Sâmbătă, 19 mai 2018, elevii de la Colegiul Național „Dragoș Vodă” împreună cu doamna prof. Claudia Dura, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, și numeroase personalități maramureșene, au participat la Băsești, Maramureș, la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri . Elevii i-au reprezentat, simbolic, pe cei 1.228 de delegați strânși în urmă cu 100 de ani în Alba Iulia.

Festivitatea a avut rolul de a-l comemora, în principal, pe Gheorghe Pop de Băsești, cel care a deschis adunarea de la Alba Iulia acum 100 de ani, dar și pe cei care au luat parte la aceasta. Invitații au fost numeroși, oameni și elevi din întreg ținutul Maramureș, îmbrăcați de sărbătoare, îmbrăcați cu straiele populare, fiecare reprezentând zona de unde vine, cum ar fi satele de pe Valea Izei (Bogdan Vodă, Rozavlea, Oncești, Bârsana etc), dar și sighetenii și băimărenii au purtat cu mândrie portul popular, cu care strămoșii lor au înfăptuit Marea Unire.

Oaspeți de seamă, Preasfințitul Părinte Iustin, corurile liceale, dar și programul artistic pregătit de fiecare grup, au constituit câțiva factori care au amintit de momentele unice ale Unirii de la 1918.

În calitate de invitați, totul ni s-a părut extraordinar! Să vezi atâta lume adunată pentru comemorarea unui eveniment istoric care a schimbat destine‚ a trezit în sufletele noastre o bucurie și o mândrie enorme, cursivitatea și înflăcărarea cu care a vorbit fiecare invitat ne-au proiectat, parcă, direct pe 1 decembrie 1918, eram acolo, așteptând să se înfăptuiască Marea Unire!

Gheorghe Pop de Băsești (n. 1 august 1835, Băsești– d. 23 februarie 1919) a fost un politician român din Transilvania, între 1881-1902 vicepreședinte, iar între 1902-1918 președinte al Partidului Național Român din Transilvania. În perioada 1892-1894 Gheeorghe Pop de Băsești a fost unul dintre liderii mișcării memorandiste, care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru românii din Transilvania aflată în Austro-Ungaria. A fost unul dintre politicienii români condamnați la închisoare pentru susținerea Memorandumului, în cadrul procesului memorandiștilor de la Cluj în 1894. A prezidat Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

Autori: Mihaela-Delia Firișciac & Bogdan-Ionuț Mariș,
clasa a X-a G, Colegiul Național „Dragoș Vodă”

Ziua Limbii Materne Ucrainene – День Рідної Української Мови

Ziua Internațională a Limbii Materne este o sărbătoare ținută anual la 21 februarie în întreaga lume, cu scopul de a promova diversitatea lingvistică și culturală, precum și multilingvismul.

În organizarea Uniunii Ucrainenilor din România, Filiala Maramureș, Ziua Internațională a Limbii Materne a fost sărbătorită, în avans, la Sala George Enescu din Sighetu – Marmației pe data de 18.02.2018.

Evenimentul a fost deschis de dl. Petrețchi Miroslav – președintele Organizației Județene Maramureș, care a salutat și a prezentat, plin de vervă, invitații și cele 14 grupuri artistice venite la Sighetu Marmației. Despre importanța evenimentului a vorbit dl. Petrețchi Nicolae Miroslav – președintele UUR.

Pe scena de la Sala George Enescu, au fost prezenti preșcolari, bunici, tineri recitatori, dansatori. Din programul spectacolului remarcăm excepționala evoluție a vestitul cor din Rona de Sus, ”Vocile Ronei” dirijat de prof. Geta Petreţchi, cor care se apropie de 70 de ani de la înființare precum și înalta măiestrie a cântăreților veniți din Ucraina.

Programul a constat în recitarea de poezii și cântece în limba ucraineană, însoțite de dansuri tradiționale și coregrafii realizate cu multă muncă și cu mult drag.

Limba maternă este cel mai puternic instrument de conservare și dezvoltare a patrimoniului tangibil și intangibil. ONU consideră că toate acțiunile ce promovează diseminarea limbilor materne servesc nu doar scopul încurajării diversității lingvistice și educației multilingve, ci ajută și la dezvoltarea conștiinței tradițiilor lingvistice și culturale în întreaga lume și la inspirarea solidarității bazată pe înțelegere, toleranță și dialog.

Limbile materne, într-o abordare multilingvistică, sunt componente esențiale ale educației de calitate, care este însăși fundamentul pentru emanciparea atât a femeilor, cât și a bărbaților în cadrul societăților lor. Limba maternă și cultura sunt componente esențiale în procesul de definire a unei minorități naționale. Însușirea limbii materne, precum și utilizarea ei ca mijloc de comunicare contribuie la conservarea și perpetuarea identității fiecărei minorități. Există obiceiuri, există tradiții care se păstrează și se transmit mai departe, dar limba maternă se poate pierde foarte ușor, dacă nu este învățată și vorbită în familie ori dacă nu este studiată și exersată în școală. Limbile sunt cele mai puternice instrumente de conservare și dezvoltare a patrimoniului mondial material și imaterial.

Limba e prima convenție pe care copilul o învață, primul nostru mod de „a veni laolaltă cu ceilalți”. Primii pași în educație se fac prin corectarea greșelilor de limbă. Doar învățând limba, copilul este adus la numitorul comun al umanității. El intră în lume în numele limbii pe care a învățat să o vorbească și iese din lume lăsând în urmă amprenta limbii pe care a vorbit-o. Așa cum într-o țară străină limba te exclude din comunitatea celorlați, limba vorbită la tine acasă e cea care te include, te integrează și te face egalul celorlalți.

Limba ucraineană – limba mea maternă, este o limbă din subgrupul oriental al limbilor slave. Se bucură cu statutul de limbă oficială în Ucraina, limba ucraineana scrisă folosind o versiune modificată a alfabetului chirilic. Împărtășește partea vocabularului cu limbile națiunilor slave vecine – poloneză și slovacă la vest, bielorusă la nord și rusă la nord și est. Ucraineana a rămas în uz în ciuda faptului că utilizarea ei a fost deseori limitată sau chiar interzisă. Limba a fost păstrată de ucraineni în folclor, muzică și literatură.

Limba ucraineană- limba mea maternă, este pentru mine cea mai frumoasa si dulce limba, este limba cu care mereu m-am mândrit și mereu o voi face! Limba mamei mele, răsuna-n fiecare zi, o altă limbă mai armonioasă ca limba ucraineană, nu găsim nicăieri în lume! Pentru mine, limba ucraineană e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet. Noi, ucrainenii, avem limba noastră: atât de sonoră, de expresivă şi de plastică, atât de exactă şi de bogată în cele mai variate locuţiuni. Nicio limbă nu se poate compara cu ea, o limbă sonoră, plină de cuvinte vesele și melodioase. Sunt mandră că vorbesc o limbă atât de dulce, sunt măndră că locuiesc într-un sat plini de ucraineni care nu se rușinează de limba lor maternă și de portul tradițional! Sunt mândră că sunt ucraineancă! А я просто українка!

„Чужу мову можна вивчити за шість років, а свою треба вчити все життя.” -Франсуа Вольтер („O limbă străină o poți învăța în șase ani, dar limba ta maternă trebuie să o înveți toată viața!” – François Voltaire)

„Мово, рідна матусю, за руку мене ведеш!” -М.Самійленко.

Mihaela Delia Firisciac,
clasa a X-a G,
C.N. „Dragoș Vodă”

Crăciunul este marea zi a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind sărbătorită de toți creștinii ortodocși ucraineni pe data de 7 ianuarie a fiecărui an. Acum mai bine de două mii de ani, Fecioara Maria, prin puterea Duhului Sfânt, a născut în Bethleemul Iudeii pe Pruncul Iisus, într-o iesle săracă. Atunci, cei trei magi de la Răsărit au văzut o stea luminoasă pe cer și, străbătând cale lungă pentru a o urma, au ajuns la Bethleem, aducându-I Mântuitorului, în dar, aur, smirnă și tămâie.

Sărbătoarea Crăciunului a reprezentat dintotdeauna un prilej de bucurie pentru creștini, și mai ales pentru copii, care așteaptă cu nerăbdare, an de an, zilele în care merg să colinde, împodobesc bradul, se duc la biserică și, după un post lung care începe la mijlocul lunii noiembrie, se bucură de Nașterea Domnului, la o masă îmbelșugată. Crăciunul este sărbătoarea tuturor posibilităților, sărbătoarea mult dorită de copiii emoționați care îl așteaptă cu sufletul la gură pe Moș Crăciun, sărbătoarea în care lumea creează mormane de iluzii, grămezi de vise ce se spulberă odată cu ultima urare auzită ca un șuier prelung, sărbătoare în care omenirea întreagă serbează ceva deosebit și nedefinit. Crăciunul nu este doar o întâlnire cu Moșul, ci este un spirit prezent în inimile noastre.

Creștinii ucraineni ortodocși de pe întreg cuprinsul județului Maramureș sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi la data de 7 ianuarie. Calendarul Iulian după care sărbătoresc ucrainenii Sărbătoarea Nașterii Domnului este decalat cu 13 zile față de calendarul oficial. Datorită diferențelor calendaristice (stil nou și stil vechi), o bună parte dintre ortodocși au serbat multă vreme Crăciunul în ianuarie. Chiar și în zilele noastre, ucrainenii au păstrat acest obicei.

Tradiția locului spune că sub fața de masă se așează fân, iar în colțurile mesei sunt puși colacii pentru spor în anul care vine. Picioarele mesei sunt legate cu lanțuri, simbolizând unitatea familiei în anul care va urma și se aprinde o lumânare, pentru a recrea atmosfera din ieslea Viflaimului unde s-a născut Iisus. Colindătorii sunt răsplătiți cu mere, nuci și alte dulciuri, dar nu lipsesc banii. Cu siguranță că cea mai colindată gospodărie este cea a preotului.

De Sărbătoarea Nașterii Domnului sunt legate o mulțime de obiceiuri frumoase. Copiii care merg cu ,,Steaua” își confecționează o stea mare din lemn, împodobită cu hârtie colorată și cu crenguțe de brad sau vâsc, în mijlocul căreia se află de obicei și o iconiță ce o înfățișează pe Maica Domnului cu Pruncul.

Petrecerea Crăciunului constituie un ceremonial bine închegat. În seara de Crăciun se servesc 12 feluri (cel puțin 9) de mâncăruri de post: hreblenka – tocăniță de hribe; holupții – sarmale; babalke – gomboți; perohe – colțunași dulci; paleaneceke – colțunași cu varză; pșeneția iz medom – grâu fiert cu miere; fasoli iz slevame – fasole fiartă cu prune; iableka vareni – compot de mere fierte; nalezneke – clătite; reba – pește prăjit în ulei sau tăvălit în făină și fanke – gogoși. Cele 12 feluri de mâncare simbolizeză lunile anului și cei 12 apostoli. Sub fața de masă se pun cereale: semințe de dovleac, de floarea soarelui, grâu etc, și se păstrează acolo până în Ajunul Bobotezei, pentru a avea recoltă bună în noul an. De asemenea, se face un colac mic, în golul din mijloc punându-se busuioc, grâu sau ovăz, ori cereale combinate, semnificația fiind aceeași cu a semințelor puse sub fața de masă.

Colacul se taie de Vaseleanek (Ajunul Bobotezei) și se mănâncă. Și când toată lumea se așează la masă, în curte răsună colindele. Nu numai copiii au pornit cu Viflaimul, ci și adulții. Cei mici sun răsplătiți cu nuci și mere, iar cei mari sunt invitați în casă, să închine un pahar de pălincă. Obiceiurile gastronomice, ritualurile, modul de a ne bucura și de a jeli constituie salvări din cutumele globalizării.

În seara din Ajunul Crăciunului colindă doar copiii, iar la miezul nopții începe slujba la biserică – osenosne. La masa de Crăciun participă familia restrânsă sau extinsă, servirea mesei fiind precedată de o rugăciune. În prima zi de Crăciun umblă băieții la fete, însoțiți de instrumente muzicale – acordeon, ceteră, tobă, dar acest obicei este tot mai rar. Cuplurile căsătorite colindă în seara celei de-a doua zile de Crăciun, iar în seara a treia, se merge în pețit. În trecut, părinții erau cei care negociau răspunsul, iar întrebările din timpul ceremonialului de pețit erau codificate: „Aveți otavă de vândut?” – pentru fetele tinere; „Aveți fân de vândut?” – pentru fetele mai coapte; „Aveți paie de vândut?” – pentru cazurile mai dificile dintr-un punct de vedere sau altul în raport cu mentalitatea comunității.

Din tradiția noastră nu lipsește bradul de Crăciun, care este împodobit în familie. Sub bradul de Crăciun sunt așezate multe cadouri, acesta este împodobit cu ghirlande colorate, globuri strălucitoare și lumini multicolore. Și obiceiul de a se împodobi bradul este de dată relativ recentă și provine din țările germanice. Acesta își are originea în vechile credințe păgâne, care spuneau că bradul veșnic verde este un simbol al vieții. Obiceiul creștin al împodobirii bradului a fost atestat prima dată în Lituania în 1510. La început, bradul era împodobit cu mere, dulciuri și nuci învelite în hârtie poleită. Globurile au apărut ceva mai târziu, și fabricarea lor a luat o amploare tot mai mare. În vârful bradului se pune de obicei o stea, pentru a ne aminti de steaua văzută de cei trei magi. Și lumânărelele au fost cu timpul înlocuite cu beculețe electrice.

Ucrainenii nu concep Crăciunul doar în familie. Câțiva băieți se îmbracă în costume tradiționale și reprezintă Viflaimul. Aceștia anunță nașterea Domnului Iisus Hristos. Cu mic, cu mare, toți se duc la colindat, colindele fiind rostite în limba ucraineană. Ucrainenii sărbătoresc Crăciunul timp de 3 zile, aceștia sărbătoresc nașterea Lui Iisus cu aceeași tradiție din moși-strămoși. Crăciunul nu constă doar în a deschide cadourile în fața celor iubiți, ci a ne deschide inima către ei. Crăciunul este singura perioadă a anului când oamenii își pot urma propriile impulsuri și își pot exprima propriile sentimente fără rețineri.

De Crăciun nimeni nu trebuie să fie supărat, ci toți să ne bucurăm de Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Este o sărbătoare a împăcării, credinței și păcii. Iubesc Crăciunul!

Autor, Mihaela-Delia Firisciac
clasa a X-a G, C. N. Dragoș Vodă

N.R.: Echipa „Salut, Sighet!” dorește tuturor creștinilor care sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi: З Різдвом Христовим!/ Crăciun fericit! și Щасливі свята!/ Sărbători fericite!