Mozaic (autor, Marin Slujeru)

„Vinee!”
– Alo! Aș dori două pizza, vă rog!
– Desigur, de îndată. Cum vă numiți? Pe ce stradă?
– …
– Nu vă supărați, ce stradă ați zis? Kolălniceanu sau Kogălniceanu? …Aha, cu „gî”! Am înțeles, am notat, vă trimitem.

Meniul zilei
„Sută de Angeli și Cocă Coala!”

Alertă
„…Ori să fie omorâtu-o?!”

Compliment
La frizerie, un domn își așteaptă consoarta venită pentru un tuns scurt. Frizerul îi tunde părul creț, schimbă rețete cu ea. La urmă, soțul se ridică să plătească tunsoarea cucoanei. Văzând-o în treacăt, se luminează: „Ki tudja, mennyit kell fizetnem… Mit fiatalítottál!” Îi dăm cu toții dreptate. Ea, bineînțeles, roșește.

Edu.ro…
Niște pici de la ciclul primar strigă după colege: „Ce mai faceți, cochetelor?” Sunt bulgăriți dur. Așa că strigă după niște liceene: „Te fac un Bemve?”. Indiferență…
Tare mă rog să ningă mai mult. Săniuș, ghețuș, bulgăreală generală. Să intre toți îngerașii la loc, în prunci. Că-s plini de drăcușori puișorii…

Așteptând la doctori
* „…Doamne-feri, că ș-asară ce accident o fost la noi…, i-o luat capu’ de la loc la un băiet… Ba, la amândoi le-o sărit capu…, Ba, numa’ la unu…,în ocol numa’ crieri o fo’ pă jos… Dacă vrei, îți arăt poza.”
* „Eu pun sare în păsătic… Ba eu îl mai fierb o dată.”
* „Ioai de mine, îi tr’i juma’te, până la 8 nu scap eu…Îi greu de stat p-aicea…”
* „Alo, tu! Amu-am intrat în Poli!”

Obscure
* Noiembrie de Noiembrie. După ploaie. La case picuri presto, sincopat. Un bătrân aleargă lent prin parc. Râul umflat.
* Au dispărut cafenelele mici de altădată. Cu tabureți și mescioare incomode, în culoarea lemnului – foială, fum, taifas avântat. Un spațiu plin, animat, umplând golul din oricine.
* O liceană vine de la școală spre casă cercetând trotuarul, cu pași lenți, împovărați.

Marin SLUJERU




Mozaic (autor, Marin Slujeru)

Trihuri-huratu…
Prietenul meu maghiar G. era amator de bere. Mergeam cu el, uneori, la o cârciumioară pustie mai mereu, pe o stradă îndepărtată. Era amenajată într-o odaie din casa barmanului. Era liniște și râul aproape.
Într-o seară, am plecat mai devreme și l-am lăsat acolo – picase în muțenie, nu mai povestea, nu mai recita… A doua zi, însă, era în mare formă, bucuros nevoie mare, aproape victorios.
Îmi povesti că în noapte apărură în cârciumă vreo zece ciobani cu ciobănițele lor. Erau din Sibiime, beau bere cu lada. G intră în dialog cu ei, fiind în elementul lui.
La un moment dat, cum ciobanii murmurau doine pline de dor, de la stână, li s-a năzărit că nevestele lor trag cu ochiul la amicul meu – ceea ce era cam adevărat, mă asigură el. Păstorii deveniră amenințători.
La care G le-o luă înainte și, afon cum era, începu să intoneze niște cânticele păstorești, pline de alean, din stepa maghiară.
Efect: ciobanii mai comandară o ladă de bere, îl invitară la masa lor și legară mare prieteșug. Așa unește muzica – pásztorzene….

Realizări
Cu același amic G ședeam la o terasă lângă cimitir, privind oamenii. Nu mă săturam, eram aproape de strada copilăriei. Deodată ateriză la masa noastră un coleg din „Generală”, uvrier, cu o cincizeacă în mână. Mi-l aminteam vag. În ultima vreme cam bea.
L-am întrebat de ce bea. El își enumeră realizările: intrase la pensie „cu categorie”, avea soție, copii, apartament – nu are nici o grijă. G nu se arătă impresionat – eu nici atât.
Atunci, fostul coleg își smulse proteza – ce-i drept, frumoasă -, și, triumfător, ne-o prezentă pe masă: „Da’ voi, așa ceva aveți?”
După acest „q.e.d.”, se îmbarcă pe bicicleta-i mult mai înaltă ca el și, la câțiva metri, după câteva zig-zag-uri, se prăbuși.

Dăscălire
În gară la Valea Vișeului. Se fac manevrele bine-cunoscute. Un bade vine dinspre birt. Două tinere călătoare aleargă: „Da’ unde me’re trenu’ aiesta??” – întreabă ele aghezmuitul.
Moșul: „Auzi! Pe fiștecare tren este o tablă. Cite’ și nu mai treabă să întrebi pă nime’!”

Marin Slujeru




Mozaic (autor, Marin Slujeru)

Culoar de policlinică / sală de așteptare
***
– Știi c-o murit…?
– O murit?!…
– Dedeodată numa’ n-o mâncat… Apoi, iară o mâncat…
– Așe-i când vine! Te mai mână câteva zile, apoi… Condoleanțe îți doresc!
***
Nevastă căutându-și un loc: „Colo o femeie doarme, ‘colo un om mănâncă un covrig… ‘In lângă tine, diece, să nu adorn’i!”
***
Pensionari la reîntregirea lunară a stocului de „compensate”: „La noi și pensia-i bolnavă.”…
***
După ore de așteptare și povești (otavă, nepoate, nepoți, lumea de ieri și de azi…), două sătence în vârstă se îmbie la intrarea în cabinet: „Tare tu, tare eu, de-amu…”

Numai la Sighet
Un senior spilcuit tocmai a ajuns cu bicicleta la pod. Îi sună telefonul: „Jövök, jövök!” Și adaugă tandru, malițios: „Miért? Meg csináltál a töltött káposztatt / paprikát?”

Ritmuri
Astăzi, după ani, câinele din drum, de la ultima casă, nu mă mai petrece în parc. Numa’ șede și se uită. A îmbătrânit de tot mai repede ca mine.

Nostalgii
…Savarine sau savariane?… O să plouă sau o să ploaie?… Tai sau tau?… Minte sau mințește?…Primadomă ori primadonă?… Vehicol sau vehicul?… Șede sau șade? … Rencuperează sau rencumperează? … Traversează sau tranversează?

Turiști pe dig
O fetiță înăltuță cu tatăl ei trec prin spatele stadionului: „Uite, tati! De-aici se poate vedea meciul! Făr’ sî plătești?! (În spatele lor mezinul, cu o nuia, vine abia și el.)

Plimbăreții

* Pe dig.  „Trăiți domn profesor! Nu vă supărați, câți ani aveți? …Ooo! Până la 80 de ani am fost buiac. Am nouăzăci! …Să ajungeți și dumneavoastră!” Apoi, cercetându-mă: „Da’ nu cred…”
* În parc. De pe o altă alee, același senior se oprește și mă salută: „Să trăiți o sută cincizăci de ani, domn profesor! …Da-i muult…”

Obscure
În vântul toamnei. Doamnă măturând curtea iar și iar. * Corzo, vechiul burg. Aceleași perechi vorbind un pic mai tare. * Parc, dimineața. Bănci picior peste picior, cât vezi cu ochii. *Un bătrân, abia, spre casă: o cârje, o sacoșă, 3 tătăișe. * Amiază, toamna. Geam deschis la o casă. Arome de vis.

MM. Locuri dintr-un sătuc
”…În Poduri, în Săcături, în Săcăriș, pe Grui, în Prelucă, pe Rupturi, în Cotropișt’ i, în Mociră, la Mociriță, pe Șăs, pe Valea Deii, la Încârligătură, pe Colnice, La Cruce, pe Valea Morii, pe Mohâlea, pe T’inoasa, în Poiană, pe Valea Gardului, în Leasa… Sâmt tăt felu de numuri. Da’ nu știu de ce le zice așa… Ce copilărie? Tăt la sapă și la fân am fost. Nu mi-o explicat nimeni nimic.” (M. T., 70 de ani, așezată în Sighet)

Marin SLUJERU




Mozaic (Marin Slujeru)

În dulce grai…
* Achiziții… „La câte-mi treabă – apă, corent…-, mai bine arunc laptele pă părău!”
* Maternitate. „Alo! …Laasă! Cât de măreață-i si!… Ce ț’a si de-i ave’ două prințiesă?! …Da, da, îi drept. Da’ și tu…!”

Porecle dintr-un sătuc
„De-a lui Usturoi – umblau ca și cum ar fi avut usturoi în…, noa!, De-a Cârțului – avea o casă care scârțâia toată, Ștefan de sub hat – dormea răsturnat sub hatul de pe mejdă, în pauze, la coasă, să nu-l ploaie, De-a Cocăiesei – o bucătăreasă vestită, făcea tot ce-i din aluat, cocă, De-a Socăciței – bucătăreasă la nunți și înmormântări, De-a Oveșoaiei – o nevastă care-și făcuse casa mai în dâmb, în locul numit „La Ovese”, De-a lui Frunzilă / Pușcai – un fost haiduc venit în sat din Budești, De-a lui Pit’icu – un om care mergea pe drum ca trenul, nu-l oprea fără câte-o groapă, De-a lui Bulbuc – așa, mai galbeni la față, Ionu Căluțului – un cărăuș la pădure, mereu cu caii, Ioana Domniței – o nevastă care se ținea doamnă, cam leneșă, nu-i plăcea lucrul, De-a Trifuțului – cel mai zgîrcit și sucit om din sat….” ( Sursă: M.T., 70 ani )

La supermarket
*
Trece o frumoasă.
„…Am început să umblu și eu …, e vremea!” – zice un tânăr.
„Umblă, umblă…, un rău necesar!” – îl încurajează un senior.
*
– Bună ziua! – zic intrând în magazin.
– Bună! – împunge nenea de pază.
*
La intrarea în magazin, o blondină cu ochi albaștri este întâmpinată de un nene săritor: „Ce dorințe aveți astăzi?” Apoi, o orientează la raft.
*
Casierița încasează un client. „An Nou fericit!” – zice el. „Paște fericit!” – ripostează ea. „Ba io nu pasc….” – protestează omul râzând, învins.

Numai la Sighet
* Strada „Gheorghe Lazăr”. Unui domn i se comunică la mobil: „Mi és itt vagyunk…, a Pionér háznál.”
* Bătrânul oprește bicicleta și își sună nevasta; „Halló! Engedd bent Csilla’. Azt mondta el nyomt a csengőt, de nem…”
* Mă plimb pe o stradă cu grădini și livezi. Niște gospodari la coasă mă văd: „Nezd meg azt a… Soha nem volt ennyi időm!”
* Tot pe strada „Mihai Eminescu”, o doamnă strigă după niște copii: „Не тікайте, діти!” Apare apoi un pâlc vesel nevoie mare, fiecare cu o minge diferit colorată. Toți blonzi. Ele și cu ochi albaștri…
* Grădina Morii, un bunic cu nepoțelul: „Láttad? El repült a fekete rigo!”
* Exchange office. Româncă de dincolo…: „…Am fost anul trecut la mare… La T’ipru… Când am ieșit la teritoriu, ce mândrețe am văzut! …Da’ mai încolo, niște case băgate în pământ, ca la ruși…”

Revedere (85)…
– „Nem igaz! Nem igaaz!”- se aruncă o nevastă (toată înflorată) în brațele alteia. ”Nu pot să cred că ne-am întâlnit, aszonöm!”- continuă ea.
– Ce bine arăți, tuu! Olyan jól nézel ki!
– „Biztos yo! Nyolcvanöt kiló!…”

LA PONICLENICĂ
*
Doi pacienți seniori caută în memorie un fost maistru din secția la care tocmai descoperiseră că au lucrat, ca muncitori, amândoi cândva. „…Cum oare s-o scris?” – întreabă femeia, căutând să lege figura și statura și căutătura din amintire cu un nume.
*
Atâta așteptăm până ne intră chipul în pereți – o frescă pe care vor descoperi-o cândva, sub straturile de var.
*
Dintr-un fotoliu, un pacient îi observă pe ceilalți, agățați claie peste grămadă de ușa cabinetului: „Stau ca la Rai! Să deșt’idă și ce’e Poartă!”

*
Obscure
Înalt de Iunie. Îmi pare că voi să zăpăcesc peisajul cu înt’ipuirile mele, sper să nu reușesc. * Duminică spre amiază. Clopote dinspre oraș (nici unul electronic, slavă Domnului!), până la râul îndepărtat; la cicorile în albastrul lor imposibil. * Fluturi deloc, nici măcar cu aripile pe lângă trup, în poze. Nici un zbor. * Fără înghețată În parc, un copil singur umple cu supărarea lui banca.

Marin SLUJERU




Mozaic (Marin Slujeru)

Noi milițieni
Tânăra colegă de limba română naveta din satul natal la școala noastră cu mașina personală. Într-o zi, intră val-vârtej în sala profesorală râzând nervos:
– M-a amendat lângă casă. Unu’ de la noi! Pentru depășire de viteză. Dar a meritat. Uita-ți-vă ce a scris în procesul-verbal: „Nu are obiecți”. Ultimul cuvânt era încercuit.

Biciclistul
– Zile bune și frumoase, domn profesor! – mă depășește octogenarul cu bicicleta lui.
– Și dumnea… Cu dumneavoastră dimpreună! – strig după el.

Copacii tineri…
Demonstrație cu custura, în luna lui Mai: „Vezi? Deci, plânge copacul dacă-ncepi să-l tai!”

La „Bingo”
– Două bilete de 7, vă rog!
– Ce numere?
– Aleatoare. Care vreți dumneavoastră….

Edu.ro
Din învățăturile unui cadru cu experiență, emerit, către un confrate mai tânăr: „Dacă vrei copilul ca să vină cu plăcere la școală…”

Sărbătoare. Scurtă ochire pe corzo
„Mochete, carpete, coverturi…” * Un manechin-copil cu un papion roz (rozosin) la costumaș. * Într-o vitrină: „Nu vindem tichete de parcare!” * Pe o poartă: „Nu parcați în fata porții!” * Sau: „Atenție! Nu mușcați câinele!” * Într-o altă vitrină, căni „pentru cel mai bun soț” / „cea mai bună soție”. * O firmă: „Delisa”…
Toate perfect normale în orașul cu statuia Cuiului hlizit la loc de cinste.

MM
* La noi, în Mai-Iunie, avem cirieșă. Abia apoi vin cireșele.
* Moralizare: „!Tu ți le ca’ți. Cu lumn’ ina!”
* La „Meniul zilei”. Un moșuc bea tot sucul comandat. Apoi, când ospătărița i-aduce supa, o privește în ochi vinovat: „L-am sufulcat!’’

La doctori
O nevastă de pe Vișeu povestește cum crește copilul din flori al unei nepoate, de când acesta avea 4 ani. Acuma băiatul este într-a VI-a și i-a luat haine și adidași „din ceia noi”, pe bani mulți, că-i frumos și foarte deștept. A luat 10 la test. Acolo s-au dus alți bani, „că știi-știi, da’ treb’e să dai, „altfel scărțăie treaba”.
Tot ea: „Aștept de la 10 și acuma-i unu și n-o venit domnu… Da, am știut că-i de la unu, da o zis socru să fiu prima, că avem făn…”

La Poștă
Coadă la pensia de sărăcie:
– Tăt am zâs să mă duc în audiență…
– S-o schimbat primaru’ de atunci…
– Cum? Nu mai îi S.?! De când?
– De v’o doi ani!
– Uă de mine!

La piață
Ticsit de cireșe, căpșuni, ceapă verde, lapte, urdă, flori… Lume plin.
– Ce vă dau, unt’eșuc?
– Niște ridichi, domnucă…
– Le rump frunzele?…
– Haidați, oameni buni, că vine fortuna!

În dulcele grai...
„Am pus flori în spatele blocului… Dacă le săpăm, crește, mamă!…”

Marin SLUJERU




Mozaic (Marin Slujeru)

Pe drum mergând
– …Da’ ce strâmbe bagăă!
– …Și cum și eu sunt alpha, îți dai seama că nu suntem prietene. Înțelegi?
– And she plays innocent!
– …Mie-mi spui?

Cioata
Plouă de rupe. Asta ca să nu uităm că-i Aprilie cel Țicnit. De-atâta ploaie, și cioata toată a înverzit.

Pe dreptuc…
Un tip mai în vârstă, veșnic în ușa localului unde prânzesc, mă întreabă la ieșire de ce port baston. Îi explic ceva în termeni aprox. medicali. El se uită la mine, râde și îmi face semn că nu:
– Dreptucurile!…
Apoi își cere scuze.
– Nu face nimic! – îi zic bucuros că învățasem un nou termen anatomic moroșenesc.
Abia mai târziu, pe drum mergând, îmi dau seama că omul era cu morala…

La Cassă
– 37 lei…, mulțumesc, o zi frumoasă să aveți!
– Ooo, acuma…
– Ce să facem? Toți ajungem într-o zi…
– …toate-s minunate. Că-i luna lui Mai!

Sentiment
La shopping. Văzând cum cresc preț zilnic, te simți tot mai ieftin.

La Grădina Morii
Niște adolescenti cu fulare albe cu dungi negre (tallit), cer foc unui nene cu bițoaclă. Și învățăceii Yeshiva, de la Academia Talmudică, chiulesc de la cursuri („ședințe”) la Rai, la o țigară pe ascuns. Nu numai liceenii noștri…

Cumințenie
Moșucu ia loc pe scaun la frizer:
– Hogy legyen?
– Kopasz.
– Nem maradt semmi?
– Kopasz.
În câteva minute tunsoarea-i gata. De la scaunul alăturat, frizerul mai vârstnic se adresează clientului:
– Legyél jó fiú!
– Nu mai pot fi rău…
Și ne povestește cum a alunecat și a căzut la hribe (gombászni) și a dat cu capul și a stat la pat câteva luni.

Mingea pe fugă
(Oina în MM)
„Sunt două echipe: una de fugă – șefu’ cu bota și una de sprijoană – șefu’ cu mingea. Echipa de sprijoană îi împrăștiată în teren, iar echipa de fugă stă la pornire.
Când sefu’ echipei de sprijoană aruncă mingea, șefu’ echipei de fugă treb’e s-o înțălească, s-o lovescă cât mai departe în teren, cum ar degaja portaru’ la fotbal.
Echipa de fugă are menirea să fugă până la capătul terenului și să se-ntoarcă fără să-l înțălească pe unu’. Echipa de sprijoană are menirea să prindă mingea și să-l înțelească pe unu’ din echipa adversă.
Când o reușit să-l înțălească, ei devin de fugă, iar echipa adversă de sprijoană, adică pierzătoare.”
(de la N. R., 68 ani, Ș(a)ieu, ex iute de fugă cocoană)

Marin SLUJERU




Mozaic (Marin Slujeru)

Meniul zilei

*
– …O avut o soră, pe nume Marușca… Tăți s-o dus… Da’ s-o dus înt’-un pt’icior. Că s-o apucat de drojdit, cum o murit tata lor…
*
– Tăt ce are îi gaura de la covrig și popt’iroșu’ de la țucur!…

Drum la Iza

*
– Bună ziua! Ce mai flori azi!
– O conturbat ăștia anotimpu’ de tot. Pușcă norii. Nu știu ce fac!
*
– Totu-i în regula pe aici?
– Daaa…
– Ce mai faceti?
– Noa, niște manevre și noi…

La sera
Plimbări tainice. Nu-i modru de-acum să mai fii trist. Gata de tristețe. Ecran tv cât peretele la o casă. Treburi gospodărești prin curți, la case domnești. Ghiocei tot mai albi, în seara tot mai întunecată-i.

La priveliște
Precupeață: ”Tăți se-ndeasă în tăt locu’. Unii numa’ să plimbă…”

Blojâta
– Tu hâzenie, fii loatră, nu sii mută! Și nu te mai bloji înt’atâta!”

La doctor
-…Îi ușor a te îmbolnăvi… Nici nu-i bine a te gândi din start la rău…
– Supărarea asta te pune bine!…
– Amu nu umblă cu sugne lungi, să se vadă c… Ș-apoi se-nsoară-se dezînsoară, se mărită-se dezmărită…
– Mâncăm ca de Paști în fiecare zi. Înainte mâncam dintr-o pită de mălai o săptămână…
– Să fim sănătoși, că boala vine!”

Urbană
Lucrător adunând gunoaie la Iza – căști pe urechi, fluieră tare. Contemplator:
”Mă, de-o știi tătă, fluier-o! De nu, laasă…”

Marin Slujeru




Mozaic (autor, Marin Slujeru)

La proceduri

*
-”…și alte stresuri!” – încheie o nevastă etiologia bolii care tocmai răpuse un om tânăr din sat.
– Așe, așe…! – îi răspunde o alta.
*
– Miha’ , oare nu mi-or fa’ ceva rău la cap procedurile aieste?
– Ce să-i facă? …Poate ți l-or face mai bun!
*
– …Noa, pe astăzi am terminat. Le-am făcut pe toate. Hai și la suflat! – zice nevasta.
– Nu mă mai duc nicăieri! – zice bărbatul.
– Da’ d’i ce?
– C-am răsuflat destul!
*
– 300 de replici azi-noapte! Așe’ o zis la radio dimineață. Oaminii ‘ceia nu dorm. Tot se gândesc că vine altu’, tot așe’ de mare.
– Săracii! Și ce suferință au cei vii! Că morții ca morții, nu mai simt nimic… Săracii!

La farmacie
”Aș dori niște tablete pentru viermișori… Pentru vecina mea. Vă roagă frumos! …Patru, dacă este posibil… Vă mulțumesc frumos! Sănătate dumneavoastră și la toată lumea!” – încheie glasul tremurat.

Family
O casă, o curte, un gospodar.
– Miha’, hai în casă…
– Ceă?
-…să mânânci!
– Nu mn’i foame!

Meniul zilei
Deodată se face o liniște mare. Toți păpăm (tot). De parcă tocmai a intrat în sală, pe vremuri, tovarășa educatoare.

Dimineți cu nea

*
”Ți-ai lăsat aprinsă lumina în cameră. Pot să o sting?… A, nu, era de-afară!”

*
Astăzi dimineață, mergând în parc la cafea, Io am făcut pârtie!…

*
”Alo! Salvarea! Veniți! S-a spart lumina la râu! Și-s numai răni – orb!”
*
Pe o bancă, în parc, două fete – una-i tristă, de neconsolat. Mâine-i 1 Martie. Habar nu are de păru-i auriu.

Numai la Sighet

*
Mă plimb Duminica. Pe lângă Liceul ucrainean îmi ies în cale 3 paznici ai edificiului. Unul dintre ei se proțăpește chiar în fața mea, mă privește țintă în ochi:
– Țigări?
Îl privesc țintă și trec mai departe.
– Ăsta-i mort de mult! – încheie el conversația.
– Arăt rău. Va trebui să mă reapuc de fumat – o închei, și eu, în gând.
*
– Ie’i țâgări?
– Nu fumez, mulțumesc.
– Lasă că-i fuma, unch’e!
*
Lângă o poartă, o cățelușă cafenie mișună de-a bușilea printre picioarele trecătorilor. Csöpike? Un patruped miriapod!
*
Meniul zilei. Atentă, ospătărița ia comanda. La urmă, se înclină: ”Bin’iucă!…”
*
La intrarea în supermarket, o necăjită, probabil în ziua de ajutor social, îmbie cu o banană un domn în vârstă:
– Nu, mulțumesc! – zice respectuos acesta (!).
– Noa, dară, cum vrei… – nu-i vine a crede femeii.

Decât
Creditor: „Am zis că-i recuper înt’-o lună de zile, da’… * La cassă: ”Să le marc pe amândouă, ori separat?” * La Radio România: ”…Poate să navige în orice condiții de navigabilitate.”

Marin Slujeru




Mozaic (Marin Slujeru)

ABC
Șefa: „Scrie pă ușă, Mări! Să știuă că am primit lapte!”

Palavre
– Unu’de la noi din sat nu știu ce boală ave’, că numa’ nu îmbătrâne’ .
– Interesant! Eu am auzit numa’ de îmbătrânire prematură… Și trăie’?
– Ba, de murit o murit de mult…

Plouă, plouă, plouă….
*
Un bade intră în taxi. Portiera nu se închide. Clientul: „Noa, nu pot, s-o înblocat… Or’ brațul meu…”
*
– Ne vedem la una mică mai încolo?
– Să vedem dacă mă lasă animalele…
– …Oi?
– Nu. Oile le-am vândut.

Soțior
Culoar de clinică. „Alo! Tu mai zăbăzești p’acolo?…”

Centrala-taxi
– Care aveți de schimbat 500 euro?
– Cu cât?
– Cu 49.
– Da’ cu 45 nu-i bine?… Hai, 48!…
– Nu vre’ numa’ cu 49. De-o oră mă poartă la toate casele de schimb!…
– … Da’ vre’ cumpăra capre?!

Maturizare…
La Meniul zilei. Fetița se hotărește pentru ciorbă, bunica pentru iahnie.
– Aduceți și o bere! – zice bunica în drum spre masă.
– Și mie un suc! – sare nepoata. (Are cercei mari, mari.)
– De care bere?
– Lăsați că v-arăt eu de care-i place! Din asta își cumpără în fiecare zi – se apropie fetița de vitrina frigorifică.
Apoi, pregătește scaunul bunicii și o poftește să ia loc. După care, se așează și ea.

Moșu’ citit
– Cum să fie șnițelul? – întreabă sfioasă ospătărița un client mai în vârstă, pedant.
– Din ceafă! – se răstește el.
– Nu din cotlet?
– Nu.
– În pesmet sau în ou?
– Adică vienez sau parizian?
– …Nu știm noi atâtea!
– Vienez. Mai citim…
Intră două tinere vopsite la greu, în blănițe artificiale:
-Bună ziua! – ne salută ele.
-La revedere! – le răspunde domnul cu carte.
Ceilalți tăcem. Ci, domnițele nu. Reduc la tăcere clientul macho. Ceva despre educație. Acuma are ce citi..

Obscure
*
Februarie, frig. Arbori calzi la rîu. Grupul plimbăreților vine pe dig dezbătând, tot mai lent, mai masiv.
*
Ninge la Grădina Morii. Iza și Solovanul în de sine. „Unde-s copiii?” – mă înteb. Cum ridic privirea îi văd, cu părinții, la lecția despre zăpadă – astăzi în ucraineană.

Marin SLUJERU




Mozaic (Marin Slujeru)

Motto: „…Să fii varză nu-i ușor.” ( I. R.)

Să se vadă…
De-nvârtit, Învârtita sau Tropotita nu-i Zbânțâita sau Zbenguita sau De-a decolarea… M. T., o sexagenară din Slătioara, zice așa: „Duminicile și în Sărbători, după ce ieșeau de la biserică, se adunau la Cămin feciori cu fete, oameni căsătoriți, bărbati cu neveste mai tinere. Duceau băutură, mâncare și începe’ Djocul. Întâi feciorii joacă Feciorescu, apoi intră și bărbații și joacă împreună – Bărbătescu. La „Învârtită” feciorul poartă fata dinspre dreapta spre stânga, apoi o duce, o învârte roată și tropotesc împreună. Apoi, se oprește și o învârte pe sub mână, ea ținându-l de mâini. Apoi iar o învârte roată și de la capăt… Între timp, se strigă: „Djoacă mândră, nu te face / Ori nu joci cu cine-ți place?” …Le jucau roată și pe sub mână după ce le arătau celor de pe margine, să se vadă cât îi de mândră, de aspră, de harnică, deșteaptă și sprintenă la mărs fata… Era bine să șezi pe scaun cât de puțin.”

Ghid de carieră
* „Nu te păzi! Fuștei cu fuștei!” * „Nu te-ntinde broască-n tău, / Că nu-i tău’ tăt a’ tău!” * „Râma dacă se hrăne’, / Lungă coadă năpuste’!”

Culoar la doctori
* Regim. „Fără sare îmi pare că mănânc pământ. Sarea-i dulce în orice.”
* „Amu gata cu „Dum’ata” – „Tu!”, „Hăi!”, îmi zic nepoții. Înainte la noi era un singur sat unde oamenii ziceau „Tu!” ori „Mă!” în loc de „dum’avoastră”… Așa zâc și azi.”
*„…Lucrează pe telefon tătă ziua și – imitând derularea imaginilor – „Feisbuc”! Nici Tatăl Nostru nu-l mai știu, n-au nici un rând…
* „…Și pă mine m-o mânat la tiricicletă. N-am putut-o impinge de loc…”
*„…Cezariană? Uau! /… Taci tu, că așa-i la modă… /Nu-i așe! Dacă nu vre‘ să se dilate mai mult de 2 cm, ce-ai fi vrut să facă? Să si murit cocoana?”
* Ieșind de la medic, mătușa se adresează celor din sala de așteptare: „La revedere!” Apoi, aparte, pentru mătușa de lângă mine: „Sănătate!” Aceasta-i răspunde: „Sănătate bună!” – Pânzăturile astea!…

Ce bine la „RMN”!
Mi-a fost ușor să stau neclintit, cu mâinile pe lângă corp, 30 de minute. În anii de pionierat, tovarășele comandant ne puneau să stăm de gardă la monumente ore, smirnă.
Durata ca atare a fost floare la ureche pentru un ex-călător cu „Fantoma de Cluj”, prin Muntele Timp.
Iar în căști, cireașa de pe tort, o muzică diafană. Poți visa cu ochii larg deschiși spre înăuntru. Nu se dă manele.

Soțiorul
„Alo! Am greșit. De-o sută de ori am greșit!”… Nu-s alt om. Nu m-am schimbat deloc. La 6 mă duc la servici’, la 3 și jumătate ies, o oră și-s acasă… N-ai timp… Te parfumi?

Hotel de lux
2 șefuți cu mâneci scurte la veston și cracii scurtați la pantalon se conversează: „Tu ce parfume preferi?” „…Cel mai mult prefer blu șanele.”

Pescarul
„Nu-i bai că-i verde apa. Dacă-i rece ‘i bine. Acuma trage cleanul. Cum vine apa rece de la munte pe rîu, peștii mai leneși ajung mai greu pe fundul apei, unde-i hrana lor. Așa că sar și înșfacă și înghit lacom orice apare la suprafață. Îs ușor de păcălit. ”

OBSCURE
*
Ce să fotografiez? Nu-i nimic de văzut. Fâșii de negură peste tot … Un singur pescar, în încremenire cu râul. Pe alee, cum veneam în pas dansant, mă ocolește larg un tânăr îngândurat. De vină vreo zgâtie care habar n-are. Dacă nu o uită rapid, traseul e clar, lung și linear: însingurat, întristat, singur, singuratic, singuritic, ‘sângurat…
*
Nu știam de unde atâta liniște la ieșirea din casă, dimneață. Neaua peste tot. „Pune mâna că nu stă”…
*
După Sărbători. Bradul aruncat de câteva zile lucind în geamul casei.

Marin Slujeru