Când beculețe mii au strălucit,
Moșu’ Sighetean – în sfârșit! – a sosit…

10, 9, 8, 7, 6… 5.12.2021… de fapt, Moș Nicolae a ajuns greu prin mulțimea adunată (la ora fixată, 17:30) în piața centrală a Sighetului, care a trecut (Piața nu Moșu’) prin multe și „diverse” evenimente în toată istoria parcursă prin anii mai îndepărtați sau mai recenți.
De mult n-am mai văzut atâta mulțime la un loc, mulți copii, emoționați de mult – așteptata întâlnire cu Moșu’, părinți fericiți, curioși ocazionali și… multă lumină, wow, câtă lumină (pentru un nou început!)!
Am auzit colinde, voci feminine făcând lobby Moșului, povestindu-ne – laic – despre viața Sfântului Nicolae și căsuțe pline de produse, mai reci sau mai calde, mai neutre sau mai apetisante!
E bine că după atâta izolare și reticență Moșu’ a îndrăznit (având Certificatul Alb) să părăsească, temporar, Polul Nord (sau poate cel Sud?), să dea o fugă până-n Sighet, să se bucure împreună cu noi că valul „X” al pandemiei n-a ajuns și pe Insula noastră.
A fost frumos, lumea cu sau fără mască respira aerul Sărbătorilor, aerul iernii deposedată de… zăpadă. Deocamdată!

Poate, poate va ninge (cu daruri) și pe la noi
Și-om uita un pic de pandemii și de… nevoi!

Foto & text: Ion Mariș

Căutăm ajutoare ale lui Moș Nicolae la Sighet!

Anul acesta, Asociația SOS Bambini organizează colectă de șosete, pijamale, căciuli și mănuși în beneficiul copiilor și tinerilor din casele de tip familial din oraș.

Ne găsești în fiecare luni și joi între orele 16:30 si 18:00 la Centrul de Zi „Micul Prinț”. Donează și fă o bucurie!

Din suflet pentru suflete!

SoS Bambini Sighet

Chiar dacă pandemia a blocat marea majoritate a locuitorilor în case, Moș Nicolae, impulsionat de oameni cu suflet mare, și-a făcut datoria – atât cât s-a putut – la Sighet, a ajuns acolo unde era nevoie, unde nici măcar nu era așteptat, surpriza fiind cu atât mai mare pentru cei care l-au… „văzut”.

Un reprezentant marcant al Clubului Rotary Sighet, Vasile Godja, directorul societății Plimob SA, a hotărât să-și mențină generozitatea pe care o manifestă de mulți ani și, a decis să ofere 40 de tone de brichete unor familii nevoiașe, lipsite de resurse financiare, care nu-și pot asigura minimul necesar pentru încălzirea locuințelor proprii. Membrii Rotary Club Sighet, împreună cu alte ONG-uri cunoscute din oraș (Asociația Suntem Vocea Lor, Serviciul de Ajutor Maltez România, Rotaract Club Sighet) au hotărât să se implice în identificarea familiilor nevoiașe și au demarat distribuția celor 40 de tone de brichete acolo unde este urgentă nevoie, acolo unde sărăcia este cronică. Acțiunea din aceste zile, prin care este distribuită această cantitate importantă de brichete, va fi urmată – până în preajma Crăciunului – și de alte demersuri filantropice pe care rotarienii sigheteni (și în mod sigur și celelalte organizații neguvernamentale) le pregătesc.
Este o perioadă critică pentru toate comunitățile, pentru întreaga țară dar și pentru omenire, pandemia a lovit puternic și-a lăsat urme adânci mai ales în familiile care își duceau viața la nivel de subzistență. Cei care mai dispun de resurse, materiale și/sau spirituale, pot contribui prin gesturi – oricât de mici – la susținerea celor care au atins pragul de jos al suportabilității.

Din păcate, ar fi nevoie de un „Moș” Filantropic care să activeze multe luni – poate ani?! – de acum încolo, sărăcia se insinuează… pandemic, generozitatea oamenilor ar trebui să se manifeste mult mai „vizibil” și nu doar în această perioadă.

Ion MARIȘ
Rotary Club Sighet

Anul acesta am păstrat tradiția începută în urmă cu un an și am organizat o colectă de șosete și lenjerie intimă pentru copiii din case de tip familial.

Răspunsul sighetenilor a fost impresionant, o mulțime de persoane s-au alăturat cauzei și astfel am putut să dăruim cadouri și să facem fericiți aproximativ 45 de copii. Pe lângă șosete colorate copiii au primit dulciuri și fructe și s-au bucurat că nu au fost uitați!

Asociația Sos Bambini mulțumește tuturor prietenilor care au participat la acest proiect și urează tururor sărbători binecuvântate pline de har!

Camelia PESEK

Vineri, 7 decembrie 2018, Clubul Rotary Sighet Voievodal a adus bucurie pe chipurile a peste 140 de copii de la școlile din oraș.

Moș Nicolae, după ce a tot împărțit cadouri încă de prin seara zilei de 05 decembrie, a ajuns și la Casa Iurca de Călinești, gazda evenimentului alături de RC Sighet Voievodal, care le-a oferit copiilor o masă caldă și ceva foarte dulce, înainte ca aceștia să-l întâlnească pe Moșul și să-i spună cât de cuminți au fost.

Sponsorul evenimentului, LAGUNA SRL, s-a asigurat că acești copilași se distrează pe cinste alături de DJ Adi Tivadar, Simona Pașca și Familia 31, Let’s Dance și Mark Mesaros.

Încântați de inițiativa acestui eveniment caritabil, tinerii din programul internațional Youth Exchange (YEP), aflați în Sighet, alături de voluntarii Interact Sighet au dat o mână de ajutor la servirea mesei micuților.

Prezent la eveniment, președintele RC Sighet Voievodal, prof. Vasile Mih, ne-a precizat: ”Este vorba despre un eveniment anual pe care Clubul Rotary Sighetu Marmației Voievodal îl organizează pentru elevii din ciclul primar de la școlile din Sighet. Anul acesta, au fost prezenți aproximativ 140 de copii pentru care a venit Moșul. De asemenea, în organizarea evenimentului au fost implicați membrii Interact Sighetu Marmației care, împreună cu tinerii care au venit pentru un an în România, în cadrul programului YEP, au ajutat micuții la servirea mesei.

Anul acesta Clubul Rotary Sighet Voievodal își propune să sprijine educația. A sponsorizat, alături de alte organizații, Concursul de matematică și informatică Sigma, organizat de Colegiul Național ”Dragoș Vodă”. Anul viitor, la sfârșitul lunii februarie, începutul lunii martie, va organiza un Bal caritabil având drept scop strângerea de fonduri pentru inițierea unui club de robotică la CNDV.”

Mirela COSTINAR
clasa a XII-a F
C. N. ”Dragoș Vodă”

Kiwanis Maramureș a încercat şi anul acesta să-l ajute pe Moş Nicolae să ajungă, puţin mai devreme, la copiii din Uloha, un cătun din Poienile de sub Munte.

Şi credeţi-ne, copiii aceştia merită cu prisosinţă să primească daruri!  Dacă ne uităm la condiţiile pe care le au (drumuri de acces, asistenţă medicală, săli de clasă etc) se pare că Statul îi ignoră total şi deliberat. Din fericire, există câteva cadre didactice dedicate meseriei de dascăl şi părinţi care se zbat să le ofere o şansă în viaţă.

Întâlnirea cu copilaşii din Uloha a fost plină de emoţii. Sperăm că le-am adus puţină bucurie. Nişte copii minunaţi! (Kiwanis Maramureș)

De când mă ştiu, Moş Nicolae, la fel ca Moş Crăciun, a reprezentat una dintre cele mai mari bucurii ale copilăriei.

De fiecare dată când discutăm de Moş Nicolae ne gândim la ghetuţe perfect lustruite puse în geam şi aşteptarea ca Moşul cel bun să ne copleșească cu darurile pe care ni le dorim. De când eram… (mai) micuţă, Moşul s-a “asigurat” să îmi ofere ce mi-am dorit. Dar, anul acesta, pentru că sunt… (mai) mare, am dorit să aflu cum așteptau și pregăteau părinţii mei sosirea Moşului.

Aşa că, am pregătit trei ceşti cu ceai şi m-am aşezat alături de părinţii mei întrebându-i:
– Dragii mei, având în vedere că se apropie venirea Moşului, aş vrea să ştiu, pe vremea voastră, ce însemna Moş Nicolae?
Tata, uitându-se la mine cu o privire adâncă, strălucitoare, ca şi cum i-aş fi răsfoit calendarul vieţii, îmi răspunde:
– Fetiţa mea, pe când eram eu mic, îl aşteptam pe Moş – sunt sigur! – cu mult mai multă înfrigurare. Eram cel mai cuminte şi ştiam că Moşul mă va răsplăti. Dar, Anca dragă, pe vremea noastră, nu ne bucuram decât de un pacheţel de bomboane din partea Moşului, dar cât era de bun!
Uimită, îl întreb:
– Cum adică un pacheţel de bomboane? Adică acum Moşul aduce smartphone-uri de ultimă generaţie, laptop-uri şi o mulţime de dulciuri, iar voi primeaţi doar bomboaneee?
– Ei bine scumpo, spuse mama cu o voce caldă, noi eram extrem de bucuroşi dacă primeam acele bomboane, iar dacă nu eram cuminţi ştiam că vom primi o…. vărguţă.
– Nu îmi vine să cred cât de mult a evoluat lumea!
– Pe vremea noastră, Moş Nicolae sau sărbătorile în general, nu erau despre lucruri materiale. Ne bucuram de orice pentru că nu acesta era lucrul esenţial de sărbători.
– Ce vrea să însemne asta, tati?
– Uite. Îţi voi spune o poveste de acum 50 de ani, pe cand eram doar un copil. Aveam vreo 9 ani, când Moş Nicolae nu ne-a mai adus bomboane ci un pachet mare pentru 4 fraţi. Când l-am deschis, am găsit doua felii de pâine cu untură. Când am văzut am zis că eu nu accept aşa ceva de la Moşu’. În schimb, fratele meu, a luat cele două felii şi ce să vezi? Pe una dintre felii era lipită o bancnotă de 25 de lei, ceea ce însemna banii pentru o zi de muncă. Am fost atât de dezamăgit că nu m-am putut mulţumi cu ce mi-a adus Moşul, încât am învăţat să apreciez orice lucru mărunt pentru că uneori poate ascunde lucruri măreţe.
– Vezi tati! Trebuia să iei şi tu din pâine şi aşa poate împărţeaţi suma.
– Aşa este! Dar eu, eram prea ocupat să mă gândesc de ce nu am primit bomboane ceea ce m-a transformat dintr-un copil cuminte, în unul cu pretenţii.
– Acum înţeleg despre ce este Moş Nicolae.
– Despre ce? mă întreabă mama curioasă să vadă dacă am înţeles ceva.
– Am înţeles că sărbătorile nu înseamnă doar cadourile materiale. Trebuie să fii mulţumit cu ceea ce ai primit, trebuie să te bucuri că eşti cu familia ta și să te gândeşti că unora nici măcar familia nu le-o aduce Moşul! Pentru simplul fapt că ești împreună cu ai tăi, cânţi colinde, te bucuri de sănătate şi simţi spiritul sărbătorilor, poți spune: Mulţumesc Doamne sau Moşule pentru cadoul frumos pe care mi l-ai oferit, cel mai de preţ cadou pe care îl poţi primi cu ocaza sărbătorilor! Și să sperăm ca în viitor, Moşul să nu vină cu limuzina pe la geamurile copiilor ca să le aducă maşini 4×4 sau cine ştie ce ciudățenii, să rămână Moșul tradițional care, călătorind cu sania lui trasă de reni, aduce în primul rând veselie și bună-dispoziție.

Am terminat ceaiul și, discret, mă voi duce să-mi verific ghetuțele. Sigur vine Moșul și-n acest an!

Anca CORNEȘTEAN
Liceul Pedagogic “ Regele Ferdinand”
Clasa a IX-a A

N-am crezut că voi mai avea ceva de adăugat celor scrise pe parcursul peregrinărilor mele în America dar, niciodată să nu spui niciodată! Subiectul de acum chiar că merită dezbătut deoarece aşa ceva nu ţi se întîmplă des, ba chiar americani cu vechime aici în Dallas susţin că asemenea fenomene, rar le-a fost dat să vadă.

Eu, încă de la început mi-am făcut nişte idei pentru a mă orienta în noul mediu, şi anume: America am comparat-o cu o maşinărie infernală care zumzăie zi şi noapte şi scoate un zgomot de fond cu care te obişnuieşti de la o vreme şi care ziceam că, dacă s-ar opri, ar însemna că a murit America (trebuie să te gîndeşti bine cînd spui ceva că s-ar putea să se întîmple).

Exact de Moş Nicolae, noaptea pe la vreo 3, m-a trezit o linişte „asurzitoare”. Întuneric beznă peste tot, curentul căzut, frig în casă, dar mai ales o linişte de mormînt ce te băga în sperieţi. Mi-am dat seama că ceva rău s-a întîmplat. Mai ales că în urmă cu o seară începuse să plouă cu gheaţă. Aveai impresia că stoluri de fluturi îngheţaţi se lovesc de geamuri. Am aşteptat dimineaţa şi ce am văzut pe geam, m-a cutremurat. Numai în filme documentare din era glaciară am mai văzut asemenea imagini. Totul era înlemnit în gheaţă: copaci, autostrăzi pustii, maşini abandonate, nu se vedea ţipenie de om… ce mai, apocalipsă!

Cum aici totul funcţionează pe curent, îţi dai seama cam ce puteai face. Am stat sub plapumă (mai puţin Dani care a plecat cu o oră mai devreme ca de obicei şi are noroc că pe drum nu are de trecut pe autostradă suspendată). Toţi cei care îşi aveau locul de muncă şi trebuiau să treacă peste poduri, nu s-au prezentat la serviciu. S-au închis şcoli, staţii de benzină, magazine, din lipsă de curent. Sute de mii de case de pe cuprinsul Texasului au rămas în beznă.

Eu tot timpul mă legam de „cutiile de carton” care aici se numesc locuinţe dar care pînă acum n-au pus nicio problemă. Vara le răcesc cu aerul, iarna care nu prea era, le încălzesc tot cu aerul. De cum lipeşte aerul, eşti descoperit. La subţirimea pereţilor, dîrdîitul e invers proporţional. De mîncare caldă, nici vorbă. Am mîncat hrană rece, am aprins lumînări, ne-am tras glugile pe cap şi am stat încremeniţi 48 de ore. Cînd a venit curentul, l-am luat ca pe o minune fără de care aici nu poţi exista.

Mulţi dintre vecinii lui Dani, mai în vărstă, au pornit maşinile în parcări si au stat în ele cît au rezistat. A fost un coşmar trăit în cea mai dezvoltată naţiune de pe pămînt, dar care în faţa puterii lui Dumnezeu a fost îngenunchiată! De-abia atunci ai putut spune că s-au şters toate inegalităţile dintre cei bogaţi şi cei săraci. Dîrdîitul este pretutindeni la fel. Încă la cei bogaţi e mai de soi, noi ăştialalţi avem antrenament de acasă. Poţi să ai vila lui Peşte, aragazele cu toate inducţiile posibile, că în aceste condiţii doar un şpor cu ţădea scoasă direct pe geam te mai poate salva. Au inventat ei aparaturi de ultimă generaţie dar n-au inventat (încă) un banal şpori care îţi dă şi căldură şi mîncare. Numai atunci cînd primeşti cîte un bobîrnac de Sus îţi dai seama cît de vulnerabil este omul.

Este aici în vecinătate o clădire înaltă, iar în vîrful ei este arborat drapelul american. Pentru mine, era ca o giruetă care se rotea după cum bătea vîntul, mai ales în zilele toride mă uitam cu disperare să îl văd fluturînd. Era semnalul că am aer şi pot să deschid geamul să aerisesc. Atîta l-a fîlfîit ploaia cu gheaţă, că l-a făcut ferfeniţă. Emblema americană este vulturul, dar pot să spun că cel puţin drapelul arăta acum ca o cioară jumulită cu trei pene în coadă, ce fîlfîia jalnic în aer. Încă nu s-a încălzit afară să poată să-l schimbe. E ca şi o căpriţă de Crăciun cînd se satură pruncii de ea şi o aruncă în fundul şanţului. Am zis: sărmane drapel, ai fost înfrînt nu pe un cîmp de luptă ci învins de Măria Sa, Iarna.

Se pare că mult trîmbiţata încălzire globală se resimte şi aici. Sau poate pentru că am venit eu? Loţi zice că de vreo 3 – 4 ani încoace tot aşa fenomene rare se întîmplă. Fac şi eu ce pot, dacă nu pot duce multe de pe aici, măcar le aduc cîte ceva. Alina a prins o gripă big, sănătoasă nu glumă, o ţine de vreo lună, poate şi asta o va lămuri că nu oricine poate rezista provocărilor Americii.

Nu mai am multe de completat dar am vrut neaparat să vă împărtăşesc şi vouă din experienţa mea din „apocalipsă”.

Ileana Pisuc

Sărbătoarea religioasă „Sfântul Nicolae” , în folclor denumită „Moş Nicolae”, este o zi în care fiecare copil ar trebui să se simtă fericit, împlinit şi înconjurat de afecţiune. Din păcate însă, nu toţi copiii din lume se bucură de această zi, căci adesea nu au pe cineva care să le aducă o bucurie sau să le dăruiască măcar o mică atenţie.

Am avut în primul rând în vedere copiii instituţionalizaţi, aflaţi în casele de tip familial ale fundaţiei Hope and Homes for Children România. De aceea, scopul nostru a fost de a-i conştientiza pe elevii unităţilor noastre şcolare de faptul că ei, deşi poate provin din familii cu o stare materială nu tocmai bună, au mult mai mult decât alţii şi, din puţinul lor, pot să dăruiască pentru a aduce o bucurie unui alt copil. Conştientizarea elevilor din şcolile implicate despre problemele altor tineri sau copii de vârsta lor, educarea în spiritul muncii pentru comunitate şi dezvoltarea plăcerii de a dărui, de a fi generoşi au fost obiectivele principale ale proiectului.

În perioada 15 noiembrie-15 decembrie 2016 s-a organizat în fiecare şcoală împlicată în acest proiect colectarea de fructe, dulciuri şi jucării care să fie donate copiilor. Suntem foarte fericiţi, deoarece la această a IV-a ediţie participarea a fost foarte numeroasă, fiind implicate 27 de şcoli şi licee din Maramureşul istoric, Sighetu Marmaţiei şi Baia Mare. Cantitatea de fructe, dulciuri şi jucării care s-a colectat a fost impresionantă, astfel că sub bradul de Crăciun vor exista dulciuri, fructe, cadouri pentru copiii din casele de tip familial, centru primire regim de urgență și centru maternal din Sighet.

Multumim tuturor celor care şi-au asumat rolul de Moş Nicolae în cadrul acestui proiect, cadre didactice pline de dăruire şi elevi generoşi şi buni, fără contributia lor n-am fi reuşit să aducem un zâmbet pe buzele copiilor mai puţin norocoşi.

Director prof. Piţura Casian, prof. Emilia Codrea şi prof. Cristina Roatiş de la Liceul Pedagogic “Taras Şevcenko” Sighetu Marmaţiei, iniţiatorii Proiectului educaţional judeţean de caritate/voluntariat „Moş Nicolae vine la toţi copiii!”