Sub genericul ”Auschwitz – Învățămintele istoriei”, Primăria Sighet, Muzeul Maramureșean și Comunitatea Evreilor Sighet organizează marți, 29 ianuarie 2019, Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului.
Manifestarea va avea loc la Muzeul Culturii Evreiești din Maramureș – Casa muzeu Elie Wiesel (str. Tudor Vladimirescu, nr. 1), de la orele 13.00.
Salut, Sighet!
Momente de ”relaxare” în centrul Sighetului la început de secol XX. Atmosfera detașată, lejeră a orașului, oferea celor care se îndeletniceau cu muncile grele, și ocazia de a admira în tihnă arhitectura pieței centrale.
Completările cititorilor la această fotografie sunt binevenite.
Fotocopie din arhiva Muzeului Maramureșean, Sighet.
Salut, Sighet!
Ediția din acest an a evenimentului „Paști în Maramureș” va avea loc marți, 10 aprilie, de la orele 14:00, la Muzeul Satului din Sighetul Marmației.
„Paşti în Maramureş” încearcă creionarea unui peisaj uman şi comunitar în care să se regăsească elementele identitare ale locului într-un moment central al vieţii, şi anume Sărbătoarea, Sărbătoarea Învierii într-o atmosferă arhaică şi pusă în scenă cu ajutorului publicului.
Evenimentul își propune să promoveze satul tradițional maramureșean, cu elementele identitare ale locului, respectiv muzica, portul, meșteșugurile și bucatele, într-un moment important al vieții țăranului credincios – sărbătoarea Paștelui.
Din program amintim:
Activitățiile incluse în program se vor desfășura pe parcursul întregii zile.
Cea de-a V-a ediție a evenimentului „Paști în Maramureș” este organizată de Primăria Sighet, Muzeul Maramureșean și Centrul Cultural Sighet.
Adela Ștefania Pop,
consilier cultural
Primăria Sighet
În urma Revoluţiei din februarie 1917 sau revolta soldaţilor de la Petrograd şi a căderii ţarismului prin abdicarea lui Nicolae al II-lea ( 3 martie 1917), la Chişinău, la începutul lui martie 1917 în jurul redacţiei gazetei Cuvânt Moldovenesc, se înfiinţa Partidul Naţional Moldovenesc, care avea în frunte un comitet compus din Vasile Stroescu, Pavel Gore, Pan Halippa, Onisifor Ghibu ş.a. În toamna aceluiaşi an, basarabenii în haină militară organizează Congresul Soldaţilor Moldoveni, la care au participat 800 de delegaţi, reprezentând aproximativ 200 000 de ostaşi. Congresul a decis ca Basarabia să se bucure de autonomie teritorială şi politică în cadrul unei Rusii republicane, federativ-democratice. Totodată, s-a hotărât constituirea Sfatului Ţării, până la întrunirea Constituantei alese prin vot universal, egal, direct şi secret.
Prima adunare solemnă a Sfatului Ţării a avut loc la 21 noiembrie 1917 la Chişinău, în „Casa nobilimii” de pe strada Sadovaia, unde funcţiona Gimnaziul nr.3 de băieţi. Alcătuit din reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, confesiunilor şi orientărilor politice, ai asociaţiilor profesionale şi culturale, Sfatul Ţării şi-a ales preşedintele, în unanimitate, în persoana lui Ion Inculeţ. La 2 decembrie 1917, Sfatul Ţării a adoptat o Declaraţie prin care se proclama Republica Democratică Moldovenească şi se încredinţa puterea executivă unui Consiliu al Directorilor Generali, care s-a întrunit la 7 decembrie în frunte cu Pantelimon Erhan.
Planurile unei revoluţii bolşevice pe teritoriul Moldovei, orchestrată de Cristian Racovski şeful Rumcherod, sunt dejucate de către Armata a II-a Română. Guvernul rus reacţioneză: la 31 decembrie ministrul român la Petrograd, Constantin Diamandy este arestat şi închis în Bastionul Trubeţkoi al fortăreţei Petru şi Pavel din Petersburg. Va fi eliberat, asemenea celor 72 de români din cadrul Legaţiei Române şi Misiunii militare, în urma protestului întregului corp diplomatic acreditat în capitala rusă şi a medierii de către ambasada Statelor Unite ale Americii a disputei româno-ruse cu privire la abuzuri.
În primele zile ale anului 1918, situaţia Basarabiei a fost deosebit de gravă: anarhia bolşevică a trecut de la devastări şi mari dezordini, la atacuri la adresa noii Republici Democratice. Din aceste considerente, Sfatul Ţării şi Consiliul Directorilor au solicitat sprijinul armatei române; astfel, pe 8 ianuarie 1918, Divizia 11 Infanterie a trecut Prutul. Intrarea armatei române în Basarabia a fost decisă în şedinţa Consiliului de Miniştri (Iaşi, 1 ianuarie 1918), iar comunicatul oficial a fost dat presei în 12 ianuarie 1918. Marele Cartier General a trimis în Basarabia 4 divizii: 11, 13 Infanterie, 1 şi 2 Cavalerie sprijinite de către Grupul Aeronautic compus din Escadrila F4 (de recunoaştere) şi Escadrila N3 bis (de vânătoare). La 13 ianuarie, Divizia a 2-a Infanterie condusă de generalul Ernest Broşteanu intră în Chişinău, cântând Deşteaptă-te române!.
Reacţia Consiliului Comisarilor Poporului al R.S.F.S. Ruse de la Petrograd s-a materializat prin ruperea relaţiilor diplomatice dintre Rusia Sovietică şi România şi confiscarea tezaurului României aflat la Moscova. „Puterea sovietică – se spunea în hotărârea guvernului de la Petrograd – îşi asumă răspunderea de a păstra acest tezaur, pe care îl va preda în mâinile poporului român.” Documentele sovietice publicate în anul 2011, de către regretatul istoric Florin Constantiniu, relevă faptul că autorităţile bolşevice au început să cheltuiască din tezaurul românesc imediat după confiscarea lui, în vederea stimulării revoluţiei în Basarabia şi Moldova.
La 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării a proclamat independenţa cu unanimitate de voturi. Consiliul Directorilor se dizolva, puterea executivă trecând asupra Consiliului de Miniştri, în frunte cu Daniel Ciugureanu, preşedinte al Republicii rămânând Ion Inculeţ.
În ianuarie-februarie, atât România cât şi Republica Democratică Moldovenească erau supuse unor presiuni puternice; asupra guvernului român, presiunile exercitate de către Puterile Centrale în vederea semnării tratatului au căpătat un caracter ultimativ. Pentru tânăra republică de la Chişinău, un pericol iminent îl reprezentau pretenţiile Ucrainei asupra Basarabiei. Guvernul Ucrainei a cerut să i se admită participarea la conferinţa de la Buftea – Bucureşti, dar, până la urmă, cererea nu a fost acceptată de Germania.
În această atmosferă tensionată, la 5 martie 1918, rezerva regală, conservatorul Alexandru Marghiloman este numit Şef al Executivului român. Menirea acestuia era să continue tratativele şi să încheie pacea cu Puterile Centrale, precum şi de a veni în întâmpinarea evenimentelor din Basarabia. La 23 martie, în cadrul şedinţei guvernului român de la Iaşi, la care au participat şi Ion Inculeţ, Daniel Ciugureanu şi Constantin Stere, s-a hotărât plecarea acestora la Chişinău, pentru a supune chestiunea unirii Basarabiei în Sfatul Ţării. Alături de aceştia, la 26 martie a sosit la Chişinău şi premierul Alexandru Marghiloman.
În ţinutul dintre Nistru şi Prut, curentul care cerea unirea era de nestăvilit. Şedinţa Sfatului Ţării a avut loc în după-amiaza zilei de 27 martie 1918. Ea a fost deschisă de preşedintele ei, Ion Inculeţ, care, printre altele, a declarat: „Şedinţa de astăzi, domnilor deputaţi, va fi o şedinţă istorică pentru naţiunea noastră, pentru poporul nostru. Noi trebuie să depunem toate silinţele ca să reuşim cu cinste în acest moment istoric.” Din partea guvernului român a vorbit Alexandru Marghiloman, care, după încheierea declaraţiei, însoţit de ceilalţi reprezentanţi, s-a retras pentru ca deputaţii Sfatului Ţării să discute şi să decidă nestingheriţi. În privinţa exerciţiului electoral, secretarul Sfatului, Ion Buzdugan a insistat asupra votului deschis, îndemnând la unire: „Fiţi tari şi îndepliniţi-vă datoria, fiindcă ceasul unirii a sunat /…/”. Rezultatul votului rezoluţiei propuse de Blocul Moldovenesc: 86 de voturi pentru, 3 contra şi 36 de abţineri.
Declaraţia de Unire a fost primită de către prim ministrul român cu cuvintele: „Trăiască România, una şi nedespărţită.” Ea a fost primită cu entuziasm şi satisfacţie de românii de pretutindeni, conştienţi că, în vremuri grele, se realiza un pas important în înfăptuirea României întregite. „Actul unirii – scria istoricul basarabean Alexandru Boldur – a fost acceptat în mod solemn. Tot ce se petrece în urmă în Basarabia poate fi socotit ca o afacere internă a României întregite”.
prof. Marius Voinaghi
C. N. Dragoș Vodă
N.r. Articol publicat în revista Muzeului Maramureșean, Acta musei maramorosiensis, 2017.
Foto: mediafax.ro
Lansare de carte la Casa Memorială Elie Wiesel cu ocazia Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului
În data de 26 ianuarie 2018, la ora 12:00, va avea loc la Casa Memorială Elie Wiesel, Sighetu Marmaţiei, lansarea de carte a Aurei Pintea „Imaginea evreilor din Maramureş în memoria colectivă”. Evenimentul este organizat cu ocazia marcării Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului.
,,O cercetare ştiinţifică despre evrei şi creştini deopotrivă, bazată pe interviuri de istorie orală, poveşti de viaţă din perioada interbelică şi până astăzi, din oraşele şi satele maramureşene, din care reies relaţii umane de o surprinzătoare diversitate între etnii, între clase sociale, între generaţii şi chiar în cadrul aceleiaşi familii.”
Cu participarea comunităţii evreilor din Sighet, a profesorilor, a instituţiilor de cultură, a cercetătorilor precum şi a tuturor celor interesaţi de istoria şi cultura locală, Muzeul Maramureşean, ca în fiecare an, punctează evenimentul istoric din 27 ianuarie 1945 al eliberării celui mai mare lagăr de exterminare din timpul celui de-al doilea război mondial, lagărul de la Auschwitz. Evreii maramureşeni au fost deportaţi la Auschwitz între 16 şi 22 mai 1944 şi marea lor majoritate au pierit în primele zile după debarcare.
Pentru a onora memoria lor, dar şi pentru a contribui la crearea unei societăţi democrate şi tolerante, Muzeul Maramureşean se alătură iniţiativei internaţionale de marcare a acestei zile vineri, 26 ianuarie, ora 12:00 la Casa Memorială Elie Wiesel.
Comunicat de presă
Muzeul Maramureșean din Sighet vă invită joi, 16 noiembrie 2017, la expoziția „Semne cusute pe țolurile maramureșene”. Vernisajul are loc de la ora 14:00, la Muzeul Etnografic al Maramureșului, strada Bogdan Vodă, nr. 1.
Prin expoziția de azi ne-am propus să prezentăm o foarte mică parte din covoarele sau țolurile pe care muzeul nostru le deține (acestea numărând peste 550 de piese), colecţie care în ansamblul ei acoperă zona etnografică Maramureş.
Arta alesului şi ţesutului a fost şi a rămas în continuare unul din meşteşugurile cele mai îndrăgite ale ţărăncii maramureşene. Covoarele sau “ţolurile” maramureşene, pe lângă funcția lor utilitară, dobândesc și elemente estetice, au o funcţie decorativă, în vederea împodobirii interiorului, prin etalarea pe pat, pe masă, pe rudă, pe perete, pe ladă. Sunt nu doar utile ci și frumoase. Pe lângă util și frumos aveau și o funcție de ritual: covorul pe care îngenunchează miri când depun jurământul, cel pe care se așează copilul la botejune, dar și covorul de pe copârșău când mortul este dus la cimitir.
De ce am intitulat expoziția „Semne cusute pe țolurile maramureșene”? Deoarece am dorit ca, pe lângă cunoașterea fizică a patrimoniului muzeului și aici vorbim despre colecția de covoare, să aflăm împreună, să încercăm să înțelegem mesajele transmise prin aceste motive ornamentale, înscrise într-un gen de alfabet secret și care rețin în adâncul lor înțelesuri străvechi rătăcite sau dispărute în negura timpului. Motivele sunt considerate a fi simboluri, care la origini erau religioase, magice și apoi sociale, pentru ca în timp acestea să se piardă rămânând doar esteticul.
Expoziția de azi prezintă atât covoare vechi, cât și covoare noi, atât covoare vopsite vegetal, cât și covoare vopsite cu coloranți chimici (anilină). Avem expuse covoare care au aparținut unor țesătoare desăvârșite, și aici este vorba de Doamna Voina Doina și Doamna Aglaia Popovici, care din păcate nu mai este printre noi. Muzeul nostru are in expoziția permanentă o expoziție de covoare, covoare care s-au intors acasa după ce în urma Dictatului de Viena, colecțiile muzeului de atunci au fost salvate de intelectualii vremii si trimise la București la Muzeul Național de Artă și apoi Muzeului Țăranului Român. Aceste covoare sunt printre cele mai vechi pe care muzeul nostru le deține, vopsite vegetal, cu motive exclusiv geometrice.
Revenind la ornament putem vorbi despre o copie realizată după natură. La început au fost liniile simple sau curbe, motivele geometrice numite de țesătoare colțișori, steluțe, apoi reproducerea elementelor din natură: dintele de lup, cercul, romburi simple sau cu cârlige, coarnele de berbec, S-uri, X-uri, imagini stilizate fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe. Trebuie remarcate si motivele complexe, și aici amintim: arborele vieții care apare in toate cele trei tipare: traco-dac, elenistic și iranian, călărețul, unda apei, steaua, soarele. Soarele este reprezentarea cea mai depărtată în timp și a luat forma unui cerc care conține o cruce sau o stea (la noi denumită roata). Grădinile create pe țolurile maramureșene (pt. ca le putem numi astfel) cu: flori de negăsit în nici un atlas botanic, cu reprezentări ale arborelui vieții sunt pline totodată și de vietățile lumii noastre: călăreții ca reminiscență a cavalerului și calul asociat cultului solar.
Toate aceste semne au acumulat de-a lungul vremii semnificații magico-mitice mai greu sau mai uşor de gramaticalizat şi apoi de citit, care de peste veacuri ne transmit mesaje despre concepţia asupra lumii și vieții strămoşilor noștri, dar care s-au pierdut în timp, devenind azi doar o manifestare a esteticului. Toate aceste semnificații sunt aduse la lumină prin studiu și cercetare în muzee sau în spațiul rural unde se mai pot întâlni și azi.
Ornamentica artei populare a fost una din cele mai strălucite și mai convingătoare dovezi ale continuității și unității poporului român. Decriptarea acesteia se constituie într-un amplu proces de cercetare cercetare în muzee sau în spațiul rural unde se mai pot întâlni și azi. (muzeograf Mirela Barz, șeful Secției de Etnografie al Muzeului Maramureșean)
În perioada 28-30 iulie 2017, Muzeul Maramureșean în parteneriat cu Grupul „Creativ de Sighet” organizează cea de-a doua ediție a Târgului CREATIV.
Prima ediție a Târgului Creativ a reunit 17 artizani din zona Sighetului și a fost realizat la inițiativa dlui Mihail Manole. Practic, el a fost cu ideea, iar eu am mobilizat meșterii urbani. Împreună cu dna Barz Mirela din cadrul Muzeului Etnografic Sighet am organizat acest mic eveniment. Eu am dat numele grupului și astfel ne-am adunat sub denumirea „Creativ de Sighet”. Am considerat prima ediție a acestui târg un succes având în vedere că am avut peste 300 de vizitatori și că produsele noastre au avut trecere, începând de la bijuterii și sculpturi, până la lumânări și picturi.
Anul acesta avem noi surprize pentru sighetetnii care ne vor vizita.
Va așteptăm cu drag la Muzeul Etnografic, între orele 09:00 și 18:00! (Ancuța Pop, organizator)
Bonjour, mes amis!
Vineri, 14 iulie 2017, am avut onoarea să celebrez una dintre cele mai frumoase țări de pe Pământ. FRANȚA! Doar când aud aceste cuvinte îmi aduc aminte de zilele când îi călcam străzile fierbinți de căldura soarelui, când îi admiram frumusețea și, nu în ultimul rând, când încercam să o văd dincolo de aspectele exterioare. Mai pe scurt, să descopăr fiecare colțișor ascuns al existenței ei, ceea ce o compune cu adevărat.
La Sighet, alături de elevii Colegiului Național „Dragoș Vodă” și ai Liceului Tehnologic Marmația, am reușit să-mi reamintesc fiecare detaliu legat de Franța, unele fiind uitate de atâtea amănunte pe care ți le oferă viața de-a lungul timpului. Nu doar că am parcurs detalii geografice, istorice și gastronomice, mintea mea fiind absolut fascinată de câte poate cuprinde un asemenea loc, cât și detalii culturale, printre care m-am regăsit bucuroasă și eu.
Cine s-ar fi gândit că într-o zi, oameni minunați, oameni de valoare ai orașului nostru, te-ar putea face să te simți ca acasă, totuși, fiind vorba despre o țară străină, un teritoriu pe care nu ești obișnuit să-l calci cu pași siguri. Domnul Gheorghe Todinca, directorul Muzeului Maramureșean ne-a povestit cu pasiune despre Napoleon și geniul său, iar doamna profesor Luminița Colopelnic, cu sensibilitate și atenție la detalii, ne-a convins că și azi Franța se bucură de un dinamism cultural de invidiat, având artiști consacrați în toate domeniile.
Am văzut adevărate talente în această zi de 14 iulie, oameni pasionați de ceea ce fac, oameni mândri că pot să se afirme atunci când vine vorba despre Franța. Prin prestanța lor, mi-am dat seama că omul, atunci când iubește, iubește cu tot sufletul. Ne-am bucurat de ajutorul neprețuit oferit de doamna director Adriana Vescan și de doamna profesor Pălăguța Stan (Liceul Tehnologic Marmația) în călătoria geografică și istorică, al doamnelor profesor Ileana Petrovan (C.N. „Dragoș Vodă”) și Rodica Gheorghiu (Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”) în minunata călătorie muzicală.
Franța… dragă țară, toți acești oameni minunați doresc să îți adreseze câteva cuvinte: nu doar te-am citit precum o carte deschisă, dar am simțit că am colaborat cu tine. Ne-am adus aminte de toată istoria ta, de toată frumusețea ta și, nu în ultimul rând, ne-am întărit „le sentiment d`amour pour toi!”
Adela NEAG,
clasa a XI-a F, C.N. „Dragoș Vodă”
Foarte mulți prieteni are Valentin Rozsnyai. Am constatat acest lucru la vernisajul expoziției lui de la Sighet, din 29 iunie 2017, ora 17:30, Sala de Expoziții temporare a Muzeului Maramureșean. Ne-am întâlnit într-o atmosferă plăcută, destinsă și distinsă, ne-am bucurat de lucrările lui Vali și ne-am apropiat de artele plastice trecând labirintic prin mitologie și filozofie. Nu-i o complicație extremă să aloci câteva zeci de minute pentru a te bucura de jocuri de culoare și idei. Este chiar o plăcere – în penuaria actuală de apetit cultural – să asiști, de bună voie și nesilit de… context, la o întâlnire artistică naturală, ce combină artele vizuale cu muzica.
Am spus celor prezenți la vernisaj, făcând trimitere la direcția în care se îndreaptă arta zilelor noastre, că noi, public și artiști, ne aflăm într-o „arenă”. O „arenă” în care se confruntă gusturile subiective cu mesajul artistic transmis de maeștrii creatori sau, economic și mercantil vorbind, cererea cu oferta. Lumea secolului XXI (ne) direcționează, de fapt „forțează” artistul și iubitorul de artă să se întâlnească într-o „arenă” în care luptele sunt dure. Artiștii trebuie să ne convingă de marea lor iscusință, iar noi să vedem dincolo de pânză și să ne imginăm că-(i) înțelegem și admirăm. „Arena” ne împinge și la o negociere ad-hoc, pentru a putea achiziționa și dispune de artă după bunul plac. Din păcate, artiștii sunt mai mult decât oricând la mâna cumpărătorului – arbitru nu întotdeauna avizat.
Timpul ne presează pe toți: unii din cauza indiscutabilă a unor prea mari/multe tensiuni în viața personală, alții dintr-o greșită abordare a priorităților. Și toți avem de pierdut – în sens strict fizic – rulându-ne secundele într-o spirală cronofagă, perpetuă.
Valentin Rozsnyai se joacă cu liniile simple, drepte, se joacă bidimensional, pentru a ne trimite calculat, „rece”, pe un drum imposibil de evitat, arta cu… dressing temporal. Deși a expus multe lucrări figurative, „pașnice”, din lumea florală (seriile: Begoniilor, Florile Timpului, Iriși, Condurași), cumințenia lor disimulează mesaje la fel de profunde. Și florile sunt asamblate în aceleași turbulențe existențialiste ce invocă subtil timpul. Acomodarea cu lucrările „ușoare”, ne permit trecerea și abordarea celor sofisticate, încărcate de mituri și simboluri arhaice (Helios și Aurora, Lun Heliopolis, Din Catacombe, Laocoon și Caii, etc.), care nu sunt simplu de înțeles, dar, disecându-le atent putem găsi sensuri… contemporane. Valentin Rozsnyai are o direcție bine definită de Spirala Propriului Timp, presantă dar creativă.
Nu este foarte ușor să vorbești despre lucrările unui artist, mai ales ajuns la o maturitate plastică indiscutabilă, dar, păstrând un dialog rezonabil, nelimitativ, deschis, putem găsi calea spre… frumosul comun. Asta se întâmplă doar la/cu cei care sunt cel puțin prietenii artelor, ai culturii.
Impresia de finețe și nivel cultural ridicat, a fost garantată de momentul muzical ce a încheiat partea „vorbită” a vernisajului. Dacă profesorul Ioan Szekely este un virtuoz al clarinetului, fără alte comentarii, tânărul sighetean Kristian Maliczki, elev în clasa a XI-a a Liceului Sigismund Toduța din Cluj, a fost surpriza plăcută de acompaniament pianistic perfect, pentru o după amiază reușită.
Totul a fost dozat cu bun gust și calitate, fără efuziuni exagerate, într-o notă de confort cultural firesc, semn că și Sighetul poate oferi „divertismentul” sufletesc adecvat și pentru categoriile un pic mai… pretențioase.
Ne-am bucurat de bucuria lui Valentin Rozsnyai, ne-am bucurat că i-am fost aproape, că-l înțelegem și-i oferim cel puțin respectul pe care-l merită după aproape 50 de ani dedicați picturii.
Vă invit să vizitați cu încredere expoziția „Cheile timpului”, ce va fi deschisă în intervalul 29 iunie – 25 iulie 2017, zilnic între orele 11:00 – 13:30.
Ion Mariș
Joi, 29 iunie 2017, de la ora 17:30, în Sala de expoziții temporare a Muzeului Maramureșean, are loc vernisajul expoziției personale „Cheile Timpului” a artistului plastic sighetean Valentin Rozsnyai. Expoziția va fi deschisă în perioada 29 iunie – 17 iulie 2017.
Vali Rozsnyai… maestrul Măiastrei!
Vali – Valentin Rozsnyai este un pictor de care te apropii azi, aparent, greu. Te „forțează” la conexiuni mitologice, filozofice, mistice și te rupe de naturalul simplu, originar. Te forțează să gândești. Pare dificil sau prea măiestrit în formă și fond, dar, înțelegându-l, te ridică încetul cu încetul la revelații cromatice subtile. Matematică și rațiune sunt reverberațiile ce transpar – la prima vedere – de pe pânzele lui.
Valentin Rozsnyai pare „exagerat” de organizat, rânduiește cu maximă perseverență subiectul – formă pe portativul plastic și pare că oferă răspunsuri fără echivoc la/ în curgerea timpului. Dacă am fi ultra-realiști, lipsiți de „sentimente”, am putea genera câte o formulă pentru fiecare lucrare. Lucrările lui se pretează la echivalări matematice dar, la fel de bine se supun unor evaluări metaforice în cheia sufletului, în cheia metamorfozării spiritului.
Altfel percep eu zbaterile cubisto-suprarealiste ale pictorului nostru sighetean. Încerc să mă abțin de la teorii criptice și încerc să-l descopăr pe Vali nu prin mesajul formal, tehnicizat, ci prin incertitudinile pe care le ascund tablourile. Vali are o „preocupare” existențială pe care ne-o traduce cromatic în speranța că ne vom dumiri în ce astre se plimbă/ zbate.
În lumea lui nu vom putea pătrunde fără o cheie pe care ne-o va oferi după… preferințe. Ne va ademeni cu arta lui dar, va fi mereu înaintea noastră cu cel puțin un mesaj, cu cel puțin o întrebare pentru privitori.
Vă invit să răspundeți, să vă raspundeți, în taină: ce (ne) ascunde pictorul?…
Valentin Rozsnyai, pictor sighetean, născut la Carei la data de 22.02.1952, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Maramureș, este unul dintre cei mai apreciați și cunoscuți artiști din țară, fiind la nivelul la care a depășit granițele proprii, fizice și artistice și, cucerește dezinvolt piața internațională de artă. Pe lângă numeroasele expoziții personale (prima personală vernisată în anul 1972) a participat la alte câteva zeci de expoziții colective și de grup (în România, Croația și Republica Moldova), fiind laureat al Expoziției Internaționale “Homage to Picasso”, Zagreb, Croația (a obținut Marele Premiu pentru pictură) și al Bienalei Internaționale de Pictură, Chișinău (a fost distins cu Diploma de Execelență a Ministerului Culturii din Moldova). Are lucrări în colecții particulare din România, Elveția, Ungaria, S.U.A., Canada, Olanda, Germania, Austria, Suedia și Spania.
Ion Mariș