Când apare ceea ce se lăsa așteptat, nu poți decât să strigi Evrika.
Mă refer la cel mai recent număr al Revistei Marmația, numărul 19, apărut în condiții grafice excelente. Revista, editată de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, are un colectiv de redacție de excepție: redactor-șef, Viorel RUSU, secretar, Dan POP, Colegiul Științific este asigurat de dr. Nona PALINCAȘ (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” București), dr. Ioan STANCIU (Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca) și dr. Ionuț Virgil COSTEA (Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca), tehnoredactare, Tünde PÉCSI, iar coperta este opera lui Emanuel LUCA și Zamfir ȘOMCUTEAN. Pe coperta acestui număr apare Sigiliul lăcătușilor, tâmplarilor, frânghierilor, rotarilor, fierarilor și cuțitarilor din orașul Baia Sprie (1826). Revista reunește 12 studii și articole științifice grupate pe domenii, respectiv Arheologie (4), Istorie (5), Restaurare–conservare–desen (1), Recenzii (1) și Studii muzeale (1).

Partea de Arheologie este deschisă de către cercetătorul Dan Pop, cu un studiu dedicat Cercetărilor arheologice non-intruzive de pe traseul Centurii ocolitoare a  municipiului Baia Mare, de pe traseul Baia Sprie, Șișești, Dumbrăvița, Baia Mare, Groși, Recea, Tăuții Măgherăuș și Cicârlău. În urma cercetărilor de suprafață de pe traseul de 31.8 km, au fost identificate vestigii arheologice în 12 puncte, din care 6 pe traseu și 6 în imediata vecinătate a rutei ocolitoare. Ceramica, resturile de turnare (zgură) și obiectele de lut ars descoperite aparțin mai multor epoci (de la preistorie, epoca romană sec. II-IV, medieval-timpurie sec. VII-IX etc.). Pentru înțelegerea schimbărilor care au avut loc în nord-vestul României din cauza războaielor marcomanice, recomand studiul arheologului Marius Ardeleanu dedicat Așezării de epocă romană (Barbaricum) de la Bozânta Mică, punctul Grind. Artefactele descoperite în cadrul campaniilor de cercetare, care au avut loc între anii 2009 și 2015 (ceramică modelată cu mâna sau la roată, materialele arheometalurgice, un medalion roman, două monede și două fibule), indică locuirea unei populații dacice (cu anumite influențe germanice) pentru o scurtă perioadă de timp, după războaiele marcomanice și până la începutul/mijlocul secolului al III-lea. În ultimul timp, descoperirile romane în județul Maramureș s-au înmulțit. Asta o demonstrează și articolul muzeografului Raul Cardoș, Un denar roman descoperit la Dămăcușeni. Este vorba despre un denar roman imperial emis în timpul domniei împăratului Hadrian, care completează lista descoperirilor arheologice de epocă romană din Țara Lăpușului.

Secțiunea Istorie debutează cu un studiu interesant al Roxanei Mișca, dedicat Sigiliilor de breaslă din Baia Mare publicate în anii 1966-1971. Beneficiind de o calitate mai bună a planșelor, unele retușuri sau detalii revăzute și reinterpretate (amintesc aici doar lâna în loc de palmier, iar pe restul vă invit să le descoperiți Domniile Voastre) și cele câteva piese inedite, constituie suficiente motive pentru ca sigiliile de breaslă publicate de către Magdalena Bunta (1966) și Mircea Zdroba (1971) să fie prelucrate și republicate la standardele actuale.

În Familia lui Teodor Lengyel (1838-1909), un preot greco-catolic devotat slujirii în parohia Stremț, cercetătorii Daniel-Victor Săbăceag și Viorel Câmpean scot în evidență cele mai importante momente din biografia preotului cu 46 de ani de slujire în parohia Stremț: de la Pronuciamentul de la Blaj, conscripțiile publice pentru susținerea soldaților din Războiul de Independență, ridicarea bisericii de zid cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, și până la activitatea politică de susținere a activistului Gheorghe Pop de Băsești sau cea de Președinte al Reuniunii filialei învățătorilor români din cercul Băsești (1884); în plus, de remarcat și frumoasa portretizare a unor membri ai familiei pe care acest preot a întemeiat-o.

Doamna dr. Marta Cordea, bibliotecar la secția de carte veche a Bibliotecii Județene Satu Mare, semnează articolul Colecțiile speciale ale Bibliotecii Județene Satu Mare, creionând câteva dintre modalitățile prin care acest fond a fost valorificat. Amintesc aici colecția de carte străină din secolele al XV-lea și al XVI-lea, volume editate la edituri și tipografii celebre, dintre care cele mai valoroase, cele 5 incunabule (știați că Decretul Gratiani (1486) este singurul din România, existând doar 11 în întrega lume), cele de secol XVI-XVIII (Titus Vespasianus Strozzius, Paulus Melissus, 8 tipărituri plantiniene apărute între anii 1567-1583, prima ediție a lucrării cronicarului bizantin Kinnamos De rebus gestis imperatores Constantinopolis Ioannis et Manuelis Comnenorum historiarum libri IV, realizată de editorul olandez Cornelius Tollius sau achiziționarea bibliotecii cărturarului Nae Ionescu, un Atelier memorial care cuprinde numeroase volume din domeniul istoriei și criticii literare, cărți vechi, publicații periodice vechi și manuscrise ale profesorului.

Istoricul Marius Câmpeanu atrage atenția asupra potențialului major de cercetare a temei Ofițeri români din plasa Mănăștur în Primul Război Mondial prin posibilitatea îmbunătățirii biografiilor celor 15 ofițeri originari din Berința, Brebeni, Ciocotiș, Copalnic-Mănăștur, Fânațe și Măgureni, înrolați în cele două unități militare: Regimentul de infanterie 63 Bistrița și Regimentul de Honvezi 32 Dej.

Faptul că presa comunistă a fost cenzurată nu mai reprezintă astăzi o noutate. Mai mult, publicația Pentru Socialism a constituit, pe plan local, un instrument important al manipulării mediatice cu privire la problematica externă: agresiunea Egiptului, Criza Canalului de Suez, problema cipriotă, conflictul arabo-israelian din Orientul Mijlociu, problema înarmării etc., și totul în vederea atingerii unui scop pe care nu cred că e cazul să-l menționăm aici. Toate acestea în articolul lui Ioan Botiș, Lumea internațională în ziarul Pentru Socialism. De la revoluția din Ungaria la instaurarea comunismului în Cuba (1956-1959).

În Restaurarea, Conservarea și Desenarea bunurilor culturale mobile. Tezaurul dacic de podoabe din argint descoperite la Vărai, com. Valea Chioarului, conservatorii Monica Ghiman, Zamfir Șomcutean și restauratorul Dorian Ghiman militează pentru combinarea desenului cu fotografia, astfel încât obiectul prezentat să fie pe deplin înțeles atât din punct de vedere estetic și vizual, cât și din perspectiva tehnicii și preciziei realizării acestuia. La final, după prezentarea pe care Daniel Cornel Barna o face volumului Familii de preoți greco-catolici din Țara Năsăudului (1700-1948), semnat de Elisabeta Scurtu, muzeografele Oana-Alexandra Chirilă și Oana Leșiu creionează participarea, în premieră, a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș la evenimentul organizat de Rețeaua Organizațiilor Europene a Muzeelor (NEMO), în articolul Inovația începe din interior. Reziliența muzeelor în vremuri dislocante (9-11 octombrie 2022, Loulè, Portugalia) și solicită o serioasă autoevaluare a stadiului în care se află Muzeul Județean, sugerând implementarea chestionarelor dezvoltate și puse la dispoziție de Alianța CHARTER. Iar cu privire la cel de-al patrulea articol din secțiunea Arheologie, îi las lui Teofil Ivanciuc plăcerea de a-i face o scurtă prezentare.

Articolul O monedă postaureliană și Depresiunea Maramureșului în secolul IV d. Hr. (autori, T. Ivanciuc și M. Voinaghi) se referă la o monedă de bronz emisă de împăratul roman Magnentius, la Treveri (azi Trier, în Germania) în anul 352. Aceasta a fost descoperită în anul 2016, în zona montană Piatra Tisei de lângă Sighetu Marmației și reprezintă o descoperire rară pentru Maramureș, unde până acum au fost descoperite numai 12 monede de secol IV (dintre care doar pentru două se cunoaște locul descoperirii) și o singură locuire certă, cea de la Sarasău-Zăpodie. În sudul actualului județ Maramureș a fost găsită o singură monedă de secol IV, însă numărul așezărilor din acea perioadă este mult mai ridicat. Studiul enumeră și locuirile și descoperirile monetare din secolele II-IV din întreg Maramureșul, referindu-se atât la județul actual cât și la sectorul de la nord de Tisa, astăzi în Ucraina. Apartenența etnice a celor care locuiau în aici în acele vremuri rămâne incertă: s-ar putea ca aceștia să fi fost daci ori un amestec de daci cu o populaţie germanică, la fel de bine cum puteau să aparţină unui alt grup etnic, al cărui nume rămâne, deocamdată, necunoscut.

„Istorie se cheamă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, nu ceea ce am vrea să se fi întâmplat”, scria marele istoric Nicolae Iorga.

Fiecare studiu, fiecare cercetare, contribuie, mai mult sau mai puțin, la cunoașterea a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Iar cunoașterea înseamnă bogăție.

Prof. Marius Voinaghi

Ce poate fi mai frumos în viața unui arheolog decât să-și vadă încununată munca de cercetare cu materializarea descoperirilor într-o expoziție temporară dintr-un muzeu. Iar dacă în echipa de cercetare are alături de el și speologi, cu atât mai mult. La un astfel de eveniment am asistat miercuri, 13 decembrie 2023, când a fost vernisată expoziția Sălnița – Custura Cetățelei. Vestigii medievale, la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, de către arheologul dr. Dan Pop, șeful Secției de Arheologie, și prof. dr. Alexandru Mureșan, Președintele  Clubului de Speologie Montana Baia Mare. Expoziția face parte dintr-un proiect mai amplu de cercetare pe care Muzeul Județean îl derulează; știm că luna trecută a fost deschisă publicului larg expoziția Fortificația romană de la Coștiui – Imaș.

Gazdele evenimentului au fixat geografic situl, au prezentat istoricul cercetărilor și artefactele medievale (pinteni cu rotiță – care oferă datarea materialelor sitului între a doua jumătate a secolului al XIII-lea și finele secolului al XIV-lea – , catarame, cuțite cu limbă la mâner, mânere de cuțit, dalte, piroane și cuie de potcoavă), cu mențiunea că artefactele preistorice (culturile arheologice Coțofeni, Suciu de Sus) vor fi prezentate cu altă ocazie. Astfel, Custura Cetățelei este situat în Defileul Lăpușului, la 15 km în aval de intrarea râului Lăpuș în defileu, după localitatea Răzoare și la 9 km în amonte de Cetatea Chioarului. Primele informații despre existența unei cetăți sau a unui zid de piatră în hotarul localității ne sunt oferite de Kádár Jósef, în 1903, în monografia comitatului Szolnok-Doboka. De asemenea, tot aici sunt menționate două peșteri (Peștera Gaura din Cetățeaua de la Vima Mică și Peștera Șura Dracului), pe care localnicii le asociază cu celebrul haiduc Pintea Viteazul.

Zidul de piatră a fost descoperit întâmplator, în primăvara anului 2013 de către Viorel Coroian și Leon Lazăr de la Asociația Cheile Lăpușului. Perieghezele arheologice întreprinse de dr.Carol Kacsó (2013) și dr. Marius Ardeleanu (2018) au evidențiat că traseul zidului de piatră este vizibil pe o lungime de aproximativ 100 m, iar la construcția lui s-au folosit pietre fasonate legate între ele cu mortar. Săpăturile arheologice din anii 2019 și 2020 au urmărit documentarea zidului de piatră, lungimea lui și modul de construcție. Potrivit datelor obținute, specialiștii consideră că zidul a avut un rol de sprijin pentru platforma aflată deasupra lui, un avanpost în amonte de Cetatea Chioarului, având rolul de a controla traficul de persoane sau bunuri.

La final, curatorul expoziției a ținut să-i menționeze, în special pentru elevii Colegiului de Arte prezenți la eveniment, pe participanții la săpături: Marius Ardeleanu, Dan Pop, Dragoș Conțiu, Adrian Mărcuț (2019) și Marius Ardeleanu, Sorana Mișca, Dan Pop, Vlad Murgu și Teodor Taloș (Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca), Vasile Papuc (Asociația Detecție Nord Maramureș), Dragoș Conțiu, Adrian Mărcuț (cercetători independenți), Vlad Roman (ghid montan), dar și să mulțumească membrilor Clubului de Speologie Montana Baia Mare (Traian Minghiraș, Tudor Tămaș, Maria Tămaș, Mara Tămaș, Mureșan Alexandru, Ramona Mureșan, Andrei Mureșan, Pandi Tamaș, Rist Iosif, Mihai Moisei, Pop Octavian, Mircea Rațiu (2020). Iar cercetarea arheologică dublată de cea speologică nu se oprește aici. Urmează să fie explorată anul viitor Cetatea! Invitația de a participa la săpături rămâne valabilă.

Foto 1: localizarea sitului arheologic
Foto 2: imagini din timpul campaniei de cercetare
Foto 3: artefacte descoperite la Sălnița
Foto 4: ceramică medievală

Bibliografie:

Marius Ardeleanu, Dragoș Conțiu, Dan Pop, Noi descoperiri arheologice în Țara Chioarului. Cercetările din anul 2019 de la Sălnița – Custura Cetățele, în Vatra Chioreană, Revista Țării Chioarului, nr. 13, XIV, 2019, Copalnic-Mănăștur, pp. 5-12.

Carol Kacsó, Traian Minghiraș, Alexandru Mureșan, Ioan Pop, Zamfir Șomcutean, Zidul de piatră de la Sălnița – Custura Cetățelei, în Revista Bistriței, XXVII, 2013, pp.104-118.

Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol.I, BiblMarmația, 3, Editura EUROTIP, Baia Mare, 2011, 628 p.

Autor, prof. Marius VOINAGHI

În anul 2016 semnalam în Revista „Acta Musei Maramorosiensis” existenţa unui posibil castru roman la Coştiui şi că doar cercetările sistematice vor putea stabili veridicitatea acestui fapt. Şi iată că ele s-au desfăşurat şi sunt doar la început. Astfel, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, instituție publică de cultură aflată în coordonarea Consiliului Județean Maramureș, a organizat, în perioada 9-15 septembrie 2019, prima campanie de cercetări arheologice în localitatea Coștiui, punctul „Imaș” sau „Epreș” (comuna Rona de Sus, jud. Maramureș) la confluenţa pârâului Seneş cu râul Coştiui. Finanțarea a fost asigurată de către instituția muzeală, iar din colectivul de cercetare au făcut parte: dr. Marius Ardeleanu-responsabil științific de șantier, Raul Cardoș (ambii de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș), Daria Dabal (Glamorgan Gwent Archaeological Trust, Marea Britanie) și Horațiu Cociș (Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău).

Prin realizarea acestor cercetări arheologice s-a urmărit stabilirea stratigrafiei sitului, identificarea unor complexe arheologice şi confirmarea existenţei unui eventual sistem de fortificaţie roman. În acest sens, pe latura nordică, în colțul sud-estic și latura vestică au fost deschise și cercetate patru suprafețe, denumite convențional S.I-S.IV. În urma acestor cercetări putem spune că zona a fost fortificată cu un val de pământ și șanț ce închideau o suprafață rectangulară, puțin trapezoidală, de aproximativ 3,6 ha. Sistemul de construcție al valului și șanțului identificat arheologic, forma și dimensiunile fortificației au analogii directe doar în lumea romană, de unde se cunosc sute de astfel de fortificații.

Cercetările arheologice s-au realizat cu sprijinul și participarea voluntarilor de la Cercul „Gemina” din cadrul Colegiului Național „Dragoș Vodă” din Sighetu-Marmației : Pop Vasile, Dohi Denis, Șofineț Lionel, Dohotar Dănuț, Iuga Vasilică, Berci Dorothea și Duldner Romina. De asemenea, la cercetările arheologie au participat: Giurgilă Darius (absolvent CNDV), Conțiu Dragoș (cercetător independent), Alin Stan și Angela Stan (Asociația Pro Detecție).

Echipa managerială și cea de cercetare de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș din Baia Mare doresc să continue cercetările arheologice de la Coștiui–Imaș/Epreș și în anii următori, pentru dezvelirea unuia dintre cele mai importante situri arheologice din Maramureș și din spațiul nord-vestic al României.

prof. Marius VOINAGHI, dr. Marius ARDELEANU

Foto: prof. Marius Voinaghi