Mozaic (autor, Marin Slujeru)
Adequatio
Acum câțiva ani niște bărbați din oraș au purces la vopsirea podoabei lor capilare – fugeau de căruntețe. Acum alții defilează cu implanturi de păr făcute în Capitală, la niscai chinezi, sau în Turcia – fug de pleșuvie. Frizerii locului le zic „kacifántos” – „amuzanți” (bașca sporul de clienți asigurat). Aș zice că bărbătușii respectivi sunt totuși inteligenți – dincolo de ridicol, se adecvează la impostura pe care o ilustrează.
Frânturi
*
„La a 8-a și a 12-a au din asta… cum îi zice… simulare. …Îs nebuni!”
*
O nevastă răspunde unui nene: „Chefurile? Da, îmi mai plac…, așa, de socializare…, treb’e…, da’ mai răruț de-acum!”
*
Grădina Morii. O copilă de foaarte departe (peste 1000 km) adună castane cu părinții ei. Fuge din calea mea: „дідусь, дідусь!”
*
Argou de bucătărie: „Două șnițele și două paie la pachet!”
*
Vânzător fără clienți. „Alo, me’rem la saună astăzi? Așe’ o scris ăștia pe grup…”
*
O femeie vine de la cumpărături cu 2 sacoșe pline. O vecină sare s-o ajute. „Laasă, că-s obișnuită a hâi toată viața. Așa îmi țin echilibrul. Mă dezechilibrezi…!”
Banca de rezerve
*
„ …O fost în Italia, da’ l-o prins la furat… O adus cu el „Leul din Milano”, din alamă… Nu știu cum o făcut… E-acasă la el!”
*
”„– Cu cine joacă ai noștri sâmbătă? Litu…?
– Nuu! Cu „Sanipidul Cluj”.
*
Intrând în parc, primul cuvânt pe care îl aud dinspre banca amicilor mei este: „decizia”.
*
„Și eu am avut în armată un caporal oltean. Ne punea iarna să ducem un câine înghețat pe brațe, da’ fără să se înspargă.”
Indesc.
Soarele toamnei prin fruzele ruginii. Râul mai mult stând. * Sighetul toamna. Mereu vreun chip absent pe străzi, la geamuri. * Toamna spre seară. O femeie singură intră în bezna casei ei. Împinge greu ușa, cât o poartă. * Zi de lucru. Oameni ocupați alergând în toate părțile. Pe bănci, penzieși preocupați.
Marin Slujeru
Foto: I. Mariș