Santa’s Helpers via Interact Sighet

Santa’s Helpers a reprezentat o inițiativă plină de bucurie și solidaritate, sub umbrela membrilor din Cluburile Rotaract și Interact Sighet. Pe parcursul câtorva zile frumoase, cei dornici au putut dona – la punctele de colectare stabilite (Flamingo- restaurant, bar & pensiune și Colegiul Național „Dragoș-Vodă”) – dulciuri, rechizite, jucării sau haine.

Miercuri, 4 decembrie 2024, sala cinematografului Mara a fost îmbrăcată de râsete și entuziasm, timp în care micuții au avut ocazia de a urmări un film captivant. Seara de film i-a apropiat pe copii de spiritul Crăciunului, iar pe noi de copilărie, de acele clipe în care cu toții așteptam cadoul de sub brad, filmul difuzat  la tv cu Macauay Culkin în rolul principal și melanjul de arome: coji de portocale uscate și obișnuita turtă dulce a bunicii.

Copiii s-au bucurat de popcorn și suc, iar la final, ajutoarele Moșului îmbrăcate în reni, crăciunițe și spiriduși le-au oferit darurile personalizate. A fost o seară de poveste, un proiect de succes care nu ar fi reușit fără de o echipă atât de unită. Chicotele lor și văpaia din ochii plini de speranță, ne indică încă o dată ce înseamnă adevărata magie a sărbătorilor.

Mira ORZA
președinte Interact Sighet (2024-2025)




Tabăra PUNTE – cordonul ombilical între două teritorii de poveste (autor, Mira Orza)

Puntea noastră dragă… Puntea care a reușit să lege două teritorii absolut fascinante, cu iz de patrie și optimism. Puntea la baza căreia a dat rod pomul prieteniei noastre.

Tabăra de excelență – PUNTE educațională 2024, Maramureș – Republica Moldova (Hîncești-Strășeni-Ungheni), a reprezentat un prilej de a cunoaște și de a ne familiariza cu alți copii olimpici și o cultură vastă. Această unică experiență nu ar fi putut să fie realizată fără sprijinul venit din partea Consiliului Județean Maramureș și a Inspectoratului Școlar Județean.

Conexiunile puternice s-au elaborat pe parcursul a opt zile (28 iunie- 5 iulie), persistând totodată și creând o continuitate a acestei tabere itinerante.

Programul a fost unul bine pus la punct, complex, creionând o legătură strânsă între elevi și cultură, mizând pe aspecte legate de tradiții, unitate și dezvoltare. Am poposit pe domeniul unei fabrici de cașcaval, am pășit în tihna Mânăstirii Căpriana și am descoperit diverse atracții turistice ce m-au surprins plăcut. Strunele au „plâns” în fiecare seară, dar cu atât mai mult, în ziua în care niciunul dintre noi nu a fost pregătit să își ia rămas bun. Mare mi-a fost plăcerea de a mă revedea cu prietenii mei, pe care nu îi mai văzusem din primăvară, acea bucurie de a împărtăși experiențe, de a cânta până în zori și de a ne îmbrățișa, atât de strâns, atât de cald, cum doar punțile au mai reușit să o facă. Plăcerea aceea nevinovată de a cunoaște persoane noi, cu un umor aparte, de a gusta din mâncarea specifică celor din nord-estul Balcanilor, de a da mână cu mână, privind dincolo de ochii lor sticloși, jăratici. Am unit punți și vom făuri în continuare, punți în inimile noastre.

Gadget-urile și accesoriile primite au facilitat activitățile ce au avut loc, oferindu-ne oportunitatea de a comunica și de a ne dezvolta, nu doar pe planul academic, dar și pe cel moral și emoțional. Astfel, tabăra PUNTE a reușit să îmbrace diverse domenii și să dea curaj, nu doar elevilor ci și profesorilor, de a iubi dincolo de orice steag, rid sau port și de a fi cea mai bună versiune a lor. Sunt recunoscătoare pentru această experiență unică și îmi doresc nespus să am parte de ea și în anul următor. Încurajez elevii să își urmeze visurile, nu doar să spere, dar să și acționeze, căci orice ușă le este deschisă. „Dar ce facem dacă nu avem uși, sau ferestre?” – Construim o punte și ne îndeplinim dorința!

P- PRIETENIE
U- UMOR
N- NEAM
T- TALENTE
E- EMOȚII

Din municipiul Sighetu-Marmației, doar trei elevi au avut ocazia să ia parte la acest voiaj, toți CNDV-iști: Orza Mira (calificată la Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română), Grigor Carina (calificată Olimpiada Națională Lectură ca abilitate de viață) și Boroica Ioan (premiant la Olimpiada Județeană de Istorie).

„O experiență care mi-a marcat sufletul, ar fi traducerea taberei „PUNTE” în limbajul meu . Voi rămâne cu amintirile minunate pe care le-am dobândit în acest loc plin de minți geniale, ca o răsplată pentru toată munca depusă pe parcursul anului școlar. Mi s-a dovedit cât e de frumos să îți urmezi pasiunile, deoarece ele te vor ghida într-un colectiv plin de oameni superbi cu aceleași interese. Mulțumesc din inimă tuturor celor care au făcut acest proiect posibil!” (Grigor Carina)

Mira ORZA

redactor-șef al Revistei AxA (revista CNDV)
președinte Interact (2024-2025)




Festivalul de Poezie „Gellu Naum”: CNDV-ista Mira Orza, câștigătoare a Marelui Premiu Apolodor

Festivalul Național de Poezie „Gellu Naum” a devenit un eveniment literar mult așteptat atât de liceeni, cât și de gimnaziști. Acesta are două etape: municipală, respectiv regională și națională. Din juriu fac parte cinci scriitori, dispuși să îi îndrume pe cei 20 de finaliști, recomandându-le lecturi prețioase și petrecând timp de calitate cu entuziaștii poeziei. Anul acesta, juriul a fost alcătuit din: Ana Săndulescu, Andrei Mocuța, Andrei Zbîrnea, Claudiu Komartin și Ștefania Mihalache. Cea care a dat viață acestei competiții absolut roditoare, este însăși doamna profesoară Virginia Olaru.

Am stat de vorbă cu cele două CNDV-iste participante la cea de a XXII-a ediție a festivalului de poezie: Mira Orza din clasa a X-a E (câștigătoare a Marelui Premiu Apolodor) și Iulia Aurelia Drăguș din clasa a IX-a F, îndrumate de prof. Brîndușa Oanța.

Etapa națională, desfășurată în perioada 17-19 mai 2024 la Predeal, a fost un prilej de celebrare a literaturii, de promovare a culturii poetice și, totodată, de cunoaștere. Am avut ocazia să interacționez cu oameni din diverse zone ale țării și cumva, toată experiența asta, toate plimbările pe care le-am făcut în natură și tot timpul petrecut acolo, nu au făcut decât să îmi pună noi semne de întrebare: Participăm și la anul, nu?

Daaar, să conturez puțin atmosfera premergătoare festivalului… Călătoria cu trenul care, de fel, durase unsprezece ore și care a provocat într-un final o oboseală intangibilă și de nedescris, s-a decis a fi worth it din toate punctele de vedere. Ora patru dimineața, Predeal – credeam că voi rămâne fără ochi, nas, gură sau mai știu eu ce organ din cauza frigului și nu numai. Urma să aflu că Uber-ul pe care îl comandasem nu avea să vină (aparent, Predealul este lipsit de așa ceva) și că degetele mele începuseră să se cristalizeze sub răcoarea unei șosete cu flamingo. Ora șase dimineața- ochii aproape mi se închideau într-un taxi gălbejit. Priveam pădurile de conifere, gândul fiindu-mi acaparat de un duș fierbinte și promițător.

A doua zi a fost dedicată prezentării textelor în fața juriului, atelierului de scriere creativă și festivității de premiere. Totodată, m-am aventurat în pădurea din spatele vilei unde fusesem cazată. Simțeam oarecum nevoia să mă reconectez cu natura și, într-un fel sau altul, a fost de ajutor. În ceea ce privește atelierul, tema exercițiului a fost identitatea, în baza căreia am primit 5 cuvinte: electric, autostradă, cafea, legătură și ofsaid trebuind să scriem un poem colectiv. Exercițiul mi s-a părut unul extraordinar, întrucât arta fiecăruia se contopea cu arta celui din stânga și din dreapta lui, iar poemul final – o ciorbă de legume – pe care cu siguranță, aș gusta-o din nou. Am avut ocazia să o cunosc pe Ștefania Mihalache, care ne-a împărtășit în cadrul atelierului, idei de cărți, ecranizări și sfaturi. Îmi place Ștefania pentru că este ea, pentru că îndrăgește câinii și poezia. Mă regăsesc oarecum în ea, în ei toți, în versurile lor și în ceea ce îi pasionează.

Atât de fericită am fost să mă revăd cu niște oameni atât de speciali și dragi mie, pe care îi iubesc și cu care am legat prietenii, încă din Utopia Verde, atât de verde. (Mira ORZA)

*

În calitate de participant la etapa națională, m-am întâlnit cu elevi de liceu din toată țara, ce au o pasiune comună: poezia. Deși am fost total diferiți, ne-am înțeles grozav de bine. Atmosfera călduroasă și relaxantă a fost perfectă pentru desfășurarea unui festival de poezii și sunt foarte recunoscătoare că am avut șansa de a participa la atelierele de scriere creativă, susținute de scriitotori contemporani, membri ai juriului. Eu am fost în echipa coordonată de Claudiu Komartin care ne-a ajutat la scrierea unei poezii și ne-a explicat ce am putea face mai bine în viitor. Acest lucru m-a ajutat foarte mult și mi-a dat mai multă încredere în mine și în poeziile mele. Sunt convinsă că toți ne-am simțit foarte bine, că s-au legat multe prietenii și, cel mai important, am plecat cu toții cu bagajele pline, nu doar cu cărți, ci și cu experiență. (Iulia DRĂGUȘ)

Maxime felicitări tuturor!

* Poeme din cadrul competiției

Printre stele
Ce-ar fi dacă
Ea ar fi singură,
Și nimeni nu ar lua-o în serios.
Ce-ar fi dacă ar fi singură în aglomerație.

Ce-ar fi dacă ar trăi cu stelele
Care o ascultă și nu o judecă,
Când se trezește fetița din ea,
Cu ochii sclipitori,
Și povestește că ar vrea să fie prințesă.

Asta nu se poate spune,
Decât dacă transmiți stelelor cu mintea
Și devi și tu o stea.
Ea a devenit o stea pe Pământ.

Singură și izolată,
Dar măcar
Fericită.

(Iulia Drăguș)

***

khitanța lui rhadamanthus

la marginea celor două smochine
stau femeile care toarnă lapte și gânguresc
care-și pictează sfârcurile în gurile de metrou
umezindu-și buzele după o înghețată la cornet
ezitând între mirarea inocentă și senzualitatea tâmpă

acolo zac soacrele energice cu păr de portocală
încâlcit
cu smocuri neîmblânzite și cercei grei ce le străpung urechea stângă
zac femeile din spatele ABC-urilor
mater familias
cu palmele uscățive îmbibate în detergent
&intoleranță la lactoză

doar acolo există
femeile care dau uitării
mirosului de ouă prăjite
și cele care încă mai speră că striura cu gust de cireașă
a păcălit pântecul
și nu pântecul pe ea

nu încape îndoială – spatele ți se lățește pe măsură ce realizezi
că sexul ei, la fel ca sexul lui Zalmoxis
nu contează.

(Mira Orza)

Salut, Sighet!




La mulți ani profesoarei Brîndușa OANȚĂ – redactor coordonator „Salut, Sighet!”

Împreună cu Ana Blandiana

Nu doresc a stârni multe întrebări din partea celor care nu o cunosc. Nici nu am a mă învrednici de gânduri ceremonioase.
Numele său este cel mai primăvăratec, cel mai atrăgător, cel mai fascinant pseudonim pentru Primăvară, pentru iubire, pentru prietenie. Este chiar delicat, dacă nu dificil, să afli cele mai potrivite cuvinte care să acopere o tulburătoare realitate a prietenei! Prof. Brîndușa Oanță – căci despre d.ei este vorba – cuvine-i-se a-i spune: La mulți ani! Prețuiesc până la capăt acest pseudonim al Primăverii și al Prieteniei, al  celei care-l poartă! (Echim VANCEA, membru al Uniunii Scriitorilor din România)

* * *

Profesoară de latină și română la CNDV Sighet, Brîndușa Oanța își onorează familia cu aspirații culturale din care provine. Este  o deschizătoare de drumuri  a elevilor spre performanță, lectură, creație literară și o promotoare sistematică a  celor merituoși. Se dedică generos  e-revistei „Salut Sighet!”, la care activează non-stop și absolut pro bono, precum și la îndrumarea colectivului revistei „AxA” a liceului.
Brîndușa dragă! Văzându-ți împlinirile, acum, la ceas aniversar și rotund, declar: sunt onorat că ți-am fost profesor („un an, atâta doar, un singur an”) și recunoscător că îmi  „manageriezi” textele cu atâta atenție și gentilețe.
La multe bucurii și strălucite realizări! La Mulți Ani! (Marin SLUJERU, poet)

* * *
La mulți ani, Brîndușa, să ai parte doar de zile senine, bucurii și împliniri și să ne revedem sănătoși și optimiști! (Radu ȚUCULESCU, membru al Uniuni Scriitorilor din România)

***

pentru că mirosea a flori, a mere crude și a bomboane
cuibărită în brațele mele cu lentoarea unei pisici adormite
și portocalii

pentru că îmi amintea de valurile mării
și de orice privire stingheră
capabilă să îmi scrie poezia
pe care nu am putut să o trăiesc

și pentru că o iubeam în fiecare duminică
mai mult
mai înăbușit
mai puțin limitativ  (Mira ORZA, redactor șef al revistei AxA, CNDV Sighet)

* * *

Redactorul coordonator al publicației „Salut, Sighet!”, prof. Brîndușa Oanță, este pre_destinată Cuvântului pre_dat, respectat, înnobilat de muncă și pasiune. Se dedică continuu proiectelor educațional – cultural – mediatice din dorința de-a „favoriza” performanța și de-a modela caractere. Orice aș spune este mai puțin și prea puțin față de ceea ce ar merita.
50 de brîndușe într-o singură primăvară înseamnă frumosul atemporal… dincolo de clișeele lumii. La mulți ani luminați de… iubire și generozitate. (Ion MARIȘ, coordonator Editura Valea Verde)

* * *

Prof. Brîndușa OANȚĂ s-a născut la Sighet, în 24 martie 1974.
A absolvit Liceul „Dragoș – Vodă” (1992) și Facultatea de Litere – specializarea Limbi Clasice (Latina – Greaca veche), Universitatea „Babeș – Bolyai”, Cluj-Napoca (1996). Are un masterat în Politici Publice și Administrație Publică la Universitatea din București – Consiliere și Orientare profesională (promoția 2002).
Este profesor titular la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet (începând cu anul absolvirii facultății, 1996), a fost profesor la Liceul Pedagogic Sighet (1996 – 2012). În prezent, predă doar la CNDV Sighet. Este profesor gradul I. A fost redactor (2005 – 2014) și redactor coordonator (2014 – 2016) la Radio România Sighet.
Este co-autor (împreună cu Ion Mariș) al volumului „#CNDV 100 – Convorbiri mărturisiri” (Editura Valea Verde, 2019).
D
in anul 2016 până în prezent este redactor coordonator al publicației online „Salut, Sighet!” (www.salutsighet.ro).

Salut, Sighet!

Nota redacției: În imaginea reprezentativă (de la stânga la dreapta), Brîndușa Oanță împreună cu Ducu Bertzi – cantautor, Toma Enache – regizor și Radu Țuculescu – scriitor.




PoetikS – Mira… Verse craft de Dragobete

așa ne-au spus fluturii

în liniile de înaltă tensiune
iubirea nu mai pătrunde

ne pierdem degetele printre ele
adulmecând mirosul fin de piele râncedă

trupul tău abia scos din cuptor
se târăște după trupul meu
anapoda
ne pierdem sentimentele printre gurile sticlelor de apă.
în adâncul nostru știm
că sunt doar niște evacuări sentimentale
că oricât de tare aș fugi
că oricât de
trupul meu uscățiv se va trage în jos după
trupul tău de tinichea
se va împinge în podea
se va coase se va despica se va înăbuși
pentru trupul tău decojit

evacuări sentimentale
nu cunoaștem
aici unde înălțimea pare să nu mai conteze deloc
iar mirosul de canalizare și cerneală se întrepătrund
cu mirosul de transpirație.
pereți mânjiți cu
grei ca o pereche de cercei din aur ce-i străpung bunicii urechea stângă

trupul meu îți va pierde trupul
urmărind cu privirea
o molie de sticlă
apoi
trupul meu
își va uita drumul spre casă

lămâie

șosete de culori diferite
părul prins într-un coc amețit cu un elastic de bucătărie
albastru
halatul meu cu cordonul ombilical strâns în jurul burții
mult prea strâns
sânii mei se simt presați de o atmosferă străină
mama îi confundă cu burta
burta nu vorbește
uneori
cuvintele se nasc prematur

spălăm vase doar ca să uităm de probleme
absurditățile chitrice 2023:
chimia seamănă cu mine: amândouă îmi provoacă durere

cum ne calculăm fericirea în kgf/m3 ?

mi-aș dori să mă simt iubită
ca atunci când mama ne făcea sandwich-uri pentru școală
acoperind întregul coridor alb
cu îmbrățișări

la fel de iubită ca atunci
când
îmi împletea cosițe înainte de culcare
să am și eu părul creț creț ca ea
care mereu mirosea a detergent de vase și a vișinată
și care mereu se prindea între dosul palmelor stânjenite
atunci când mă pupa înainte să adorm

iubită
ca acum un an
când bunica îmi dribla în zig-zag
pulovere cambrate pe corp
cu materiale ciudate
și care se simțeau grele
ca o piatră răsucită pe un umăr drept într-o seară de vară
în care ne uităm la Kanal-D
&stăm desculțe pe parchet

iu
bi
tă

ca atunci când mă alintai

habar n-aveai că mă simțeam atât de eu
și de iubită

jazz feeds the soul

aplauze la vârsta a treia
urmate de scurgerile vaginale
atunci când e prea târziu

fug alerg pășesc alert în pas grăbit
către semaforul cu linii roșii ce stă să cadă
dar vreau să traversez pentru a mă asigura
că știu
că
exist
mor am decedat m-am stins mi-am dat obștescul
într-o cameră de 2 pe 4 cu femei blonde
le-am iubit prea mult ca să mă mai iubesc pe mine
ochii lor de vodkă prelinsă pe pulpa unui picior
albi

jazz-ul din surdină

e palpitant
e prea cald mă dezbrac
arunc într-o pubelă vârsta a treia &paltonul&șalul&blugii uzați
mi-e rece am frisoane am înghețat sunt febril
începe să mă mănânce pielea
unei cifre rotunjite
săpând în oase castele de nisip
note mai mari de 7 la mate și heterocromia ei
ridicam clădiri din pet-urile de bere
case pentru noi

adorm mă culc mă odihnesc mă repauzez
eu sunt lumina ce se pierde
în tine

Mira ORZA
clasa a X-a E
CNDV

Sursă foto: Pinterest




Departe de ceea ce contează cu adevărat (autor, Mira Orza)

Consumul de droguri în rândul tinerilor care frecventează medii recreaționale crește considerabil de la an la an. Este un fenomen care a luat amploare, „explorând” în primul rând populația tânără, cu vârsta cuprinsă între 15-30 de ani.

Proiectul Districtului Rotary 2241 (România & Moldova)  „Drogurile – de la fascinație la dependență”, implementat și în orașul nostru de Rotary Club Sighetu Marmației Voievodal și Rotary Club Sighet, în parteneriat cu Inspectoratul școlar județean Maramureș, a avut un real succes în rândul tinerilor și al adulților. Acesta s-a desfășurat sub formă de dialog liber cu cei din public, fiind o dezbatere pe tema prevenției consumului de droguri. Cătălin Țone, speaker-ul zilei de 02 februarie 2024, este licențiat în drept, psihologie și sociologie și deținător a două doctorate.
Acesta nu a venit de unul singur să susțină această activitate, ci însoțit de Sebastian Petruț, un fost consumator de substanțe interzise. Pe lângă modalitățile de a recunoaște o persoană care cochetează cu drogurile, ori măsurile de prevenție, tânărul de 23 de ani ne-a împărtășit povestea sa cutremurătoare de viață. La doar 14 ani, acesta a încercat prima țigară, chiar în curtea bunicilor. A continuat pe urmă cu alte substanțe, ca mai apoi să renunțe la studii și ulterior, să părăsească țara. „Nu mă mai drogam ca să fiu fericit, ci ca să funcționez ca un om normal”. Captiv într-un lagăr necruțător, într-un infern pătat cu roșu, Sebastian reușește să scape din anturaj cu ajutorul părinților săi. Lăsând orgoliul deoparte, acesta o sună pe mama sa și se internează de bunăvoie într-un centru de recuperare. Țelul său acum, este de a-i ajute pe tinerii care se confruntă cu probleme asemănătoare. De mai bine de doi ani de zile, Sebastian nu mai este un consumator. În prezent, acesta își continuă studiile, fiind elev în clasa a XII-a, încurajându-i totodată pe adolescenți să nu uite că și alcoolul, cafeaua sau telefonul pot fi considerate un viciu. „Nu am Instagram sau Facebook”.

Unii tineri încearcă substanțele toxice pentru a se baricada într-o lume a fantasticului, într-o lume în care chiar și pentru o clipă de fericire ar fi în stare să își vândă casa. Acest comportament poate duce la dependență, suicid sau automutilare. „Vărul meu s-a sinucis. Era și el un consumator de droguri”. Într-adevăr, anumite etape din viața noastră ne pot stimula să ne izolăm, ori să ne schimbăm stilul de viață. Certurile din familie care se lasă cu lacrimi de crocodil, curiozitatea de „a fi diferit”, de a nu depinde de nimeni, ca într-un final să ajungi să depinzi de acea pastilă, de acea seringă, ignoranța din partea celor dragi care ușor, ușor devine teren pentru a-ți planta suferința. Toate aceste aspecte contribuie la ademenirea minorului într-un mediu turbulent din care foarte greu va fi capabil să iasă. În primul rând părinții trebuie să fie precauți și atenți la schimbările comportamentale, relaționale, financiare sau fizice.

Orice fărâmă de îndoială te poate aduce cu un pas înainte spre o cărare mai puțin abătută. Iar eu, în calitate de elev, consider că mulți dintre noi nu realizăm că suntem iubiți și apreciați. Că suntem așteptați acasă cu o cană de lapte, cu patul proaspăt făcut, cu tandra îmbrățișare a bunicii. Zilnic așteptați acasă, de torsul pisicii doamnei Lenuța, de lalelele ce înfloresc în spatele curții, de ursul de pluș primit în dar la 14 ani. Pentru că viața nu s-a încheiat atunci. Pentru că acum e momentul să faci schimbarea aia, să o iei pe mama ta în brațe și să realizezi că ea e fascinația care îți dă serotonină, care îți dă dependență.

Mira ORZA
Clasa a X-a E
C. N. „Dragoș-Vodă”

 

Foto: I. Mariș




PoetikS – DEBUT: Mira ORZA

Mira Orza

așa ne-au spus fluturii
în liniile de înaltă tensiune
iubirea nu mai pătrunde

ne pierdem degetele printre ele
adulmecând mirosul fin de piele râncedă

trupul tău abia scos din cuptor
se târăște după trupul meu
anapoda
ne pierdem sentimentele printre gurile sticlelor de apă.
în adâncul nostru știm
că sunt doar niște evacuări sentimentale
că oricât de tare aș fugi
că oricât de
trupul meu uscățiv se va trage în jos după
trupul tău de tinichea
se va împinge în podea
se va coase se va despica se va înăbuși
pentru trupul tău decojit

evacuări sentimentale
nu cunoaștem
aici unde înălțimea pare să nu mai conteze deloc
iar mirosul de canalizare și cerneală se întrepătrund
cu mirosul de transpirație.
pereți mânjiți cu
grei ca o pereche de cercei din aur ce-i străpung bunicii urechea stângă

trupul meu îți va pierde trupul
urmărind cu privirea
o molie de sticlă
apoi
trupul meu
își va uita drumul spre casă

***

lămâie
șosete de culori diferite
părul prins într-un coc amețit cu un elastic de bucătărie
albastru
halatul meu cu cordonul ombilical strâns în jurul burții
mult prea strâns
sânii mei se simt presați de o atmosferă străină
mama îi confundă cu burta
burta nu vorbește
uneori
cuvintele se nasc prematur

spălăm vase doar ca să uităm de probleme
absurditățile chitrice 2023:
chimia seamănă cu mine: amândouă îmi provoacă durere

***

cum ne calculăm fericirea în kgf/m3?
mi-aș dori să mă simt iubită
ca atunci când mama ne făcea sandwich-uri pentru școală
acoperind întregul coridor alb
cu îmbrățișări

la fel de iubită ca atunci
când
îmi împletea cosițe înainte de culcare
să am și eu părul creț creț ca ea
care mereu mirosea a detergent de vase și a vișinată
și care mereu se prindea între dosul palmelor stânjenite
atunci când mă pupa înainte să adorm

iubită
ca acum un an
când bunica îmi dribla în zig-zag
pulovere cambrate pe corp
cu materiale ciudate
și care se simțeau grele
ca o piatră răsucită pe un umăr drept într-o seară de vară
în care ne uităm la Kanal-D
&stăm desculțe pe parchet

iu
bi
tă
ca atunci când mă alintai

habar n-aveai că mă simțeam atât de eu
și de iubită

***

jazz feeds the soul
aplauze la vârsta a treia
urmate de scurgerile vaginale
atunci când e prea târziu

fug alerg pășesc alert în pas grăbit
către semaforul cu linii roșii ce stă să cadă
dar vreau să traversez pentru a mă asigura
că știu
că
exist
mor am decedat m-am stins mi-am dat obștescul
într-o cameră de 2 pe 4 cu femei blonde
le-am iubit prea mult ca să mă mai iubesc pe mine
ochii lor de vodkă prelinsă pe pulpa unui picior
albi

jazz-ul din surdină

e palpitant
e prea cald mă dezbrac
arunc într-o pubelă vârsta a treia &paltonul&șalul&blugii uzați
mi-e rece am frisoane am înghețat sunt febril
începe să mă mănânce pielea
unei cifre rotunjite
săpând în oase castele de nisip
note mai mari de 7 la mate și heterocromia ei
ridicam clădiri din pet-urile de bere
case pentru noi

adorm mă culc mă odihnesc mă repauzez
eu sunt lumina ce se pierde
în tine

Autor, Mira ORZA
Clasa a X-a E
C. N. „Dragoș-Vodă”




BOOVIE 8.0 – Atenție! Cod roșu de… premii! (autor, Mira ORZA)

Plouă cu premii chiar și în vacanță pentru CNDV-iști. Trupa AxA formată din: Nicoleta Giurgi, Alexandru Stan, Carolina Burcuș, Cristi Roman, Mira Orza, Oana Maria Hîrb, Petra Itu, Silviu Andrei Pontoș, Sonia Duma, Sonia Marina și Vasile Gabriel Vouciuc, coordonată de prof. Brîndușa Oanța, se întoarce acasă cu Mențiune pentru trailerul de la secțiunea Boovie, cartea Sfârșitul Șoaptelor- Decembrie 1989, de Ruta Sepetys.

Cea de-a VIII-A ediție a festivalului de booktrailere – BOOVIE, a avut loc în perioada 25-28 iulie 2023, la Brașov, unde, din cele 555 de echipe care s-au înscris în perioada februarie-martie, 494 au finalizat book-trailerele și, în urma unei selecții riguroase, s-au calificat 385 de echipe din țară și din străinătate. Tema din acest an a festivalului a fost „The book of new beginnings”.

Carmen Ion este cea care a înființat acum opt ani concursul prin care tinerii sunt încurajați să citească și ulterior să transpună narațiunea într-un trailer. Profesoară la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” din Focșani și coordonatoare a festivalului Boovie, Carmen reușește să ducă concursul la un alt nivel, internațional, și să fie prezentată în rubrica „Omul sfințește locul”, de către Ministerul Educației.

Brașov – oraș de poveste!! Cele patru zile au trecut atât de rapid, încât nici nu am sesizat. Fiecare dintre ele a fost una solicitantă, cu ateliere multe și peripeții. Marți, 25 iulie, am ajuns în gară la ora trei dimineața. Nu aveam apă sau mâncare. Știu doar că adormisem la un moment dat pe umărul cuiva, în timp ce prietenii mei dădeau în Tarrot. Miercuri, 26 iulie, mi-am început dimineața cu proiecția de film a documentarului „De ce mă cheamă Nora Iuga când cerul meu e senin” regizat de Carla-Maria Teaha, eveniment organizat de Ora de cinema. La finalul ecranizării, am putut interacționa cu regizorul. Ideea mea preferată din film? –„Am rupt o floare din salcâm. Mă iubește? Nu mă iubește? Mă iubește, dar salcâmii mint.”. În seara aceea, a avut loc concertul lui Emilian. Joi, 27 iulie, am participat la IDENTITY cu Bogdan Trifan, un atelier în care Bogdan ne-a ajutat să explorăm hermeneutica identității prin jocuri teatrale și mișcări ale corpului. Un alt atelier interesant a fost cel ținut de către Iulia Voicu – Ora de cinema – cum analizăm un cadru de film. Cum unii dintre noi sunt pasionați și de muzică, am fost și la atelierul performativ de compoziție al lui Alexei Țurcan – Urmează muzica. Pasionații de poezie și-au dat întâlnire la atelierul lui Gabriel Cărtărescu – Ideea e că. Preferatul meu? Cu siguranță Haos și Inspirație susținut de Andrada Strugaru. M-am simțit atât de inspirată și atât de aflată în „haosul” meu interior, încât nu am putut să nu scriu poezii.

ce-ți spune mintea atunci când mă privești?
cum mă simt acum
e albastru
e ca și când aș mânca noodles în pijamale cu carouri
iar tu mi-ai vărsa paharul cu cola
pe șosete
e intim să te știu aproape și totuși mult prea departe de adevăr
adică să tot alerg după busul din stația 3
chiar dacă știu
că nu mai avea să vină

e intim și nu e
când te văd uitându-te la mine în timp ce dorm
fără să scoți
vreun sunet.

În seara aceea a avut loc și Gala. Echipa noastră a fost nominalizată alături de altele patru, pentru cea mai bună interpretare masculină.
Vineri, 28 iulie, ne-am servit croissant-ul cu ciocolată pe o terasă amplasată în centrul orașului, bucurându-ne de ultimele clipe petrecute la Brașov și cumpărându-ne brățări colorate. De la ploaia din timpul festivității, până la scaunele folosite pe post de umbrelă, Trupa AXA s-a distrat și evidențiat și anul acesta. Mențiune pentru Axiștii boovie-ști!

***

Ce a însemnat BOOVIE 8.0 pentru Trupa AxA? Iată câteva mărturisiri „la cald”:

Silviu Andrei Pontoș: Boovie a fost unul dintre evenimentele definitorii pentru anii mei de liceu, aceasta fiind a patra ediție la care particip, într-un fel sau altul. Experiența de la acest festival este una inedită, elevii participanți fiind foarte diverși, festivalul aducând laolaltă liceeni pasionați de o gamă largă de domenii. Un alt element care definește Boovie, din punctul meu de vedere, sunt oportunitățile de învățare și networking, prezente în toate etapele concursului, de la dezvoltarea trailerului, la participarea la ateliere și mai ales la experiența de voluntar în cadrul festivalului (da, chiar și elevii participanți având opțiunea de a opta pentru asta). Acestea fiind spuse, doresc să urez mult succes celor care vor duce echipa AxA în al 5-lea an de activitate!

Sonia Duma – Boovie a fost pentru mine o inspirație. Mereu am pus suflet în tot ceea ce am făcut și aici am învățat pe pielea mea că doar așa poate veni și succesul. Au fost multe zile pline de pregătiri, filmări, chiar și nopți nedormite, dar niciodată nu am simțit că o facem în zadar. Festivalul în sine, anul acesta la Brașov, a fost, la fel ca edițiile de la Focșani, despre oameni talentați și film. M-am bucurat să văd atâtea fețe cunoscute, să cunosc altele și în special să caut entuziasmul nelipsit din ochii lor. Deși totul a fost pe repede înainte și încă nu îmi amintesc cum au trecut patru zile, cel mai mult mi-a plăcut atmosfera (in traducere: brățările matchy, atelierele, ochii fără lacrimi, cărțile Mirei de poezii și furtuna de la premiere). Le sunt recunoscătoare echipei mele și în special doamnei Brîndușa pentru că m-au crescut încă un an. Aș spune că îmi voi aminti zâmbind de toate sau, mai de grabă, aș plânge știind că s-au terminat atât de repede.

Vasile Gabriel Vouciuc –Pentru mine, anul acesta a fost al treilea an consecutiv de Boovie și acest festival nu m-a dezamăgit niciodată. Dacă în anii anteriori, la Focșani, Boovie-ul însemna pentru mine participarea la numeroase ateliere sau implicarea în cadrul redacției festivalului, anul acesta am profitat de frumusețea noului oraș-gazdă și am încercat să descopăr tot ceea ce are Brașovul de oferit. M-am perindat prin muzee și librării, prin impunătoarea Biserică Neagră, dar, nu în ultimul rând, la scena din Piața Sfatului pe care, spre surprinderea noastră, am și urcat printre câștigători, am cunoscut persoane noi și am legat prietenii, bucurându-mă totodată de atmosfera de festival. Acesta a fost ultimul Boovie pentru mine, și recunosc că mă voi despărți cu greu de acest concurs-festival care mi-a ajuns la suflet încă de la prima ediție.

Oana Maria Hîrb – A fost o experiență foarte faină! Cu siguranță aștept și ediția de anul următor – la cât mai multe fotografii și la cât mai multe amintiri – la cât mai multe premii dinaintea premiilor lll și la cât mai multe concerte cu „Rareș” :).

prof. Brîndușa Oanță – Pentru câteva zile „Trupa AxA” a adoptat – cu maximă implicare și dezinvoltură – codul… Brașovului.  AxA CNDV m-a încărcat de energie juvenilă, extrasă și din scenarii reale, neprelucrate. Am observat că generația lor dispune de resurse… surprinzătoare. Continuăm! Și încă o „mențiune” pentru… sprijinul financiar oferit de Asociația Valea Verde.

Mira ORZA
clasa a X-a E
redactor al revistei AxA (revista C. N. „Dragoș-Vodă”)




CNDV-ul înseamnă și poezie: lauri pentru Nicoleta și Mira!

Foto 1: Juriul festivalului (Anastasia Coste, Miruna Vlada, Ana Săndulescu, Andrei Zbîrnea, Andrei Mocuța)
Foto 1: Juriul festivalului (Anastasia Coste, Miruna Vlada, Ana Săndulescu, Andrei Zbîrnea, Andrei Mocuța)

Luna iunie (Cireșar) este o lună bogată în premii pentru CNDV-iști. În cadrul Festivalului Național de Poezie „Gellu Naum”, ediția a – XX – a – festival în a cărui organizare este implicată de peste un deceniu doamna profesor Virginia Olaru – două eleve ale Colegiului Național „Dragoș Vodă” Sighet, Nicoleta Giurgi – clasa  a XII B și Mira Orza – clasa a IX E, sub îndrumarea profesorului coordonator Brîndușa Oanța, s-au calificat la etapa națională. Festivalul a avut loc în localitatea Brezoi, județul Vâlcea, în intervalul 16-18 iunie 2023, la pensiunea „Frații Jderi Utopia Verde”.

Programul a cuprins: prezentarea textelor în fața juriului, ateliere de creative-writing și relaxare în natură. Cei care s-au ocupat de jurizarea creațiilor literare au fost: Andrei Zbîrnea, Ana Săndulescu, Andrei Mocuța, Miruna Vlada și Anastasia Coste (Foto 1).

În cadrul etapei naționale, unde s-au calificat 20 de participanți, șapte s-au întors acasă cu premii și mențiuni, două ajungând chiar la… Sighet: premiul al- III-lea pentru Nicoleta Giurgi și mențiune pentru Orza Mira.

„Aventura te așteaptă” era scris pe tabloul din camera noastră, dar cred că mai degrabă aventura ne-a fugărit 400 de kilometri înspre poezie, iar poezia ne-a primit cu brațele deschise și ne-a trimis înapoi alți 400 de kilometri cu prieteni noi și experiențe de neuitat (și când zic asta trebuie să mă credeți pe cuvânt).
Să fiu în același loc cu atâția iubitori de poezie (pe unii cunoscându-i numai virtual) mi-a umplut inima, mi-a dat mai multă speranță și încredere în ceea ce fac, și cred că oricine ar trebui să simtă măcar o dată în viață asta: să simtă că îi e permis să simtă totul.
Am fost cea mai norocoasă să am alături în aventura asta o așa „parteneră” în poezie precum Mira, și o așa coordonatoare dedicată precum doamna prof. Brîndușa Oanță! Iată cum poezia te face să zâmbești cu molarii până în tavan și să simți că poți trăi încă 200 de ani…“ (Nicoleta Giurgi)

 „Au fost niște zile buclucașe, dar fără de care nu aș fi avut ocazia de a mă cunoaște pe mine. Atelierul lui Andrei Mocuța a fost deosebit – mă bucur enorm că am făcut parte din echipa lui și că am putut să primesc un feedback sincer (feedback pisicesc). Serile, deși ploioase, mi le-am petrecut pe terasă cu noi prieteni, glumind pe seama multora (când mă întorsesem în cameră, Nico și doamna Brîndușa dormeau deja:) ). Am venit acasă cu multe cărți – „Bosnia. Partaj.” de Miruna Vlada mi-a făcut cu ochiul. Mulți kilometri anevoioși, experiențe mici și mari, un Mișu și un Ștefan Salvator – cam așa au decurs cele trei zile în Vâlcea.” (Mira Orza)

„Poezia are continuitate și reprezentare tinerească viguroasă în CNDV –ul nostru. Nicoleta și Mira s-au împrietenit definitiv cu poezia. Am văzut cum feministele înfruntă toate obstacolele reale și imaginare și își completează „inventarul” premiilor literare. Am participat cu drag la un test extra_curicular.” (prof. Brîndușa Oanță)

Felicitări și mult succes cât mai departe!!

Salut, Sighet!




Poezia, un dialog cu eul nostru. Interviu cu Ana Blandiana (Mira Orza)

Am copilărit cu „Întoarcerea lui ARPAGIC”, fiind poate una dintre cărțile mele de suflet de pe atunci. Îmi aduc aminte perfect: banca a patra de la perete, scaunul acela țeapăn și penarul meu roz cu floricele – Ana Blandiana era chiar și atunci, o parte din mine. Prin clasa a III-a publicasem pentru prima oară o poezie. Nu era cea mai strălucită, însă pentru mine a fost ca o oază de interes, înspre a-mi descoperi înclinația pentru lectură. Miza mea era să ajung unul dintre acei poeți consacrați, nu pentru ceea ce scriau, ci pentru ceea ce transmiteau cu ardoare copiilor – și ca un mic fitil, dorința mea cea mai mare era să o cunosc pe Ana Blandiana. Și am cunoscut-o. 

Miercuri, 24 mai 2023, Ana Blandiana a fost invitată la Cercul Pedagogic al profesorilor de limba și literatura română în cadrul căruia a susținut un workshop cu tema Cum le descoperim elevilor bucuria lecturii?, vorbindu-ne atât nouă, elevilor, cât și profesorilor despre rolul pe care poezia îl aduce în viața noastră, despre cum mulți aleg să îi blocheze pe copii cu întrebarea aia absurdă: „Ce a dorit autorul să transmită prin intermediul versurilor de mai sus?”. Mintea omului este ca un computer. Fiecare dintre noi găsește acel ceva într-un vers cu care alege să rezoneze – și de cele mai multe ori, rezonăm diferit. Când era doar un copil, s-a găsit fascinată de o tânără refugiată din Basarabia, ce avea să îi devină profesor de limba română. La începutul fiecărei ore, aceasta le citea câte o poezie. „A avut un impact puternic asupra noastră”.

În interiorul meu se zbuciuma o puternică emoție, căci știam că, dacă până atunci o cunoscusem pe Ana Blandiana prin ochii unei scrieri, acum aveam să o cunosc întru totul. „Nu am venit să țin o conferință pe această temă. Am venit să stăm de vorbă”.

M.O.: În cadrul acestui eveniment, cu și despre importanța lecturii, ne-ați putea spune care este cartea dumneavoastră „de suflet”?
Ana Blandiana (A.B.): Nu există așa ceva în viața unui intelectual adevărat. Există însă o vorbă celebră care spune: „Ferește-te de omul unei singure cărți”, pentru că cel care a putut să se fixeze astfel, este cu siguranță un exagerat, un fanatic. Aș putea însă să vă spun o carte  care a fost foarte importantă pentru mine la sfârșitul copilăriei, începutul adolescenței: „Robinson Crusoe” de Daniel Defoe – o carte care m-a obsedat prin capacitatea eroului de a trăi în afara lumii civilizate, în afara societății. Un erou pe care, vacanțe  întregi am încercat să îl imit, făcându-mi haine din frunze și încercând să mânânc numai ce găseam în grădină.

M.O.: Dacă ați fi dascăl, cum le-ați face cunoștință copiilor cu poezia?     
A.B.: Aș încerca să apropii la propriu  adolescenții și copiii de poezie, neîncercând să mă interpun între ea și ei, neîncercând să le explic ce vrea să spună poetul în poezie – ci punându-i să o învețe pe de rost, să o repete, să o asculte, să se pătrundă de farmecul și misterul ei. Nimeni nu poate spune ce e poezia mai bine decât poezia însăși, iar ea nu se desfășoară în împărăția logicii, deci nu poate fi explicată. Ea trebuie doar acceptată ca un dar, ca un fenomen al naturii.

M.O.: Citisem acum ceva vreme poezia „De dragoste” și mi-a atras atenția versul „pune-ți gura peste gura mea, inspiră țipătul care-l inspir”. De ce credeți că majoritatea poeților tind să folosească tema iubirii în scrierile lor?
A.B.: Pentru că iubirea este esența vieții și a universului. De la planetele care se atrag unele pe altele, la oamenii care se iubesc unii pe alții, legea atracției universale stăpânește totul, coagulează totul și  salvează totul. „Iubește și fă ce vrei” spunea Sfântul Augustin.

M.O.: Unde credeți că se îndreaptă poezia contemporană în acest moment?
A.B.: Pentru că de vreo două veacuri încoace poezia nu mai spune, ci sugerează, ea are tendința să rostească cât mai puțin, ca să sugereze cât mai mult și îndrăznește chiar să viseze că ar putea sugera totul –  dacă nu ar mai spune nimic. Este bineînțeles un vis absurd, dar o consecință a excesului de vorbe din secolele trecute și a neîncrederii în ele pe care a generat-o. Pentru că poezia nu este făcută din fraze, ci din liniștea dintre cuvinte.

M.O.: Sunt mulți tineri pasionați de poezie care vă îndrăgesc din penumbră. Aveți vreun sfat pentru micii scriitori?
A.B.: Să citească, să citească poezie de pe toate continentele și din toate epocile, să iubească tot ce poate fi iubit pe această lume și să se lase pătrunși de sensul și de frumusețea lumii – și mai ales, să încerce sa fie buni, pentru că un om rău nu poate fi un poet bun.

 Am crescut? Suntem oameni maturi?
Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare…” 

                                           Am crescut? – Ana Blandiana

Mira ORZA
Clasa a IX-a E

redactor al Revistei AxA
revista C. N. „Dragoș-Vodă”