VIAŢA CONTINUĂ
Înmormântare. Din corul minimal se desprinde o coristă. Aleargă la intrarea în cimitir (acolo locuieşte) şi îşi adună rufele de pe sârmă. Tot în pas alergător, se-ntoarce în formaţie. Ajunge fix când se reia cânticelul. Se-anunţă ploaie.

CARTIER
În spatele blocului, doi burlaci masivi pornesc agale, legănat, într-o nouă zi cu spirt. Câinii, copiii, toţi îi petrec. Până să golească sticlele, oamenii ăştia umplu locul, de dimineaţă.

ÎMBRĂCAŢII
O poză din anii ’70. Serată dansantă la liceu. Băieţii, cu mâna stânga în faţă, păstrează o distanţă speriată. Ele se lasă conduse cu greu, drepte ca scândura. Cu toţii, încheiaţi la ultimul nasture. Doamne, ce-mbrăcaţi eram!…

ANOTIMPURILE
Ticsit oraşul de-atâta mamiţe şi cuconiţe, încât, doar un miros puternic de muşeţel mă face atent la bătrâna de-mi trecu razant pe sub nas.

ADEVĂRATE CUMPĂRĂTURI
Vine admirată de trecători, dinspre „Piaţa ruşilor”, agăţată de mămica ei. E toată o încântare. Are o rochiţă nou-nouţă, cu broşă şi se tot împiedică, de bucurie, în ea.

PROLEGOMENE…
Apar pe aleile noului hipermarket, afundate în cizmuliţele lor. Îmi plutesc prin faţă, cu zâmbetul desenat, prora uşor ridicată. – Aşa se vor preumbla şi prin Rai…

SĂRBĂTOARE
Trei fire semimoarte de iasomie, o băbucă cu ele în mâini – se duc la slujba de Înălţare, tremură plăpând. La geamurile farmaciei au înflorit toate „pirulele”.

STRANIERII
Iată-i şi vara asta! Se plimbă pierduţi prin oraş, cu şi mai puţină bucurie pe faţă. Revin an de an în oraşul natal. „Cum s-ar face inventarul”, remarcă prietenul meu, fost magazioner.

ANGRENAJUL
Ea râde, el îi mai toarnă o cupă de şampanie argintie. La urmă, el citeşte şi reciteşte nota de plată (ochelari întristaţi), ea priveşte Solovanul, îmbufnată (s-a reîntors, în sfârşit, de la grupul sanitar muzical). La masa de-alături, doi nemţi dau calificative angrenajului hotelier: „ţais!, Zeiss!”.

ATENTAT…
În zona pieţei ambulante de la „Big” se încalcă inviolabilitatea persoanei. Mă hărţuiesc, sar pe mine ceapa verde, ridichile, busuiocul, pătrunjelul, îmi puşcă-n nări și-n ochi mărarul. Ca să nu mai vorbesc de florile aduse din grădinile dinspre râu – cum îmi caută faţa, cât se mai unduie în aerul prin care trec!

Marin Slujeru

Ce plăcute sunt cursurile fără „temă”, fără constrângeri, seminariile fără lectori rigizi, cu public numeros și relaxat!

„Week-end artistic în… amfiteatru”, ediția a II-a a adus în sala de curs a Universității „Babeș – Bolyai”, Extensiunea Sighet, primăvara împreună cu ingredientele unei întâlniri pigmentate de poezie. Și pentru că la Sighet cultura nu vrea să dispară, în ciuda tuturor greutăților pe care le întâmpină, vineri, 24 martie 2017, am avut o lansare de carte, de poezie (volumul Vesperare, Editura „Valea Verde”, 2017). Am fost invitați la ceas de-amiază (cu mare discreție) pentru a face cunoștință cu poetul Ion Mariș, sensibil, analitic, realist și, în același timp, melancolic. Dacă până acum am văzut publicistul, reporterul, dar mai ales omul implicat în viața socio-culturală a Cetății, vineri am descoperit o nouă latură a unui om obișnuit.

Nu e prima dată când Ion Mariș scrie poezie. A publicat sub pseudonim atât înainte cât și după 1989, volumul de debut fiind tentația de a se confrunta față în față cu publicul.

Startul „Week-end-ului” a fost dat de către profesorul dr. Nicolae Boar din partea gazdelor evenimentului, și de către profesor Brîndușa Oanță (coordonatorul site-ului www.salutsighet.ro și lector de carte) care au precizat parametrii tehnico-poetici ai evenimentului. O scurtă, dar sensibilă intervenție a avut tânăra Lavinia Grijac, studentă la Universitatea de Artă și Design, Cluj Napoca, autoarea coperții și a imaginilor grafice din volumul de versuri.

„Editor fiind și publicând câteva volume de poezie, mi-am zis că Ion Mariș va sfârși, la un moment dat, scriind și publicând el însuși poezie. „Blestemul” l-a ajuns!

Parafrazând o strofă din poemul „Matematică” voi spune că: Într-o dimineață/ editorul s-a îndrăgostit de „victimele sale”/ le-a împrumutat cuvintele/ și în loc să se sinucidă/ s-a ales cu o carte de poezie!” a spus poetul Echim Vancea în intervenția sa, referindu-se la volumul „Vesperare”.

Lansarea volumului a prilejuit și un moment muzical susținut la fluier de un binecunoscut profesor al Școlii de Muzică Sighet, dl. Ioan Szekely. „Week-end-ul artistic” a fost completat cu proiecția unui film realizat de „Green Valley Films”, dedicat unui slujitor al artelor plastice, sculptorului Ion Bledea, intervievat de… Ion Mariș.

O inițiativă inedită a Editurii „Valea Verde” și a site-ului „Salut, Sighet!” a fost decernarea în premieră (ediția I, 2017) a distincției Opera Omnia a Editurii „Valea Verde”  poetului sighetean Echim Vancea, autor a peste 20 de volume de versuri, fost director al Bibliotecii Municipale Sighet, „avansat” la pensie la finele anului trecut.

Au avut intervenții precise, „matematice”, în bon/ton cu mesajul poetic al volumului lansat, poeții: Echim Vancea, Marin Slujeru, Doina Petrulescu Anton.

Volumul a apărut la Editura „Valea Verde”, tipărirea fiind sponsorizată de către Tipografia „Aska Grafika” (Corina și Vasile Kadar).

S.V. Kratos

REPEDE OCHIRE…
Augustă Duminică, spre amiază. Prin biserici, enoriaşii se-ntrec în cuminţenie. În cimitir, toate mormintele la locul lor. Prin parcuri, bodegi, cafenele. Drojdia societăţii numai şede. Pe centru, fete bronzate scrum.

SALA DE AȘTEPTARE
Pânzături negre cu albastru, galbene cu cafeniu, de Iapa. „ …N-am mers la petrecare, am fost la fân… Pe când am venit o fost pre’ târziu… * …11 ani o bolit… N-am putut-o salva nicicum, …N-o fost rând… * …Nu s-arată moartea… Cosea pe lângă picioci și numa’ ce-o căzut ca fulgerat… gata o fost… Nu s-arată… Omu’ putred’e acolo în pământ… Cum să vreie Dumnezău așa ceva?! * …40 de ani de lucru în oraș… Lucram și Sâmbăta și Duminica … Plecam pe ploaie, la 5.20… Iarna noi rupeam zăpada… Nu era autobuz numa’ până-n Cearda… Odată, n-am ajuns cu banii mărunți pentru colindat la cuconi, până o trecut Crăciunu’… * …Be’ câte-o finge de cavei și-un pahar de horincă în tătă dimineața… și n-are nici pe dracu’… ”Ce pirule tăt bei acolo? Cum nu-i si beteagă?” – mă-ntreabă… * …Da’ cu ce le bei?… cu apă minerală,… nu-i bună,… nice sucu…. * …Amu umblă calculatoru’,… va da rețete la tăți!… Doamne mulți s-o strâns!… * ”… Stresu’…, atâtea și-atâtea…, n-o fost mod să nu mă-nbolnăvesc…” * ”Le-am spus: mn’ie să nu-mi puie din ce’le betoane… că io nu vre’u rămâne’ acolo, io vre’u să ies…” * ”O venit și la noi cu ajutoare din Europa, pentru bătrâni sângurați… , zahăr, oloi… Mi-am luat și eu, de ce să nu ieu? Că am fete și nurori și niciuna nu mă co’tă… Am zis asta, îi drept, de ce să nu zâc? Și m-o filmat de la TV Sighet și m-o dat și-o auzit nora din Italia, nu știu cine i-o spus – ș-apoi!… Da’ io nu de ea am zîs, ciî de celelalte, de-aici….Dint’o penzie de 5 milioane, ce să le dau la toți? Din ce?! ”

ÎNĂUNTRU
Casa de bătrâni. Mic Tricolor, lipit, dinăuntru, pe geam. Afară, Derâderea dansează din buric.

EFECT
Parcul central, vuietul estival. Dintr-odată, deasupra, clopotele amiezii. Ce linişte, după! Zumzetul reţinut, cuviincios al oraşului.

ÎN PARC
Zi de zi, la ceasul amiezii, pe banca din faţa mea, o bătrânică scoate din poşeta tot mai mare, tot mai păzită, bucăţi din covrigul tot mai îndelungat. Mestecă, priveşte prin ochelarii tot mai mari, prin mine, spre nimeni. Porumbeilor nu le dă nimic.

PRE-INFARCT
Zi toridă. Trece, în roşu şi negru, ea. Vânzătorul, un fost sportiv local, deschide violent ziarul. Nevastă-sa – gata să facă infarct.

ROCHIA ÎNFLORATĂ
Duminică toamna pereche la mare şpiţ se deplasează spre urbe la braţ sprijinindu-se unul de altul în argint. „ Ştii, m-am gândit dimineaţă la ideea de a-mi pune pantalonii albaştri…” – zice ea, căutându-i privirea.

Autor, Marin Slujeru

sursă foto: internet

MĂRŢIŞOR
Au ieşit icoanele la plimbare, ţopăie guralive. Uneia tocmai i s-a adus, pentru întîia oară, închinare. ”Primăveri de pus în cui, / Cocoană ca mine nu-i”!

MAI
În grădinuţa dintre blocuri, toate plantele sunt uriaşe, în frunte cu bujorul. Bătrânii proprietari au încredinţat-o unei tinere perechi de pensionari militari, din blocul vecin. Burtoşi, aceștia umblă agil pe cărările înguste dintre straturi – sapă, plivesc, adapă plantele cu nemiluita. Seara, în Mai, după ploaie, numai într-un halat pufos, domna resfiră puii bujorului. Dimineaţă vor înflori toţi. “Veniţi să vedeţi ce castraveţi frumoşi am!” – va striga domnul comisar.

CONFUSION
Dimineaţă, deschid fereastra. Pe trotuar, dulăul blocului se uită spre mine. Nu mai știu care căruia-i zicem: „Ce-i, unch’eşú’?”

CĂLDURĂ MARE…
Duminică la amiază. Mică, dolofană, în roșu, iese din bloc în grabă. – ’Ce nu ți-ai pus, tu, lănțișorul? – o ia în primire soțul, la costum, plimbând căruciorul. – Că n-am apucat!… – îi răspunde ea gâfâind, transpirată, preluînd căruciorul.

CULOARUL „BIG”
”Domnu’, domnu’, nu loaţi lapte?… vi-l dau cu 40… groşcior…, morcozi, domnu’…, avem oauă proapete…, luați petrenjel din Iapa, doomnu’… !”

DULCE GRAI
S-a deschis un nou magazin. O bătrânică în strai popular coboară cu greu treptele: „Uăă, am gândit că-i angro, da-i numa’ andetai!…”

DOMN’ DOCTOR
Un chefliu iese de la Curtea Veche. „Trai bun, Ionuc!” – se adresează, scoţându-şi căciula, statuii înzăpezite.

PERONISTUL…
Peronul Gării, dimineaţă, demult… O nevastă tânără, în strai popular îşi aşteaptă bărbatul de la lucru, din lume. „… Şi nu ţi-i greu singură ?” – o întreabă un „peronist”. „Apoi, domnúle, când te legi de lume, ori mori, ori tri’eşti!”

CĂLDURĂ MARE
Zi toridă. Chioşcul din staţia de autobuz. Nevastă: ” … Din care, Ioa’?” „… Cola!… Auzi, „din care?”!… Ce mă inervezi!… ”

MENIUL ZILEI
– Pot să iau un pic oţetul?
– Cu siguranţă!

LA OFTALMOLOG
„Mie să-mi comanzi o ramă ca aiasta, domn’ doctor !” – cere pacientul arătându-şi vechii ochelari. „Cu ie mă înţeleg! Nu altele, noi, cu tot felul de ţărâmoane! …Ori două – una de rezervă!”

ÎNDEMN…
Venind dinspre Dealul Cetății, o bătrânică dă bineţe vecinei, o orăşancă invalidă, într-un cărucior: „Da’ unde te-ndemni?”

UPDATE
G’eorg’e despărţindu-se de Ion: – Noa. te-am pupat, mă, te-am pupat!

Autor, Marin Slujeru

OBSERVAŢIE
Supermarket, ziua în amiaza mare. Pe culoar, două neveste vârstnice povestesc şi povestesc: „…Noa, ş-auzi tu…” Manipulantul le ocoleşte, bagând viteză: „Nuu mai cumpără aieste nimic astăzi!…”.

SIHOT
Sighet, ninge, frig. Ţigani cu tolcere şi făraşe de tinichea de-a lungul centrului. Felurite tunsori, frizuri, cărunteţe “la 12”. Gene mov, ochi-neon, extensii lila. Vânzătoare blondină cu pantaloni rozosin aleargând după mărunţiş. Neveste învăluite scoţându-şi bănuţii din batiste înnodate. La mijlocul propoziţiei, o unguroaică luând-o pe francovlahă: „ …a sufrágeriábon…”. Cumetrii şi cumetrele locului îmblăniţi ( – ”Ioai, feri Doamne!”) În mijlocul trotuarului, între Crăciun şi Anul Nou pe stil vechi, nişte femei în blănuri artificiale, la sfat. Pe prietenul meu îl umflă râsul: „N-ai auzit? Se duc la magazenul chizinesc.” Ăsta-i oraşul meu! Pe el îl iubesc! În el mă simt în siNguranţă.

TONETĂ ÎN SOARE
El vinde ţigări, în mişcare. Ea vinde bilete la Bingo, pe loc, în soare – se confesează unei prietene: „ Tătă ziua îmi rulează ăsta prin faţa ochilor, tu!”

ÎN ADĂPOSTURI
„ Ce tăt strâgaţi atâta, mă? Nu ne auziţi pe noi cum tăcem?” – dă să-i admonesteze pe tinerii vecini un vechi locatar de pe scară. Tace, însă, în continuare. E Duminică, a venit seara.

NEPOATA
Sala de aşteptare la medicul de familie. O bătrânică explică: „Io am ştiut dinainte. Mi-o spus nepoată-mea. O pus Internetu în poală şi mi-o citit tot: ce boală am şi ce leacuri trebuie să ieu”.

ANIVERSARĂ
– Noa, ce să scriu pe el, Ilea’? – întreabă din spatele tejghelei cofetăreasa, în mâini cu un tort imens, în culori zvăpăiate.
– “Pentru cel mai iubit soţ!” – strigă de la o masă o nevastă, cu cheile de la maşină alături. Înfulecă nişte haioşe uriaşe, dimpreună cu alte două cumetre. Poartă năframe verzi tustrei.

Marin Slujeru

sursă foto: internet

DIMINEAŢĂ LA ORAŞ
„Noa, asta-i!” – zice unchieşul, după lecturarea orarului farmaciei veterinare închise şi închide cu pocnet tocul ochelarilor. (Mai precis: întâi aşeză ochelarii în toc şi îi prezentă spre Soare, apoi răsună strada şi el privi cocoşeşte de jur-împrejur.) Nevastă-sa îl priveşte cu admiraţie mută, de sub pânzătura ei.

ORĂŞELUL STUDIOS
Liliacul sub ferestră freamătă… Privim absolventele – coboară spre Centru, pare că merg să alăpteze Oraşul. „Uite! Fiecare o Alma mater!” – le imită careva formele pline. „Alma mater pe dracu’! Toate îs modificate genetic!” – răbufneşte, cătrănit, altul.

COMERCIANŢII
În parcarea supermarketului sighetean un automobil cu 1, 2, 3 pânzături verde-măşcat şi aparţinătoarele; la volan o pălărioară Gio Jeans verde-întunecat, cu un nenea mic, vesel. De fapt, o semicamionetă „Dacia” ticsită cu marfă (străiţi, saci, lăzi, sacoşe). O ia spre sat, cu ocupanţii drepţi, mândri, la… trap.

CUMĂTRĂ
Duminică, la amiază. Ea trece în ralenti, pe lângă biserica din centru, în djipalău, cu mistreţul aferent. Șade în faţă, pe locul mortului. De dincolo de geamul mare al portierei, i se vede blana întreagă, de vulpe.

COMPLIMENT
Între treptele magazinului şi camionul din care se descarcă mobilă trece a nu ştiu câtea înaltă manechină. „’A coborî Ceru’ odată jos!” – răbufneşte, de sub un dulap, tânărul manipulant.

PETRE LA VEDERE
Duminică la Spital. Bolţi de trandafiri, vizitatori. Bolnavi în pijamale pe bănci. „Da’ aici eşti, Pă’?” – dă să-l căineze pe unul dintre ei o nevastă venită în vizită. „ Da’ unde’ai vrea să fiu?” – o repede Pătru. „Aici vin oamenii!” – şi îi arată cu un gest larg marea de bolnavi şi vizitatori.

Marin Slujeru

sursă foto (piață): internet

Comerțul Elegant...

Odată cu primăvara, decoratorul reamenajă vitrina magazinului central de haine. Îmbrăcă un manechin cu un deux-pièces lejer, iar ceva mai în spate, azvârli o haină de blană pe (la) un coș de gunoi din plastic. Spre seară, directorul de la ICSMI îl chemă și îi ceru să redecoreze vitrina. Nu de alta, dar soția sa avea o haină de blană identică.
(& I.J.P.)

Comerțul Select...

Pe vremuri. În magazinul de stofe al ICSMI intră o damă, în taior bej.
– Un material violet doresc!
Tânărul vânzător îi arată o stofă violet.
– Aa, nuu!… – zice ea, vreau un violet așaa…, bacovian… Tânărul o priveşte nedumerit.
– Daa, poftim! – intervine bătrânul responsabil de magazin și scoate din raft un val de violet bacovian.
( & I.J.P.)

Autor, Marin Slujeru

sursă foto (principal): internet

Un circusist

Iarna se dădea pe gheaţă la Grădina Morii, sau chiar pe Iza îngheţată, cu nişte patine improvizate. Când se făcea patinoar la Baia comunală, era Regele gheţii… Patina atent, aplecat adânc, cu o mână la spate, precum patinatorii de viteză. Era instructorul de patinaj al copiilor din blocurile de pe strada „Eminescu”. Avea un ochi cu albeaţă şi celălalt albastru spălacit, fes negru, un balonzaid alb, lung. Cu primăvara, Mârza ieşea dinspre Bujurgău spre Centru. Îl însoţeau permanent un câine bătrân şi o muzicuţă. Rula semeţ prin Centru, pe bicicleta înstruţată cu steguleţe colorate, oglinzi laterale înalte, trompete cu mingiucă de cauciuc, multiple sonerii. Copiii se ţineau lanţ după el.

Un alt număr pe care l-a oferit cu generozitate urbei a fost rularea pe centru, în premieră, pe nişte role prinse cu sfoară – desena nişte laterale foarte largi, asemenea fetelor: „ferea!, ferea!”. Cum artefactele i se defectau adesea, trebuia să şi le repare mereu. Lumea se aduna în jurul lui, ca la urs. Poate şi datorită reputaţiei sale de „Spaima femeilor”. ( & V. T., V. P., D. B.)

Vaiet la Sighet

Prin anii ’50‚ sighetenii au început să scoată la iveală tot felul de vehicole din vremea războiului, printre care şi motociclete ( MZ, Simpson ş.a.). În centru, un evreu masiv explica neofiţilor secretele unor astfel de maşinării şi făcea ture demonstrative. Într-o zi, motocicleta i-a scăpat de sub control. Maestrul n-o mai putu opri kilometri întregi. Tot drumul semnaliză: „Oi, mamălă, oi!”, îngrozind oamenii. Abia pe la Rona dihania se opri singură.

Autor, Marin Slujeru

surs[ foto: internet

”Umbra  nu își împarte prada cu  nimeni”*

   Același discurs poetic de forță și acelaşi refuz al tentației confesiunii depline (cvasimistice). Echim Vancea ”merge” la sacrificiu. Un poet mult atent la construcția textului, la sincronizarea acestuia cu  scriitura literară “la zi”…

   Ar fi fost un poet senzorialist de excepţie (”o ploaie măruntă îmi biciuiește buzele/ precum o flacără albă” – Gânduri), un imagist febril, un poet al deplinei iubiri (fecioare şi bice – alătură el, de exemplu, în tandreţea lui), al clipei (”cîmpia plină de crengile verzi ale ninsorii/ înflorește în carnea de-o clipă a umbrei/ nici o scăpare nu-i/ nici un miracol” – Clipa), un nostalgic cuminte (“odată deschise pleoapele/ înspre toamnă/ nu ne mai putem aştepta la nimic/ de o bună bucată de vreme/ Moartea piere în vis – Ascultă), poet al Maramureşului magic… Ci, el a ales să fie poetul poemului alambicat. Premeditează disparențe absolut imprevizibile, cu efect contrastant (uneori comice sau de luare în derîdere). Un prestidigitator al polisemiilor – o îndeletnicire greu de controlat… Depoetizeză   sistematic, ca într-un un leitmotiv.

   De data asta, poetul accesează/…/ registrul tragicului – stăpân pe mijloacele sale, cu detaşare. Pentru că apa-i “zălăzită” şi ”umbra s-a așezat pe pagina de gardă a poemului” (Împotrivire).Năvălesc neantul, derizoriul, Nimenea: “ nimic nu mai seamănă cu revenirea celor morţi/ uşor de recunoscut după umbra în care stau înveliţi// şi în care se odihnesc păianjeni orbi” – Însingurare. Are loc ”retragerea stăpânilor de sănii” – Strigăt.Poetul caută un răstimp, un post-timp în care “caii îmbătrânesc pe cărări înzăpezite / cu pălăria călărețului trasă pe-o ureche”  (Elegie I) – o altă lumină.

   Observ că dozajul complicat de modestie şi vanitate, de umilitudine şi frondă specific artistului în general este respectat şi în cazul de faţă: fiecare titlu de poem începe cu o minusculă supradimensionată şi îşi rezervă o pagină întreagă. Tot astfel, Echim Vancea nu a oficiat încă nici o lansare de carte la Sighet. Mie mi-e dor să-l ascult citindu-ne nouă, sighetenilor.

Autor, Marin Slujeru

*   Editura Echim, 2016, cu sprijinul Consiliului Judeţean Maramureș. Celelalte volume de poezie: Fotografie  după un original pierdut Ed. Litera, 1990, Doctor fără arginţi – Ed. Dacia 1997, Abatere de la  dialog – Ed. Echim, 1998, Mâţa pe spini – Ed. Limes, 2001, Cititorul de drept comun – Ed. Timpul, 2002, Sehonnai költemények / Poeme de niciodată – Ed. Limes, 2003,  poezii traduse în l. maghiară de Fábri Sándor şi  Ioan J. Popescu, Ocupantul provinciei – Ed. USR-RPS, 2004, Ningă-l-ai – Ed. Limes, 2004, eu, celălalt – Ed. Fundaţiei Orient-Occident, 2005, defăimarea liniştii – Ed. Limes, 006, Domeniu public – Ed. Limes, 2007, Şearpele când îl doare capul –Ed. Axa, Botoşani, 2007, o fi şi cum zici d.ta – Ed. Junimea, 2007,  Surâsul călătorului, trad. în l. ucraineană de Paul Romaniuc – ed. Limes, 2007, portret restant , după o noapte albă – Ed. Eikon, Cluj, 2008, Titlul mai târziu – Ed. Junimea, 2009, Hramuri – Ed. Dacia XXI, 2010, Afară de unu singur – Ed. Limes, 2010, o noapte de umbre – Ed. TIPOMOLDOVA, 2011, să nu spui niciodată “noapte bună” – Ed. Limes, 2012, pricină şi martor absenţei – Ed. eLiteratura, 2013, Fiecare zi cu tăcerea ei anume –   Ed. Echim, 2014, precum – Ed. Echim, 2015, Neguţătorul de anotimpuri – Amanda Edit Verlag, ediţie bilingvă, în română-albaneză, trad. de Baki Ymeri.

Sursă foto: facebook