În dulce grai…
* Achiziții… „La câte-mi treabă – apă, corent…-, mai bine arunc laptele pă părău!”
* Maternitate. „Alo! …Laasă! Cât de măreață-i si!… Ce ț’a si de-i ave’ două prințiesă?! …Da, da, îi drept. Da’ și tu…!”
Porecle dintr-un sătuc
„De-a lui Usturoi – umblau ca și cum ar fi avut usturoi în…, noa!, De-a Cârțului – avea o casă care scârțâia toată, Ștefan de sub hat – dormea răsturnat sub hatul de pe mejdă, în pauze, la coasă, să nu-l ploaie, De-a Cocăiesei – o bucătăreasă vestită, făcea tot ce-i din aluat, cocă, De-a Socăciței – bucătăreasă la nunți și înmormântări, De-a Oveșoaiei – o nevastă care-și făcuse casa mai în dâmb, în locul numit „La Ovese”, De-a lui Frunzilă / Pușcai – un fost haiduc venit în sat din Budești, De-a lui Pit’icu – un om care mergea pe drum ca trenul, nu-l oprea fără câte-o groapă, De-a lui Bulbuc – așa, mai galbeni la față, Ionu Căluțului – un cărăuș la pădure, mereu cu caii, Ioana Domniței – o nevastă care se ținea doamnă, cam leneșă, nu-i plăcea lucrul, De-a Trifuțului – cel mai zgîrcit și sucit om din sat….” ( Sursă: M.T., 70 ani )
La supermarket
*
Trece o frumoasă.
„…Am început să umblu și eu …, e vremea!” – zice un tânăr.
„Umblă, umblă…, un rău necesar!” – îl încurajează un senior.
*
– Bună ziua! – zic intrând în magazin.
– Bună! – împunge nenea de pază.
*
La intrarea în magazin, o blondină cu ochi albaștri este întâmpinată de un nene săritor: „Ce dorințe aveți astăzi?” Apoi, o orientează la raft.
*
Casierița încasează un client. „An Nou fericit!” – zice el. „Paște fericit!” – ripostează ea. „Ba io nu pasc….” – protestează omul râzând, învins.
Numai la Sighet
* Strada „Gheorghe Lazăr”. Unui domn i se comunică la mobil: „Mi és itt vagyunk…, a Pionér háznál.”
* Bătrânul oprește bicicleta și își sună nevasta; „Halló! Engedd bent Csilla’. Azt mondta el nyomt a csengőt, de nem…”
* Mă plimb pe o stradă cu grădini și livezi. Niște gospodari la coasă mă văd: „Nezd meg azt a… Soha nem volt ennyi időm!”
* Tot pe strada „Mihai Eminescu”, o doamnă strigă după niște copii: „Не тікайте, діти!” Apare apoi un pâlc vesel nevoie mare, fiecare cu o minge diferit colorată. Toți blonzi. Ele și cu ochi albaștri…
* Grădina Morii, un bunic cu nepoțelul: „Láttad? El repült a fekete rigo!”
* Exchange office. Româncă de dincolo…: „…Am fost anul trecut la mare… La T’ipru… Când am ieșit la teritoriu, ce mândrețe am văzut! …Da’ mai încolo, niște case băgate în pământ, ca la ruși…”
Revedere (85)…
– „Nem igaz! Nem igaaz!”- se aruncă o nevastă (toată înflorată) în brațele alteia. ”Nu pot să cred că ne-am întâlnit, aszonöm!”- continuă ea.
– Ce bine arăți, tuu! Olyan jól nézel ki!
– „Biztos yo! Nyolcvanöt kiló!…”
LA PONICLENICĂ
*
Doi pacienți seniori caută în memorie un fost maistru din secția la care tocmai descoperiseră că au lucrat, ca muncitori, amândoi cândva. „…Cum oare s-o scris?” – întreabă femeia, căutând să lege figura și statura și căutătura din amintire cu un nume.
*
Atâta așteptăm până ne intră chipul în pereți – o frescă pe care vor descoperi-o cândva, sub straturile de var.
*
Dintr-un fotoliu, un pacient îi observă pe ceilalți, agățați claie peste grămadă de ușa cabinetului: „Stau ca la Rai! Să deșt’idă și ce’e Poartă!”
*
Obscure
Înalt de Iunie. Îmi pare că voi să zăpăcesc peisajul cu înt’ipuirile mele, sper să nu reușesc. * Duminică spre amiază. Clopote dinspre oraș (nici unul electronic, slavă Domnului!), până la râul îndepărtat; la cicorile în albastrul lor imposibil. * Fluturi deloc, nici măcar cu aripile pe lângă trup, în poze. Nici un zbor. * Fără înghețată În parc, un copil singur umple cu supărarea lui banca.
Marin SLUJERU
