Marți, 6 iulie, de la ora 15.00, la Muzeul Etnografic al Maramureșului „Francisc Nistor” din Sighetu Marmației, va avea loc vernisajul expoziției „Portul popular românesc – hrană pentru suflet”.

Colecția de costume populare românești, aparținând Fundației Culturale Dana Ardelea, a fost expusă și în Muzeul satului maramureșean „Mihai Dăncuș” cu ocazia evenimentului „Îmbracă o cămeșă și hai la muzeu… în șezătoare”.

De această dată, o vom avea alături de noi, ca invitat special, pe Dana Ardelea, creator de modă renumit, cu o bogată activitate culturală, care, prin fundația care îi poartă numele, promovează tradițiile și valorile spirituale naționale. (muzeograf dr. Mirela Barz, manager interimar)

Salut, Sighet!

Sub genericul „Muzeul Satului în sărbătoare”, duminică, 23 mai 2021, a avut loc ceremonia oficială de deschidere a evenimentelor ocazionate de aniversarea a 40 de ani de la inaugurarea Muzeului Satului din Sighet. Evenimentele se vor încheia duminică, 30 mai 2021.

Ceremonia de azi a cuprins două momente dedicate personalității prof. dr. Mihai Dăncuș, respectiv, expoziția In memoriam Mihai Dăncuș și sfințirea unei troițe închinate memoriei fostului director al Muzeului Maramureșean din Sighet (1977-2011). De azi, Muzeul Satului poartă numele „Mihai Dăncuș”.

Foto & Video, Sorin MARKUS

Sub genericul „Învață și du mai departe!”, timp de trei zile (26-27-28 aprilie) se desfășoară, on-line, ateliere de încondeiere a ouălor și vopsitul acestora cu plante. Evenimentul este coordonat de Măriuca Verdeș și Asociația Rădăcinilor Străbune, iar parteneri ai proiectului sunt Muzeul Maramureșean și Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară din Baia Mare. 

Mâine, 27 aprilie, în a doua zi de proiect, învățăm încondeierea ouălor, tehnică specifică Țării Lăpușului, alături de găzdoile din localitatea Libotin. Aveți nevoie de: ouă, coji de ceapă roșie, luște, zer, sfeclă roșie, ceară și bineînțeles condeiul pe care îl puteți confecționa singuri dintr-o bucată de lemn, cioplită subțire, la un capăt cu un corp cilindric de tablă subţire. Vă așteptăm! (manager interimar, muzeograf Mirela Barz)

Atelierele încep de la orele 17:00, pe platforma ZOOM, iar linkul de acces va fi postat și în următoarele două zile pe pagina de facebook a Muzeului Maramureșean.

Salut, Sighet!

sursă foto: Muzeul Maramureșean

Marți, 27 octombrie 2020, ambasadorul Israelului în România, Excelența Sa David Saranga, și-a continuat vizita demarată în ziua precedentă în Maramureș cu un „popas”  oficial la Sighet. Excelența Sa a fost oaspetele primarului proaspăt instalat la Sighet, av. Vasile Moldovan, care – la debutul mandatului – s-a bucurat de o întâlnire cu adânci semnificații.

Deși era programată inițial o vizită – fulger, „popasul” domnului ambasador la Sighet s-a prelungit la mai multe ore. După o scurtă primire la Primăria Sighet, traseul oaspetelui a inclus opriri la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Monumentul Victimelor Holocaustului (unde a fost depusă o coroană de flori), Gara, Sinagoga Sefardă și, spre finalul timpului petrecut în municipiul nostru, vizita la Casa Memorială Elie Wiesel.

În cadrul discuțiilor de la Primărie a fost subliniată contribuția comunității evreiești la viața socio – economică de pe aceste meleaguri dar, au fost atinse și aspecte ale potențialei colaborări strategice, pe palierele economic și cultural. S-a convenit să se finalizeze demersurile inițiate în anii precedenți cu o înfrățire oficializată, conform legislației în vigoare, a Sighetului cu orașe din Israel.

La Casa Memorială Elie Wiesel, ambasadorul Israelului și primarul Sighetului, însoțiți de dl. David Lieberman (președintele Comunității Evreilor din Sighet) au fost primiți de reprezentanții Muzeului Maramureșului (Mirela Barz – manager interimar și Alina Marincean – muzeograf), fiind ghidați profesionist, expunându-li-se detalii despre viața laureatului Premiului Nobel pentru Pace dar și a conexiunilor acestuia cu orașul în care s-a născut.

Excelența Sa a promis să faciliteze colaborări ale Muzeului Elie Wiesel cu instituții similare din Israel (avansându-se chiar numele Muzeului Beit Lohamei HaGetaot – Luptătorii Ghetourilor) și o eventuală înfrățire a Sighetului cu o localitate importantă – Netanya – primarul acesteia având origini românești.

Plăcut impresionat de această prima vizită la Sighet, Excelența Sa David Saranga a promis să revină pe meleagurile noastre din dorința de-a asigura continuitate acestei întâlniri preliminare.

Ion MARIȘ

Foto&Video: I. Mariș

Duminică, 18 octombrie 2020, a avut loc deschiderea expoziției „Vasile Stoica – mare diplomat și om de cultură”. Proiectul a fost iniţiat de către Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat” şi Asociația Ștefadina din București, sub coordonarea prof. univ. dr. Ioan Opriş. Bogata documentaţie provine de la Arhivele Naţionale, Arhiva Diplomatică, Arhiva Militară, Biblioteca orăşenească şi Muzeul „Gheorghe Lazăr” Avrig, Lia Maria Stoica-Vasilescu, Ioan Opriş, Maria Grancea, Martin Rill. Obiectele prezentate aparţin colecţiei Stoica-Vasilescu.

Expoziţia „Vasile Stoica – mare diplomat și om de cultură” este o expoziţie itinerantă, ea fiind expusă înainte la Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu, la Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti” din Bucureşti, în prezența președintelui Academiei Române, Acad. Ioan Aurel Pop, la Muzeul de la Chişinău, Republica Moldova, dar și la Muzeul Orașului Oradea. Ne bucurăm că această expoziție omagială a ajuns și pe simezele muzeului nostru, prin grija prof. univ. dr. Ioan Opriș, colaborator al muzeului nostru de zeci de ani, prieten apropiat al Domnului Dr. Mihai Dăncuș, fostul director al muzeului.

Mulțumim Domnului Primar, Av. Vasile Moldovan că a ales să fie alături de noi la vernisaj, îi mulțumim reprezentatului Muzeului Țării Făgărașului, muzeograf Faraon Gheorghe pentru prezentarea făcută, dar și Domnului Todinca Gheorghe, fostul director al muzeului, pentru lecția de istorie oferită.

***

Vasile Stoica (1 ianuarie 1889 Avrig – 27 iulie 1959 Jilava)

Text: prof. univ. dr. Ioan OPRIȘ

,,Existenţa unui popor nu se discută ci se afirmă” (Ioan Raţiu)

Vasile Stoica aparţine Generaţiei Marii Uniri, contribuţiile sale la împlinirea şi desăvârşirea acesteia aşezându-l între cei mai de seamă reprezentanţi ai ei.

Format în şcolile Transilvaniei vrednic servite de dascăli luminaţi, prin susţinerea Fundaţiei ,,Gojdu”, el s-a impus prin calităţi excepţionale ca lider, în vremea studiilor universitare de la Budapesta, fiind ales preşedinte al Asociaţiei ,,Petru Maior”. După absolvirea acestora, şi a unei specializări în filologie sub conducerea profesorului Beöthy Zsolt (1913). ASTRA l-a numit profesor la Şcoala de fete de la Sibiu (1913-1914) iar Vasile Goldiş l-a cooptat între redactorii ziarului ,,Românul” de la Arad.

Mobilizat ca ofiţer în armata austro-ungară, a decis la 3 octombrie 1914, să treacă în Regat, alăturându-se grupului de patrioţi transilvăneni (Goga, Lucaciu, Rusu Abrudeanu, Moţa, Schiopul, Tăslăuanu, Lapedatu ş.a.) care militau, aici, pentru unirea cu România. A contribuit direct prin articole de presă, conferinţe şi două cărți (Habsburgii, ungurii şi românii – 1915 – şi Suferinţele din Ardeal – 1916) la prezentarea opţiunilor de unire.

La intrarea României în război, s-a înrolat voluntar iar proclamaţiile regale pentru armată şi naţiune îl au ca autor; a luptat direct pe front, în Valea Oltului şi pe Argeş, fiind rănit de două ori.

Remarcat pentru abilităţile sale excepţionale a fost trimis – împreună cu Vasile Lucaciu şi Ioan Moţa – în SUA cu misiune specială. Aici a reuşit să unească asociaţiile românilor americani în Liga Naţională (5 iulie 1918) şi să pună bazele primei unităţi de militari voluntari dintre aceştia. În scopul informării publice şi a conducătorilor SUA a tipărit într-un tiraj mare broşuri de prezentare a provinciilor româneşti, hărţi şi memorii de susţinere a cauzei acestora, determinând presa cotidiană să dea atenţie dezideratelor lor. Împreună cu liderii mişcărilor naţionale cehoslovace, poloneze şi sârbocroate a militat pentru Uniunea Medio-Europeană (preşedinte Th. Masaryk, prim-vicepreşedinte V. Stoica), care a adresat memorii preşedintelui W. Wilson, contribuind la formarea unei opinii corecte asupra evoluției popoarelor din Europa centrală şi de sud-est şi a susţinerii eliberării lor.

Erou de război, orator, poliglot şi energic militant pentru unitatea neamului românesc, V. Stoica a fost chemat de I. I. C. Brătianu la Paris ca să servească delegaţiei României, ca expert tehnic la Conferinţa de pace.

A sprijinit ca atare demersurile acesteia prin legăturile sale întinse şi buna apreciere dobândită în plan diplomatic. Calităţile sale l-au recomandat pentru o nouă misiune în SUA, aceea de organizare a serviciilor consulare. Întors în ţară (1920), a intrat în diplomaţie la propunerea lui Take Ionescu, conlucrând cu acesta, cu I. G. Duca şi , mai ales, cu N. Titulescu la consolidarea postbelică a României; în această direcţie s-a remarcat ca autor al mai multor documente oficiale prezentate la importante reuniuni ale Ligii Naţiunilor şi Micii Înţelegeri, încredinţându-i-se misiuni diplomatice la Geneva, Londra, Bruxelles, Roma, Paris, Atena, Belgrad, Berlin, Praga ş.a. În anii 1929-1930 a condus Agenţia internaţională de presă RADOR.

Deceniul al patrulea a încununat cariera diplomatică a patriotului Stoica prin trimiterea sa ca ministru al României în Albania, Bulgaria, Letonia, Lituania şi Turcia; în respectiva calitatea a promovat interesele naţionale, susţinând relaţiile bilaterale bazate pe reciprocitate şi informând, ca fin analist, evoluţia de pe scena politică internaţională.

Ca semn de preţuire a serviciilor sale, a fost onorat prin cele mai înalte decoraţii acordate diplomaţilor.

În contextul izbucnirii celui de al Doilea Război Mondial şi al presiunilor pe seama României, ambasadorul Vasile Stoica a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Propagandei Naţionale; aici l-au surprins evenimentele dramatice din vara anului 1940, soldate cu dureroase pierderi de teritoriu naţional. Adversar al cedărilor şi noii orientări politice, şi-a dat demisia, rămânând în Ministerul Afacerilor Străine ca şef al Oficiului de Studii. Democrat convins, adversar al fascismului şi susţinător al neimplicării României în război, a fost marginalizat şi i s-au limitat atribuţiile. Sub îndrumarea sa s-au întocmit materiale de prezentare a realităţilor istorice, demografice şi etnografice din provinciile păgubite prin deciziile militare germano-italo-sovietice, hărţi, cărţi, sinteze şi, direct, memorii adresate conducerii statului în vederea scoaterii din război şi a pregătirii Conferinţei de Pace.

La 23 august 1944 a fost numit ca director politic în Ministerul Afacerilor Străine, iar la 6 martie 1945 secretar general, poziţie din care a contribuit la salvarea multora din diplomaţii români blocaţi în străinătate, ca şi la instalarea unor raporturi corecte cu Comisia Aliată, promovând interesele naţionale în noul context postbelic.

Ca diplomatul cel mai avizat în problemele teritoriale, ferm democrat şi pacifist, guvernul i-a încredinţat, la 9 iulie 1946, postul de trimis extraordinar şi plenipotenţiar în Olanda, cu acreditare şi în Belgia. În noua sa poziţie a sprijinit direct guvernul român, respectiv delegaţia acestuia la Conferinţa de Pace de la Paris. Din acest post a fost rechemat în 1947, scos din rândurile diplomaţilor şi ostracizat.

În situaţia nou creată, a plănuit o încercare de plecare ilegală în străinătate, nedusă la îndeplinire, în temeiul căreia a fost închis şi condamnat, la 31 martie 1948, trecând prin închisorile de la Aiud, Giurgiu, Văcăreşti şi Jilava. Eliberat după 7 ani, în decembrie 1958 Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat la 10 ani închisoare corecţională pentru ,,atitudinea duşmănoasă”, antiguvernamentală. Bunurile i-au fost confiscate iar calvarul său a durat, de data aceasta mai puţin, murind la Jilava (27 iulie 1959).

Reabilitat în 1970 în urma unor stăruitoare şi repetate demersuri ale soţiei, Paula, i s-au adus osemintele la Avrig, îngropându-l creştineşte lângă ai săi.

Mărturia ultimelor zile ale patriotului o datorăm unui istoric, Alexandru Zub, ,,coleg” de suferinţă cu acesta la Jilava – iar un artist, sculptorul George Apostu i-a dăltuit în piatră crucea ce-i străjuieşte numele şi-l aminteşte pentru eternitate.

Un gând mic despre un Om Mare: Vasile Stoica

„Am trăit modest, dar demn, sunt om de caracter și de linie dreaptă. Mi-am făcut cariera de la coarnele plugului țărănesc până la cel mai înalt grad diplomatic prin muncă, talent și hărnicie; îmi ador țara și poporul meu românesc căruia i-am servit cu devotament neclintit toată viața mea. Am fost un pasionat al carierei mele convins că numai cu pasiune poți realiza o operă atât de importantă.>> Aceste cuvinte simple și sincere caracterizează perfect viața lui Vasile Stoica (1889-1959), făuritor al României întregite, răsplătit de patria sa pervertită de comuniști prin încarcerare și moarte la Jilava. Născut în Avrigul Sibiului – ca și Gheorghe Lazăr – Vasile Stoica a purtat cu sine mereu, cu nedisimulată mândrie, pecetea nobilității neamului românesc, având un mare scop: întregirea politică a României prin alăturarea provinciilor istorice la patria-mamă.

Profesor, diplomat sau publicist, militar sau călător pe meridiane îndepărtate, Vasile Stoica și-a concentrat eforturile pe cauza națională, realizând, prin admirabile conferințe, prin discuții, persuasiune, argumentare temeinică, necesara coeziune a românilor americani și utila sensibilizare a autorităților de peste Ocean față de problema unității românești. La Washington, a avut ocazia să stabilească strânse raporturi cu viitori lideri ai Cehoslovaciei, Poloniei sau Serbiei, mai ales cu Thomas G. Masaryk, Ignacy Jan Paderewski, H. Hinkovici. Împreună cu cei trei a participat la întâlnirea de nivel înalt de la Casa Albă, la data de 20 septembrie 1918, cu Woodrow Wilson, autorul celor paisprezece puncte ale proiectului pentru restabilirea păcii în Europa după încheierea Primului Război Mondial. Ca diplomat, a reușit să plaseze România și problema stringentă a unirii tuturor românilor la nivel internațional, pe scena europeană și mondială, pledând pentru libertatea și autodeterminarea tuturor popoarelor, pe ruinele prăbușitelor imperii german, austro-ungar, otoman și țarist. Pledoaria sa onestă pentru țară nu s-a putut împăca cu ocupația bolșevică a României de după Al Doilea Război Mondial, refuzând toate compromisurile. Ca răsplată, a fost închis între anii 1948 și 1954, pentru ca să fie din nou arestat în 1957 și să moară apoi, peste doi ani, privat de libertatea pământească. A trecut astfel, ca martir, în libertatea cerească, „modest, dar demn”, nu în genunchi, ci în picioare, binemeritând în veci recunoștința poporului român. A pornit din sudul Transilvaniei, a studiat la Brașov și la Sibiu, la Budapesta și la Paris, a fost președinte al asociației culturale studențești „Petru Maior”, a fost voluntar pe fronturile Marelui Război și apoi diplomat de la Tirana și Sofia până în Țările Baltice sau America. A purtat cu sine mesajul acela de modestie și de demnitate, câștigând admirație și prețuire pentru sine, dar mai ales pentru români și România.”

Acad. Ioan-Aurel Pop Preşedinte al Academiei Române

,,Efigie de intelectual rasat şi de martir al libertăţii, Vasile Stoica a fost un eminent reprezentant al Ardealului suferind şi al României întregite.

Sol al ţării sale pe pământ american, diplomat în Albania şi Bulgaria, în ţările baltice, în Turcia şi în Olanda, membru al delegaţiilor române la Conferinţa de Pace de la Versaille în 1919 şi la Conferinţa de Pace de la Paris în 1946, vorbitorul a 14 limbi străine şi redutabilul gazetar s-a întors în Patrie spre a muri în temniţa de la Jilava.

Biografia acestui român exemplar spune totul despre veacul în care a trăit, iar datoria noastră este să ne amintim de asemenea oameni rari.”

Acad. Răzvan Theodorescu Vicepreşedinte al Academiei Române

Dacă v-am făcut curioși și doriți să aflați mai multe despre Vasile Stoica, despre legătura acestuia cu Maramureșul, vă invităm să vizitați expoziția care va rămâne pe simezele Secției de Etnografie până la începutul anului viitor.

Muzeograf, dr. Mirela BARZ
manager interimar al Muzeul Maramureșului, Sighet

În sesiunea a II-a de finanțare AFCN, Muzeul Maramureșan a câștigat proiectul cultural „meșteșugART”, aria Patrimoniul cultural imaterial.

Proiectul meșteșugART își propune prezentarea și promovarea patrimoniului cultural imaterial, în cazul nostru meșteșugul sculpturii în lemn, dar și a meșterilor populari care continuă acest meșteșug, să contribuie la îmbunătățirea cadrului și a mijloacelor de acţiune pentru punerea în valoare a patrimoniului cultural imaterial din Maramureșul istoric.

Scopul acestui proiect este promovarea patrimoniului cultural imaterial în rândul elevilor, prin învățarea tehnicilor tradiționale de sculptură în lemn de la meșterii populari implicați în proiect și valorificarea acestora. Obiectivul general este protejarea, promovarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial în rândul elevilor.

Proiectul se va derula pe parcursul a 4 luni, iar rezultatul final, expoziția tematică temporară, cât și workshop-urile cu meșterii talentați, realizate în cadrul proiectului, vor putea prezenta publicului larg și vizitatorilor aspecte importante din această parte a patrimoniului cultural imaterial, lărgindu-se astfel aria de promovare a proiectului și rezultatele acestuia.

În cadrul acestui proiect sunt implicați elevii celor două licee de specialitate din orașul nostru, respectiv Liceul Forestier, care are și profil de prelucrare a lemnului și Liceul Tehnologic MARMAȚIA. Aceștia vor participa la workshop-urile interactive cu meșterii populari, iar obiectele realizate de ei în cadrul acestor ateliere vor face obiectul unor expoziții temporare organizate la Muzeul Maramureșan, Secția în aer liber, dar și la liceele partenere.

Proiectul nostru constă în amenajarea unei anexe gospodărești existente în Muzeul Maramureșan – Secția în aer liber, organizarea unor ateliere meșteșugărești, confecționarea de obiecte din lemn, sculptura în lemn, ce vor avea ca obiectiv reabilitarea elementelor culturale pierdute sau pe cale de dispariție (unelte, tehnici, motive). Atelierele vor urmări repunerea în valoare a meșteșugurilor locale, precum prelucrarea lemnului, prin aducerea elevilor de la cele două licee partenere în proiect, care vor învăța de la meșterii populari autentici implicați în proiect tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului.

Maramureșul este recunoscut ca și țara lemnului, iar sculptura în lemn se remarcă printre meșteșugurile tradiționale. Acestea din urmă sunt expresia culturii noastre maramureșene, iar meșterii populari le practică la ei acasă, în atelierele lor. Meșteșugul prelucrării lemnului supraviețuiește și va continua să supraviețuiască și va reprezenta, în permanență, marca noastră de identitate în conceptul cultural național.

Dr. BARZ Mirela Ana, expert patrimoniul cultural mobil

sursă foto: meșteșugART MM

Muzeul Maramureșean din Sighet organizează sâmbătă, 18 mai 2019, la Muzeul Etnografic al Maramureșului (str. Bogdan Vodă, nr.1), evenimentul Noaptea Muzeelor, porți deschise.

Acțiunea se va desfășura după următorul program:

Ora 18.00 
Vernisajul expoziției de fotografie Satul maramureșean văzut de Francisc NISTOR

Ora 19.00
Prezentare de carte – Monografii și ghiduri turistice, realizate de Vasile Timur CHIȘ

Proiecții de filme documentare

Expozițiile pot fi vizitate gratuit în intervalul orar 19.00-24.00.

Salut, Sighet!

Muzeul Maramureșan, în parteneriat cu Asociația Culturală Călineștenii Țării Maramureșului și Liceul Tehnologic Marmația, vă invită vineri, 22 iunie, de la orele 13.oo, la evenimentul ÎMBRACĂ O IE ȘI HAI LA MUZEU!

Din culise:

• Expoziție de cămăși tradiționale maramureșene
• Paradă a portului popular
• Ateliere de cusut

Evenimentul va avea loc la Muzeul Etnografic al Maramureșului, str. Bogdan Vodă, nr. 1.

Vă așteptăm cu drag!

Muzeul Maramureșean din Sighet vă invită joi, 16 noiembrie 2017, la expoziția „Semne cusute pe țolurile maramureșene”. Vernisajul are loc de la ora 14:00, la Muzeul Etnografic al Maramureșului, strada Bogdan Vodă, nr. 1.

Prin expoziția de azi ne-am propus să prezentăm o foarte mică parte din covoarele sau țolurile pe care muzeul nostru le deține (acestea numărând peste 550 de piese), colecţie care în ansamblul ei acoperă zona etnografică Maramureş.

Arta alesului şi ţesutului a fost şi a rămas în continuare unul din meşteşugurile cele mai îndrăgite ale ţărăncii maramureşene. Covoarele sau “ţolurile” maramureşene, pe lângă funcția lor utilitară, dobândesc și elemente estetice, au o funcţie decorativă, în vederea împodobirii interiorului, prin etalarea pe pat, pe masă, pe rudă, pe perete, pe ladă. Sunt nu doar utile ci și frumoase. Pe lângă util și frumos aveau și o funcție de ritual: covorul pe care îngenunchează miri când depun jurământul, cel pe care se așează copilul la botejune, dar și covorul de pe copârșău când mortul este dus la cimitir.

De ce am intitulat expoziția „Semne cusute pe țolurile maramureșene”? Deoarece am dorit ca, pe lângă cunoașterea fizică a patrimoniului muzeului și aici vorbim despre colecția de covoare, să aflăm împreună, să încercăm să înțelegem mesajele transmise prin aceste motive ornamentale, înscrise într-un gen de alfabet secret și care rețin în adâncul lor înțelesuri străvechi rătăcite sau dispărute în negura timpului. Motivele sunt considerate a fi simboluri, care la origini erau religioase, magice și apoi sociale, pentru ca în timp acestea să se piardă rămânând doar esteticul.

Expoziția de azi prezintă atât covoare vechi, cât și covoare noi, atât covoare vopsite vegetal, cât și covoare vopsite cu coloranți chimici (anilină). Avem expuse covoare care au aparținut unor țesătoare desăvârșite, și aici este vorba de Doamna Voina Doina și Doamna Aglaia Popovici, care din păcate nu mai este printre noi. Muzeul nostru are in expoziția permanentă o expoziție de covoare, covoare care s-au intors acasa după ce în urma Dictatului de Viena, colecțiile muzeului de atunci au fost salvate de intelectualii vremii si trimise la București la Muzeul Național de Artă și apoi Muzeului Țăranului Român. Aceste covoare sunt printre cele mai vechi pe care muzeul nostru le deține, vopsite vegetal, cu motive exclusiv geometrice.

Revenind la ornament putem vorbi despre o copie realizată după natură. La început au fost liniile simple sau curbe, motivele geometrice numite de țesătoare colțișori, steluțe, apoi reproducerea elementelor din natură: dintele de lup, cercul, romburi simple sau cu cârlige, coarnele de berbec, S-uri, X-uri, imagini stilizate fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe. Trebuie remarcate si motivele complexe, și aici amintim: arborele vieții care apare in toate cele trei tipare: traco-dac, elenistic și iranian, călărețul, unda apei, steaua, soarele. Soarele este reprezentarea cea mai depărtată în timp și a luat forma unui cerc care conține o cruce sau o stea (la noi denumită roata). Grădinile create pe țolurile maramureșene (pt. ca le putem numi astfel) cu: flori de negăsit în nici un atlas botanic, cu reprezentări ale arborelui vieții sunt pline totodată și de vietățile lumii noastre: călăreții ca reminiscență a cavalerului și calul asociat cultului solar.

Toate aceste semne au acumulat de-a lungul vremii semnificații magico-mitice mai greu sau mai uşor de gramaticalizat şi apoi de citit, care de peste veacuri ne transmit mesaje despre concepţia asupra lumii și vieții strămoşilor noștri, dar care s-au pierdut în timp, devenind azi doar o manifestare a esteticului. Toate aceste semnificații sunt aduse la lumină prin studiu și cercetare în muzee sau în spațiul rural unde se mai pot întâlni și azi.

Ornamentica artei populare a fost una din cele mai strălucite și mai convingătoare dovezi ale continuității și unității poporului român. Decriptarea acesteia se constituie într-un amplu proces de cercetare cercetare în muzee sau în spațiul rural unde se mai pot întâlni și azi. (muzeograf Mirela Barz, șeful Secției de Etnografie al Muzeului Maramureșean)

În perioada 28-30 iulie 2017, Muzeul Maramureșean în parteneriat cu Grupul „Creativ de Sighet” organizează cea de-a doua ediție a Târgului CREATIV.

Prima ediție a Târgului Creativ a reunit 17 artizani din zona Sighetului și a fost realizat la inițiativa dlui Mihail Manole. Practic, el a fost cu ideea, iar eu am mobilizat meșterii urbani. Împreună cu dna Barz Mirela din cadrul Muzeului Etnografic Sighet am organizat acest mic eveniment. Eu am dat numele grupului și astfel ne-am adunat sub denumirea „Creativ de Sighet”. Am considerat prima ediție a acestui târg un succes având în vedere că am avut peste 300 de vizitatori și că produsele noastre au avut trecere, începând de la bijuterii și sculpturi, până la lumânări și picturi.

Anul acesta avem noi surprize pentru sighetetnii care ne vor vizita.

Va așteptăm cu drag la Muzeul Etnografic, între orele 09:00 și 18:00! (Ancuța Pop, organizator)