La Universitatea Babeș – Bolyai – Extensia Sighet a avut loc azi, 17 decembrie 2021, când se împlinesc exact 32 de ani de la uciderea sigheteanului Antoniu Tiberiu Florian, la debutul protestelor anticomuniste de la Timișoara și de la aprinderea scânteii Revoluției din anul 1989, un parastas, o slujbă de pomenire a tânărului student.
În prezența viceprimarului Sighetului, av. Daniela Onița – Ivașcu, a directorului Extensiei Sighet, conf. univ. dr. Marin Ilieș, a numeroși consilieri locali, cadre universitare, studenți, elevi, voluntari, preotul Dan Ioan Sidău a oficiat un parastas care a fost precedat de un moment de reculegere.
S-au adresat celor prezenți Viceprimarul Sighetului, Directorul Extensiei Sighet dar, probabil, cel mai tulburător moment a fost generat de amintirile despre colegul lui de clasă, din liceu, pe care le-a împărtășit cu noi ing. Adi Danci.
Sunt deosebit de importante aceste aduceri aminte, comemorări triste dar necesare, pentru a nu uita că democrația de azi s-a „clădit” pe durerea, suferința și sacrificiul unor concetățeni de-ai noștri care, voluntar sau involuntar, s-au plasat în avangarda luptei pentru libertate.

Antoniu Tiberiu Florian ar fi împlinit 20 de ani în 26 decembrie 1989, dar destinul lui a fost tragic. Viaţa i-a fost curmată în 17 decembrie 1989. Tiberiu era student la Facultatea de Mecanică Agricolă din Timişoara şi a fost împuşcat în cap, în zona Complexului Studenţesc, de o coloană militară ce trecea prin zonă și a deschis focul împotriva studenților. Trupul lui a fost transportat în secret la Bucureşti şi incinerat, iar cenușa lui impreună cu a altor peste 40 de eroi martiri a fost aruncată într-un canal de la marginea Bucureștiului.

Pe caldarâmul din curtea universității sighetene au fost aprinse zeci de candele care au conturat o cruce pentru a veghea – simbolic – memoria tânărului Antoniu Tiberiu Florian.

Foto & text: Ion Mariș

Sighetul are și viață culturală de noapte! V-ați putut imagina așa ceva? Desigur, nu mă refer la baruri, pub-uri și terase nocturne utile – desigur – pentru un anumit segment (sau chiar un cerc!) al populației. Acelea sunt nelipsite deși, am aflat din lecția de istorie en plein air (în curtea Universității Babeș – Bolyai – Extensia Sighet), că până și la cârciumi suntem codași comparativ cu perioada interbelică.

O audiență nemaipomenită, numeroasă dar și curioasă, s-a aflat vineri noaptea, începând cu ora 22:00 în curtea unei clădiri reprezentative a Sighetului, pentru a desluși câteva repere importante din istoria municipiului nostru oropsit azi, care peste cinci ani va împlini (după „certificatul” pe care-l deține la această dată) 700 de ani. Deși norii amenințători și o alertă de cod roșu păreau că vor speria publicul doritor de evenimente „sănătoase”, ne-am adunat cu speranța că Sighetul poate fi „resuscitat” în orice perioadă a zilei și, în ultimă instanță, chiar noaptea!

Teofil Ivanciuc, freelancer „forțat” al cetății fortificate birocratic în zilele noastre, ne-a captat și cooptat într-o incursiune bine fundamentată în istoria Sighetului. (Am încercat să depistez în public niscaiva urme de profesori de istorie, istorici, specialiști și alte „organe” oficiale dar… a fost în zadar.)

Iar publicul prezent a fost încântat; cred că Sighetul are mulți cetățeni pasionați de istorie, cultură dar unele evenimente – organizate formal – sunt atât de anoste și de rigide încât se bucură de acestea doar cei care sunt obligați de/la… stat! Știu că sunt prea pesimist dar, profesioniștii, oamenii care pot contribui cu succes la promovarea Sighetului sunt „evitați”, sunt lăsați să se zbată de pe margine, spre liniștea sinecuriștilor mai noi și mai vechi.

Dar, să revin la noaptea de istorie, „servită” și gustată firesc până pe la ora 00:30. Am urmărit o succintă trecere în revistă a reperelor importante din istoria Sighetului, expusă de neobositul Teofil Ivanciuc (cu pertinente completări oferite de directorul Extensiei Sighet, conf. univ. dr. Marin Ilieș), am coborât la subsolul actualei Extensii UBB pentru a descoperi urme de secole presărate cu vibrații „magnetice” imemoriale, am poposit la Biserica Reformată din Sighet (una dintre cele mai vechi clădiri din Sighet) unde am înfruntat stropii de ploaie pe platforma exterioară dintre turnurile estice (ghidați de Teo Ivanciuc și de amabila gazdă Attila Csik) și, în cele din urmă, am ajuns în subteranele fostului Palat Cultural, îndrumați părintește tocmai de… preotul Dan Sidău. Sincer, pentru mine, surpriza cea mare au constituit-o…. spectatorii, foarte mulți tineri și chiar copii, dornici de evenimente inedite, „neregizate” ambiguu, lipsite de clișee și formalism.

Și mai am o bucurie, pe lângă evenimentul în sine, out of the box, mi-au atras atenția ideile și propunerile de proiecte pe care ni le-a dezvăluit părintele Sidău, vizavi de viitorul actualului Palat Cultural – Episcopal. Palatul – care va fi complet reabilitat se pare până la sfârșitul anului! – va fi deschis comunității sighetene, va găzdui și evenimente laice, va fi – sper – un centru de greutate pentru cultura atât de amorțită a Sighetului.

În subteranele Palatului s-a încheiat o noapte senină (deși ploaia nu-și contenea cadența), a fost prima noapte „turistică” a Sighetului care poate fi punctul de plecare pentru o serie atractivă de… Nopți „Imperiale” Sighetene!

Videoul colaboratorului nostru, dr. Sorin Markus – pe care vă invităm să-l urmăriți – vă va lămuri că Sighetul (mai) are multe…. mistere!

Foto & text: Ion MARIȘ

Video: Sorin MARKUS 

O relație specială, de  prietenie și înfrățire, s-a stabilit cu mai mulți ani în urmă între orașul nostru, Sighetu Marmației și Lugnano in Teverina – Italia. Cel puțin o dată pe an, grupuri formate din reprezentanți ai comunităților din cele două localități participă la schimburile de experiență ce apropie și perpetuează buna relație stabilită pe traseul România – Italia. În acest sfârșit de an, în perioada 23-28 noiembrie 2017, a fost rândul sighetenilor să răspundă invitației oficiale a prietenilor din Lugnano. Pentru a afla detalii suplimentare despre vizita delegației sighetene, am stat de vorbă cu doi membri ai grupului oficial, dl. Alin Pontoș – consilier local și dl. Marin Ilieș – directorul UBB – Extensiunea Sighet.

Salut Sighet: Cum s-a format echipa ce s-a deplasat la Lugnano in Teverina – Italia, domnule Alin Pontoș?
Alin Pontoș: Am primit cu surprindere propunerea care mi-a fost adresată de domnul primar Horia Scubli de a face parte din echipa care a reprezentat municipiul nostru la evenimentul „Maratonul Uleiului” organizat de primăria din Lugnano in Teverina, localitate înfrățită cu Sighetu Marmației, orașe între care există  o relație de lungă durată. Reprezentanții Sighetului au vizitat Lugnano in Teverina de cel puțin patru ori, primind, de asemenea, de mai multe ori, vizita omologilor lor italieni.

De această dată, a fost vorba de un eveniment major al anului pentru comunitatea din Lugnano, despre „Maratonul uleiului 2017”, un festival al uleiului de măsline, un simbol extrem de important – nu numai în cultura locală ci și în cea națională. Acest festival este numit maraton datorită faptului că evenimentul este găzduit  în fiecare an de câte o citadelă din Umbria, întărind astfel legăturile dintre aceste burguri și promovând valorile comune.

Reprezentanții municipiului și ai administrației locale au fost dl. Gheorghe Todinca, directorul Muzeului Maramureșului, dl. Marin Ilieș – directorul extensiei Sighet a Universității Babeș Bolyai, d-na Ileana Nemeș-Pop – Centrul Cultural Sighet, iar din cadrul funcționarilor din primărie d-na Mirela Buftea, d-na Ioana Bologa și dl. Sorin Alexandru Rednic pentru ca, din rândul consilierilor locali, să participe d-na Mara Mateș, d-na Liliana Vârsta, dl. Nicolae Iuga, dl. Ioan Mihalca, dl. Găvrilă Mihali, dl. Petru Moiș Stoica și… eu, Șerban Alin Pontoș.

Pentru că mai bine de jumătate din membrii delegației vizitau pentru prima oară Lugnano in Teverina, amfitrionii și adevărați prieteni ai Sighetului, consilierii locali Alessandro Dimiziani și Claudio Finistauri au ținut să ne prezinte în primul rând mica lor citadelă, astfel încât am avut privilegiul de a vizita primăria orașului, unde am fost întâmpinați de primarul Gianluca Filiberti, și am putut vizita vechiul edificiu. Am reținut câteva aspecte interesante, în primul rând, grija cu care s-au conservat toate vechile detalii și picturi din clădirea extrem de veche, cu toate că aceasta a necesitat intervenții drastice de consolidare. De asemenea, de remarcat a fost și mulțimea de lucrări ale copiilor din localitate, picturi și fotografii, prezentate în majoritatea sălilor, inclusiv în sala Consiliului Local, cu referire, bineînțeles, la “sărbătoritul” momentului – măslinul. Domnul primar și consilierii locali ne-au prezentat problemele cu care se confruntă, proiectele implementate și cele aflate în derulare la nivel local, realitățile cotidiene ale comunității și ale zonei.

Salut Sighet: Ce ați vizitat/ văzut în mod special în Lugnano in Teverina?
Alin Pontoș: Am văzut un muzeu  interesant, care avea ca subiect principal Primul Război Mondial, cu neașteptat de multe exponate inedite. Ce mi s-a părut însă, remarcabil, a fost modul în care comunitatea a înțeles să transforme și să adapteze un spațiu industrial – o veche fabrică de ulei de măsline – într-un spațiu cultural admirabil, cu sală de teatru și spectacole, spații expoziționale și muzeu.

Un alt pol al comunității îl reprezintă basilica Santa Maria Assunta –  clădire din secolul XI – unde, pe lângă sfânta liturghie, se organizează și concerte. Tot aici a avut loc și festivitatea de închidere a „Maratonului Uleiului de Măslin” și a înmânării certificatelor de adopție a măslinilor –  basilica reprezintă pentru comunitate un spațiu deschis, care nu este destinat exclusiv activității bisericești, ci un loc unde sunt găzduite cu succes activități ale  comunității. De asemenea, piața din fața bisericii a fost spațiul în care fermierii locali și-au expus produsele spre degustare și vânzare – ulei de măsline, dar și alte produse tradiționale din zonă – un adevărat târg tradițional unde fiecare dintre expozanți a fost bucuros să explice caracteristicile fiecărui produs, acele particularități care îl fac deosebit, calitatea și multele beneficii ale specialităților expuse. Modul de prezentare, precum și dezinvoltura și bucuria de a comunica manifestate de expozanți s-au dovedit a fi o experiență inedită, și am convingerea că și în Maramureș ne putem ridica cel puțin la același nivel dacă producătorii noștri vor dori să învețe să își prezinte produsele așa cum acestea o merită.

Tot parcursul delegației sighetene a urmat îndeaproape programul organizatorilor și a culminat cu ceremonia de înmânare a certificatelor de adopție, ținută, așa cum am precizat anterior,  în basilica Santa Maria Assunta.

Între cele 42 de personalități publice care au adoptat câte un arbust s-au numărat: doamna Roberta Angelilli, fost vicepreședinte al Parlamentului European, doamna Margarita Blanca, Consul al Republicii Mexic în Umbria, domnul Ivan Vassallo, Consul al Republicii Malta, ​primarul localității Giove, doamna Elisabetta Pevarello, precum și primarii localităților învecinate și partenere la maraton. De asemenea, am fost și eu în rândul acestor persoane în calitate de reprezentant al domnului primar Horia Scubli, în numele căruia am acceptat certificatul de adopție din partea amfitrionilor – oficialitățile din Lugnano in Teverina: primar Gianluca Filiberti, viceprimar Giancarlo Santacroce, consilieri locali și vechi prieteni ai Sighetului, Alessandro Dimiziani și Claudio Finistauri.

Salut Sighet: Ați reușit să promovați Țara Maramureșului în Lugnano?
Alin Pontoș: În cursul evenimentului am considerat oportună purtarea unor discuții cu persoanele de mai sus, ca o buna ocazie să ne prezentăm atât pe noi cât și locul de unde venim. Am profitat de această ocazie pentru a înmâna personalităților prezente lucrări și materiale informative deosebite, o combinație reușită de elemente artistice și știintifice pe care le-am avut asigurate în mare parte de la Muzeul Maramureșului și UBB Extensia Sighet, cu care am convingerea că am reușit să facem  cunoscute într-un fel special Maramureșul și Sighetu Marmației. Am astfel un motiv întemeiat să fiu recunoscător acestor instituții pentru albumele și cărțile oferite cu această ocazie, unele chiar elaborate la Sighet – cum ar fi Atlasul Geografic al Țării Maramureșului, cu o bogăție de fotografii, planșe și informații.

Prin urmare, efectele benefice ale vizitei noastre au constat în a promova Sighetu Marmației în mediile oficiale și de afaceri din regiunea Umbria și nu numai, de a face cunoștință noi înșine cu localitatea înfrățită și oamenii acesteia, de a aduna un bagaj de experiențe și inspirație pentru activitățile noastre viitoare în administrația locală și, de ce nu, o ocazie propice unei comunicări non-formale, dar productive, între participanți, și aici trebuie să îmi exprim plăcuta impresie pe care am avut-o în urma discuțiilor pe care le-am purtat cu colegii mei – bineînțeles, având ca subiect Lugnano in Teverina, dar mai ales Sighetul. Întotdeauna este prilej de bucurie descoperirea unei comuniuni de idei și viziuni.

Însă, cea mai de seamă reușită a deplasării noastre este că am onorat obligația morală și fraternă de a fi alături de prietenii Sighetului din Lugnano in Teverina și de a menține vie o legătură frumoasă, care sper să se consolideze și în viitor.

Și… e important să nu uităm semnificația măslinului.

***

Dezbatem și cu profesorul Marin Ilieș, directorul UBB Extensiunea Sighet, câteva aspecte legate de vizita în regiunea Umbriei.

Salut Sighet: Ce resurse „exploatează”, din punct de vedere turistic o localitate mică, italiană, de genul celei vizitate de delegația sigheteană?
Marin Ilieș: Imaginea care se formează la primul contact este una comună ruralului italian, adică de aşezare fortificată cu ziduri înalte din piatră, amplasată sus pe o colină. Prin poziţia sa, Lugnano in Teverina oferă o panoramă largă spre un teritoriu complex pe care pare să îl domine. Atractivitatea turistică  a localităţii  se bazează pe un peisaj rural liniştitor, compus din plantaţii de măslin şi viţă – de – vie, toate conectate la un aer de aşezare foarte veche cu o poveste care merită ascultată. Conform celor spuse de autorităţi şi localnici, turismul este sectorul de activitate prin care aceştia speră să-şi revigoreze în viitor comunitatea, astăzi aflată într-un proces accentuat de îmbătrânire demografică şi puţin atractivă pentru tineri.

Salut Sighet: Ce aspecte speciale/ inedite  ați observat acolo, demne de a fi „copiate” la Sighet?
Marin Ilieș: Ceea ce poate fi implementat şi extins de acolo la Sighet ţine mai mult de stilul de viaţă în comunitatea locală şi mai puţin de turism. În acest context mă refer la activităţi care pot diversifica şi anima viaţa oamenilor din comunitatea noastră, având posibilitatea participării active la o mare varietate de acţiuni inspirate din specificificul locului, cum ar fi  cluburile  tematice orientate spre artă, sport sau pasiuni comune, asociaţiile de petrecere a timpului liber, atelierele de creaţie, fanfarele, orchestrele de diverse tipuri, trupele de dans, reenactori şi teatru, corurile etc. Dar, pe lângă existenţa acestora este absolut necesară conceperea momentelor şi locurilor în care aceşti oameni interacţionează şi întăresc sentimentul de apartenenţă la comunitatea în care trăiesc. Membrii comunităţii trebuie să fie părţi din acţiunile şi evenimentele oraşului, transformându-i astfel din simpli spectatori şi consumatori în oameni care creează, simt şi trăiesc evenimentul. O idee foarte bună mi s-a părut reînvierea unor vechi obiceiuri comune câtorva localităţi învecinate cu Lugnano in Teverina, între care amintesc Amelia şi Orvieto. Pot să spun că baza de pornire la noi există şi este una importantă. Cred că această conexiune a omului cu teritoriul este un pilon solid în Maramureş, într-un mediu natural de excepţie, la care se adaugă hărnicia, flexibilitatea şi inteligenţa nativă a maramureşeanului.

Salut Sighet: Cum, concret, s-ar putea colabora – pe palierul turistic – cu prietenii italieni?
Marin Ilieș: Deşi cele două localităţi înfrăţite sunt de dimensiuni diferite, colaborarea poate fi intensificată bazându-ne în special pe complementaritate, pe conceperea unor programe de promovare turistică şi economică în care valorile din cele două comunităţi sunt puse în comun, formând întreguri tematice profitabile pentru ambele părţi. Ce ar însemna să combinăm în acţiuni comune măslinele lor cu merele noastre, vinul lor cu horinca noastră, arta cioplitului pietrei de la ei cu arta cioplitului în lemn de la noi, viaţa într-o aşezare pe coline (specifică lor) cu viaţa într-o localitate de pe vale de la noi?

Salut Sighet: Vă mulțumim stimați domni pentru timpul pe care ni l-ați alocat pentru a răspunde întrebărilor noastre și vă dorim să vă implicați… constructiv în dezvoltarea orașului nostru.

Autor, „Salut, Sighet!”