Ce fain e să fii student, mai ales la Sighetu-Marmatiei și mai ales la F.S.E.G.A, în cadrul Universității UBB, extensia Sighetu-Marmatiei.

E adevărat că anii de facultate sunt cei mai frumoși, însă în același timp, aceștia sunt și cei care trec cel mai repede, mai ales dacă nu profiți de ei. În valul de examene, petreceri și alte activități specifice facultății, trecem prin acesti ani fără să fim conștienți de valoarea lor.

Cu toate că am deja o facultate terminată, am simțit că nu trebuie să mă opresc aici, așa că am început să-mi adun gândurile, să-mi fac curaj și am hotărât în 2021 să mă înscriu la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Extensia Sighetu Marmației. Deși a fost o alegere spontană și de ultim moment, nu îmi pare rău și nu regret acest lucru.

Astfel, zilele trecute am trăit o experiență super faină în cadrul Facultății. De 11 ani încoace, la specializarea Contabilitate și Informatică de Gestiune, FSEGA Sighet, are loc Concursul Studențesc TINERI CERCETĂTORI. Acesta se desfășoară în cadrul disciplinei INTRODUCERE ÎN METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE, ambele fiind coordonate de către doamna lect. univ. dr. Nela Steliac.

Anul acesta, după doi ani de Pandemie, concursul a prins culoare, fiind desfășurat în format fizic, cu prezența profesorilor și directorului extensiei. Așa zisă „bătălie” s-a dat între 6 echipe, fiecare alegându-și câte un studiu de caz în cadrul căruia trebuia dezvoltat un chestionar, un poster, un video de prezentare al echipei dar și un video tematic bazat pe studiul ales. A fost emoționant, stârnind curiozitatea „oare care echipă va câștiga”? După cum era de așteptat, fiecare a dat tot ce are mai bun, folosindu-și cât mai bine imaginația. Printre temele/proiectele prezentate, amintim: Consumatorii tradiționali vs. consumatorii digitali, Influențele rețelelor de socializare asupra comportamentului consumatorilor, Comportamentul consumatorilor de servicii educaționale, Studiul privind implicațiile crizei energetice asupra consumului, Moda sustenabilă vs. moda rapidă, Percepția consumatorilor privind produsele ecologice.

Vă spun cu toată sinceritatea, toate proiectele au fost de impact, transmițând multe informații utile.

Câștigătorii acestui concurs au fost cei din echipa cu numărul 3 cu „Studiul privind comportamentul consumatorilor de servicii educaționale”, un studiu de impact, sensibil și mereu în discuție pentru performanța mediului educațional. Locurile următoare au fost câștigate de echipa nr. 2 cu tema „Influențele rețelelor de socializare asupra comportamentului consumatorilor”, respectiv de echipa nr.1 „Consumatorii tradiționali vs. consumatorii digitali”.

Acest concurs nu ar fi fost posibil fără sprijinul direct al d-nei lect. univ. dr. Nela Steliac, care a insistat foarte mult să ne implicam. Pe această cale îi mulțumim și îi dăruim toată aprecierea noastră. Totodată mulțumim colegilor din anii mai mari, care au știut să ne „ridice” atunci când ne-am „împotmolit”. Felicitări colegiilor pentru munca și efortul depus, pentru nopțile nedormite, pentru valul de emoție creat dar mai presus pentru faptul că am adăugat încă un număr de oameni minunați în agenda vieții.

Ce am învățat în cadrul acestui concurs?
Am învățat despre noi, să desprindem idei, păreri, să ne dăm seama, de fapt, cât de compatibili putem fii unii cu alții și cât de mult putem să ne implicăm pentru același scop. Cu atât mai mult cu cât, pentru noi, anul 2 a fost prima interacțiune de acest gen între noi, ca și colegi, deoarece 2021 încă ne-a ținut în standby.

La Sighet e frumos, la Sighet se poate, la Sighet e bine!
Hai la UBB, să vezi ce fain e!!!

MARIA-MONICA NYIRI (BUD)
Studentă UBB – Extensia Sighet, Specializarea: C.I.G

„Singuri, putem face atât de puțin. Împreună, putem face atât de multe.” (Helen Keller)

Atunci când te gândești la motivele pentru care merită să practici o activitate de voluntariat, e bine să știi că nu este vorba doar despre impactul pe care îl ai asupra vieții celorlalți și comunității, ci și asupra parcursului tău personal și profesional. Voluntariatul este o lume care îți poate aduce nenumărate motive de bucurie, atunci când te aștepți mai puțin.

Duminică, 19 iunie 2022, a avut loc cea de-a 13-a ediție a Sărbătorii Voluntariatului, eveniment organizat de Asociația Frați Minori Capucini – Sighet, eveniment care marchează munca depusă, timpul oferit și iubirea necondiționată față de aproapele nostru.
„Nu putem să avem pretenţia ca lucrurile să se rezolve de la sine, sau ca autorităţile să fie atât de eficiente încât să rezolve toate problemele lumii fără ajutor. Singurul mod de a te asigura că se lucrează la soluţii pentru cauza care te preocupă e să îţi sufleci mânecile şi să te implici personal. La finalul zilei, vei adormi cu gândul că ai contribuit la soluţionarea unei probleme care afectează mii de oamenii.”

Cu aceste gânduri am deschis marea sărbătoare. Alături de noi, pe scenă au urcat și au luat cuvântul fiecare dintre asociațiile care și-au adus și își aduc aportul în comunitatea sigheteană. Dintre ele enumerăm: Asociația Suntem vocea lor, Asociația Szmisz, Asociația S.O.S Bambini, Asociația Ajutorul Maltez, Asociația Cunoaște, nu Discrimina, și Asociația Caritas Greco – Catolic Sighetu Marmației și nu în ultimul rând Asociația Frați Minori Capucini – organizatorul evenimentului.

Parcul a fost „înconjurat” de o serie de jocuri atractive copiilor, pregătite de către voluntarii din cadrul Grupului Speranța… tinerii talentați de la Școala Populară de Artă, Clubul copiilor, clase de elevi din Ucraina-Solotvino, ne-au încântat cu momentele lor deosebite.

Ce frumoasă poate fi o zi atunci când bunătatea o atinge!

Monica BUD

„O fotografie nu este un accident, este un concept” (Ansel Adams)

După cum știți și v-am familiarizat deja, Rotaract-ul este „segmentul” tânăr al unui Club Rotary. Clubul Rotaract Sighet este constituit dintr-un grup de tineri care își doresc să se dezvolte alături de comunitatea din care fac parte.
Prin proiectele comunitare pe care le organizăm, educaționale, vocaționale, sociale sau ecologice, promovăm spiritul rotaractian, contribuim la evoluţia comunităţii locale şi sprijinim formarea de lideri în diverse domenii.

Analizând situația actuală, observăm că este tot mai dificil să organizăm activități cu public, totuși, ne-am luat inima în dinți și dorim să vă lansăm o invitație, dragi sigheteni.

În ziua de 27 august 2020, începând cu orele 18:00 va avea loc o Expoziție de fotografie în scop caritabil, gazda noastră fiind Hotelul Grădina Morii. La acest eveniment vor lua parte fotografi locali, dar si câțiva fotografi veniți de la Baia Mare, tocmai pentru a ne sprijini, pentru a susține această cauză. Îi menționăm pe câțiva dintre expozanți: Alina Aldea (Flu flu foto), Alexandru Culac, Grigor Dorel, Ioan Sorin Santa, Wilhelm Laber, Rafaella Mekker, Melinda Mandici, Toni Cristian Poloca, Daniel Radu Pop, Attila Vollner, Cătălin Adrian Lazar, Gruia Photomanipulation. Și pe această cale, dorim să le mulțumim pentru implicare și timpul dăruit. Mulțumiri aducem și partenerilor noștri: Glamelia Event Planner și de asemenea Carpatic Studio. Atmosfera va fi întreținută de trupa Live Band Sighet.

Împreună dorim să sprijinim domeniul educațional, oferind copiilor proveniți din medii defavorizate, rechizite și materiale didactice.

Evenimentul se va desfășura în condiții adaptate situației actuale a pandemiei: masca și distanțarea socială sunt obligatorii.

Monica BUD
Secretar (2020 – 2021) – Rotaract Club Sighet

Putem să acceptăm aceste dezamăgiri temporare, dar nu trebuie să ne pierdem niciodată speranța.
Răul devine deseori știre, dar există un adevărat ocean de bine în omenire – Papa Francisc

Adevărata dăruire înseamnă o revărsare a iubirii tale. Atunci când dăruieşti în acest fel, nu simţi că eşti sleit de puteri. De fapt, te simţi energizat, pentru că iubirea pe care o dărui se întoarce la tine, prin recunoştinţa oamenilor pe care i-ai atins. Nu face greşeala de a crede că nu ai nici un dar de făcut. Fiecare dintre noi are ceva de dăruit.

Sigur ați mai auzit ca Speranța trăiește la Sighet, sigur ne-am mai lăudat cu asta! O scurtă recapitulare. Grupul Speranța a luat naștere aici, la Sighet, acum 16 ani, suntem un grup de tineri al cărui obiectiv este voluntariatul. Mulți dintre noi am crescut odată cu acest grup, iar obiceiurile practicate ne-au devenit stil de viață, ne-au format și direcționat spre așa numitul viitor.

Deși suntem constrânși de situație, acceptăm cu greu restricțiile, dar încercăm să rămânem uniți. Dacă acum două luni eram uniți „face to face”, astăzi suntem uniți online. Ziua Internațională a Dorului, nu a făcut altceva decât să ne facă să ne fie și mai dor de activitățile noastre, de timpul petrecut împreună. Ne este greu, dar mai mult ne este dor. Ne e dor să ne întâlnim cu toții în curtea Oratoriului, să ne unim în voluntariat, activități recreative și educaționale, să ne unim în rugăciune. Ne e dor de activitățile organizate cu copiii de la casele de tip familial, de zâmbete, îmbrățișari. Dintre activitățile noastre mai amintim: Sărbătoarea Voluntariatului – anul acesta trebuia să sărbătorim a 11-a ediție, în care promovăm voluntariatul și activitățile noastre ca grup. Eveniment care se desfășura în Parcul Grădina Morii. Anul acesta va trebui să spunem „pas”… Tabăra de vară – în fiecare vară organizam un campus așa cum îl numim noi, timp de 6 săptămâni, care include activități educaționale, cursuri de limba italiană și limba engleză, ateliere de lucru manual, tombolă, cineforum, teatru și dans, jocuri, cateheză… anul acesta… pas. Câteodată spuneam „hai, încă o săptămână de tabără și gata!” – asta era cu dublu înțeles. Eram și obosiți, dar și triști… acum suntem doar triști, pentru că trebuie să renunțăm la ceea ce iubim.

Partea frumoasă e că suntem uniți, și întâlnirile noastre au loc în mediul online, în fiecare duminică ne întâlnim pe Zoom, facem schimb de păreri, ne aducem aminte de vremurile frumoase, și planificăm următoarele ieșiri pe munte…

Suntem o mare familie, și ceea ce ne leagă e dăruirea și iubirea. Suntem învățați să trăim în fraternitate.

Motto-ul nostru este:
Suntem un grup și Speranța ne numim
Vrem Pace în lume și cu toții frați să fim

Monica BUD

Aflată tot la mare depărtare de Sighet, zilele mele de carantină „irlandeză” se desfășoară în același fel ca și până acum (mă trezesc, iau micul dejun, citesc, sun acasă cu video call, Netflix, Netflix, Netflix), cred că îmi vor închide contul curând și nu pentru că nu aș fi plătit, ci pur și simplu pentru că epuizez canalul. Ei bine, nu vă gândiți că fac non-top asta… mai și mănânc (uneori de foame, alteori de plictiseală și rareori doar pentru a avea ocupație). Glumesc!! După cum știți în fiecare glumă, se află și un strop de adevăr. Pe lângă toate acestea, în ultimele zile soarele și-a făcut simțită prezența, așa că am mai profitat de curtea casei făcând tot felul de activități care să-mi țină mintea ocupată. Așadar, zilele mele sunt obișnuite, însă dimineața asta a fost diferită.

Astăzi m-am trezit cu dor. Nu știu să explic cu ce fel de dor, parcă un dor nefiresc, un dor care doare chiar fizic. Și când ți-e dor, amintirea ultimei îmbrățișări e singura hrană pe care o poți oferi sufletului. Nu am crezut că vom ajunge la ziua în care să tânjim atât de mult după o îmbrățișare.

Mai țineți minte momentul în care am zis: „Vai, măcar o săptămână de concediu/vacanță, mai știți? Pe principiul „cere și ți se va da”. Ei bine, am cerut puțin și am primit înzecit, fără să ne gândim că o să doară.

Privind aceste zile de liniște, prea multă liniște, fără agitația aia dinaintea sărbătorilor, fără valul de mașini pe centrul orașului, am realizat cât de mult îmi lipsește vacarmul.

Mi-e dor de normalitate. Acea normalitate care-mi oferea o direcție, mi-e dor de casă, mi-e dor să setez alarma la 7 și să mă plâng că iarăși trebuie să merg la servici, mi-e dor ca fiecare zi să fie o nouă provocare și o nouă aventură. Mi-e dor de oameni, de apropiere socială, mi-e dor de cafeaua savurată cu fetele la Granell sau Factory, mi-e dor să fac ce vreau, cum vreau, când vreau, fără restricții… într-un cuvânt, mi-e dor de tot!

Acum nu mai înțeleg mare lucru din nebunia asta zilnică, pur și simplu vizionarea știrilor pe mine mă afectează și pot doar să-mi dau seama cât de puternici sau vulnerabili putem fi în fața marilor schimbări din ultima perioadă. Oricât am încerca să spunem că totul va fi bine, în definitiv nu suntem niciodată pregătiți să o luăm de la zero, nu putem să ne adaptăm așa ușor și să acceptăm pe deplin noi realități. Pare că totul e în ordine, dar, de fapt, nimic nu e cum ar trebui să fie. Trăim cu speranța zilei de mâine și cu gândul la momentul în care toate acestea se vor sfârși. E într-adevăr o provocare pentru fiecare dintre noi această perioadă, pentru unii reprezintă o luptă pentru supraviețuire, iar pentru alții reprezintă o nouă perspectivă, de a privi altfel lucrurile de a se redescoperi, si de a ieși din zona de confort. În final, toți vom fi schimbați, sper eu, doar în bine, și mai sper că am învățat ceva din toate astea!

Partea bună din toate acestea, e că dincolo de această realitate, soarele nu încetează să se arate. Nu poate fi întotdeauna rău, e doar o etapă. Va trece. Cand? Cum? Dumnezeu știe!

Nu-mi doresc prea multe, ci doar atât: ca mâine să mă trezesc, și să fie totul normal!

Vă salut!

Monica BUD

Cluburile Rotaract Sighetu Marmației și Rotaract Oradea și-au unit forțele pentru a oferi copiilor oportunitatea de a participa la o serie de patru seminare online de educație civică.

Grupul țintă este format din 16 copii cu vârste cuprinse între 12 și 16 ani, dornici să afle mai multe despre tainele educației civice, subiect școlar atât de necesar în dezvoltarea personală a elevilor. Educația civică încearcă să modeleze personalitatea elevului în funcție de valorile și principiile democratice ale societății. Vom aborda subiecte precum drepturile și obligațiile noastre, cetățenia, atribuțiile președintelui, ale guvernului, ale parlamentului, formele de guvernământ, regimuri, ideologii și doctrine politice. De asemenea, prin intermediul acestor seminare, copii au oportunitatea de a lega prietenii noi. Am alocat 8 locuri pentru copiii din Sighet și 8 locuri pentru cei din Oradea.

Primul seminar va avea loc sâmbătă, 4 aprilie 2020 și vom povesti deschis despre formele de guvernământ, folosind mijloace interactive online. De toate aceste seminare se vor ocupa cei trei speakeri: Oana Mariș – membru al Clubului Rotaract Sighet, învățătoare și studentă la Facultatea de Studii Europene, UBB Cluj – Napoca; Septimiu  Chisbora– membru al Clubului Rotaract Oradea, absolvent al Facultății de Drept și consultant financiar; Mihai Pop – invitat special, Responsabil Districtual Rotaract (DRR).

Înscrierile sunt deschise în intervalul 26 martie – 2 aprilie 2020, doritorii pot completa  următorul formular: https://forms.gle/V8tadikxTE6dUxp48 . Selecția are loc pe principiul „primul venit, primul servit”.  Pentru mai multe informații vă invităm pe evenimentul nostru de pe Facebook: https://www.facebook.com/events/210461936728240/.

Dragi copii, Joseph Addison spunea „Fără educație, ce este omul? Un splendid sclav, un sălbatic al rațiunii”. Informația este cea mai mare putere a lumii. Cine nu ar vrea să fie puternic?

Cluburile Rotaract Sighetu Marmației & Rotaract Oradea

„Orice haos este o nouă ordine, pe care tu încă nu o vezi”.

Salut, dragi cititori ai site-ului www.salutsighet.ro și nu numai. Vă salut tocmai de la 3112 km distanță, și dacă vă gândiți că sunt pe vreun munte, pe undeva, NU, deși mi-aș dori nespus. Vă salut din Irlanda – Dublin, situată în Europa de Vest.

Irlanda-frumoasă, deși mai mereu ploioasă, este pregătită de primăvară, narcisele și lalele au acaparat atenția trecătorilor, o țară curată, cu bune maniere, cu oameni simpli, respectuoși, cu bun simț la fiecare pas. Stau la 30 de minute de mers cu mașina de centrul orașului, care este chiar capitala, Dublin. Vin cam de două-trei ori pe an în Irlanda (marea și iubirea mă cheamă), pe 14 martie am avut zborul, urmând să vin în vacanță, ca să-mi petrec cele 10 zile de liniște, spun „urma” pentru că începând de astăzi, mă număr printre cetățenii statului Irlandez pentru cel puțin două luni (așa se spune).

Toate companiile aeriene și-au anulat zborurile spre România, până când vom ieși din starea de urgență sau până când lucrurile vor lua o altă direcție. Nu pot să spun că regret această „împiedicare”… aici îmi este familia, nu sunt singură, însă trecem tot prin aceeași panică și îngrijorare ca și în România. Ziua stau în casă, citesc, Netflix-ul e best friend-ul meu în această perioadă, mai ies în curtea casei, iar cel mai des, sun acasă la Sighet și mă informez despre situația actuală. Aud că toată lumea e acasă, izolată, totul închis. Wow! În sfârșit Sighetul respiră. Prea multă agitație pentru un oraș așa mic.

Această pandemie de Coronavirus, pune la grea încercare întreaga omenire… dar, stau să mă gândesc: oare vom învăța ceva după toate acestea? A venit momentul să facem o pauză de la tot și să ne concentrăm asupra a ceea ce valorează cu adevărat. Suntem în momentul în care trebuie sa fim solidari, responsabili, să urmăm niște reguli (până la urmă, nu e așa rău să stai în casă), nu se cere imposibilul, ci doar să fim responsabili pentru viața noastră și a celor din jurul nostru.

Eu totuși vreau să cred că acesta este un „stop” a tot ceea ce înseamnă „nesănătos”. Până la urmă, pe lângă dezastrul global „Corona” ne oferă cumva indirect un dar: cel al timpului, al cititului, să-ți petreci timpul cu familia, să te joci cu copiii, să ne descoperim valorile, dorințele și să ne reorganizăm prioritățile. Acum avem timp să-i sunăm pe ai noștri, să citim tot ce ne-am propus și nu am reușit pentru că eram „ocupați”. După toate acestea, vom învăța să iubim mai mult? Să fim mai atenți la cei de lângă noi? Să fim mai responsabili?!

Vă sfătuiesc să reflectați asupra a ceea ce se întâmplă, rugati-vă des și mult, fiți responsabili, ascultați autoritățile, iubiți și petreceți-vă timpul într-un mod sănătos. Gândiți-vă la momentul în care această „poveste” va fi transpusă în istoria României, la momentul în care ne vom putea îmbrățișa, să alergăm haotici pe străzile Sighetului. Dar pentru moment: STAȚI ACASĂ! Să stăm la distanță azi, pentru a ne putea îmbrățișa mâine.

Sighet, mi-e dor de tine, chiar și așa cu „gropițele” tale.

P.S. Un lucru absolut minunat la acești oameni: în fiecare zi, magazinele sunt deschise între orele 9-12 doar pentru vârstnici. Nu e frumos? Egalitate, fraternitate și solidaritate!

Monica BUD
(corespondență din Irlanda
20.03.2020)

Cu totii știm și simțim că primăvara este momentul când toată natura reînvie, vietățile își reîncep activitatea, reîncepe forfota la suprafața pământului, simțurile sunt activate, are loc explozia de culoare prin florile care înfloresc! Femeia din noi, plină de veselie, bună-dispoziție, se trezește și ea la viață odată cu acest anotimp! Fiecare femeie are nevoie să își reactiveze feminitatea, natura ei delicată și să fie recunoscută ca femeie!

Se spune că femeia e slabă, cum poate să fie slabă dacă poate să fie mamă? Mi-aș dori ca toți să fie de acord cu mine când declar că EA înseamnă viața. De ce? Pentru că este cea care aduce viața și datorită ei, existăm. O femeie renunță la ea, la nevoi și tot ce-i face bine pentru a fi atentă la nevoile celorlalți, îți arată ce e altruismul, dăruirea și devotamentul, are suficient curaj încât să intre în lupta cu viața și oamenii.

„Dacă educi un bărbat, educi un individ, dacă educi o femeie, educi o întreagă generație,” port în gând aceste cuvinte încă de pe vremea când eram studentă la Facultatea de Pedagogie, când l-am auzit pe mentorul meu de licență spunând aceste cuvinte. Pentru mine nu au prezentat ca fiind neapărat un context din punct de vedere pedagogic ci, mai presus de-atât, faptul că femeia este rezultatul tuturor lucrurilor posibile și imposibile.

Eu sunt femeie!
O spun cu atâta curaj, demnitate și, mai presus de toate, putere… așa mă văd pe mine: puternică. Fiecare are povestea lui, chiar dacă eu nu mă pot lăuda cu a mea, pot sa confirm cu tărie că viața mi-a dăruit tot ce aveam și nu aveam nevoie, și că indiferent cât de grea mi-a fost crucea, am ales să mai fac un pas. Recunosc, de multe ori am fost neputincioasă, simțindu-mă singură, fără repere, dar ceea ce m-a făcut să mă ridic de fiecare dată a fost ambiția. Dacă am învățat ceva în această viață, este faptul că nu trebuie să cedezi, nu-mi doresc imposibilul, ci doar atât cât merit. Acesta este sfatul meu pentru voi: să luptați pentru ce-i al vostru!

Astăzi, când sărbătorim această zi specială dedicată nouă, aș dori să-ți reamintesc cât ești de frumoasă, chiar și atunci când ești tristă, nervoasă, în colanți sau demachiată. Ești frumoasă oricum, pentru că dai viață, te dăruiești în totalitate celor de lângă tine, iubești și nu te lași doborâtă. Felul tău de a fi, te face specială. Ai tot dreptul să te simți importantă, să fii în centrul atenției. Îngrijește-te, dar nu o face de dragul altora, fă-o pentru tine, iubește-te atât de mult, încât să nu renunți la demnitate. Orice s-ar întâmpla, continuă să urci, fiecare pas îți va părea mai greu, dar nu te opri. De sus, totul se vede superb, așa că așează-ți zâmbetul pe buze și ieși în lume! Te-ai născut pentru a fi fericită! Te-ai născut pentru a primi flori și iubire, te-ai născut pentru a auzi măcar din când în când câtă nevoie este de tine.

Pentru voi, bărbații:

De multe ori, femeia o să te pună la încercare, spunându-ți să pleci, când de fapt, tot ce-și dorește e să-i fi aproape, îți va spune să o lași singură, când ea dorește să o ții în brațe. Si-atunci, să nu cumva să faci ce spune ea. Întotdeauna să-i vindeci rănile cu răbdare, iubire și mai ales respect, să-i iubești slăbiciunile, defectele și calitățile: asta înseamnă dragostea. Amintește-i cât este de frumoasă, spune-i că ai nevoie de optimismul și simplitatea ei. Iubește-o în fiecare zi! E tot ce are nevoie.

La mulți vouă, nouă, tuturor doamnelor și domnișoarelor. Să aveți o primăvară frumoasă!!!

Monica BUD

Cu sigurantă ți s-a întâmplat să te oprești brusc din ceea ce faci, să abandonezi totul, mintea sa-ți fie inundată de zeci de întrebări, să începi să te compari cu cei din jurul tău, să fii nemulțumit de ceea ce ești, însă mă simt nevoită să-ți spun ceva, omule: fiecare dintre noi e unic și irepetabil, nu există decât un singur „tu”. Ești o expresie prețioasă irepetabilă a lui Dumnezeu.

Viața nu este roz, dar nici neagră, uneori o definim ca fiind o luptă, și, în fond, așa și cred că este. Fiecare zi e o luptă. E o luptă să iei decizii corecte, e o luptă să fii bun, e o luptă să-ți aranjezi cumva viitorul pentru că tu ești singurul responsabil pentru ceea ce ți se întâmplă, iar ca să ajungi unde îți dorești, va trebui să tragi cu dinții, să faci sacrificii, si să ști tu, omule, că nimic nu vine gratis. Îți va lua ceva timp să înțelegi că lumea nu se oprește în loc pentru problemele tale, că unii oameni apar în viața ta, nu ca o binecuvântare, ci mai mult pentru a-ți da o lecție. Nu uita că ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma într-o zi, dar tu să nu te oprești, construiește oricum. Dumnezeu nu a promis zile fără durere, dar a promis putere pentru zi, și lumină pentru drum. Nu știi niciodată cât de puternic ești, pănă nu te uiți în spate, la tot ce ai depăsit și realizat.

Misiunea ta e să fii bun, s-ar putea ca oamenii să-ți urmeze exemplul, fii „lumină” acolo unde ești. Așa cum o candelă luminează în întuneric, tot așa să luminezi tu între oameni, trăiește printre alții, ca și cum ar fi frații tăi. Micile tale fapte de bunătate pot schimba viața cuiva, fii bun, pentru că fiecare om pe care îl vei întâlni, duce deja o bătălie grea. Iubește și iartă, căci Dumnezeu face același lucru cu tine, multumește-i Lui și pentru ce ți-a dat și pentru ce nu ți-a dat, căci știe el mai bine de ce, și crede că imposibilul chiar e adeseori posibil. Poate că binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine, nu contează, continuă să faci binele, dăruiește zâmbetul tău, timpul tinde spre înălțimi, bucurându-te de ceea ce faci și ești acum, luptă când alții spun că nu ai nimic pentru care să lupti, și, mai presus de orice, să iubești. Când iubim, toate celelalte vin de la sine, din dragoste să te dăruiești și fericit vei fi mereu. Crede-mă, ești un dar prețios pentru cei care te întâlnesc.

Și revin la întrebarea de mai sus: când viața ne pare lipsită de sens, de ce nu privim la Cer mai des? Acolo se află toate răspunsurile pe care le cauți, trebuie doar să crezi, și unit în rugăciune poți să reclădești speranța în lume. Iar când totul pare că se năruie, nu-ți pune multe semne de întrebare, doar ridică-te, roagă-te, crede, și iubește.

Fii un om bun!

Monica BUD

De 16 ani… „Speranța” – cel mai sensibil subiect despre care aș putea să vorbesc, pentru că, în esență, nu este doar un cuvânt… „Speranța” reprezintă o compoziție, un întreg, un stâlp al comunității din Sighet, și nu numai.

În 2003 avea să se întâmple ceva extraordinar la Sighet… un preot italian, Aliani Fillippo, din Ordinul Fraților Minori Capucini, a fost trimis în noua lui misiune… unde? La Sighet. Din dorința lui de a ajuta cât mai mulți tineri și de a crea un Oratoriu pentru aceștia, s-a născut ideea de formare a unui grup, al grupului „Speranța”. Un grup de tineri care a ales să-și petreacă timpul liber facând voluntariat în folosul comunității, și aici reamintesc activitățile la Casele de Tip Familial, organizarea taberelor de vară, organizarea Sărbătorii Voluntariatului, activități spirituale sau implicarea în orice fel de activitate socială.

În prezent, obiectivele noastre au ramas aceleași, continuăm să dăruim, să împărtășim cu iubire, credință și… speranță. A-i face fericiţi pe ceilalţi este o senzaţie care nu ne copleșește niciodată. Avem și activități recreative: excursii, în fiecare duminică ne întâlnim pentru a petrece timpul împreună, fie prin vizionarea unui film, fie prin sport sau orice altă activitate de recreere.

Pentru mine, „speranț”  a fost, este și va fi, cel mai bun „medicament” pe care îl cunosc! Tot ceea ce sunt, sunt datorită acestei alegeri, de a face parte din acest grup. Pare banal, nu? Dar, credeți-mă, a fost cea mai buna alegere! Speranța m-a ajutat să descopăr cine sunt, ce doresc și încotro ma îndrept. Prin ceea ce am trăit în această comunitate creată de Aliani Fillippo, mi-am descoperit vocația, am descoperit oameni minunați, am legat prietenii care nu se pot uita, am învățat că fără Dumnezeu nu suntem nimic, am învățat să iubesc, să râd, să râd din nou, să ascult, să spun „te rog” şi „mulţumesc”, să am opinii, să le respect pe ale celorlalţi, să fiu sinceră, să fiu prietenă. Să fiu eu însămi! Tot aici am întâlnit unica și marea iubire, care de un an de zile a ales să-mi fie aproape pentru tot restul vieții. Cine s-ar fi gândit că o alegere de acest fel îți poate schimba viața complet? Dar mie mi-a schimbat-o.

La mulți ani, „Speranța”! La mulți ani nouă!

Iar voi, cei care sunteți interesați să ne cunoașteți, vă invităm să ne treceți pragul și să vă alăturați „Speranței! Ne găsiți pe strada Al. Ivasiuc, nr, 19, „Oratoriul Sfântul Francisc” (lângă forțele de muncă).

Monica BUD