Duminică, 18 octombrie, la Poienile de sub Munte, a avut loc deschiderea oficială a Muzeului Patrimoniului Ucrainean din Maramureş, un moment de referinţă pentru comunitatea ucraineană din judeţ şi o iniţiativă importantă a Uniunii Ucrainenilor din România pentru conservarea şi promovarea patrimoniului cultural ucrainean autohton.

Evenimentul a reunit reprezentanţi ai autorităţilor publice judeţene, regionale şi locale din România şi Ucraina, ai instituţiilor culturale şi de învăţământ, precum şi numeroşi membri ai comunităţii locale. La ceremonie a fost prezent şi consulul desemnat al Ucrainei la Sighetu Marmaţiei, Serhii Orlov.
Cu acest prilej, preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România, deputatul Nicolae-Miroslav Petreţchi, a transmis un mesaj de unitate, recunoştinţă şi responsabilitate faţă de valorile care definesc comunitatea ucraineană, subliniind rolul esenţial al limbii, culturii şi tradiţiilor pentru păstrarea identităţii naţionale. Acesta a evidenţiat importanţa Maramureşului şi, în special, a Văii Ruscovei, ca zonă de referinţă pentru comunitatea ucraineană din România, precum şi rolul deosebit al localităţii Poienile de sub Munte, care găzduieşte un asemenea edificiu cultural.
Uniunea Ucrainenilor din România a sprijinit înfiinţarea şi funcţionarea muzeelor locale în numeroase comunităţi, însă crearea unui spaţiu de referinţă dedicat patrimoniului ucrainean din localităţile maramureşene este o premieră. În acest context, deputatul Nicolae-Miroslav Petreţchi a felicitat reprezentanţii organizaţiei locale a UUR din Poienile de sub Munte pentru iniţiativa şi eforturile depuse, exprimându-şi convingerea că noul muzeu va contribui la apropierea tinerei generaţii de propriile rădăcini şi la transmiterea valorilor culturale către generaţiile viitoare.
Totodată, preşedintele UUR a subliniat importanţa sprijinului statului român pentru păstrarea şi promovarea valorilor minorităţilor naţionale, precum şi responsabilitatea comună de a asigura continuitatea acestora. Pierderea limbii materne şi a culturii proprii poate afecta profund continuitatea identităţii unui popor şi tocmai de aceea colaborarea dintre Uniunea Ucrainenilor din România, biserici, autorităţi şi instituţiile statului este esenţială.
Cu acest prilej, Nicolae-Miroslav Petreţchi a adresat mulţumiri tuturor celor care au contribuit la realizarea şi deschiderea muzeului, o iniţiativă care îmbogăţeşte patrimoniul cultural al comunităţii ucrainene şi contribuie, totodată, la diversitatea şi bogăţia patrimoniului cultural românesc şi european.
Ceremonia inaugurală a debutat cu tăierea panglicii, fiind urmată de slujba de sfinţire a noului muzeu. Deputatul Nicolae-Miroslav Petreţchi a transmis mulţumiri preoţilor ortodocşi ucraineni Adrian Vişovan, Ioan Curac şi Aurel Şanta pentru slujba de binecuvântare, rugăciunile înălţate şi sprijinul spiritual acordat comunităţii şi iniţiativelor dedicate păstrării şi promovării valorilor acesteia. De asemenea, a mulţumit pastorului Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, Aurel Vişovan, pentru participarea la acest moment deosebit.
Din partea conducerii Uniunii Ucrainenilor din România au participat vicepreşedinţii UUR Anna Sambor şi Ioan Recalo, secretarul general, Irina Liuba Horvat, trezorierul, Vasile Buciuta, preşedintele Filialei Maramureş a UUR, Miroslav Petreţchi, precum şi preşedintele Filialei Timiş a UUR, Maria Szabo Condrei.
De asemenea, au fost prezenţi preşedinţii organizaţiilor locale ale UUR din Poienile de sub Munte – Serghei Stuleanec şi Ruscova – Pintea Mariciuc, directorii unităţilor de învăţământ cu predare în limba ucraineană din judeţ, reprezentanţi ai muzeelor din Maramureş şi Ucraina, parteneri din Ucraina, membri ai Biroului organizaţiei locale din Poienile de sub Munte, precum şi numeroşi membri ai comunităţii ucrainene.
Participarea numeroasă şi diversitatea reprezentanţilor prezenţi au conferit inaugurării o semnificaţie deosebită, evidenţiind unitatea comunităţii şi angajamentul comun pentru conservarea, promovarea şi transmiterea patrimoniului ucrainean din Maramureş către generaţiile viitoare.
Patrimoniul ucrainean din Maramureş reprezintă o mărturie valoroasă a continuităţii istorice a comunităţii pe aceste meleaguri, reflectând tradiţiile, meşteşugurile şi modul de viaţă transmise din generaţie în generaţie. Muzeul Patrimoniului Ucrainean din Maramureş devine, astfel, un spaţiu dedicat păstrării memoriei colective şi transmiterii moştenirii culturale către generaţiile viitoare.

Comunicat de presă

Preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România, deputatul Nicolae-Miroslav Petreţchi, a atras atenţia, de la tribuna Camerei Deputaţilor, asupra unei evoluţii care nu priveşte doar comunităţile etnice reprezentate în Parlament, ci şi stabilitatea şi coeziunea societăţii româneşti.

Acesta a subliniat că, în ultima perioadă, au fost reluate, de către diferite grupări de interese, tentative de discreditare a organizaţiilor reprezentative ale minorităţilor naţionale din România, cu obiectivul evident de a afecta coeziunea acestor comunităţi şi mecanismele prin care acestea sunt reprezentate şi îşi apără drepturile.

Potrivit deputatului Nicolae-Miroslav Petreţchi, fără a avea o reprezentativitate reală în aceste comunităţi şi fără un mandat din partea acestora, grupările respective de interese încearcă să submineze mecanismul românesc de bune practici în domeniul protecţiei drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi să deturneze funcţionarea acestui mecanism în direcţia creării unor facilităţi şi avantaje în interes propriu.

Acesta a arătat că, alături de celelalte minorităţi naţionale din România, şi comunitatea ucraineană se confruntă, de mai mulţi ani, cu tentative sistematice de afectare a coeziunii şi a intereselor sale legitime. Deputatul nu a exclus posibilitatea ca unele dintre aceste tentative să fie organizate, susţinute sau exploatate din exterior.

Totodată, Nicolae-Miroslav Petreţchi a apreciat că, în spatele activităţii acestor grupări, s-ar putea afla şi interese politice şi de clan din teritoriu, care, în actualul context internaţional dificil şi turbulent, pot deveni vulnerabilităţi pentru România.

În opinia sa, slăbirea coeziunii minorităţilor naţionale din România răspunde intereselor explicite ale unor actori statali ostili României şi democraţiei în general, care urmăresc diminuarea coeziunii sociale şi a capacităţii democratice a României, precum şi reducerea sau inhibarea resurselor politice, civice, umane şi instituţionale de calitate ale ţării.

În acest sens, preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România a subliniat necesitatea ca aceste tentative să fie privite cu maximă seriozitate şi ca eventualele conexiuni ale acestora cu ideologiile şi acţiunile unor actori statali străini interesaţi de destabilizarea României să fie evaluate pe baza unor dovezi concrete.

În esenţă, potrivit deputatului Nicolae-Miroslav Petreţchi, aceste tentative vizează decredibilizarea organizaţiilor reprezentative ale minorităţilor etnice din România, membre ale Consiliului Minorităţilor Naţionale, precum şi crearea unor organizaţii paralele, organizaţii-fantomă sau organizaţii-parazit, care urmăresc să acceadă nelegitim şi ilicit la mecanisme financiare, sociale şi politice, prejudiciind în mod direct stabilitatea ţării şi politicile publice ale statului român în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale.

Acesta a avertizat că o lipsă de reacţie sau o reacţie pasivă la aceste tentative ar putea încuraja autorii acestora, ar putea crea premise pentru afectarea stabilităţii vieţii politice şi a coeziunii naţionale a României şi ar putea favoriza, totodată, multiplicarea formelor de politizare şi deturnare a mecanismelor actuale de reprezentare parlamentară a minorităţilor naţionale.

Preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România a dat asigurări că nu vor fi permise acţiuni care să afecteze coeziunea comunităţii ucrainene. În viziunea sa, unitatea şi coeziunea comunităţii ucrainene nu sunt doar o valoare care trebuie protejată, ci reprezintă o contribuţie importantă la stabilitatea şi viitorul României.

În acelaşi timp, acesta a subliniat că minorităţile naţionale din România, prin contribuţia lor civică, politică şi instituţională, reprezintă o componentă importantă a coeziunii şi stabilităţii societăţii româneşti.

Nicolae-Miroslav Petreţchi a arătat că, printr-o atitudine responsabilă, credibilă şi proactivă, reprezentanţii minorităţilor naţionale au demonstrat în mod repetat că sunt capabili să contribuie la construirea unor soluţii politice şi instituţionale pentru depăşirea multiplelor crize pe care România le traversează.

Preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România şi-a exprimat convingerea că România va depăşi aceste crize, iar comunitatea ucraineană şi, în ansamblul lor, minorităţile naţionale vor continua să contribuie activ la acest efort.

Comunicat de presă

Deputatul Nicolae-Miroslav Petreţchi a participat, miercuri, 23 septembrie 2026, la invitaţia preşedintelui Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, la cel de-al şaselea Summit al Platformei Internaţionale Crimeea, desfăşurat la New York, în marja celei de-a 81-a sesiuni a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, principalul for deliberativ al ONU, în cadrul căruia toate cele 193 de state membre participă la dezbateri şi discută principalele probleme internaţionale privind pacea, securitatea, cooperarea şi dezvoltarea.

Summitul a reunit şefi de stat şi de guvern, miniştri, reprezentanţi ai Uniunii Europene şi ai organizaţiilor internaţionale, precum şi parteneri ai Ucrainei din diferite regiuni ale lumii.

România a fost reprezentată la nivel înalt de preşedintele Nicuşor Dan, cu care deputatul Nicolae-Miroslav Petreţchi a avut ocazia să discute despre importanţa unor astfel de evenimente.

Summitul a fost deschis de preşedintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, care a subliniat importanţa restabilirii ordinii internaţionale şi a respectării dreptului internaţional, inclusiv prin restabilirea controlului Ucrainei asupra Crimeei. Mesajul transmis a evidenţiat faptul că securitatea regională, respectarea suveranităţii statelor şi protejarea drepturilor omului sunt strâns legate de soluţionarea situaţiei din peninsula Crimeea.

Agenda summitului s-a concentrat pe situaţia actuală din peninsula Crimeea, aflată sub ocupaţie temporară, pe respectarea drepturilor omului şi pe consecinţele militarizării regiunii, inclusiv în domeniul educaţiei şi în rândul tinerilor. De asemenea, discuţiile au vizat securitatea regională şi globală, menţinerea atenţiei şi a presiunii internaţionale asupra Rusiei, respectarea integrităţii teritoriale a Ucrainei şi identificarea unor măsuri coordonate pentru deocuparea Crimeei.

Cooperarea internaţională şi iniţiativele menite să consolideze securitatea şi stabilitatea în regiunea Mării Negre au constituit, de asemenea, un alt punct de interes al summitului.

Participarea reprezentantului minorităţii ucrainene în Camera Deputaţilor la acest eveniment are o importanţă deosebită pentru Uniunea Ucrainenilor din România (UUR), reflectând rolul activ al UUR în sprijinirea Ucrainei, în promovarea respectării dreptului internaţional şi în susţinerea intereselor şi valorilor comunităţii ucrainene din România.

https://www.cdep.ro/ords/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=31349

Comunicat de presă

Vineri, 28 august 2026, au început lucrările celei de-a X-a ediții a reuniunii anuale de lucru și instruire cu tema „Strategii privind îmbunătățirea performanțelor administrațiilor publice locale și intensificarea cooperării transfrontaliere – Ucraina – Republica Moldova”, organizată de Uniunea Ucrainenilor din România, în perioada 27-30 august 2026. Evenimentul, dedicat consolidării capacității instituționale a administrației publice locale și dezvoltării cooperării transfrontaliere, reunește în acest an peste 200 de reprezentanți din cele trei țări și constituie o platformă importantă pentru dialog, schimb de experiență și dezvoltare comunitară transfrontalieră.

În alocuțiunea susţinută în deschiderea oficială a evenimentului, am subliniat încrederea tot mai mare în puterea mobilizatoare a parteneriatelor pe care le facilităm în cadrul acestor reuniuni. De-a lungul întregii sale activități, Uniunea Ucrainenilor din România a avut ca priorități dezvoltarea capacității administrative la nivelul comunităților noastre și consolidarea cooperării dintre administrațiile publice locale din România, Ucraina și Republica Moldova. Aceste demersuri produc rezultate concrete, de la atragerea de fonduri pentru investiții, până la dezvoltarea și implementarea unor proiecte locale. Zecile de acorduri semnate la ediția anterioară au reprezentat un veritabil punct de plecare pentru elaborarea unor proiecte cu beneficii reciproce, care vor aduce milioane de euro în comunitățile implicate. Continuăm acest proces și în acest an, prin facilitarea și semnarea de noi parteneriate.

Totodată, am evidențiat faptul că, prin facilitarea unor colaborări durabile, Uniunea Ucrainenilor din România contribuie, în mod concret, la consolidarea relațiilor de parteneriat strategic ale României cu Ucraina și Republica Moldova, precum și la cooperarea dezvoltată în cadrul inițiativei trilaterale. Am transmis convingerea că relațiile dintre țările noastre se bazează, în mod concret, pe legăturile tot mai strânse dintre administrațiile publice locale. În acest sens, reuniunile organizate de Uniunea Ucrainenilor din România creează o platformă solidă și sustenabilă pentru cooperare, dialog și inițierea unor proiecte comune.

Am subliniat importanța acestor reuniuni pentru susținerea parcursului european al statelor vecine. Astfel de evenimente contribuie, în mod concret, la apropierea Ucrainei și Republicii Moldova de Uniunea Europeană, oferind comunităților locale din aceste țări posibilitatea de a înțelege mai bine mecanismele administrației publice europene, arhitectura instituțională, valorile Uniunii Europene și modul de funcționare a comunităților europene. În acest fel, contribuim la conturarea unei agende corecte și realiste de așteptări privind integrarea europeană, iar interacțiunea directă cu experții în domeniul fondurilor europene poate genera noi propuneri de proiecte pentru dezvoltarea sustenabilă a comunităților.

Nu în ultimul rând, am arătat că, prin aceste demersuri, contribuim la consolidarea relațiilor dintre parlamentele și guvernele de la București și Kiev, a căror evoluție calitativă este deja evidentă.

Un moment important al reuniunii l-a constituit semnarea a 12 acorduri de colaborare între autorități publice locale din județele Maramureș, Satu Mare, Timiș şi Suceava, din România, și autorități publice locale din regiunile Cernăuți și Zakarpattia, din Ucraina. Noile parteneriate creează cadrul pentru dezvoltarea unor proiecte comune și pentru consolidarea cooperării directe dintre comunitățile de ambele parţi ale frontierei, inclusiv în vederea accesării finanțărilor europene. Sesiunea de semnare a acordurilor a fost urmată de dezbateri tematice dedicate cooperării instituționale și atragerii finanțărilor europene, eticii, transparenței și digitalizării în administrația publică, reprezentării minorităților naționale și implicării cetățenilor în procesul decizional local, precum și valorificării patrimoniului cultural ucrainean, ca resursă pentru dezvoltarea durabilă.

Am convingerea că timpul petrecut la această reuniune va fi valorificat cât mai eficient pentru identificarea și dezvoltarea unor noi proiecte, pentru consolidarea capacității de dialog și cooperare dintre țările noastre și pentru construirea unor parteneriate europene puternice și durabile.

Nicolae-Miroslav PETREȚCHI

O întâlnire emoționantă, sinceră, o întâlnire care a adus împreună cadre didactice, elevi, părinți și invitați, iubitori ai limbii (limbilor) materne, a fost organizată exemplar de Uniunea Ucrainenilor din România (UUR) – filiala Maramureș, președinte dl. Petrețchi Miroslav-Nicolae, la Liceul Pedagogic „Taras Șevcenko” din Sighet.
La întâlnirea de la Liceul Pedagogic „Taras Șevcenko” (vineri, 21 februarie 2025), moderată de președintele UUR, s-a vorbit cu respect, fără prejudecăți, despre importanța diversității lingvistice și culturale, despre modalitățile de promovare a multilingvismului.

În pofida tuturor „turbulențelor” care au loc în lume, a disputelor pentru împărțirea resurselor, în care popoarele „mici” sunt trecute uneori – din păcate! – la categoria „second – hand”, singurul lucru esențial, care rămâne pentru orice comunitate, orice națiune, este limba maternă. Te naști în/ cu limba maternă și mori în/ cu limba maternă.
Poți pierde toate bunurile materiale, toate bogățiile „lumești”, limba maternă rămâne… intangibilă.
Vorbitorii de la întâlnirea organizată de Uniunea Ucrainenilor din România (filiala Maramureș) au subliniat ideea că pe lângă funcția de comunicare orice limbă maternă este purtătoare de identitate, istorie și tradiții bine conservate, contribuind la dezvoltarea culturală și socială a comunităților.
„Pledoariile” pentru limba maternă, pentru promovarea limbii ucrainene în acest context, au fost făcute de Krisztofer Levente Orosz (viceprimarul Sighetului), Semeniuc Lucreția (directorul Liceului Pedagogic „Taras Șevcenko”), Colopelnic Vasile (vicar al Vicariatului Greco-Catolic Ucrainean din România), Sambor Anna (prim-vicepreședinte UUR), Bilici Mariana (consilier gradul I la Direcția Generală Minorități și Desegregare), Covaci Ana-Maria (inspector școlar pentru minoritatea ucraineană la ISJ Maramureș), Todea Ioan Dorel (publicist), Papariga Maria (director al Școlii Gimnaziale Valea Vișeului), Macioca Mihai (profesor pensionar) și… reprezentantul publicației online „Salut, Sighet!” Traducerea din ucarineană în română, acolo unde a fost cazul a fost făcută cu fidelitate de către dl. Gresciuc Nicolaie.

Întâlnirea s-a încheiat cu un vibrant program artistic, susținut de elevi de la școlile cu predare în limba ucraineană din zonă. O „mostră” (video) v-o prezentăm în continuare:

Foto, video, text: Ion Mariș

Avem deosebita onoare de a vă invita la aniversarea a 25 de ani de la reînființarea Liceului Pedagogic „Taras Șevcenko“ din Sighetul Marmației, județul Maramureș, care va avea loc la data de 31 martie 2023, începând cu ora 9:00.

Din program:

09:00 – 09:30 – Primirea invitaților,
09:30 – 10:30 – Vizitarea atelierelor tematice,
10:30 – 13:00 – Masă rotundă „Probleme actuale ale învățământului în limba maternă”, luări de cuvânt a invitaților,
14:30 – 18:00 – Concert aniversar la Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice, sala „Monica Chifor”.

Nicolae–Miroslav PETREȚCHI,  Președintele UUR, Deputat în Parlamentul României,
Vasile CURELEAC, Director, Liceul Pedagogic „Taras Șevcenko“.

Mihai Hafia Traista este un nume nu foarte cunoscut la Sighet, pe meleagurile natale. Stabilit de mulți ani în București, poetul, scriitorul, dramaturgul, graficianul, editorul Mihai Hafia Traista, desfășoară o bogată activitate culturală, fiind cunoscut în cercurile de specialitate și ca un bun jurnalist, ce-și îngijește cu mult drag și revista pe care o coordonează („Mantaua lu Gogol”). La sfârșitul săptămânii viitoare, la Sighet, va avea loc reprezentația cu piesa „Ibovnice cu ochi de Maramureș” scrisă de sigheteanul nostru. Curiozitatea ne-a îndemnat să obținem direct de la autor, detalii despre… Mihai Hafia Traista.

Salut, Sighet!: Dați-ne, vă rugăm, câteva detalii biografice despre copilăria și adolescența… sigheteană.
Mihai Hafia Traista: M-am născut la 15 iunie 1965 în Sighetu Marmaţiei, dar am copilărit în comuna Rona de Sus unde am terminat primele opt clase, după care prima treaptă de liceu, cum se numeau pe atunci, clasa a noua şi a zecea, le-am făcut la Liceul „Dragoş Vodă” unde aveau o secţie de limba ucraineană, am terminat-o cu chiu cu vai, deoarece în afară de biblioteca liceului şi cinematograful Muncitoresc nu mă interesa nimic. Am urmat apoi, şcoala profesională de lăcătuşi mecanici de la Liceul Industrial nr.1 din Baia Mare, iar mai târziu, după evenimentele din ’89 m-am angajat sergent la unitatea de grănicieri Sighet şi m-am apucat serios de şcoală – am terminat liceul la seral, la Liceul Industrial nr. 2, după care am urmat Facultatea de Jurnalism şi Filosofie la Universitatea Spiru Haret (la distanţă). După ce m-am mutat la Bucureşti am urmat (la zi) Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine – secţia ucraineană-rusă din cadrul Universităţii Bucureşti, Masteratul de Strategii Comunicaţionale Interculturale – literare şi lingvistice, la aceeaşi facultate, iar acum sunt doctorand, în anul trei, tot la aceeaşi facultate, la Şcoala Doctorală de Studii Literare şi Culturale.

Salut, Sighet!: Sunteți o personalitate „multilaterală”. Cum se explică această „explozie” complexă? De unde rădăcinile?
Mihai Hafia Traista: Ei… nici chiar aşa, nu mă consider o personalitate „multilaterală”, cum spuneţi dumneavoastră, sunt doar un autor de cărţi care se pricepe să construiască o carte de la A la Z, adică pot scrie o carte, o pot redacta, tehnoredacta, ilustra la nevoie, înveli în copertă şi chiar mă pricep, ceea ce este mai important, să o lansez către cititori, căci fără ei o carte ar fi pustie ca o casă nelocuită. Sunt doar un meseriaş iscusit sau mai puţin iscusit, căci profesia de scriitor până la urmă este o profesie avuabilă. Cât despre rădăcini – ar fi o impietate să nu mărturisesc că ele se trag din ţărâna Ronei de Sus, de care îmi aduc aminte mereu cu condescendenţă. În acest colţişor binecuvântat de Dumnezeu s-au născut o pleiadă de scriitori şi oameni de cultură. Începând cu scriitorul evreu – Wiliam Tamburu, primul prozator ucrainean din România – Ivan Fetico, primul romancier ucrainean din România – Mihai Nebeleac, primul scriitor postmodernist ucrainean din România  – Pavlo Romaniuc, eu mă mândresc a fi primul dramaturg ucrainean din România, scriitoarele Ana Traista Ruşti, Marta Bota, Maria Oprişan, de asemenea scriu publicistică Ileana Dan şi Alina Leva. Vedeţi, în Rona nu există falocraţie literară. Avem cărturari de înaltă valoare care fac cinste întregii comunităţi ucrainene, recunoscuţi la nivel naţional, autori de cărţi şi ei, profesori doctori în diferite ştiinţe cum ar fi Ivan şi Mihaela Herbil, Odarca Ardelean Bout, Gheorghe Andraşciuc, Vasile Cureleac şi mulţi alţii, iar acum, de câteva luni, Rona de Sus se poate mândri şi cu un deputat în Parlamentul României, care reprezintă interesele comunităţii ucrainene din România, în persoana domnului Nicolae Miroslav Petreţchi, care totodată este şi preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România, dar şi autor de carte în domeniul politico-economic.

Salut, Sighet!: Greșim când spunem că n-ați avut un contact constant cu comunitatea literară sigheteană?
Mihai Hafia Traista: Nu, nu greşiţi deloc, când pleci dintr-un loc te dezrădăcinezi oarecum, şi încercând să prinzi rădăcini în alt loc stabileşti contacte cu alte comunităţi sau cu alte persoane, astfel începi să neglijezi într-o oarecare măsură, mai mare sau mai mică, legăturile pe care le-ai avut, dar până la urmă este normal să fie aşa… Dar întâlnirile noastre literare de la Rona, au rămas o amintire frumoasă.

Salut, Sighet!: Pe filiera literară, cu ce oameni de cultură din zona Țării Maramureșului păstrați legătura?
Mihai Hafia Traista: În primul rând cu Echim Vancea şi Ion Petrovai pe care, alături de Pavel Romaniuc, îi consider mentorii mei spirituali, dar şi cu Vasile Muste, Marin Slujeru, Doina Rândunica Anton ale căror opere apar deseori în revista literară pe care o conduc.

Salut, Sighet!: De ce preferați să munciți și să vă desfășurați activitatea la București? “Profitul” este mult mai mare?
Mihai Hafia Traista: Nu este vorba nici de preferinţă nici de profit ci pur şi simplu de destin, de lucruri care îţi sunt date de o putere care se află deasupra noastră; în naivitatea vârstei adolescentine, nu-mi imaginam deloc că viaţa o să-mi scoată în cale atâtea schimbări, dar, vorba lui Tudor Arghezi, de ce aş fi trist?

Salut, Sighet!: Ați publicat volume de poezii, povestiri, romane, piese de teatru, etc. E un „filon” ucrainean în scrierile dumneavoastră?
Mihai Hafia Traista: Nu neapărat ucrainean, ci mai degrabă unul maramureşean, toate creaţiile mele, atât cele scrise în limba ucraineană cât şi cele în limba română sunt locul în care convieţuiesc în pace şi bună colaborare români, ucraineni, maghiari, germani, evrei, rromi chiar şi polonezi, cehi, slovaci, ca de exemplu în romanul „Castelul din Rónaszék”, în nuvela cinematografică „Konokrad” sau în romanul autobiografic „Oberrohnen”. Locul acesta este în Maramureş, iar convieţuirea acestora este apropiată realităţii. În mai multe cazuri am fost acuzat, pe nedrept, că îi descriu pe evrei în culori sumbre, asta ca să nu spun de antisemitism. La Uniunea Naţională a Scriitorilor din Ucraina a avut loc chiar o dezbatere pe această temă „… dacă mai publicăm proza lui Traista?” Nu e deloc adevărat, în scrierile mele sunt foarte multe persoanaje de naţionalitate evreiască cu trăsături pozitive ca nuvela „Aproapelui cu ură” sau în ciclul de povestiri „Pătărăniile unchiului Fedea”, iar cele câteva persoanaje negative, negustori, cârciumari, cămătari apar exact aşa cum mi-au fost descrise de către oamenii mai vârstnici, aşa cum se găsesc în teza de doctorat, despre folclorul din Maramureş al savantului de origine aromână Tache Papahagi, sau în „Imaginea evreului în literatura română” al celebrului istoric şi antropolog Andrei Oişteanu.

Salut, Sighet!: Sunteți membru al Uniunii Scriitorilor din România, dar și al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina. Cum împăcați cele două „lumi” culturale distincte?
Mihai Hafia Traista: Încercând să construiesc o punte de legătură trainică între ele, în primul rând prin traduceri din literatura ucraineană în limba română şi invers. Am tradus din opera scriitorilor clasici cum ar fi Mihaylo Koţiubenskyi sau Vasyl Simonenko, dar şi din opera scriitorilor contemporani Volodymyr Danylenko (chiar şi acum lucrez, împreună cu lectorul dr. de la UBB Cluj, Ivan Herbil, la traducerea romanului „Colivie pentru o pasăre cântătoare” al lui Danylenko, pe care sperăm să o lansăm la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus), Halyna Tarasiuk, Oleksandr Masleanyk, Natali Kuliş şi aproape o întreagă antologie de alţi scriitori ucraineni. Din limba română am tradus din operele lui Varujan Vosganian (traducere cu care autorul a participat la un festival literar internaţional din Odesa), Aurel Maria Baros, Ştefan Dorgoşan, Loredana Ştirb dar şi din Preda, Slavici şi Rebreanu, de asemenea am tradus o antologie de poezie care cuprinde creaţiile a 25 de poeţi români contemporani. În al doilea rând, fiind foarte bun prieten cu Myhailo Sydorjevskyi, preşedintele Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina, l-am invitat la Bucureşti şi împreună ne-am întâlnit cu conducerea Uniunii Scriitorilor din România, unde am schiţat, ca să spun aşa, mai multe proiecte literare româno-ucrainene, unul dintre ele l-am şi demarat, este vorba de publicarea la Bucureşti, a antologiei de proză ucraineană, „Această şocantă Europă de Est”, tradusă în limba română, şi publicarea la Kiev a antologiei de proză românească „Manevre potrivite pe timp de ceaţă”, tradusă în limba ucraineană.

Salut, Sighet!: Aveți și o editură, „Mantaua lui Gogol”. Cât de vizibilă este aceasta în complexul peisaj literar bucureștean?
Mihai Hafia Traista: Sunt zeci asemenea edituri în Bucureşti şi sute în întreaga ţară, nu este o editură faimoasă, scoate între 20-25 de titluri pe an, dar este destul de cunoscută în cercurile literare bucureştene, publicând proză, teatru, poezie, critică literară scrisă de autori deja consacraţi ca Silvia Zabarcenco, Viorel Ploeşteanu (Irlanda), Maria Irod, Nicolae Tony Dincă, Nicolae Munteanu (Spania), Cristian Mozoru (Germania), dar şi foarte mulţi debutanţi care au pornit cu dreptul în literatura română cum ar fi Ina Florica Popa din Slatina, bucureştenii Romiţa Mălina Constantin, medicul-colonel Nik Opriţa, pianistul Emanuel Pătrăşcioiu şi mulţi alţii, de asemenea, la editura „Mantaua lui Gogol”, apare multă literatură pedagogică, politică etc.

Salut, Sighet!: Revista „Mantaua lui Gogol” acoperă o paletă largă de cititori?
Mihai Hafia Traista: Revista „Mantaua lui Gogol” nu se plânge de cititori, poate şi din cauză că se distribuie gratuit, iar multe dintre numere au apărut pe diverse site-uri sau blog-uri literare, tot gratuit. Este o revistă în care, vorba unei celebre europarlamentare „fiecare ce vrea face”. Noi oferim cititorilor noştri atât „literatură înaltă” cât şi „literatură populară”. Articolele sunt semnate, 80% de mari personalităţi – scriitori români din ţară şi de peste hotare, critici literari şi profesori universitari.

Salut, Sighet!: Cât de implicat sunteți în viața comunității ucrainene din România și în ce constă această implicare?
Mihai Hafia Traista: De doi ani sunt unul din vicepreşedinţii Uniunii Ucrainenilor din România şi preşedintele Comisiei pentru cultură a uniunii, dar şi membru în Comisia de cultură, culte şi mass media a Consiliului Minorităţilor Naţionale din România. În afară de asta sunt redactorul revistei literare a scriitorilor ucraineni din România „Naş holos” şi corespondentul publicaţiilor Uniunii Ucrainenilor din România „Vilne slovo”, „Ukrainskyi visnek”, „Dzvonyk”, „Curierul Ucrainean”, în plus de asta, tot timpul trebuie să colaborez cu TVR1, secţia minorităţi şi cu alte mijloace mass media din Bucureşti, dar şi din Ucraina. Trei sferturi din timp îmi petrec pe drum şi prin hoteluri ca să ajung la diferite manifestări sau şedinţe, timp în care trebuie să scriu lunar în jur de cincisprezece articole, reportaje, etc. Restul timpului îl dedic literaturii şi grădinii mele din Bragadiru. Aşa că, pot spune că sunt implicat, dar şi dedicat trup şi suflet comunităţii ucrainene, dar nu sunt singurul. Asta face şi deputatul nostru şi profesorul universitar Herbil de la Cluj sau preşedintele orgnizaţiei judeţene Maramureş, profesorul Miroslav Petreţchi, din păcate nu întotdeauna suntem şi apreciaţi pentru ceea ce facem.

Salut, Sighet!: Ați fost și consilier al unui parlamentar ucrainean. Cât de „pasionat” sunteți de politică și în ce mod vă exprimați pe acest segment ?
Mihai Hafia Traista: Am fost, aproape trei ani. Consilierea mea se rezuma la a-i scrie domnului deputat discursurile atât în limba ucraineană, cât şi în limba română şi la înlesnirea apariţiilor domniei sale pe sticlă sau la radio; când am observat că demnitarul, lipsit de orice demnitate „una zice şi alta fumează” , vorba lui Tudor Arghezi, mi-am dat demisia. De altfel, la politică şi la fotbal nu mă pricep deloc şi nu cred că voi mai intra vreodată în contact direct cu ea.

Salut, Sighet!: Pe ce palier vă simțiți mai „liber”? Poezie, teatru, proză?
Mihai Hafia Traista: Mă simt liber când modelez cuvântul, când aleg cuvinte, le pun unul lângă celălalt, le citesc şi îmi place cum sună… De multe ori scriu la comandă, mai ales studii literare, eseuri, recenzii de cărţi, dar şi proză. Trebuie să scrii ce îţi cere redactorul şef al fiecărei publicaţii, el plăteşte tu construieşti, confecţionezi ce îţi cere. Un tâmplar bun face mese, scaune, dulapuri, dar va face şi un sicriu dacă i se va comanda, de aceea este tâmplar, poate nu-l va face cu mare plăcere, dar îl va face cu aceeaşi pricepere ca şi dulapul sau scaunul. Desigur că mă regăsesc în fiecare dintre aceste genuri. Şi fiecare îmi pare cel mai important în momentul în care scriu. După aceea, îmi par toate la fel de importante.

Salut, Sighet!: Sunteți un dramaturg jucat, apreciat?
Mihai Hafia Traista: Nu ştiu cât sunt de apreciat, dar, spre fericirea mea, piesele mele se joacă. Să ştiţi că este o mare satisfacţie să vezi cum prind viaţă pe scenă personajele pe care le-ai creat, uneori poate fi şi o dezamăgire, dacă actorul se comportă în pielea personajului cu totul altfel de cum ar vrea autorul.

Salut, Sighet!: De ce ați ales distribuție din Slatina, Olt pentru piesa „Ibovnice cu ochi de Maramureș”?
Mihai Hafia Traista: Nu eu i-am ales pe ei, ci ei pe mine, mai bine spus, regizorul Nicu Ioan Popa – PIN. De fapt, piesa „Ibovnice cu ochi de Maramureş” a fost jucată şi de trupa IndArt în regia regretatului Dan Simion, dar şi de alte trupe de studenţi la actorie sau actori semiprofesionişti din Bucureşti, Cluj, Târgu Mureş şi Sălaj. De trupa Proart Slatina am rămas legat datorită prieteniei mele cu regizorul, care a pus în scenă şi alte piese scrise de mine „Logodnicii Amaltheiei” tot cu aceeaşi trupă şi „Scrisoarea din Africa” cu trupa KIDStar, iar acum lucrează tot cu trupa KIDStar la piesa „Lecţia de paremiologie” şi se pare că va juca în rolul lui Caramfil din piesa mea „Portretul făcător de minuni” sau „Sau cu cine mă culc în seara asta?” pe care o pune scenă regizorul Dan Şalapa cu trupa de teatru din Drobeta Turnu Severin. Oricum, aş vrea să joace şi rolul lui Serafim Serafimovici, îngerul morţii din piesa la care tocmai lucrez, „Până când Moartea ne va uni”.

Salut, Sighet!: Cât de vizibil este Sighetul la București din punct de vedere cultural?
Mihai Hafia Traista: Mai mult decât credeţi. Sighetul nu este doar locul de pe hartă în care ea se agaţă în cui, cu Memorialul durerii, cu horincă tare şi Cimitirul Vesel la doi paşi de el. Sighetul este oraşul care găzduieşte un festival internaţional de poezie, un oraş iubit de Nichita şi de Ana Blandiana, un oraş care a dat literaturii române pe Alexandru Ivasiuc şi pe Ion Zubaşcu, publicisticii pe Cornel Ivanciuc, folkului românesc pe Ştefan Hruşcă, Ducu Bertzi şi pe Nicolae Doboş care, împreună cu trupa Arhaic, a cucerit partea culturală a Bucureştilor cu cântece pe versurile sigheteanului Vasile Muste (acum lucrează la albumul Bolnav pe drum – versuri Mihai Hafia Traista). Aşa este văzut Sighetul în cercurile literare bucureştene.

Salut, Sighet!: Dacă ați putea influența mișcarea culturală sigheteană în ce fel ați impulsiona-o?
Mihai Hafia Traista: Din păcate nu cunosc bine situaţia culturală din Sighet, însă cred că nu are nevoie de impulsionări, am auzit că există un cenaclu literar, poate ar fi nevoie şi de o revistă dacă nu există deja…

Salut, Sighet!: Vă mulțumim pentru interviul acordat și vă rugăm să faceți un promo pentru piesa dumneavoastră de teatru în așa fel încât să-i determinați pe sigheteni să fie prezenți într-un număr cât mai mare, sâmbătă, 22 aprilie 2017, ora 19:00 la Sala „George Enescu” a Școlii de Muzică Sighet!
Mihai Hafia Traista: Desigur ştiţi zicala cu profetul şi ţara lui, de aceea eu sunt acela care trebuie să vă mulţumească vouă şi vă mulţumesc foarte mult! Sighetenilor ce să le spun: „Veniţi, vedeţi şi râdeţi! E gratis şi nu doare!”

Brîndușa Oanță & Ion Mariș