A plecat azi spre veșnicie domnul profesor Ilnițchi Felician, dirigintele nostru în cei 4 ani de pe băncile liceului “Dragoș Vodă” (1981-1985), și profesor pentru multe generații de sigheteni, unul dintre scumpii noștri dascăli de care ne vom aminti mereu cu nostalgie și respect. Coleg de breaslă, rudenie, prieten, vecin sau cunoscut pentru mulți din orașul nostru, domnul profesor Ilnițchi a desfășurat o lungă activitate profesională fiind o prezență constantă în viața școlii și a urbei noastre. Iar prezența sa în mijlocul familiei alături de soție, copii și nepoți s-a încununat recent prin aniversarea a 60 de ani de căsătorie, moment fericit de care puțini au parte.

Nepot și strănepot de preoți greco-catolici (ce au păstorit comunitățile din Bârsana, Șieu și Budești), descendent dintr-o veche familie românească din Maramureș (reîntoarsă după o peregrinare de câteva generații prin Polonia) pomenită de Alexandru Filipașcu în ”Istoria Maramureșului”, profesorul Ilnițchi ne va rămâne în memorie ca un om plăcut și echilibrat, deschis și comunicativ, mare iubitor și practicant al sportului (aici colegii mei își amintesc mai multe decât mine, chiar îi rog să evoce frumoasele deplasări la schi , etc), un om cult și foarte pasionat de lectură – în timpul vizitelor ce i le-am făcut în ultimii ani pomenea mereu cărțile pe care le citise recent pe teme de religie, istorie, știință… inclusiv revista “Permanențe” de la București la care colaborez eu și pe care i-o dădea regulat domnul Petru Codrea, cumnatul său, unul din primii deținuti politici ai Maramureșului…

Cam atât îmi vine în minte, acum, repede, “la cald”… sper ca alții, care știu mai multe decât mine să completeze fericit aceste amintiri. Iar dacă expresia “la revedere” li se pare unora nepotrivită, să știe că noi, creștinii, credem în viața veșnică și că orice relație de comuniune autentică de aici de pe pământ se va regăsi, purificată și glorificată în Împărăția lui Dumnezeu, în eternitatea Iubirii.

Dumnezeu să-l odihneasca în pace !

preot prof. Marius Vișovan

La pas sau sprijinit de bicicleta lui, scanând zi de zi orașul, Ioan Popescu, Johnny – așa îl știau toți – a părăsit Sighetul definitiv. S-a dus de tot în căutarea strămoșilor lui fabuloși de viță nobilă, cu rădăcini basarabene, românești și maghiare. Era prezent în toate colțurile Sighetului, căuta și “inventa” subiecte, “interoga” cu abilitate, galant când situația o cerea, trăia simplu printre prietenii lui și-și presăra existența cu mici tabieturi. Zeci de ani a fost în mijlocul evenimentelor din Sighet, pregătit în orice moment să ofere gratis sfaturi și mai ales dornic să se implice cu nelipsita-i vervă tinerească în orice proiect inovativ. Iubitor de artă, creator de artă – de migăloase tapiserii – povești, consumator pasionat al cotidianului sighetean alături de foarte mulți prieteni, Johnny știa să se bucure și de lucrurile simple care-i marcau existența. Era un căutător pasionat prin documente, registre, tipărituri uitate de timp, ce păstrau urmele antecesorilor noștri, extrăgea și organiza informațiile cu meticulozitatea arhivarului clasic.

A devenit un cunoscător avizat al istoriei evreilor sigheteni. A fost un jurnalist prolific și și-a trecut numele pe multe volume ce vizează în special destinul evreilor din zona noastră. La Editura “Valea Verde” i-am publicat câteva cărți ce vor fi mereu de referință pentru istoria unei populații cu un destin tragic: “Cartea sinagogilor”, “Gibborim. Evrei sigheteni în Primul Război Mondial”, “Evreii din Sighet, scurtă istorie – 1600 – 1940”. A tradus din engleză piesa Janka pe care, împreună cu Maia Morgenstern am oferit-o sighetenilor.

Avea pregătite pentru tipar volumele “Tipografiile din Sighet – 1806 – 2017” şi “Istoria farmaciilor din Sighet” și, în plus, noi, prietenii apropiați știam că Johnny lucra la un interesant roman.

Multe dintre proiectele lui, gândite pentru următorii ani, nu se vor mai finaliza: Johnny s-a dus de tot, a părăsit – din păcate! – definitiv Sighetul de care nu s-a despărțit niciodată. Din ziua de 14 septembrie 2017, Ioan J. Popescu (născut la Baia Mare la data de 05 februarie 1953) nu va mai scrie, nu va mai fi o voce la Radio Sighet (unde colabora chiar de la înființarea postului), iar numele lui va intra într-o istorie a presei sighetene, care-l va păstra printre amintiri, în arhive.

Articole semnate de Johnny Popescu au fost publicate și pe site-ul „Salut, Sighet!” al cărui colaborator era.

Romanul vieții lui s-a încheiat mult prea devreme, vor povesti despre el, de aici încolo, prietenii rămași.

Drum bun, Johnny!
Să-ți continui călătoria veșnică în pace!

Ion MARIȘ

Video: Brîndușa OANȚĂ

Sursă foto: Nicolae ANTON NISTOR