Sâmbătă, 13 decembrie 2025, începând cu ora 10.30, Fundația Academia Civică, Fundația Hanns Seidel și Cercul de Istorie GEMINA al Colegiului Național „Dragoș-Vodă” Sighetu Marmației au organizat, la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, o întâlnire cu tema „ARTA CA FORMĂ DE JUSTIȚIE. PERPETUAREA MEMORIEI PRIN ARTĂ”.

​Au luat cuvântul: Ana Blandiana, președinte al Fundației Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței; Pierre Gairret, istoric de artă (Franța); Thierry Wolton, scriitor și istoric (Franța); Marta Chrzanowska-Foltzer, istoric de artă (Franța); Cosmin Budeancă, reprezentant al Fundației Culturale Memoria; precum și prof. Marius Voinaghi, de la Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet. Moderatorii întâlnirii au fost Ion Andrei Gherasim, președinte al Fundației Corneliu Coposu, și Andrea Dobeș, muzeograf-șef al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței.

​La finalul întâlnirii a fost inaugurată expoziția „ULTIMA PRIVIRE: SUB GLOANȚELE COMUNISMULUI” care reunește 25 de portrete ale unor condamnați la moarte în timpul Marii Terori din URSS (1937–1938), realizate de artista franceză Madeleine Melot. (https://madeleine-melot-peintre.fr/).

​„Expoziția Ultima privire: sub gloanțele comunismului a artistei franceze Madeleine Melot prezintă 25 de portrete ale unor victime ale Marii Terori din URSS, din perioada 1937–1938. Lucrările, realizate în ulei pe lemn, sunt inspirate din fotografiile descoperite în arhivele de la Moscova de jurnalistul și fotograful polonez Tomasz Kizny și publicate în albumul Marea teroare din URSS (1937–1938), apărut în 2013 la editura Noir sur Blanc. Expoziția a fost deschisă în anul 2021 ca un omagiu adus de Madeleine Melot prietenului său franco-polonez, Jacques Rossi, supraviețuitor al Gulagului sovietic (20 de ani de detenție), dar și tuturor victimelor Marii Terori din URSS.

​Seria de portrete a fost donată de Madeleine Melot, în decembrie 2024, Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, îmbogățind astfel colecția de artă plastică a Memorialului, care mai cuprinde lucrări semnate de Camilian Demetrescu, Ovidiu Maitec, Peter Jacobi, Christian Paraschiv, Aurel Vlad, Silvia Radu, Mariana Macri, Șerbana Drăgoescu, Victor Cupșa, Mircea Hristescu și Oana Hril.” (Madeleine Melot (1936-2025), în Revista MEMORIA, Fundația Culturală Memoria, nr. 132 (3/2025), pagina 4)

​Pentru cititorii www.salutsighet.ro redau intervenția mea, în numele Cercului de Istorie GEMINA:

​Din capul locului, țin să mulțumesc Fundației Academia Civică pentru faptul că, pentru prima dată, Cercul de Istorie GEMINA din cadrul Colegiului Național „Dragoș-Vodă” se regăsește printre organizatorii unui astfel de eveniment.

​Doresc să pornesc discuția de la o realitate îngrijorătoare: în sistemul educațional românesc, aflat într-un proces vizibil de dezintegrare și suprasaturat de testări standardizate, au fost raportate procente alarmante în rândul elevilor. ​Conform testelor internaționale PISA (OECD), peste 40% dintre elevii români nu ating nivelul minim de competență în citire și înțelegerea textului, fiind considerați analfabeți funcțional. Totodată, analize și studii psihopedagogice recente semnalează o creștere accentuată a dificultăților de atenție în rândul elevilor, unele estimări indicând că aproximativ o treime dintre aceștia se confruntă cu astfel de probleme. În ceea ce privește abandonul școlar, datele Eurostat arată că România se situează constant peste media Uniunii Europene în privința părăsirii timpurii a școlii, cu valori de peste 16%.

​Analfabetismul funcțional și lipsa autonomiei personale nu sunt simple eșecuri tehnice, ci simptome ale unei memorii colective amputate. Memoria nu este doar ceea ce ne amintim, ci și ceea ce refuzăm să integrăm; iar ceea ce nu este integrat revine, fie sub forma traumei istorice, fie ca apatie civică.

​Aici, într-un spațiu precum Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, memoria nu se mai rezumă la discurs: ea devine experiență simbolică, iar arta devine, poate, ultimul limbaj capabil să transmită ceea ce istoria evenimențială nu mai reușește să comunice. Astăzi, la Sighet, nu este vorba doar despre arhive sau date istorice, ci despre un loc în care aceste figuri arhetipale pot fi privite direct, fără a mai fi proiectate inconștient în prezent – un soi de vindecare prin acceptare, dacă vreți.

​Există, oare, un prag dincolo de care doar arta, și nu istoria, mai poate transmite experiența autentică a traumei colective? Dincolo de istoria documentată, totalitarismele par să reactiveze mereu aceleași figuri recurente: victima, călăul, salvatorul, martorul tăcut, ca și cum societățile ar repeta același scenariu, sub alte costume.

​Dificultatea societăților post-totalitare de a-și asuma trecutul vine, poate, și din refuzul de a recunoaște că aceste roluri nu sunt doar istorice, ci pot exista, într-o formă latentă, în fiecare dintre noi – de aici, inevitabil, gândul la umbră. Există o umbră a istoriei care nu dispare odată cu schimbarea regimurilor: ceea ce o societate știe despre sine, dar nu poate sau nu vrea să recunoască.

​Întâlniri precum cea de astăzi sunt incomode tocmai pentru că nu permit proiectarea umbrei în altă parte. Ea trebuie privită în față, fără alibiuri. Dar ce se întâmplă cu umbra unei societăți după prăbușirea unui regim totalitar? Este ea integrată sau, mai frecvent, împinsă în uitare, pentru a reapărea ulterior sub forme aparent democratice?

​Are, oare, arta uneori mai mult curaj decât discursul istoric, tocmai pentru că poate arăta umbra fără a fi obligată să o explice sau să o justifice? Sunt ferm convins că elevii mei vor găsi propriile răspunsuri după ce vor privi această expoziție. Pentru că, nu-i așa, există expoziții care vin exact la timp, pentru a umple golul lăsat de dezintegrarea educațională contemporană.

Vă mulțumesc tuturor!

Prof. Marius Voinaghi

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Vicariatul Ortodox Ucrainean din România organizează marți, 17 iunie 2025, Simpozionul „35 РОКІВ ВІДНОВЛЕННЯ УКРАЇНСЬКОГО ПРАВОСЛАВНОГО ВІКАРІАТУ – 35 DE ANI DE LA REÎNFIINȚAREA VICARIATULUI ORTODOX UCRAINEAN”.

Cu acest prilej, începând cu ora 9:30, va fi săvârșită Sfânta Liturghie arhierească, de către Preasfințitul Varlaam, Episcop Vicar – patriarhal, la biserica ortodoxă ucraineană „Înălțarea Sfintei Cruci” din Sighetu Marmației.

Începând cu ora 14:00 vor fi susținute lucrările Simpozionului, în sala de conferințe a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet. Vor fi prezentate lucrări (în limba română) care reflectă istoria ucrainenilor din România, a celor mai vechi biserici și cărți de cult ale acestora, situația ucrainenilor ortodocși în perioada comunistă, dar și momentele principale ale renașterii Vicariatului, după Revoluția din 1989.

Vă așteptăm cu drag la acest important eveniment al celei mai mari instituții a ucrainenilor din România, pentru a descoperi bogata lor moștenire spirituală.

Evenimentul este organizat în parteneriat cu Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Asociația Dobrotoliubie.

Vicariatul Ortodox Ucrainean din România

Vineri, 2 februarie 2024, Fundația Academia Civică și Fundația Corneliu Coposu, au organizat, în sala de conferințe a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, lansarea volumului lui Dan Pavel, Iuliu Maniu în jurnalul lui Corneliu Coposu. O reinterpretare a istoriei. Au luat cuvântul: Ion Andrei Gherasim, Președinte executiv al Fundației Corneliu Coposu, conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea și Dan Pavel, autorul cărții, profesor de științe politice la Universitatea București, iar moderatorul evenimentului a fost istoricul dr. Andrea Dobeș. Cartea a apărut la Editura Fundației Academia Civică în decembrie 2023. Din cuprins: texte foarte interesante despre rescrierea și reinterpretarea istoriei, articole preluate din publicația online a Fundației Corneliu Coposu, Sens politic (https://senspolitic.ro): „Martirul Iuliu Maniu”, „Luptele românilor pentru drepturi (în Imperiul Austro-Ungar)”, „Iuliu Maniu și salvarea Vienei”, „Împlinirile maturității”, „Aducerea pe tron a lui Carol al II-lea”, „Lupta împotriva dictaturii”, „Maniu și legionarii. Perioada Codreanu și alegerile din 1937”, „Perioda Horia Sima”, „Alungarea regelui”, „Asasinatele și decăderea statului național-legionar”, „Fatidicul război de întregire”, „Sub lupa serviciilor secrete. Maniu și comuniștii”, „Strategul scoaterii României din alianța cu Germania lui Hitler”, „Procesul Marii Trădări Naționale”, „Marea înscenare”, „Martiriul”, „Ecce homo – Corneliu Coposu”, 106 referințe bibliografice din literatura de specialitate națională și occidentală, un index de termeni și nume proprii, 29 de fotografii din arhivele Fundației Corneliu Coposu – în fotografia de copertă (realizată în decembrie 1944, la parastasul lui Nicolae Titulescu): Iuliu Maniu, „Sfinxul de la Bădăcin” (metaforă pe care i-a atribuit-o Nicolae Iorga) și Corneliu Coposu, „Seniorul” (așa cum l-a numit atât de frumos filosoful Petre Țuțea).

Având drept motto un fragment din ziaristul Nicolae Carandino, singurul din lotul de la Tămădău care a supraviețuit comunismului – Iuliu Maniu nu era obișnuit să se supună evenimentelor când aceste evenimente îi contraziceau credințele morale și politice, această carte propune de fapt o reinterpretare a istoriei naționale și o analiză a Jurnalului interzis. Povestea acestuia este una fascinantă. Prin ce miracol al destinului, valiza cu documente, printre care și Jurnalul lui Corneliu Coposu, dată spre păstrare lui Ion Dumitru zis Vagonel, n-a fost descoperită de poliția politică comunistă (Securitatea)? Jurnalul interzis a fost recuperat abia în 1993 și a văzut lumina tiparului în 2014 la Editura Vremea, în ediția îngrijită de Doina Alexandru. Cu o limpezime debordantă a gândurilor, Dan Pavel ne anunță de la început că Jurnalul lui Corneliu Coposu (relatarea din Jurnalul interzis debutează în 1936, când secretarul particular al „Președintelui” avea 22 de ani, și se sfârșește în 1947, la 33 de ani) este o istorie complementară și alternativă a lui Iuliu Maniu, în momentele sale publice, private, intime, confidențiale, secrete, bazată pe mărturii directe, pe deplină încredere în sălăjanul născut la Bobota, la 31 de km de Bădăcin. Cînd scrii despre propriile gânduri, tocmai în procesul de consemnare în scris a gândurilor se petrec anumite metamorfoze, apar noi gânduri, anumite concluzii suplimentare, sunt adăugate nuanțe și detalii. În preajma principalului actor politic român de secol XX, învățăcelul Coposu dezvoltă un proces de învățare și de reînvățare. La școala politică cu un singur maestru și un singur discipol sunt tratate teme precum: predilecția în sistemul românesc de guvernare a sindromului „mâna de fier”, reconstituirea contextului „procesului din Dealul Spirii” (cu cele trei categorii distincte de fapte, acuzați și acuzații), raportul de forțe dintre serviciile secrete și profilul politicianului (magistral este demontat mitul potrivit căruia Iuliu Maniu ar fi fost agent britanic SOE) sau opțiunea democrată, bazată pe libertate și respectarea drepturilor omului, în detrimentul oricărei forme de autoritarism sau totalitarism.

Pornind de la premisa că noile abordări ale istoriei nu mai sunt de multă vreme monopolul istoriografiei, se impune revizuirea istoriei naționale: Iuliu Maniu nu a fost un politician perfect; el trebuie privit și judecat din perspectiva integrală a existenței sale tragice; a fost un martir (martirii nu pot fi comparați cu oamenii obișnuiți); comuniștii l-au transformat pe Iuliu Maniu în martir în momentul în care au înscenat „procesul-spectacol” început pe 25 octombrie 1947. De fapt, Iuliu Maniu a fost de două ori victimă a comunismului: pe de o parte, o victimă fizică, sfârșind ân pușcăria de tristă amintire de la Sighet, dar și una morală, a istoriografiei și propagandei. Revizionismul istoric, în sens pozitiv, îi reușește în totalitate lui Dan Pavel. În destructurarea limbajului de lemn din istoriografia comunistă, reazăm al monarhiei habsburgice și asupritor al poporului român, răzbate un Iuliu Maniu luminos, care, la 45 de ani, asigură ordinea la Viena timp de 55 de zile, în toamna anului 1918, își asumă riscuri și responsabilități în organizarea Adunării de la Alba Iulia, a Consiliului Dirigent și susținerea independenței Cehoslovaciei lui Edvard Beneš. La cele trei „greșeli istorice” realizate de Maniu: aducerea pe tron a lui Carol al II-lea sau „Restaurația carlistă”, pactul de neagresiune electorală cu legionarii din 25 noiembrie 1937 (la care au aderat Gh. I. Brătianu, C-tin Argetoianu, I. Flueraș și dr. W. Fiederman) și refuzul de a accepta funcția de prim-ministru la 23 august 1944, Jurnalul ne prezintă un strateg și un gânditor politic lucid care avea democrația în sânge, iar pe noi ne invită la reflecție asupra faptului că deciziile nu trebuiesc judecate în lumina deznodământului lor ulterior.

Raportul cu regimurile autoritare este decriptat în lumina teoriei celor trei valuri ale democratizării, propusă de Samuel Huntington; acolo unde a prevalat logica democratizării și liberalizării, s-a consolidat democrația, iar unde statul de drept s-a dovedit vulnerabil, democrația a slăbit. Vă las plăcerea să descoperiți la ce val al democratizării se afla planeta când în România se instala comunismul. Iar despre „Revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din August 1944”, să rememorăm faptul că Iuliu Maniu nu doar că a fost arhitectul scoaterii României din alianța cu puterile Axei, dar a fost și inițiatorul acesteia încă din 24 ianuarie 1942.

Opera de rescriere corectă a istoriei naționale se încheie cu ultima perioadă a vieții lui Iuliu Maniu, pardoxal cea mai glorioasă, după cum afirmă N. Carandino, colegul de celulă de la închisoarea Sighet, cel care, la „procesul-spectacol”, afirma: eu nu sunt național-țărănist, eu sunt manist.

„Dacă ar fi după mine, aș introduce în școlile românești predarea procesului Iuliu Maniu, iar nu doar la orele de istorie. În acest sens, este de mirare că scenariștii, regizorii și actorii nu se gândesc mai mult la filme și seriale de calitate, ca să nu mai vorbesc de filme documentare, despre marile personalități persecutate de comuniști, despre reprezentanții elitelor și ai marilor grupuri sociale și profesionale care au fost țintele represiunii (…) Din mai multe puncte de vedere, procesul Iuliu Maniu a fost procesul-etalon al sovietizării și comunizării României”, mărturisește Dan Pavel. O idee pe care o salut, la care mă alătur și, recunosc, mi-ar plăcea să stârnească emoții, ecouri, să pună pe gânduri și să provoace la dialog. Și, nu în ultimul rând, să pregătească și mai bine terenul pentru introducerea în învățământul liceal, începând cu anul școlar 2025-2026, a disciplinei obligatorii Istoria comunismului din România. În acest sens, fără îndoială, cartea lui Dan Pavel, Iuliu Maniu în jurnalul lui Corneliu Coposu. O reinterpretare a istoriei, devine lectură obligatorie pentru toți profesorii de istorie.

*** lucrarea poate fi achiziționată contra cost de la standul de carte al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighetu Marmației

Autor, prof. Marius VOINAGHI

Classic Unlimited, turneul national de pian care aduce muzica clasică mai aproape de oameni, revine în luna octombrie cu cea de-a șaptea ediție, oferind 9 concerte în locații neconvenționale din țară.

Puteți vedea calendarul complet al concertelor Classic Unlimited pe www.classicunlimited.ro

LOCUL
Concertul Classic Unlimited de la Sighetu Marmației are loc în data de 15 octombrie 2023 de la ora 18:00 la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței.

CE VOM PUTEA ASCULTA?
From classic to jazz sau cum s-au influențat și interesectat muzica clasică și jazz-ul de-a lungul timpului.

♫ Intermezzo – Johannes Brahms
♫ Pavana – George Enescu
♫ Impromptu Op. 142, nr. 2 – Franz Schubert
♫ Pisica și Șoarecele – Aaron Copland
♫ Rhapsody in Blue – George Gershwin
♫ Fifths and Drifts – Șerban Marcu
♫ Jazz Turbulence – Cristian Bence-Muk
♫ Midnight Chorale and Toccata – Ciprian Gabriel Pop

REZERVAȚI-VĂ UN LOC LA CONCERT AICI: https://classicunlimited.ro/concerte/

 ACCES
Biletele în cadrul turneului Classic Unlimited sunt gratuite, dar puteți susține financiar turneul făcând o donație online, în momentul rezervării biletului sau la fața locului.

Dacă ați făcut o rezervare și nu mai puteți ajunge la concert, sunteți rugați să ne anunțați în prealabil ca să putem oferi locul respectiv altei persoane.

PARTENERI
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

Parteneri: Yamaha, Daisler Print House, Green Room Plant Studio.
Gazde: Primăria și Teatrul de Vest Reșița, Roșia Montană Community, Planeta Petrila și Consiliul Județean Hunedoara, Colonia Pictorilor Baia Mare, Fundația Academia Civică și Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Biserica și Claustrul Mănăstirii Franciscanilor Gherla, Grădina Botanică „Vasile Fati” Jibou, Zazen Cluj Napoca, Palatul Cultural și Primăria Blaj.

Parteneri Media: AGERPRES, TVR Cultural, Radio România Cultural, Radio România Muzical, România Pozitivă, Radio Cluj, Radio Reșița, România Pozitivă, Ziarul Metropolis, Happ.ro.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.

Comunicat de presă

Joi, 27 aprilie 2023, când am comemorat 70 de ani de trecerea la cele veșnice a istoricului român Gheorghe I. Brătianu, la vârsta de 55 de ani, în pușcăria de tristă amintire de la Sighet, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, a organizat pentru elevii pasionați de istorie din Centrului Județean de Excelență Maramureș, O altfel de oră de istorie, care a cuprins o vizită ghidată a expoziției permanente „Gheorghe I. Brătianu – un istoric în istorie”, evocarea personalității marelui istoric și o lansare de carte, în prezența autorului, profesorul Vasile Mîrza, „Marea Neagră în viziunea lui Gheorghe I. Brătianu”.

Asupra acesteia vreau să mă opresc. Volumul, apărut recent la Editura Argonaut din Cluj-Napoca, reprezintă varianta de popularizare a tezei de doctorat, este prefațat de istoricul Marius Oprea în „O nouă cheie de lectură – nu numai a unei cărți, dar și a istoriei”, este structurat într-un studiu introductiv și șapte capitole; coperta lucrării (foto) este semnată de către Cristian Moldovan, iar la final, cu bibliografia aferentă, este însoțită de câteva scurte considerații rezumative. Totodată, el își propune să studieze din perspectiva filosofiei, ce anume înseamnă sinteza dedicată de Gheorghe I. Brătianu, și să răspundă la întrebările: care este legătura istoricului cu filosofia (în speță cu filosofia istoriei și, în particular, cu filosofia politică), are Gheorghe I. Brătianu vreo relevanță pentru filosofia contemporană a istoriei și, dacă da, în ce constă aceasta. Răspunsurile la toate aceste întrebări o să le găsiți în cele 234 de pagini ale cărții, scrisă într-un stil captivant (de menționat că romanul Ploaie de noiembrie a profesorului Vasile Mîrza a obținut Premiul Special al juriului la Saloanele Rebreanu, Bistrița, ediția 2021), cu o lejeritate debordantă, cursivă, firească.

Construcția discursului debutează cu formația istorică, personalitatea și opera lui Gheorghe I. Brătianu (care ne-a lăsat o bibliografie selectivă de 38 de cărți și broșuri și 99 de articole), trecând prin în centrul reconstrucției istorice brătiene stă „Marea Neagră în viziunea lui Gheorghe I. Brătanu”profesiunea de credință (Pompiliu Teodor), Gheorghe I. Brătianu este într-adevăr un filosof al istoriei (Pamfil Nichițelea), stăpânirea suverană a surselor și a literaturii de specialitate (Stelian Brezeanu), sau metodele noii paradigme a cercetării istorice românești (Alexandru-Florin Platon), până la primul structuralist român de anvergură (Maria Crăciun). Cele mai multe capitole sunt dedicate, cum altfel, problematicii Mării Negre: cea filosofică, în care ne sunt evidențiate istoriografia problemei (1898 – Nicolae Iorga, 1935 – C. Marinescu, 1941 – Mihail Berza), preocupările istoriografice privind Marea Neagră și comparația două mări, doi istorici: Marea Neagră a lui Gh. I. Brătianu și Mediterana lui F. Braudel, respectiv problematica Mării Negre în sinteza propriu-zisă, care a văzut lumina tiparului abia după 20 de ani, la München (1969), la Editura Meridiane (1988) și Polirom Iași (1999).

Partea a doua a lucrării este dedicată formării poporului român în legătură cu Marea Neagră și cursul inferior al Dunării (ipoteze de lucru și modalități de argumentare), studiului trecutului ca bază de prognoză pentru viitor (confirmarea viziunii vine azi, din interesul manifestat de către Turcia, Rusia, Ucraina și N.A.T.O.), problemele „sintezei” în filosofia istoriei („a turna realitatea istoriei în formule rigide prestabilite, înseamnă să alegem din vastul material pe care istoria ni-l pune la dispoziție numai ceea ce convine tezei pe care o susținem noi”), moștenirea istoriografico-politică a monografiei lui Gh. I. Brătianu („noi nu putem fi desfăcuți de întregul complex geografic care ne mărginește și hotărește în același timp destinul, între cele două elemente care îl stăpânesc: Muntele și Marea”), impactul științific al monografiei (caracteristicile geopolitice și geostrategice ale spațiului pontic sunt confirmate de războiul din Ucraina) și impactul viziunii privind filosofia istoriei și filosofia politică (Gheorghe I. Brătianu a fost un om al timpului său, ale cărui cercetări se află la nivelul european al științei isorice – Lucian Boia).

Vă recomand din toată inima să descoperiți în „Marea Neagră în viziunea lui Gheorghe I. Brătianu” tot ceea ce are mai bun Vasile Mîrza: stilul literar armonios, orizontul filosofic incontestabil, dar mai ales cunoștințele temeinice de istorie, pentru că, nu-i așa, Adevărul rămâne, indiferent de soarta celor care l-au servit.

Prof. Vasile Mîrza a oferit elevilor, gratuit, 30 de exemplare din volumul său.

Autor, prof. Marius VOINAGHI

În această lună, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, continuă proiectul educațional interactiv, prin care tinerii pasionați de istorie (și nu numai) își pot descoperi aptitudinile de cercetători în acest domeniu.

În 30 aprilie, la orele 14.00, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței vă invită la o ALTFEL de oră de istorie.

După o discuție pornintă de la tema lunii – Brătienii în istorie. 70 ani de la moartea lui Gheorghe I. Brătianu – va urma o „vânătoare” de
informații istorice prin expozițiile noastre, cu scopul completării cu succes a unui chestionar tematic. Drept premii, vor fi acordate cărți publicate sub egida Memorialului Sighet. Istoria poate fi domeniul vostru preferat!

Echipa de proiect:
Gabriela Kadar și Anna Linzenbold
educatori muzeali

Ne propunem să facem mai atractivă transmiterea informației istorice legate de comunism.
De aceea, dăm startul unui proiect educațional interactiv, prin care tinerii pasionați de istorie (și nu numai) își vor putea descoperi aptitudinile de cercetători în acest domeniu.
În ultima duminică a fiecărei luni, vă invităm la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței la o ALTFEL de oră de istorie.
După o discuție pornintă de la tema anunțată pentru luna respectivă, va urma o „vânătoare” de informații istorice prin expozițiile noastre, cu scopul completării cu succes a unui chestionar tematic.
Drept premii, vor fi acordate cărți publicate sub egida Memorialului Sighet.

Prima întâlnire a avut loc duminică, 26 martie 2023, la orele 14:00. Tema propusă pentru această primă întâlnire a fost „Umbra lui Stalin în România”, iar indicii despre acest subiect se regăsesc în multe din expozițiile muzeului.

Vă așteptăm cu drag la viitoarele întâlniri și veți vedea că istoria poate fi domeniul vostru preferat!

Echipa de proiect: Lumința Țînțaș și Norbert Kondrat (educatori muzeali)
(sursă text: pagina de facebook a Memorialului)

Foto & Video: dr. Sorin Markus

Vineri, 17 februarie 2023, cu ocazia împlinirii a 150 ani de la nașterea și 70 ani de la moartea marelui om politic în închisoarea de la Sighet, a fost organizat simpozionul „Iuliu Maniu și Maramureșul”, unde au fost susținute prezentări și lucrări științifice de către numeroși invitați. Acest eveniment a fost moderat de doamna dr. Andrea Dobeș și a fost organizat pentru elevii pasionați de istorie din cadrul Centrului Județean de Excelență și nu numai.

Chiar dacă doamna Ana Blandiana, membru corespondent al Academiei Române și președinte al Fundației Academia Civică, n-a putut ajunge la evenimentul organizat la Memorialul Victimelor Comunsimului și al Rezistenței din Sighetu Marmației, aceasta ne-a încredințat un articol meditativ despre morala în politică, în onoarea președintelui Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu. Conform poetei, crudul adevăr este că morala și politica n-au capacitatea de a coexista, motiv pentru care, faptul că în istoria noastră contemporană un model politic este Iuliu Maniu, om ce a considerat că moralitatea este primordială, luptând pentru drepturile cetățenilor și formarea României Mari, este un paradox greu de înțeles.

Iuliu Maniu este cea mai respectată personalitate a ultimului secol din istoria românească, chiar dacă el n-a alergat niciodată după succesul în carieră; de fapt, el n-a fost niciodată un politician, ci un gânditor și un vizionar politic, care a prevăzut întotdeauna ce avea să se întâmple la conducerea statului, exact ca pe tabla de șah. Acesta a scris ciudat de premonitoriu în 1947: „Lagărele și închisorile pot închide oameni și-i pot ucide, dar nu pot închide și nici ucide ideile”.

Ana Blandiana îl citează pe Emil Ghilezan, unul dintre colaboratorii apropiați de la sfârșitul carierei sale, care l-a caracterizat astfel pe Iuliu Maniu: „El voia morală creștină, democrație națională, justiție socială. Era un mare democrat (…). Dar cu Maniu era greu să fii în politică pentru că, din nefericire, nu era deloc interesat de putere (…). Făcând politică cu Maniu nu te puteai aștepta la glorie politică, pentru simplul motiv că pe el nu-l interesa gloria (…). Pentru el personal nu pretindea absolut nimic, nu era interesat de nimic material”, trăsături din care reiese curajul neînduplecat al vizionarului politic. „Idealist (legat de idei și dezlegat de interese)”, Iuliu Maniu a plătit cu propria viață pentru această îndrăzneală, ce-a schimbat structura statului național.

Modelul Maniu, reluat și reinterpretat de Modelul Coposu, este singura cale de a separa politica de minciuna, corupția și manipularea cu care este asociată în istoria recentă a statului. Acest model impune necesitatea moralei în politică și mai ales, „nevoia politicii de a se lăsa structurată de morala în absența căreia își infirmă definiția și încetează să mai reprezinte interesele cetății”.

Printre invitații care au ținut prelegere s-a regăsit și Emil Burzo, fizician român, președinte de onoare al Academiei Române-Filiala Cluj, care însă ne-a mărturisit că este pasionat și de istorie. În prezentarea sa, „Iuliu Maniu—file de istorie”, a acoperit istoria familiei lui Maniu începând cu 1529 și rolul acestuia în evenimente politice majore, precum Marea Unire de la 1918 (în care a avut un rol decisiv pentru integrarea Transilvaniei, Banatului și Crișanei), respectiv în situația delicată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unde s-a împotrivit anexării Ardealului și Maramureșului de către Ungaria, respectiv Ucraina (URSS).

La finalul dezbaterilor, i-am cerut opinia Domniei Sale în ceea ce privește modul în care li se poate insufla tinerilor spiritul civic și interesul față de viața politică. Ne-a răspuns: „E o problemă destul de complicată. Ca să te apleci spre viața politică, în primul rând trebuie să găsești niște modele la care să te referi și să vezi în aceste modele o cale de urmat. Vedeți, este foarte greu de găsit astfel de persoane. Foarte multă lume sau mulți dintre copii găsesc modelele în familie, adesea dintre profesorii de liceu cu care vin în contact și la ora actuală mai puțin în lumea politică când vezi că sunt atâtea scandaluri. Deci important este să găsești modele pe care trebuie să le urmezi și atunci te poți implica în orice fel de activitate, în știință, în politică, în orice ramură.”

Profesorul universitar Dr. Vasile Pușcaș, membru corespondent al Academiei Române a pregătit audienței prezentarea „Iuliu Maniu și Mișcarea Memorandistă (1892-1894)”. Această mișcare ocupă un rol important în istoria eliberării naționale a transilvănenilor în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La începutul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, Iuliu Maniu s-a aflat la universitățile din Budapesta și Viena, continuându-și studiile juridice și n-a împlinit încă 20 de ani, atunci când a început să se implice în lupta de emancipare a românilor transilvăneni. În 1892 era printre conducătorii Societății Academice „Petru Maior”, organizație a studenților români de la universitatea din Budapesta și a făcut o declarație-jurământ: „Jur pe Dumnezeu, pe conștiință și pe onoare că îmi voi jertfi viața pentru triumful cauzei românești, luând parte la revoluția pe care o pregătim”, referindu-se la revoluția care să aibă drept rezultat unirea tuturor românilor.

Manifestul „Către poporul român din Ardeal și Țara Ungurească” realizat de o organizație studențească reprezenta deja o maturitate politică și juridică a mișcării naționale, vorbind despre drepturile românilor nu doar ca drepturi istorice, dar mai ales naturale. Autorii documentului atrăgeau atenția asupra faptului că autoritățile ungare intenționau să elimine liderii români din Transilvania pentru ca mișcarea națională să fie înăbușită. În calendarul ziarului „America” (1962) a fost prezentat textul integral ca provenind din arhiva personală a lui Iuliu Maniu, însă fără să se menționeze motivul pentru care el a fost considerat autorul manifestului. Redactorii ziarului au scris: „Reproducerea acestui act demonstrează că patriotismului, dacă există, poate fi o virtute matură la vârsta de 20 de ani, cum a fost în cazul lui Iuliu Maniu în 1893.”

De asemenea, Dr. Andrea Dobeș a prezentat „Ultimii ani din viața lui Iuliu Maniu”, începând cu tumultosul an ’47 în care începe comunizarea. Partidul comunist lansează o lungă serie de arestări neîntemeiate, urmate de torturi ascunse sub titlul de „reeducare” și va dizolva celelalte partide, printre care și Partidul Național Țărănesc din care făcea parte Iuliu Maniu. Acesta va fi închis la Penitenciarul Politic de la Sighetu Marmației, unde va și deceda. Suferința prin care a trecut acesta alături de multe alte persoane este șocantă, însă în nicio clipă nu a renunțat la propriile valori, credința lui Iuliu Maniu în democrație, popor și Dumnezeu sfidând orice încercare de „reeducare” de către partidului comunist.

Iuliu Maniu a fost un personaj istoric cercetat în multiple studii și cărți de către Dr. Andrea Dobeș, ceea ce ne-a determinat să o întrebăm despre alegerea acestuia ca „subiect” de analiză: „În cercetările mele, m-am „aplecat” asupra biografiilor acelor personalități care în perioada mai 1950 – iunie 1955 au fost încarcerați la penitenciarul politic din orașul nostru. Se știe că în perioada amintită, la Sighet a fost încarcerată și în mare parte exterminată, elita politică, religioasă și culturală a României interbelice. Iuliu Maniu este unul dintre aceste personalități, om politic a cărui acţiune s-a confundat cu o jumătate de veac de istorie naţională. Și, consider că marele om politic, prin întreaga sa activitatea și conduită politică, și nu numai, rămâne un reper și model. De ce reper și model – pentru fidelitatea şi consecvenţa faţă de un ideal politic, – pentru verticalitatea şi spiritul său de sacrificiu, și pot afirma că rămâne un model de urmat pentru reprezentanţii clasei politice româneşti actuale. Și, nu trebuie să uităm faptul că el a avut parte de o nedreaptă şi amară sancțiune pentru reprezentantul unei generaţii cu contribuţii esenţiale la realizarea actului fundamental din istoria națională: România Mare”

Nu în ultimul rând, inspectorul școlar prof. Marius Voinaghi a prezentat „Generația Unirii, victimă a regimului comunist”, discurs în care a deschis orizontul dezbaterilor și asupra altor personaje de amploare din generația lui Iuliu Maniu care au avut un sfârșit tragic asemănător cu al acestuia.

Am discutat și cu inspectorul școlar adjunct Filip Dan Andrei despre viitoarele proiecte cu tematică istorică:
„Ne-am gândit, la nivelul Inspectorului Școlar Județean Maramureș, la câteva proiecte cu tematică istorică care să vină în sprijinul orelor de istorie, să vină în sprijinul profesorilor și să vină în întâmpinarea voastră, a elevilor. Unul dintre proiecte este „Să ne cunoaștem istoricii contemporani” și acum două sau trei săptămâni, dacă țin bine minte, am fost prezenți la Sighet, la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” cu istoricul Liviu Câmpian, unde s-a făcut o prezentare a ultimei sale cărți, „Ștefan Cel Mare. Cruciadă împotriva lui Ștefan cel Mare”. Astăzi pot să zic că a fost o continuare a acestui proiect pentru că ați avut în fața doi mari istorici și foarte multi cercetători pasionați de istorie și oameni de cultură. Încercăm să începem proiectul cu colțul muzeal al școlii unde încurajăm școlile, copiii, să își creeze propriul muzeu și să învețe istoria prin obiecte. Și mai avem și alte proiecte în gând, dar nu vrem să vi le spunem pentru că sunt și surprize”.

Autori,
Darius SINDREȘTEAN & Otilia BOGDAN
redactori ai revistei AxA, revista Colegiului Național „Dragoș-Vodă”

Foto: Ion Mariș

Turneul național de pian Classic Unlimited își continuă călătoria și ajunge sâmbătă, 1 octombrie 2022, într-un loc cu totul special: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. Este pentru prima dată când pianistul Bogdan Vaida, inițiatorul proiectului, va concerta în Sighetu Marmației. Evenimentul va începe la ora 18:00. Accesul publicului este gratuit și se va face în baza unei rezervări a locului pe site-ul oficial Classic Unlimited.

Bogdan Vaida a absolvit Academia de Muzică din Cluj și Hochschule für Musik Freiburg din Germania. A cântat și a trăit mult timp la Freiburg, unde a început proiectul Klassik Mittendrin. Este fondatorul și solistul turneelor Klassik Mittendrin și Classic Unlimited, în
cadrul cărora a susținut, din 2015 încoace, peste 100 de concerte în cele mai neașteptate locuri din România, Germania și Elveția.

Cea de-a șasea ediție Classic Unlimited a debutat în 8 septembrie 2022. Turneul național de pian îi invită pe cei pasionați de muzică să descopere repertorii clasice, dar și istoria unor locuri minunate din România. În total, 10 spații inedite din 10 orașe din țară se transformă, în această toamnă, în săli de concerte Classic Unlimited.

Vă așteptăm cu drag!

Comunicat de presă

„Eu am nevoie de pace, tu ai nevoie de pace, lumea are nevoie de pace, a respira pace este un lucru sănătos.” – Papa Francisc

Provocare! Pentru mine, de a scrie…, pentru spectatori, de a participa la un concert inedit, într-o locație neconvențională. Memorialul Sighet a fost scena aleasă de OXI MORE – Dinu Mihăilescu și Philippe Boaron – pian și Seat Byeol Choi – vioară – pentru a susține, în 21.08.2022, Concertul pentru pace.

Aproape două ore în care, pe culoarul dintre celulele închisorii s-au revărsat sunetele viorii, urmate de acordurile celor două piane într-un duel/ duet permanent, în care interpreții se identificau la propriu cu instrumentele lor, dar și cu publicul spectator. Ce a adus nou acest concert? Interpreții se aflau la același nivel cu spectatorii, nefiind amenajată o scenă propriu-zisă, decorul a fost minimalist, iar atmosfera plină de emoție, generată de faptul că interpretarea s-a făcut în întuneric și semiîntuneric, amplificând fiecare sunet, fiecare vibrație a corzilor/ clapelor. Muzica trăia.

Se spune că atunci când armele vorbesc, muzele tac. Acest concert a venit pentru a demonstra contrariul, pentru că, așa cum afirma și Dinu Mihăilescu, viața e lăsată să ne bucurăm de ea, nu să o irosim în tot felul de lupte.

Spațiul destinat concertului a fost plin chiar dacă în orașul nostru, în care de obicei nu se întâmplă foarte multe evenimente, s-au suprapus în același interval orar trei acțiuni culturale.

Cum am văzut acest concert? Ca pe o altă modalitate de a te ruga, într-un loc amenajat drept sanctuar al memoriei, pentru a nu uita durerea, suferința, moartea, aflat la doi pași sau un pod – al solidarității, compasiunii – de războiul din Ucraina. Aș înlocui oricând sunetele de sirenă care au devenit o obișnuință incomodă cu acordurile de vioară și pian ce au răzbătut între zidurile închisorii.

Roxana PONTOȘ