Luna iunie (Cireșar) este o lună bogată în premii pentru CNDV-iști. În cadrul Festivalului Național de Poezie „Gellu Naum”, ediția a – XX – a – festival în a cărui organizare este implicată de peste un deceniu doamna profesor Virginia Olaru – două eleve ale Colegiului Național „Dragoș Vodă” Sighet, Nicoleta Giurgi – clasa  a XII B și Mira Orza – clasa a IX E, sub îndrumarea profesorului coordonator Brîndușa Oanța, s-au calificat la etapa națională. Festivalul a avut loc în localitatea Brezoi, județul Vâlcea, în intervalul 16-18 iunie 2023, la pensiunea „Frații Jderi Utopia Verde”.

Programul a cuprins: prezentarea textelor în fața juriului, ateliere de creative-writing și relaxare în natură. Cei care s-au ocupat de jurizarea creațiilor literare au fost: Andrei Zbîrnea, Ana Săndulescu, Andrei Mocuța, Miruna Vlada și Anastasia Coste (Foto 1).

În cadrul etapei naționale, unde s-au calificat 20 de participanți, șapte s-au întors acasă cu premii și mențiuni, două ajungând chiar la… Sighet: premiul al- III-lea pentru Nicoleta Giurgi și mențiune pentru Orza Mira.

„Aventura te așteaptă” era scris pe tabloul din camera noastră, dar cred că mai degrabă aventura ne-a fugărit 400 de kilometri înspre poezie, iar poezia ne-a primit cu brațele deschise și ne-a trimis înapoi alți 400 de kilometri cu prieteni noi și experiențe de neuitat (și când zic asta trebuie să mă credeți pe cuvânt).
Să fiu în același loc cu atâția iubitori de poezie (pe unii cunoscându-i numai virtual) mi-a umplut inima, mi-a dat mai multă speranță și încredere în ceea ce fac, și cred că oricine ar trebui să simtă măcar o dată în viață asta: să simtă că îi e permis să simtă totul.
Am fost cea mai norocoasă să am alături în aventura asta o așa „parteneră” în poezie precum Mira, și o așa coordonatoare dedicată precum doamna prof. Brîndușa Oanță! Iată cum poezia te face să zâmbești cu molarii până în tavan și să simți că poți trăi încă 200 de ani…“ (Nicoleta Giurgi)

 „Au fost niște zile buclucașe, dar fără de care nu aș fi avut ocazia de a mă cunoaște pe mine. Atelierul lui Andrei Mocuța a fost deosebit – mă bucur enorm că am făcut parte din echipa lui și că am putut să primesc un feedback sincer (feedback pisicesc). Serile, deși ploioase, mi le-am petrecut pe terasă cu noi prieteni, glumind pe seama multora (când mă întorsesem în cameră, Nico și doamna Brîndușa dormeau deja:) ). Am venit acasă cu multe cărți – „Bosnia. Partaj.” de Miruna Vlada mi-a făcut cu ochiul. Mulți kilometri anevoioși, experiențe mici și mari, un Mișu și un Ștefan Salvator – cam așa au decurs cele trei zile în Vâlcea.” (Mira Orza)

„Poezia are continuitate și reprezentare tinerească viguroasă în CNDV –ul nostru. Nicoleta și Mira s-au împrietenit definitiv cu poezia. Am văzut cum feministele înfruntă toate obstacolele reale și imaginare și își completează „inventarul” premiilor literare. Am participat cu drag la un test extra_curicular.” (prof. Brîndușa Oanță)

Felicitări și mult succes cât mai departe!!

Salut, Sighet!

„NU CEDĂM!” a răsunat pe pietonala orașului nostru în ultima zi a primăverii, dar în niciun caz ultima zi a grevei generale a profesorilor începută în 22 mai 2023.

Scriu din postura unei eleve în clasa a XII – a care ar fi trebuit să aibă festivitatea de absolvire în această zi, dar am ales să-mi susțin profesorii pentru că ghiciți ce: această grevă este perfect NORMALĂ! Da, situația nu e una ușoară nici din perspectiva elevilor, există incertitudini despre examene, despre medii, sau chiar supărări când profesorii au la fel de puțină vină în asta ca și noi…

Acum trebuie să îi susținem cel mai mult, pentru că nu e vorba numai despre bani, minciuni și promisiuni deșarte, ci despre viitorul nostru, despre viitorul copiilor și nepoților noștri (dacă vom fi atât de „lipsiți de noroc” încât să rămânem în țară și să-i trimitem la o școală de stat), e vorba despre cum 6% e de fapt 2,1% pentru că educația e atât de importantă încât e o provocare, un mare challenge numit „jocurile foamei” sau „cu cât de puțin poți să muncești peste măsură?”

Dar hai să lasam PIB-ul la o parte, transportul și cazarea care nu se decontează pentru profesorii care predau la rural (sau pur și simplu la mare distanță de casă) și să vorbim doar despre respect: să subminezi existența unui om nu înseamnă respect, să te joci cu viitorul unei țări nu înseamnă respect, să arunci niște vouchere precum o felie de pâine unui câine subnutrit nu înseamnă absolut deloc respect… Si nu ar trebui să ne prefacem că nu înțelegem asta!

Nimic mai adevărat decât faptul că sistemul educațional nu o să-și rezolve problemele numai crescând niște salarii, și nicidecum aceste rezolvări nu o să vină peste noapte, dar întreb cu umila gândire a unei persoane de 18 ani: în care cotlon întunecat vom găsi soluția când toți poziționăm lumina lanternei către o altă persoană?

Și mai adevărat este faptul că dacă se renunță acum, nimic nu o să se mai rezolve niciodată sau cel puțin mulți mulți ani de acum…

„NU CEDĂM” e mesajul care are în joc întregi generații de elevi! „Nu cedați” e mesajul meu, elevă care susține din suflet acest demers către un sistem educațional mai departe de gura peșterii! Fiți tari, dragi profesori!

Nicoleta Giurgi
redactor revista AxA, CNDV Sighet

Foto: Ion Mariș

pruncul nostru infantil și stricat
își serbează ghemuit aniversarea
un an de când nimic nu are sens
prea mulți ani de când nimic nu are sens
locuiesc la 10 minute de graniță, față în față cu o altă eră
cu un alt capitol din cartea de istorie de unde nimeni nu a învățat nimic
unde mai-marii au fost corigenți și mai-marii au fost și sunt atât de mici
toți suntem atât de mici..
știrile ne sufocă. deschidem geamul pentru a simți puțină căldură, pentru a auzi sunete umane
și tot ce ne ciulește urechile sunt sirene și obuze
și fumul mult prea real și mult prea apropiat
pe geamul nostru se vede o întreagă carte de istorie
o istorie la care am rămas cu toții corigenți
spune-i pe nume: UCRAINA
spune-i pe nume: RUSIA
unde își găsesc locul metaforele și poezia când tot ce se întâmplă e complet real?
unde ne găsim noi locul când moartea e aproape,
când se moare în fuga justificată dinspre moarte?
(pe Tisa nu mai plutesc bărcuțe de hârtie iar pescarii nu-și mai tolănesc burta la soare de-un veac)
știrile vorbesc despre înec despre alegeri și frică
vom tăia ombilicul pruncului nostru sărbătorit
spune-i pe nume: RĂZBOI
și, așa mici cum suntem, vom auzi pe geamul încă deschis
cum la 10 minute de casa noastră se naște scâncetând copilul păcii
și-i vom tăia moțul și-i vom rupe turta: pruncul nostru cum nimeni nu a mai avut
din pântec arde cărțile de istorie și știe prea bine: totul e politică
(unde își sapă metaforele culcușul când tot ce trăim e real? spune-i pe nume!)

nu e ultima zi dar te rog spune-mi că mă iubești
în timp ce pământul se destramă sub tălpile noastre
spune-mi pe nume!

Nicoleta GIURGI

Proiectul bursele stART dezvoltat de Școala de Valori, sprijinit de Ministerul Educației susține dezvoltarea talentelor a 30 de elevi de liceu. Proiectul, care se va desfășura pe durata unui an, începând cu ianuarie 2023, este la ediția a 8-a iar 30 de tineri pasionați de pictură, desen, muzică și artele viitorului (vlogging, scriere creativă sau fotografie) au șansa să câștige o bursă de 6000 de lei în urma unei selecții.

Pe lângă banii care ne vor ajuta să continuăm munca pe care o iubim atât de mult, vom mai avea parte de o serie de 10 ateliere și 3 evenimente de tip Bibliotecă Vie menite să ne sprijine în consolidarea unei cariere bazate pe talentul și înclinația noastră. Vom mai trece și prin sesiuni de coaching și mentorat (care deja îmi sună foarte bine).

Despre asta e vorba iar eu mă simt foarte norocoasă să am alături 29 de tineri talentați pe parcursul acestui an; tineri de la care am ce învăța și pe care la final sper să-i pot considera prieteni.

Acum și un mic secret: adevărul e că nu am avut încrederea ca tocmai eu să rămân printre cei 30 când existau alți aproape 200 de potențiali câștigători care își doreau mult mai mult să fie aleși. Poate de asta am așteptat până în ultima secundă să mă înscriu și poate de asta încă nu consider pe deplin că merit acest loc, și poate o să rezolv cândva acest auto-sabotaj. :))

Știu că n-o să ne învețe nimeni pe parcursul acestui an cum să scriem (mai bine) dar am încrederea că aceste ateliere ne vor fructifica spiritul de relaționare cu ceilalți (în așa fel încât poate să nu-i mai rănim și sabotăm în timp ce ne sabotăm pe noi înșine).

Am încrederea că scrisul și poezia, a mea și a tuturor se vor îmbunătăți prin intermediul acestei experiențe inedite cu oameni frumoși, și poate la final – atunci și numai atunci – vom putea scrie ce nu avem puterea să zicem „cu voce tare”.

Poezia e „acasă” când „acasă” e de mult pierdut. Sunt recunoscătoare! (Nicoleta Giurgi)

Salut, Sighet!

Ei se văd importanți precum baobabii. Îi veți sfătui atunci să facă un calcul. Ei adoră cifrele: asta le va place. De exemplu vor zice: în 15.12.2022, la ora 19:00, dar 19 fix fix a avut loc, la Cinema Mara din Sighet, un spectacol inedit de teatru care i-a avut „răspunzători” pe cei de la Red Nose Society.

3 persoane care au reușit să umple sala, 3 persoane care și-au luat angajamentul să ne ducă pe cel puțin șapte planete în doar câteva zeci de minute: niciun om mare nu s-a împotrivit.

Actorii au avut o prestație excelentă, jonglând cu personajele și fiind o dată la câteva minute cu totul altă ființă, asta în timp ce au colorat spectacolul și cu talentul lor muzical.

Din nou, oamenii mari, destul de ciudați, au reușit să fie extaziați.

Micul Prinț mi-a arătat că ori de câte ori aș reciti cartea sau pur și simplu m-aș izbi puțin de tot ce înseamnă povestea micului-mare Prinț, de atâtea ori aș gândi altfel, aș crea noi perspective asupra fiecărui rând prețios dar și asupra mea. Mereu m-a fascinat cum poate să vorbească autorul despre atâtea problematici de natură psihologică, chiar filosofică și totuși cartea să îndeplinească statutul de „carte pentru copii”. O fi oare fiindcă copiii înțeleg mai bine lumea decât adulții? Sau poate pentru că fiecare adult a fost cândva (sau este) copil? Nu pot să mă pronunț!

Cert este că spectacolul acesta a fost cu siguranță pentru toate vârstele: fiecare copil, mare sau mic, fiecare adult, mare sau mic, reușind  să dobândească câte ceva la finalul lui. Cert este că sala a fost plină, chiar dacă cu doar o zi în urmă, la dezbaterea despre condiția femeii în societatea contemporană, sighetenii nu au fost atât de prompți în a veni. Or fi fost ocupați cu cifrele… 🙂
Și mai cert este că oamenii mari sunt cele mai ciudate ființe și nici măcar oamenii mici nu pot schimba asta! Terminați cu prostioarele, oamenilor mari! Fiți copii!

Mulțumim Cultura Gratia Urbis și doamnei Andreea Biro pentru aceste evenimente minunate! De aici de jos se văd niște lucruri mari în zare!

Text: Nicoleta Giurgi

Foto: dr. Sorin MARKUS

omul își pune diagnostic

când scrii ești orfană
nu tu mamă în conformitatea vremii nu tu tată
care să-ți reproșeze că ai consuma prea mult curent nu tu frați
te sprijini în cuvânt ca într-un plisc de pelican
te sprijini de cuvânt cu toată carnea ta râncedă
și taci dracului odată din gură
în camera tăcerii ești orfană
decongelezi fierbi marinezi mușchiul cuvintelor
și speri ca cineva să-ți guste amestecul și să exclame
„Da nicodana asta se numește poezie iar tu te numești poetă”
dar până atunci ești mică și orfană în lumea alfabetului
tu ești dislexică   (din nou) mică orfană mică orfană
și te crezi poetă sau ce-o fi
când tu vei gusta numai carne crudă
(va fi delicioasă)
și nu vei putea tăcea niciodată dracului din gură
pentru că ce scrii nu e poezie nu e cuvânt nu e vers nu e
și e total în regulă să fie așa
poezia ta nu e cuvânt
nicodana ucide-te
tu ești poezia!!
te vor căuta… și nu vor ține cont că ești orfană

ea își împărțea corpul în 4 puncte cardinale

ea era alergică la corpuri
la carne la oase    la ei
se frământa zi lumină și niciun aluat
nu era destul de bun pentru copt
ar merge până în capătul luminii
violente și hidoase    de-ar ști
o de-ar ști că boala asta se poate vindeca
ea era alergică la oseminte    la ei
dar tânjea zi lumină după ceva inexplicabil
după aer și priviri după sinele întors cu spatele
ea nu-i putea iubi pe ei
oricât s-ar fi străduit
ea era stricată
și totuși măgulită de o fericire scârboasă

confort care va urma

infidelitatea aceea obscură față de sine
în șapte zile muritoare din șapte
atunci când realizezi că urăști pântecele poeziei
urăști femeia aceea     pe tine te urăști
ura…
tu nu vei găsi niciodată ombilicul timpului
așa că într-o zi monotonă când mamele vor avea
jumătate din vârsta ta iar omul cu cotărcile
nu va mai veni pe uliță    îl vei tăia pe al tău
așa grețos și plin de cuvinte cum va fi
atunci în a șaptea zi muritoare din șapte
pe când va înflori singurul mac din satul acela îndepărtat
te vei numi fericită
ura…
un pantof prea strâmt pentru tine

Nicoleta GIURGI
clasa a XII-a B
Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet

Vineri, 21 octombrie 2022, a avut loc la Centrul Cultural-Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” o dublă întâlnire cu arta: expoziție de pictură și totodată și lansarea de carte a multilateralului Leonid Popescu, venit tocmai din Republica Moldova.

Atmosfera a fost una plină de nostalgie, făcându-se referire mai-mereu la amintiri de pe ici-de pe colo, de prin toate țările, mulți dintre invitați fiind chiar prieteni ai artistului.
Printre ei se aflau și: Eleonora Sidnik – critic de artă (Republica Moldova), care a avut doar cuvinte bune despre picturile și persoana domnului Leonid Popescu, Silvia Cheianu-Bacalâm – dr. prof. universitar (Republica Moldova), care a rezumat într-un mod inedit conținutul cărții lansate în acest duo surogat.

Iar pentru că trebuie să-i dăm Cezarului ce-i a Cezarului, după „scurtele” intervenții ale tuturor, am reușit să „acaparez” picturile și nu pot să zic că am reumușcări 🙂 Mai multe nu zic…

Expoziția este deschisă publicului încă 30 de zile, așa că nu pierdeți șansa să vă înfruptați cu niște artă, că nu strică (sau mușcă).

Foto & text: Nicoleta Giurgi

În perioada 13-15 octombrie 2022 orașul nostru (și nu numai) a răsunat din nou din temelii datorită sustenabilului Festival Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației, anul acesta avându-și aniversarea a 50 de ani: iată, așa cum s-a tot auzit în zilele festivalului „o jumătate de veac de poezie la Sighet”.

Și totuși, ce face poezia să nu moară? Să dăinuie zeci, sute de ani fără să aibă fire albe? Fără să îmbătrânească? Un răspuns ar fi total absurd.
Dar cel mai bine haideți să vedem ce ține în viață poezia la Sighet: anul acesta pentru prima dată, în calitate de debutantă „nonconformistă” și „obraznică” am avut ocazia să iau parte la festivalul „conformist” și „elevat” de poezie, fiind primită cu brațele deschise și cu multă, multă mirare.
Și pentru că nimic nu merge bine fără un ajutor de mai sus, ediția a debutat cu o slujbă de pomenire a poeților care nu mai sunt printre noi, într-adevăr, un număr impresionant care îți rămâne pe retină.
Un număr impresionant a fost îndeosebi și al poeților (și a „insinuatelor” poete, pe ici-pe colo) care au fost prezenți și care au citit, fie în calitate de invitați, fie de participanți ai concursului, câte-o poezie-două-nouă, totul desfășurându-se după regulile bine „prescrise” care trebuiau urmate. O diferență de vârstă, experiențe și teancuri de poezii între mine și domnii prezenți este clară, de asta o să renunț categoric (deocamdată) la comentariile despre „jovialitatea” sau „diversitatea” mulțimii. Ce este cert și sigur este numărul infim de tineri și femei prezenți în sală sau la festival în sine, care m-a lovit inevitabil de dureros încă din primele secunde.

A doua zi a avut loc, în primă „instanță”, întâlnirea poeților cu elevii diferitelor licee ale orașului, eu având ocazia să particip la întâlnirea „foștilor” dragoșiști cu „cei noi”, adică o reuniune „fastuoasă” într-un cadru, într-adevăr, de vis, între „cei mari” și „cei mici”, păstrându-se rigoarea din ziua precedentă: „monologându-se, citindu-se poezii din toate colțurile țării, fără întrebări, fără obiecții, deci se poate spune că totul a decurs perfect.

După-masă au avut loc „Serile de poezie Nichita Stănescu” de la Desești unde ne-am putut „înfrupta” din spațiul bucolic de poveste, unde am putut trage aer în piept și-am putut striga (în gând bineînțeles) „trăiască poezia!!” Am fost primiți cu căldură în curtea părintească a poetului Gheorghe Pârja, unde am putut „fura” mere, struguri și alte preparate secrete, unde ne-am putut bucura unii de prezența celorlalți, asta până a devenit totul oficial din nou, seriozitatea fiind la ea acasă pe tâmplele noastre.

„Hai măi da’ nimic n-ai de zis mai bun despre festivalul ăsta??… Zi și tu ce se cuvine!”
Și fără ironii sau alte „acrituri”, prin intermediul acestui „grupaj” de bărbați importanți și consacrați am înțeles că indiferent de stil, rimă, teancuri de diplome, versuri sau experiențe, poezia leagă oamenii cum nimic nu ar putea-o face: poezia face din om „neom” și invers.

Pe această cale vreau să încurajez toți tinerii pasionați (sau nu) de poezie să „devoreze” fiecare ocazie pe care o are orașul nostru de a se întâlni cu poezia, și mai cu seamă Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet, pentru că, mi s-a adeverit și mie: poeții există în carne și oase, și nici măcar nu mușcă. Poate mai strănută câteodată cerneală, dar ceea ce e sigur că putem face e să le zicem de fiecare dată „sănătate!”: trăiască poeții și poezia de orice vârstă! Trăiască poezia care nu lasă oamenii să moară!

Nicoleta GIURGI
clasa a XII – a B
Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet

10 Octombrie 2022. O zi mare pentru Colegiul Național „Dragoș – Vodă”, acesta împlinind 103 ani, dar totodată o zi importantă pentru cenedevista Nicoleta GIURGI care și-a lansat volumul de versuri „Să taci atunci când scriu” (Editura Valea Verde; Sighetu Marmației).

Printre persoanele care au venit să susțină și să asculte poeta în devenire se remarcau elevi, profesori și alte personalități ale orașului nostru. Dar mai ales, în al patrulea rând al sălii festive erau prezenți și emoționați părinții Nicoletei, alături de învățătoarea ei. Chiar dacă aceștia nu au vorbit, în ochii lor se putea citi mândria pe care o aveau datorită reușitei fiicei lor care, la abia 18 ani lansează prima ei carte (prima din multe altele care vor urma, cu siguranță). Cu toate acestea, fosta ei învățătoare nu a ezitat să își exprime respectul față de eleva ei, cât și satisfacția că și dumneaei a luat parte la formarea poetei. Un moment special al lansării de carte l-au oferit cele trei eleve (Nicola Colopelnic, Mihaela Ioana Trifoi și Anastasia Herbil) care au recitat fiecare câte o poeziei a Nicoletei, versurile acesteia reușind să producă fiori spectatorilor. Pe mine una cel puțin m-a atins la suflet poezia „Promisiuni pompoase”. Poeziile acesteia sunt scrise într-un mod revoluționar, feminist și sunt sigură că, într-o mică sau mare măsură, cei care vor citi versurile acesteia se vor regăsi în ele.

Chiar dacă era emoționată până la lacrimi, Nicoleta a reușit să țină un mic discurs mulțumindu-le persoanelor care au susținut-o, părinților ei, profesorilor și bineînțeles celor care au fost prezenți în acea zi importantă din viața ei.

Din fericire, după eveniment și după mini sesiunea de autografe, am reușit să îi cer Nicoletei o părere generală legată de desfășurarea lansării: „Cuvântul care ar descrie perfect evenimentul este „emoție”. Într-o lume atât de complicată și concentrată pe propria persoană, să vezi atât de multe ființe că râd, plâng, trăiesc cu sufletul aceleași sentimente ca și tine în același moment ar putea fi unul dintre cele mai minunate momente pe care le poate trăi o persoană. Mulțumesc tuturor că ați făcut „fetița de la țară” să strălucească!”.

Presupun că toți cunoaștem proverbul: „esențele tari se țin în sticluțe mici.”. Ei bine, Nicoleta este întruchiparea zicalei, iar versurile ei vă pot garanta că sunt „esențele” din sufletul unei adolescente care abia a atins vârsta majoratului, dar versurile căreia sunt scrise parcă de o persoană matură și trecută prin viață.

Spre norocul meu, am avut ocazia să o cunosc pe Nicoleta acum patru ani când am început liceul și am ajuns colege de clasă. La prima vedere, pare o fire introvertită care cu greu se deschide în fața oamenilor. Acum că am avut ocazia să o cunosc mai bine, pot spune că „poetesa” așa cum îi place ei să i se spună este una dintre cele mai extraordinare ființe pe care am avut ocazia să o întâlnesc. Este genul de persoană care este mereu acolo pentru tine fie că ai nevoie de o glumă ca să-ți crească dispoziția, un sfat într-o situație mai complicată sau ai chef de o discuție care abordează subiecte abstracte sau subiective.

Ce îi doresc Nicoletei?… Nico… ține-o tot așa și continuă să ne faci mândri că am avut ocazia să cunoaștem una dintre viitoarele mari poete ale țării.

Ștețiu Antonia
Clasa a XII-a B 
C.N. „Dragoș – Vodă”

Luni, 10 octombrie 2022, la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” din Sighet a fost lansat volumul de debut (poezie) al elevei Nicoleta Giurgi. Volumul „Să taci atunci când scriu” (Editura „Valea Verde” din Sighet, editor și prefața – Ion Mariș, lector de carte – prof. Brîndușa Oanță) a fost lansat într-o zi festivă: C. N. „Dragoș – Vodă” a sărbătorit 103 ani de existență.

Nicoleta Giurgi este elevă la CNDV, clasa a XII – a, iar primul volum de autor a fost „analizat” și receptat de un public avizat, format din profesori, elevi, foști directori ai Colegiului dar și părinții și fosta învățătoare a tinerei poete.

Salut, Sighet!

Foto 2: Andreea Mârza