl bunicului nostru. Acest Toderaş era unul dintre cei mai importanţi locuitori ai comunei. Avea pământ, animale şi ştia să citească şi să calculeze. Nu purta opinci. Purta cizme din piele, cumpărate de la oraş. Doar el şi primarul aveau cizme. Şi ce mândru trebuia să fi fost străbunicul când trecea prin sat! Şi cât era de admirat!
Uncheşul Ştefan ne-a mai spus că au estimat vechimea casei, luând în considerare modul în care a fost construită, zugrăvită, ţinând seamă de povestirile bătrânilor familiei.
– Mioara, casa asta a fost construită în timpul răscoalei conduse de Horea, Cloşca şi Crişan. Tu ai învăţat istorie. Ştii în ce an a avut loc răscoala?
– Cred că pe la 1780… Nu mai ştiu exact. Nici voi nu ştiţi exact când s-a construit casa.
– Măi Ştefane, nu mai obosi fata!
– Nu mă oboseşte! E interesant.
Am mai povestit puţin. Despre familia bunicii am aflat că se numea tot Grad, dar erau „ai Cârsnicului”.
Celor mici „le-a făcut patul” pe cuptor. Poate vă miraţi că se poate dormi pe cuptor. Orice casă bătrânească din Săcel are două camere: una de zi şi alta pentru ocazii. Pe două laturi ale camerei de zi sunt bănci de lemn, mai late, numite lăiţi. În colţul format de lăiţi este o masă. Pe pereţi sunt icoane, cea mai importantă icoană este cea de deasupra mesei. În colţul opus mesei este soba. Este zidită din cărămidă, are plită şi cuptor pentru prepararea mâncării. Lângă sobă, se află cuptorul pentru pâine. E atât de mare că, deasupra lui, se poate dormi. Un alt colţ este ocupat de patul gazdei. Bunicii mei aveau un pat înalt. De sub el, se trăgea un alt pat, mai puţin înalt, numit pătuţ. Deasupra patului se află ruda pe care sunt aşezate frumos cergi cu dungi albe, roşii şi negre. Pe peretele dintre uşă şi sobă se află tipsiile pentru copt pâine, iar în stânga uşii este podişorul, dulapul pentru veselă.
În camera „domnească” se afla mobilă de dormitor, o canapea, dar şi lăiţi pe două laturi ale camerei. Şi încă un podişor. Pe pereţi sunt icoane cu ştergare şi blide de Scomârcea, vestite în ţară, dar şi blide cumpărate din târg, blide de Horezu.
Eu am vrut să dorm pe laiţă. Era o experienţă nouă. Nu am vrut să mănânc sarmale pentru că erau făcute cu mirodenii pe care nu le cunoşteam. Bunica mi-a făcut ceva „special”: omletă în smântână. Am vrut să învăţ cum se face. M-am mirat când am văzut-o pe bunica punând smântâna în crăticioară. Când smântâna s-a topit, bunica a pus ouăle bătute în smântâna care sfârâia.
În timp ce mâncam, din curte se auzeau voci de copii. Aş fi fugit la geam să-i văd, dar nu aveam voie să mă ridic de la masă decât după ce terminam tot din farfurie.
Copiii intraseră în tindă şi cântau. Am cerut lămuriri. Tata îmi explică: „Aşa se urează la începutul anului aici, la ţară. Se umblă şi cu sorcova.” „Ce e sorcova?” Veni rândul mamei să-mi explice.
Din hârtia de pe bomboanele de pom mâncate şi din alte hârtii colorate, ajutată de mama, am făcut o crenguţă cu flori. Apoi, am învăţat şi cântecul. Şi am început să sorcovesc:

„Sorcova, vesela,
Să trăiţi,
Să înfloriţi,
Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii!
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir de trandafir!
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul!
La anul şi la mulţi ani!”

Ce m-am mai amuzat când am văzut că fiecare dintre cei prezenţi voia să fie sorcovit! Pentru aceasta, răsplata era un măr Jonathan, un pumn de nuci, o bancnotă de un leu…
La amiază, uncheşul Nicoară a venit cu sania trasă de cai. Am plecat la gară. Pe drum, ne salutau oamenii. Unii spuneau „Laudi-să!”, iar eu nu înţelegeam. Observam că i se răspunde „Veci amin!”. Tata mi-a explicat că maramureşenii sunt renumiţi prin prescurtările pe care le fac. Salutul complet este „Lăudăm pe Iisus!”, iar răspunsul este „În veci amin!”.
În gară am avut timp să văd cum, printre dealuri, ieşea trenul din tunel. Din tren, de pe primul viaduct am văzut casa bunicilor. Am recunoscut-o după nucul mare de lângă geam şi după plopii de lângă moara de pe Iza. Pe al doilea viaduct trenul pilota, adică mergea mai încet. De acolo, am văzut casa unde locuiau verii mei.
Şi tare-mi mai plăcea ceea ce vedeam pe geam: copaci încărcaţi de zăpadă, căsuţe ale căror geamuri abia se vedeau, cărări de la case la grajduri şi fântâni…
La Vişeu de Jos, am schimbat trenul. Am urcat într-un vagon mai mic şi mai urât, cu scaune din lemn. Şi geamurile erau mai mici. Dar mergeam la oraş! Vişeu de Sus fusese declarat oraş încă din 1956.

Maria TIRENESCU

foto: Peter Lengyel




PoetikS – Maria Tirenescu – Haiku-uri (III)

Semne noi de primăvară (III) – Maria Tirenescu

***
Camera mamei –
un mănunchi de ghiocei
într-o ceaşcă bleu

***
O narcisă galbenă
în vaza de cristal –
mama zâmbeşte

***
Lângă candelă –
un buchet de toporaşi
şi poza mamei

***
Grădiniţa primăvara –
scrisori de dragoste
în noroi

***
Noapte fără lună –
doar o floare
în corcoduș

***
Noapte-nstelată –
un ram de cireş înflorit
pentru nimeni

***
Alerg în zori
să prind fluturi –
norii pe cer

***
Flori de liliac –
un bătrân îşi şterge fruntea
cu dosul palmei

***
Sfârşit de mai –
în cireşul vecinului
un stol de ciori

***
Cerul fără nori –
un fir de nu-mă-uita
în vaza galbenă

***
Linie moartă –
doar urzicile mai cresc
printre traverse

***
Cer plin de stele –
sting lumina
să te visez

***
Oglinda apei –
lumina aurie
a amurgului

***
Vechiul castel –
un ram de cireş înflorit
într-o fereastră

***
Peretele cetăţii –
un cireş înflorit
în curtea goală

***
Cer senin –
doar un fir de mac
înflorit

***
Uşă blocată –
în casă înfloreşte
o muşcată roz

***
În zorii zilei
un mugur se deschide –
scriu un haiku

***
Tril de cinteză
în mărul vecinului –
ploaie de seară

***
Leagăn de copil
atârnat de-un ram de tei –
mireasma florilor

***
Urme de polen
pe o petală de crin –
luceafărul

Maria Tirenescu s-a născut la 5 octombrie 1949 în comuna Săcel din judeţul Maramureş. Este fiica regretatului învățător Dumitru Grad. A absolvit Liceul teoretic “Bogdan-Vodă” din Vişeu de Sus. Este absolventă a Facultăţii de Matematică-Mecanică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. A predat matematică şi fizică în oraşul Cugir, din judeţul Alba. Este deţinătoarea gradului didactic I. Este membră a Societăţii Române de Haiku, a Societăţii de Haiku din Constanţa şi a Societăţii Scriitorilor Români.

A publicat în reviste româneşti (Steaua, Oglinda literară, Poezia, Universul şcolii – Alba, Plumb, Albatros, Examene, Opinia, Dor de Dor, Haiku, Vatra veche, Boem@, Zeit, Revista Română de poezie și proză şi revista online RO KU) şi din străinătate (Ploc!, Sketchbook, Modern English Tanka, Gong, Haiku Canada Review, Poets inter-national, 5-7-5, Revue du tanka francophone, Cirrus: tankas de nos jours, Atlas Poetica şi Magnapoets, Wild plum – a haiku journal, Brass bell: a haiku journal, ASAHI HAIKUIST NETWORK, Diogen, Autumn moon).

A debutat editorial în MARGINI DE VIS, volum colectiv de versuri aparţinând unor cadre didactice din Cugir, Tipo Rex, Alba Iulia, 2002. A debutat cu placheta de haiku-uri RISIPĂ DE PARFUM, în colecţia ORFEU , Editura Ambasador, Târgu-Mureş, 2005. Volume de poezie: CULORILE VISELOR, volum de poezie cu un capitol de haiku, Editura Emma, Orăştie, 2007; CROCHIURI, volum de haiku la Editura online Semănătorul, în 2010; AMPRENTE, volum de haiku, la Editura PIM, Iaşi, 2013; PRINTRE FLORI, haiku, la Editura PIM, Iaşi, 2015; VALURI DE AMINTIRI, volum de poezie, Editura PIM, Iaşi, 2016; HOINĂRIND PRINTRE AMINTIRI-HAIBUN, Editura PIM, Iaşi, 2019. Este prezentă în nenumărate cărţi comune şi antologii de poezie de sorginte niponă din ţară şi din străinătate,în limbile franceză şi engleză.

Haiku-urile ei, dar şi alte genuri literare de sorginte niponă pe care le-a abordat, sunt apreciate cu zeci de premii şi menţiuni în ţară şi în Canada, Croaţia, Franţa şi Japonia. Din 2010 până în prezent, numele Mariei Tirenescu se află de 5 ori printre primii 100 de poeți activi care scriu în limba engleză. A publicat, de asemenea, mai multe cărţi de proză, precum şi scrieri pentru copii, fiind prezentă în cărţi comune şi antologii de profil, pentru care a primit numeroase premii.




PoetikS – Maria Tirenescu – Semne de primăvară!

Semne de primăvară (II) – Maria Tirenescu

***
Zăpadă pe munţi –
în vale înfloreşte
liliacul alb

***
Se lasă seara –
pe mormântul vecinei
flori de liliac

***
Târziu în noapte –
cărăbuşi zburând
în jurul lămpii

***
Dimineaţă caldă –
urmărind primul fluture
cu privirea

***
Un fluture
dă târcoale cănii de ceai –
zi senină

***
Cuib de rândunici
sub balconul blocului –
răsare luna

***
Zori fără nori –
cinteza îşi face cuib
în mărul bătrân

***
Nuc înmugurit –
un piţigoi îngână
alt piţigoi

***
Zi ploioasă –
pe lespedea de piatră
mâţişori de nuc

***
Plouă peste-oraş –
guguştiucii clocesc
fără umbrelă

***
Pisoiul agaţă
ghemul bunicii –
flori pretutindeni

***
Mijloc de mai –
pianista ascultă
sunetul ploii

***
Banchet de absolvire –
florile de mac
fără petale

***
Iaz în pădure –
iedul de căprioare
surprins de-o broască

***
Dublu curcubeu –
ei cu picioarele goale
în ploaia de mai

***
Apa reflectând
umbrele colorate –
singură pe mal

***
Tremurătoare
imaginea teiului –
seara lângă lac

***
Mama şi fiul ei
sub teiul înflorit –
liniştea serii

***
Teiul plin de flori –
pe banca bunicului
numai o frunză

***
Teiul bătrân –
pe singura creangă vie
doar o floare

***
Zori în cimitir –
se scutură florile
de iasomie

***
Cer fără nori –
cicoarea stăpâneşte
vechiul cimitir

***
Înflorind din nou
salcâmul plantat de mama –
azi pentru nimeni

***
Salcâm în floare
sub ploaia ce se cerne –
nici o albină

Nota redacției: însoțim – azi – „buchetul” de haiku-uri creat de doamna Maria Tirenescu cu urările noastre, dedicate doamnelor și domnișoarelor care ne citesc (sau nu!), dar care iubesc Sighetul (sau nu?!), urându-le să-nflorească mereu precum mult așteptata și proaspăta primăvară!




Maria Tirenescu, scriitor, ne oferă bucurii pentru toată primăvara (I)

Am aflat cu surprindere şi bucurie că Doamna profesoară Maria Tirenescu, ales haijin român contemporan, urmăreşte manifestările culturale din oraşul nostru, inclusiv cele promovate prin „Salut, Sighet!” şi Editura „Valea Verde”. Am profitat instantaneu, rugând-o să accepte publicarea pe site. A fost de acord din prima, mi-a răspuns la cerinţe, ne-a trimis material. Ca mărturisiri… preliminare: a avut norocul să fie îndrumată prin corespondenţă de maestrul Şerban Codrin, scrierea de Haiku nu este o joacă pentru ea, scrie şi în engleză şi franceză, de aceea unele haiku-uri nu respectă strict paşii de 5-7-5, fiind traduse în română.

S-a născut la 5 octombrie 1949 în comuna Săcel din judeţul Maramureş. Este fiica regretatului învățător Dumitru Grad. A absolvit Liceul teoretic “Bogdan-Vodă” din Vişeu de Sus. Este absolventă a Facultăţii de Matematică-Mecanică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. A predat matematică şi fizică în oraşul Cugir, din judeţul Alba. Este deţinătoarea gradului didactic I. Este membră a Societăţii Române de Haiku, a Societăţii de Haiku din Constanţa şi a Societăţii Scriitorilor Români.

A publicat în reviste româneşti (Steaua, Oglinda literară, Poezia, Universul şcolii – Alba, Plumb, Albatros, Examene, Opinia, Dor de Dor, Haiku, Vatra veche, Boem@, Zeit, Revista Română de poezie și proză şi revista online RO KU) şi din străinătate (Ploc!, Sketchbook, Modern English Tanka, Gong, Haiku Canada Review, Poets inter-national, 5-7-5, Revue du tanka francophone, Cirrus: tankas de nos jours, Atlas Poetica şi Magnapoets, Wild plum – a haiku journal, Brass bell: a haiku journal, ASAHI HAIKUIST NETWORK, Diogen, Autumn moon).

A debutat editorial în MARGINI DE VIS, volum colectiv de versuri aparţinând unor cadre didactice din Cugir, Tipo Rex, Alba Iulia, 2002. A debutat cu placheta de haiku-uri RISIPĂ DE PARFUM, în colecţia ORFEU , Editura Ambasador, Târgu-Mureş, 2005. Volume de poezie: CULORILE VISELOR, volum de poezie cu un capitol de haiku, Editura Emma, Orăştie, 2007; CROCHIURI, volum de haiku la Editura online Semănătorul, în 2010; AMPRENTE, volum de haiku, la Editura PIM, Iaşi, 2013; PRINTRE FLORI, haiku, la Editura PIM, Iaşi, 2015; VALURI DE AMINTIRI, volum de poezie, Editura PIM, Iaşi, 2016; HOINĂRIND PRINTRE AMINTIRI-HAIBUN, Editura PIM, Iaşi, 2019. Este prezentă în nenumărate cărţi comune şi antologii de poezie de sorginte niponă din ţară şi din străinătate,în limbile franceză şi engleză.

Haiku-urile ei, dar şi alte genuri literare de sorginte niponă pe care le-a abordat, sunt apreciate cu zeci de premii şi menţiuni în ţară şi în Canada, Croaţia, Franţa şi Japonia. Din 2010 până în prezent, numele Mariei Tirenescu se află de 5 ori printre primii 100 de poeți activi care scriu în limba engleză. A publicat, de asemenea, mai multe cărţi de proză, precum şi scrieri pentru copii, fiind prezentă în cărţi comune şi antologii de profil, pentru care a primit alte premii…

Amintim aici o parte din zecile de premii repurtate de Maria Tirenescu în ţară şi străinătate pentru creaţia de Haiku: Marele premiu la secţiunea haiku la concursul AD VISUM ediţia I, 2005 organizat de Cenaclul ANDREI MUREŞANU din VIŞEU DE SUS; Premiul I la concursul revistei HAIKU pe anul 2006, pentru haiku-uri semnate cu pseudonimul Mioriţa Alba; Premiul I la concursul AD VISUM, ediţia a doua, 2006, organizat de Cenaclul ANDREI MUREŞANU din VIŞEU DE SUS; Menţiune la Concursul Internaţional de Haiku organizat de Clubul Bulgar de Haiku şi Departamentul de rock şi jazz al Radiodifuziunii Naţionale din Bulgaria, secţiunea poezie (haiku), noiembrie 2006; Menţiune de onoare la concursul de haiku Cicada 2007, Chicago; Premiul pentru activitate pe anul 2007 site-ul www.wonderhaikuworlds.com; Menţiune de onoare la Concursul Internaţional de Haiku organizat de Mainichi News, 2007; Premiul al doilea la concursul de haiku organizat în colaborare cu Chajin – Casa de ceai verde japonez, 2008; Premiu la secţiunea haiku, Les Adex, 2009; Menţiune de onoare la Concursul Internaţional de Haiku organizat de Mainichi News, 2009; Menţiune de onoare la Vancouver Cherry Blossom Festival 2010; Premiul Şerban Codrin, 2010; Menţiune de onoare la Vancouver Cherry Blossom Festival 2011; Menţiune de onoare la Special concours AFH 2012, cu titlul FÊTE DES FEUILLES din Lyon; – Menţiune de onoare la Diogen Autumn Haiku Contest 2012; Menţiune de onoare la Diogen Winter Haiku Contest 2012; Special Recognition / Lauréates la Fujisan Haiku, 2012; Premiul al II-lea pentru haiku la Best Summer Haiku Contest Croaţia 2013; Premiul al III-lea pentru Senryu la Best Summer Haiku Contest Croaţia- 2013; Honorable Mention la Diogen Winter Tanka 2013; Premiul al treilea la concursul organizat de Haïkouest, având tema Masques. 2014; Premiul al III-lea la Spring Tanka 2014; Honorable Mention la Spring Haiku 2014; Premiul I la concursul revistei HAIKU, 2015; An (Cottage) Prize la concursul de haibun Genjuan Haibun Contest 2015, Japonia; 7th Yamadera Basho Memorial Museum English Haiku Contest Selected Haiku Submissions Collection, iulie 2015; Menţiune de onoare la Concursul Internaţional de Haiku organizat de Mainichi News, 2016; Menţiunea I la Concursul Naţional de tanka, ediția I, 2016; haikuuri selectate la 6th Yamadera Bashō Memorial Museum Haiku Contest 2016; Selected Haiku Submissions Collection, 8th Yamadera Basho Memorial Museum English Haiku Contest 2016; Premiul I la concursul lunii februarie Haikouest 2017; International Honourable Mentions, Vancouver Cherry Blossom Festival 2017; Premiul al II-lea la Concursul Naţional de Tanka, ediţia a II-a, 2017; Premiu pentru senryu la concursul revistei HAIKU, 2018; Honorable Mention la 72-nd Basho Memorial English Haiku Contest 2018; Un haiku remarcat la concursul GOLDEN HAIKU 2019; Premiul al 4-lea la Concurs Haikouest, luna mai 2019; două haikuuri selectate la The 11th Yamadera Basho Memorial Museum English Haiku Contest, 2019; premiul al treilea la Haikouest august 2019; Honorable Mention, 73nd Basho Memorial English Haiku Contest 2019. Deţine, de asemenea, premii şi menţiuni la mai multe ediţii ale concursului lunar de haiku organizat de Romanian Kukai, la concursul săptămânal de haiku, concursul de senryu şi Haiku Club.

Încât, lămurindu-mă, am fost îndreptăţit să o întreb:
– Care este crezul dumneavoastră literar şi ce îi sfătuiţi pe cei care încep să scrie Haiku?
– Greu de sistematizat. Scriu pentru că simt că am ceva de spus celor cu mai puțină experiență de viață, scriu pentru reamintirea unor episoade din copilăria și tinerețea celor de vârsta mea. Scriu în special despre evenimente în care nu am fost prea ascultătoare, despre momente în care am cam ieșit în evidență.

Haikuul este un gen literar specific japonezilor. E o poezie a sugestiei, o poezie despre natură. Un poet de haiku nu trebuie să iasă în evidență prin utilizarea tropilor specifici poeziei occidentale, să spună puțin, dar să sugereze mai mult. Cititorul unui haiku e liber să completeze și să realizeze în mintea lui câte legături dorește. De aceea, celor care doresc să scrie haiku le sugerez să se informeze despre haiku, de la cei care scriu de mai mult timp, să caute materiale pe internet. Sunt foarte multe informații în limbile engleză și franceză.

I-am propus doamnei profesoare tema Primăvara. Ne-a răspuns cu generozitate – avem haiku-uri pe toată primăvara! Să ne bucurăm de poemele primite şi să-i mulţumim, dorindu-i, la rândul nostru, spor la scris şi o primăvară minunată, pe măsura darului ce ni l-a făcut!

Marin SLUJERU

Semne de primăvară (I)
                                Maria Tirenescu

Ultima zăpadă –
în sacul cu fasole
o gărgăriţă

Susurul apei –
viorele brumate
lângă izvor

Cimitirul vechi –
printre cruci dărâmate
înfloresc toporaşi

Pâlc de toporaşi –
nici un nume pe crucea
plină de muşchi

Câţiva toporaşi
la crucea din alt veac –
cimitir la ţară

Plouă în noapte –
în plasa păianjenului
doar o petală

Ziua mamei –
mâţişori de salcie
se leagănă-n vânt

Legănându-se
mâţişorii de alun –
vânt dinspre munte

Flori lângă mormânt –
în caierul bunicii
o molie

Răsărit de soare –
păpădii înflorind
printre ruine

Triluri de cinteză
în cireşul înflorit –
ploaie de seară

Mii de albine
pe cireşii înfloriţi –
singură mama

Pe crucea de lemn
cad petale de cireş –
răsare luna

Mamă și copil
în mijlocul livezii –
petale albe

În zori –
printre cireşii înfloriţi
mă plimb singură

Vântul adie –
din cireşul încărcat
cade o floare

Pisica privind
cum cade o petală de cireş –
zi senină

Două petale
cazând împreună –
vântul serii

Cuibul dărâmat –
rândunica zboară
printre fulgi de nea

Echinocţiu –
vrăbiile ţopăie
în cuibul berzei