Ploaie de vară. Alergătorița la fel de uşoară, o semimijlocie… De fapt, am vrut să comunic faptul că avea o bluză albastru deschis.
Să țin minte grădinile verii.
Duminică spre amiază, începe să clopoțească. O bătrânică se retrage rapid din ferestruica unei case vechi, mici. Vecina: „Te uiți după gagic?”
„…De când nu i-am văzuut… Vara asta nu m-am dus nici la Ocnă… Am ieșit la pensie mai repede… Să mă duc odată în Spania, să mă satur de ei!…”
Sub dig, câteva ”Brune” la păscut. Curate, îndestulându-se în liniște – welfare!
Pescari și fotografi la Iza. Țăcănitul deranjant al aparatelor de fotografiat.
Drumeț șerpuind cu digul șerpuind cu meandrele Izei. Se oprește din când în când, lăsând Iza să curgă singură.
Case cu grădini… Ne apar în cale ca o survenire, ca pianul la începutul vreunui concert mozartian.
„…da’ nici nu mn’i-am bănuit!… C-am grăit cu ie’, alaltăieri…”
„Ioai, bine-i!” – nevastă intrând, de la soare, pe o stradă cu castani.
Stradă vraiște. Vântul toamnei vântură crinii – puzderie – de la case.
Râul plin, larg, lin. Dacă privești atent de pe pod, vezi cum prind viteză pe luciul apei rățuștele, cu motorașul lor silențios, din mal în mal.
La Iza Solovană. Unii stăm încremeniți în peisajul încremenit. Alții îsi poartă coafura/frizura de argint de-a lungul digului – par destul de grele…
Cel mai fain soare este cel de toamnă. El încălzește, nu dogorește, mâinile reci.
Septembrie, resurecție… Sol Septembris resurrexit!
Ascult arii celebre. Dacă, dintr-odată orchestra capătă strălucire și elan ascensional, e clar: cântă Luciano Pavarotti!
Cicori unice la râu – puzderie!
Câte un senior ghemuit în soarele de septembrie, altul schițând mișcări de gimnastică (dacă nu-i nimeni împrejur), alții, cu câte o botă, luând-o spre deal.
Cu năframa atent împăturită, tocmai pleacă de la nora ei. Se urcă în mașina fiului (sau ginerului): „Mai me’rem undeva?” – întreabă acesta. „Nu.” – răspunde ea scurt. „Me’rem hăt!”
Soare, prima zi de școală. Un el și o ea, spre „Grădina Morii”. El îi explică cu gesturi largi: „Știi că ai mei sunt divorțați… În câte o zi trebuie să mă duc și acolo și acolo….”.
Liniștea dimprejurul caselor de departe. Câinii pe lanț pornesc să latre năprasnic, de cum intri în ea.
***
Sport – vorbe la TV…
„She’s a great mover…” * „A header” – lovitură cu capul. * „Fresh legs” – înlocuiri, „forțe proaspete” în joc, la fotbal. * „Tie break! Interesantissimo!” * „Gool, CSM! Lunetista din Norvegia nimerește poarta.” * „Chelsea se apără bestial!” * „ Traoré era gata să vâjâie pe lângă adversar!” * „Jucătorul este înlocuit. Într-adevăr, nu se poate spune că a jucat slab, dar nici foarte bine.” * „S-ar putea să mai vedem intenții din acest registru: scurtă și passing.” * „…fotbalul gen heavy metal al lui Klopp… * „Datul la gioale și provocarea de cât mai multe întreruperi a fost strategia de succes a gazdelor azi. Dacă ar fi condus oaspeții, ar fi procedat la fel și ei.” * „Înfrângerea se explică prin… și managementul zootehnic al echipei.” * O partidă de tenis mai animată – „conversation”.
US OPEN 2021 (note)
Aflată la serviciu, Gauff îsi fixează îngrijorat adversara. * Greșeală neforțată. Simona își admonestează echipa ( – lipsă Teo…) * Marketa Vondrousova și Magda Linette demonstrează cu fiecare apariție cât de nepotrivite pot fi șepcile alea… * În America, oriunde joacă Matteo Berrettini, se face de-o mică Italie: voie bună la maximum, încurajări și declarații de amor directe, pline de culoare, o gălăgie nemaipomenită, continuă. Italienii americani sunt incorigibili, asemeni fraților din Italia – și minunați! * Pablo Carrena Busta, locul 12 mondial, este înfrânt cu 3-2 (tie break adjudecat în „decisiv”), după ce condusese cu 2-0 la seturi, de Maxim Cressy (USA), locul 150 în clasamentul ATP. Care Maxim a făcut 46 de ași (față de cei 7 ai lui Pablo)! De bucurie, și-a dăruit cele 7 prosoape și tricoul de pe el, publicului…Ci, în partida următoare s-a stins… * Accidentată în timpul partidei cu Sorribes Tormo, Karolina Muchova stă în teren și luptă sub durere, până la capăt. No abandonment! * La finalul meciurilor sunt filmați învinșii, retrăgându-se prin „tunelul” de sub tribune. Se urmărește, desigur, „capturarea” gesticii tristeții și a dezamăgirii, întru buna dispoziție / compasiune a telespectatorului. Dacă nu va fi fiind un memento al petrecerii și retragerii noastre prin această „Vale a Plângerii”… * „Another error from Svaitek!” – stâlcesc comentatorii WTA repetat numele jucătoarei poloneze, deși tânărul arbitru (blond, cu ochelari de soare, desprins parcă dintr-o revistă de modă), pronunță clar de fiecare dată „Șviontek” (scris „Swiatek”, i.e. „Crăciunița”). Nu mi-am imaginat-o pe Iga vorbind singură, răstindu-se fără adresă… Ci, a avut în față o Bencic, din care, în tie-break, pe la 13-12, părea că ies flăcări. * Chiar și așa, Swiatek a dat suficiente probe de măiestrie. Ceea ce mă impresionează la ea sunt: tinerețea extremă, ușurința cu care realizează lovituri formidabile, șapca ei – coif în bătălie, privirea în sus preliminară servei, cum ar verifica traseul, mersul săltat sau apăsat și scuipatul muncitoresc în palme când ia în primire racheta. * La dublu, fetele noastre, Monica Niculescu și Gabriela A. Ruse, au învins entuziast perechea Roudcliff – Fernandez. Gabi și-a primit porecla de „Spicy Ruse” – de parcă poți fi altfel, alături de piperata Monica…! *… Leylah Fernandez, Emma Răducanu, Carlos Alcazar! E clar că ”US OPEN 2021” va fi „Turneul Generației 19”. * La fete, se poartă privitul insistent în rachetă ( și număratul corzilor – facultativ) , în răgazul dintre puncte. Cu spatele la teren, indiferent dacă au punctat sau nu, adversarele își privesc racheta, uneori simultan. Ce scrie acolo?… * Americanii din tribune, în mod specific cei de vârsta a 3-a, afișează o dantură albă strălucitoare, gen Hollyood sau reclamele la pasta de dinți. * Tot la fete, îmi place cum, după câte un punct pierdut prea ușor, jucătoarea desenează în aer lovitura corectă sau cum, tot la eșec, înlătură, din vârful degetelor o eventuală demobilizare, în semn de „Ducă-se!” * Impresionantă liniștea aia fără cusur (se aud numai loviturile mingii, metronomic) de care este cuprinsă arena, când rally-ul numără peste 30 de schimburi și tremuri pentru fiecare jucător, la fiecare minge, nu cumva să greșească. * La un moment dat, Stephanos Tsitsipas și Carlos Alcazar imprimau o viteză atât de mare mingilor în rally, încât părea că dirijează „Katiușe”… Până la urmă, proaspătul major Carlos (din luna Mai), îl elimină pe Stephanos, unul din așii tenisului mondial. * Aș zice că Simona a scos la iveală luptătoarea din, altfel, placida Elena Rybakova , iar Tsitsipas a pus în valoare tot arsenalul tehnic, forța mentală și spiritul competitiv al tânărului oponent spaniol. La fel s-a întâmplat în confruntarea dintre Naomi Osaka, locul 2 mondial și canadianca Leylah Fernandez – 19 ani, locul 70 și ceva – care a prilejuit punerea în valoare a jocului Lelyei. Și de asta le spunem campionilor campioni… * …Că nu o mai bucură victoriile, doar o ușurează, că o întristează peste măsură înfrângerile, așa că nu mai știe când va mai juca tenis – a declarat Naomi după înfrângerea cu Leylah. O cred pe cuvânt, dar să nu uităm că una din mizele Grand Slam-urilor este tocmai ceasul de grație și de glorie prins de unii jucători necunoscuți în luptă cu consacrații, afirmarea unor nume noi – așa cum s-a afirmat și ea însăși, Naomi Osaka. Care rămâne o mare campioană, așa fragilă și excesiv de cerebrală cum e. * Luminoasa Elina Svitolina (sau Sweetolina…) a punctat a 9-a ei victorie consecutivă, de data asta împotriva Simonei Halep. Ucrainianca de Monte Carlo este în formă de zile mari, zboară și i-a făcut acest cadou soțiorului Gaël, după înfrângerea la limită din ziua anterioară… Admirație Svito, respect Simo! Nu voi uita cum, de mai multe ori, campioana noastră a ridicat publicul de pe ”Arthur Ashe” în picioare și cum a luptat, ca întotdeauna, „fără rest”… Și cum, în timp ce ea evolua exemplar, în prim-plan, pe marile arene ale Americii, politrucienii noștri nu pridideau cu viermuiala și sfada, batjocurindu-ne… * Și ca să nu pară o întîmplare, după Osaka (4 grand slam-uri), puștoaica Leylah Fernandez din Montreal a eliminat-o și pe Kerber (3 grand slam-uri)! Ca să nu mai vorbim de liceanul Alcazar… * Să vezi cum două dive ale tenisului feminin – locul 5 mondial, Elina Svitolina-Monfis și campioana olimpică Belinda Bencic, sunt înfrânte de Leliah Fernandez și Emma Răducanu, practic două adolescente, ultima venită din calificări… Să vezi la acestea atâta naturalețe în măiestrie, accesarea cu ușurință a tuturor loviturilor posibile din tenis, precum și o stăpânire de sine ieșită din comun… Așa ceva face să merite tot timpul și emoțiile consumate în fața televizorului. Încât, trec cu vederea gongorismele crainicilor noștri („un as care evacuează presiunea acumulată… ” sau „saltul calitativ cuantic este uriaș…”). Hai, puștoaicele! Come on, kids! * Marija Csicak, the chair umpire, roagă publicul să se tempereze, să nu intervină între primul și al doilea serviciu al jucătoarelor. „But this is New York”! (com. WTA) * Leyla Fernandez – o revelație a turneului. Nu se știe de unde atâta energie și încredere, atâtea mingi măiastre. Este una cu racheta, ca Angus Young cu chitara. Broboane de sudoare îi împodobesc fruntea bombată, spre finalul meciului cu Sabalenka (Aryna cea Războinică) – victoria le transformă într-o diademă. * În zori, „măcelărirea divelor” a continuat cu Maria Sakkari, care se plângea arbitrului, după primul break al Emmei Răducanu: „It’s too loud!” Care Emma, la cei 18 anișori ai ei, are o ușurință uimitoare de a juca tenis la cel mai înalt nivel și „face ca meciurile cele mai dificile să apară ușoare” (com. WTA) La mingile grele, sare la bătaie, accelerează loviturile. Rezistă psihic în momentele cele mai intense ale partidelor, când bărbați în toată firea nu-și pot stăpâni tremurul nervos. Râde la victorie, cu fața toată bucurie, ca și cum i-ar fi ieșit poantă grozavă. Școlită, educată, stăpână pe discursul ei – unul concis, de substanță. Este venită din calificări (9 meciuri, oameni buni!) și zburdă pe teren. Nu a pierdut nici un set. Încât: Români! Vă anunț că mai avem o „fată de-a noastră” pe firmamentul tenisului mondial: Emma Răducanu din UK! Urmează finala US Open 2021 (women, single) a adolescentelor: Hai, Leilah, hai Emma! Ci, mai ales, Emma! * Finala a fost un meci dur, echilibrat, cu reveniri și căderi uluitoare, cu tribunele ticsite și foarte vocale. Când se stingeau uralele, se mai auzeau tot felul de strigări, din toate părțile arenei, ca la baia comunală, pe vremuri…. Accidentându-se spre final, la 5-3, Emma nu avea cum să continue jocul cu piciorul sângerând. Era minge de break pentru Leilah (30-40), unul probabil decisiv în lupta ei magnifică pentru revenirea de la 2-5, într-adevăr… La reluare, însă, Emma a avut tăria de-a nu greși, de-a înainta neabătut spre victoria finală. Nu a mai rata, până la urmă, o a doua minge de meci, încheind cu as al 10-lea meci, al 20-lea set la US Open 2021! Emma Răducanu – tărie și candoare! Are forță, tehnică, are calm, ”athleticism” și viteză – au observat comentatorii. Statistica meciului o arată câștigătoare la toate capitolele, mai puțin la returul pe primul serviciu. Acesta este un triumf! * …Că Emma ar fi fost atât de tare mintal, datorită inconștienței adolescentine – zic unii… Eu zic altceva: fata asta doldora de talent procedează normal, ia tenisul ca joc și înfruntare, nu ca o încleștare pe viață și moarte…. FELICITĂRI ȘI CONGRATULATIONS (sau invers, no matter), EMMA RĂDUCANU! * La băieți a fost victoria lui Daniil Medvedev, un debut strălucit în lumea câștigătorilor de Grand Sleam, care, în speech-ul final își curta blondissima soție, îndrăgostit până peste urechi (o, freza lui „incertă”!), aidoma lui Florin Mergea pe vremuri… Nu-l voi uita niciodată pe Marele Nole Djokovici izbucnind în plâns, sub prosop, când și-a dat seama că nu poate realiza „Marele Șleam” – acesta era titlul care îi mai lipsea învingătorului de la Australian Open, „Roland Garros”, Wimbledon, din acest an. Hajde, Nole! Oricum ești cel mai tare și unul din cei mai iubiți jucători din lume!
Marin SLUJERU
(din postările mele pe fb)
