Providența dumnezeiască ne oferă, în anul de grație 2023, bucuria și privilegiul să mai avem printre noi mărturisitori ai idealului creștin și național, pătimitori în închisori dar și luminători ai societății, oameni de mare caracter, repere obligatorii ale reconstrucției morale a națiunii române (ne referim în special în acest articol la cei legați direct de Maramureșul istoric, dar ne exprimăm respectul pentru toți românii care mai sunt în viață și care au dat mărturie de jertfă în rezistența anticomunistă și care sunt omagiați oficial la 9 martie în fiecare an). După ce imensa majoritate a generației lor a plecat deja spre veșnicie, cei rămași – puțini dar luminoși – sunt ultima noastră legătură cu un trecut eroic care ne legitimează în fața lui Dumnezeu și a istoriei.

Odată cu aniversarea – tot azi 9 martie – a celui mai tânăr dintre ei, domnul Aurel Vlad din SUA (născut la 9 martie 1933 la Dragomirești și implicat cu generozitate în multe proiecte ale memoriei inclusiv două frumoase  monumente ale eroilor din localitatea natală), toți foștii deținuți politici maramureșeni au depășit 90 de ani, trecând de cele două praguri biblice de 70 și 80 de ani (prevăzute în Psalmul 89) – care reflectă longevitatea naturală a omului. Care este rolul lor acum în planul lui Dumnezeu pentru neamul românesc? Fără îndoială supraviețuirea lor până azi are și o explicație evidentă, aceea de a mai putea oferi tinerelor generații informații cu valoare istorică și morală din experiența lor personală, de a da românilor de azi șansa unei întâlniri directe cu eroii luptei anticomuniste.

Dar mai există, în opinia mea, și o altă explicație. Pentru ca oameni cu tinerețea și sănătatea distruse în închisori, supuși la foame, frig și torturi ani de zile (plus șicanele și privațiunile de după aceea) să ajungă să trăiască mai mult decât majoritatea celor liberi cu o viață normală, aceasta nu se poate explica decât prin asistența directă  a lui Dumnezeu, printr-un har cu totul special. Prin viața lungă și împlinită a nonagenarilor noștri, Domnul ne amintește că numai El este Atotputernic! Numai El este Stăpânul vieții și al morții! Avertizare serioasă pentru toți dictatorii, tiranii și torționarii care s-au amăgit crezând că au în mână destinul omului și al națiunilor… (Țurcanu la Pitești, Goiciu la Gherla, Koller și Crăciun la Aiud, Maromet la Jilava, Stern și Retezaru la Sighet și Baia Mare, au avut comportamente efectiv diabolice!) dar și reconfortantă consolare și încurajare pentru cei care se încred în Dumnezeu și devin instrumente ale lucrării Sale, după cuvintele psalmistului David: „Domnul este Păstorul meu și nu voi duce lipsă de nimic” ( Ps.22) și ale apostolului Pavel: „Dumnezeu toate le îndreptează spre binele celor care-L iubesc” (Romani 8,28).

Cei opt nonagenari ai noștri, în ordine cronologică sunt (în paranteze localitatea de origine din Maramureș, domiciliul actual și anul nașterii): Melania Rițiu (Săpânța – București, 1925), Vasile Bizău (Dragomirești – Franța, 1925), Nistor Man (Șieu -Tg Mureș, 1929), Ioan Pop Arvinte (Breb -Timișoara, 1931), Petru Codrea (Vadu Izei – Sighet, 1931), Gheorghe Bărcan (Săliște – SUA, 1931), Ioan Dunca (Ieud  -Vișeu de Sus, 1932), Aurel Vlad (Dragomirești – SUA,1933).

Să le dea Domnul sănătate, iar nouă bucuria și responsabilitatea de a le duce mesajul mai departe, în comuniune cu cei deja ajunși în Patria cerească, cu toți martirii și eroii neamului românesc!

preot prof. Marius Vișovan

La Sighetu Marmației, ca în fiecare an la 29 august, a avut loc întâlnirea anuală a supraviețuitorilor „lotului Vișovan”, tinerii din Maramureș arestați în 1948, elevi și studenți, trecuți cu toții prin ani mulți de temniță comunistă.
Seniorii prezenți și urmașii lor au urcat în celula 74 de la etajul doi al Muzeului Memorial (unde executaseră prima parte a detenției în iarna ’48 -’49 ) pentru un moment de rugăciune condus de părintele Marius Vișovan, în care au fost evocați cei 15 prieteni din grup deja plecați la Domnul. Alături de cei 2 membri prezenți ai „lotului Vișovan” – Petru Codrea și Nistor Man – au mai participat membri ai familiilor și persoane apropiate.

Participantii s-au deplasat apoi, împreună cu membrii Asociației „Firul Vieții” – Ion Ardeleanu Pruncu și Ion Mariș – la bustul vicarului – cărturar Tit Bud din fața bisericii greco-catolice „Cristos Regele Universului” (realizare recentă a Asociației) pentru un scurt moment de omagiere și evocare a personalității comemorate. Cei doi venerabili seniori deținuți politici au acceptat să devină membri de onoare ai Asociației „Firul Vieții”.

Cei trei supraviețuitori (din cei 18 cât totaliza „lotul Vișovan”), ajunși deja la vârste venerabile sunt: Petru Codrea (91 ani) – cu domiciliul în Sighet, Ioan Dunca (90 ani) – Vișeu de Sus, și Nistor Man (93 ani) – Tg. Mureș. În afara celor din „lotul Vișovan” mai sunt în viață patru deținuți politici din Maramureșul istoric.

Salut, Sighet!

Foto: Ion Mariș

„Istoria este fluidă”… spunea un istoric, adăugând că „istoria înseamnă conflict”. Conflictul între civilizații, conflictul dintre democrație și totalitarism, dintre național și global, dintre dezbinare și unificare etc. Oare ne putem „detașa” de trecut pentru a putea construi un viitor „armonios”, fără umbre (umbra… rublei)? Prezentul nu (ne) încurajează optimismul și speranța într-un viitor neconflictual. Fluiditatea istoriei o simțim azi în viețile noastre.

Ziua Memoriei – Ziua porților deschise se „repetă” la Sighet de un sfert de secol. Probabil memoria poate fi salvarea noastră dacă reușim să găsim „sensul” trecutului. Dar trecutul a devenit mai dureros pentru noi în condițiile unui conflict (re)aprins în Estul Europei, conflict care ne propune o altă „variantă” pentru „Sfârșitul istoriei și ultimul om” (Francis Fukuyama).

„Amintirea suferinței” și discuțiile focalizate pe „Europa și post – comunismul” prezentului au fost esența dezbaterii moderate de doamna Ana Blandiana. Am asistat la o lecție de istorie „extrasă” dintr-un trecut nu foarte îndepărtat, care, în aceste zile tulburi, cu război și amenințări dramatice la marginea Sighetului, ne (re)aduc în minte traumele provocate de ideologii distopice.

Între zidurile fostei închisori politice din Sighet, azi „Memorialul” cunoscut în întreaga Europă, în locul unde au fost distruse vieți, familii, structuri democratice, în locul unde s-a reinstaurat speranța într-o evoluție „normală” a țării și a zonei noastre, întâlnirea a debutat cu un moment de reculegere ținut în memoria celor plecați la cer în ultima perioadă, Ion Ilban (deținut politic) și Robert Fūrtos (istoric).

În continuare, au făcut recurs la istorie și memorie foștii deținuți politici Sergiu Rizescu și Nistor Man (fost elev al Liceului „Dragoș – Vodă” din Sighet). A fost prezent la întâlnire un alt fost deținut politic, Octavian Bjoza, un nume important în lupta anticomunistă dar și un public numeros, oameni sosiți din întreaga țară, legați iremediabil de eroii tăcuți, dispăruți și eroii prezenți, supraviețuitori dintr-o epocă impusă pe criterii nefaste.
Au urmat luările de cuvânt ale prof. dr. Liviu Țârău (UBB Cluj – Napoca), Ionuț Gherasim (nepotul lui Ilie Lazăr, președintele Fundației Coposu), Leontin Iuhasz (fiul doamnei Doina Cornea), Gheorghe Mihai Bârlea (fost director al Memorialului sighetean), care au făcut conexiuni între durerile trecutului și convulsiile/ vulnerabilitățile prezentului în Europa.

Tot despre durere, suferință, teroare, rezistență, istorie însângerată, au vorbit – în secțiunea dedicată lansărilor de carte – Ioana Boca, preotul Cristian Langa, Cornel Jurju, Emanuel Cosmovici, Liviu Țârău, Ana Blandiana, Monica Mărgineanu, Mariana Gorczyca. „Prețul credinței”, Suferința nu se dă la frați. Mărturia Lucreției Jurj despre rezistența anticomunistă din Munții Apuseni”, „Realiter” și „Rubla, locul fără umbră” sunt volume consistente care pot fi apreciate doar citindu-le. Trebuie să facem asta chiar dacă subiectele sunt tragice, precum istoria noastră în perioada în care se „propunea” omul nou la… conducerea Estului Europei.

Mă întreb dacă „mărturia” istoriei secolului XX poate (ar putea?!) schimba cursul secolului XXI care… va fi (poate fi!) religios sau nu va fi deloc!

Foto & text: Ion Mariș

Comemorarea anuală a marelui om politic Iuliu MANIU, președintele Partidului Național Țărănesc (1926 – 1933, 1937 – 1947), prim – ministru în mai multe guverne ale României Mari (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), unul dintre artizanii Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, a avut loc Sâmbătă, 5 februarie 2022, la Sighet. Iuliu Maniu a fost arestat în iulie 1947, condamnat la închisoare pe viață (noiembrie 1947), deținut în penitenciarul din Galați și transferat de comuniști în „închisoarea elitelor” de la Sighet (august 1951), a decedat la 5 februarie 1953, fiind înhumat în mare secret în Cimitirul Săracilor de la Ciarda, rămășițele sale pământești nefiind localizate.

Ceremonia dedicată lui Iuliu Maniu s-a desfășurat inițial la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, rugăciunea de deschidere a întâlnirii fiind rostită de preotul greco – catolic Vasile Hotico (Dragomirești), Au urmat luările de cuvânt ale invitaților din Maramureș și din țară, prof. Nistor Man (Târgu Mureș), fost deținut politic, prof. Terezia Filip (Târgu Lăpuș), Ioan Pop (președinte AGRU Maramureș), preot prof. Marius Vișovan (președinte AFDP – Filiala Maramureș), Petru Dulgheru (Vatra Dornei), Radu Rizescu (președintele Partidului Național Țărănesc Maniu-Mihalache). Moderatorul întâlnirii a fost dl. Gheorghe Șiman (președintele Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache – filiala Maramureș).
După încheierea primei părți a comemorării participanții s-au deplasat la Cimitirul Săracilor de la Ciarda, unde a avut loc parastasul de pomenire al lui Iuliu Maniu (au fost pomeniți și liderii național tărăniști Ion Mihalache, Corneliu Coposu și Ion Rațiu), oficiat de preoții greco – catolici Vasile Iusco (Sighet), Vasile Hotico (Dragomirești) și Călin Hosu (Breb – Budești).
Din păcate, n-am văzut niciun reprezentant al autorităților locale la această ceremonie. Istoria României nu mai are relevanță pentru epigonii politicii?!…

Text & foto: Ion Mariș

Ca în fiecare an la 29 august, în celula 74 a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, a avut loc un moment de rugăciune cu participarea deținuților politici supraviețuitori din „lotul Vișovan” și urmași ai acestora. Au fost prezenți 2 din cei 3 supraviețuitori , domnii Nistor Man și Petru Codrea, domnul Nelu Dunca neputând face deplasarea.

La 29 august 1948 grupul de tineri anticomuniști maramureșeni (majoritatea elevi și studenți) a fost încarcerat la penitenciarul Sighet, după proces executând detenția în alte închisori din țară.

preot prof. Marius Vișovan

La Sighetu Marmației, ca în fiecare an la 29 august, a avut loc întâlnirea anuală a supraviețuitorilor „lotului Vișovan”, tinerii din Maramureș arestați în 1948, elevi și studenți, trecuți cu toții prin ani mulți de temniță comunistă.

Seniorii prezenți și urmașii lor au urcat în celula 74 de la etajul doi al Muzeului Memorial (unde fuseseră „cazați” în iarna ’48 -’49 ) pentru un moment de rugăciune condus de părintele Marius Vișovan. Alături de cei 2 membri prezenți ai „lotului Vișovan” – Ioan Ilban și Nistor Man, au mai participat membri ai familiilor și persoane apropiate. Ulterior s-au rugat în celulă și un grup de preoți și tineri de la Oradea și Zalău.

Cei 4 supraviețuitori (din cei 18 cât totaliza „lotul Vișovan”), ajunși deja la vârste venerabile sunt: Ioan Ilban (90 ani) și Petru Codrea (89 ani) – ambii cu domiciliul în Sighet, Ioan Dunca (88 ani) – Vișeu de Sus, și Nistor Man (91 ani) – Tg. Mureș. În afara celor din „lotul Vișovan” mai sunt în viață 7 deținuți politici din Maramureșul istoric.

preot prof. Marius Vișovan

Acum 60 de ani, în octombrie 1959, în sinistra închisoare comunistă din Satu Mare, o parte din eroii maramureșeni încep a doua parte a Calvarului: suferințele sunt imense și par fără de sfârșit dar o rază de lumină țâșnește din iubire și credință. Profesorul Nistor Man, decanul de vârstă al supraviețuitorilor „lotului Vișovan” ne destăinuie acest moment impresionant, îngrozitor și sublim…

Octombrie 1959, la Satu-Mare. Procesul s-a sfârşit. O parte a membrilor Grupului Tinerilor Anticomuniști maramureşeni – arestaţi prima data în 1948 şi eliberaţi după executarea unor detenţii mai mari  sau mai mici – au fost condamnaţi din nou, primind pedepse şi mai mari. De această dată, acuzaţiile erau complet inventate şi concluziile de-a dreptul aberante. Securitatea a mai adăugat grupului alte câteva persoane  care nu fuseseră arestate prima dată pentru a arăta că noua „organizaţie” luase amploare…

Trei dintre cei condamnaţi – Fănică Deac, Ghiţă Nan şi cu mine, am fost băgaţi la izolare, fiind acuzaţi de sfidarea justiţiei în timpul  procesului.  Era ziua de 26 octombrie, sărbătoarea sfântului Dumitru. Am fost introduşi într-o celulă fără geam, afară era o toamnă friguroasă, temperatura sub zero grade, noi îmbrăcaţi în haine subţiri de doc, cu lanţuri la picioare, lanţuri grele şi groase cu veriga de 15 mm. În celulă nu era niciun  mobilier, doar o tinetă fără capac, ciment pe jos şi o cană pentru apă.  Mâncarea era o dată la 3 zile… Ne ţineam în braţe unul pe altul ca să nu îngheţăm, ne schimbam tot la 40 de secunde, cel din faţă venea în spate şi tot aşa… La ora 10 seara era stingerea, primeam o pătură zdrenţăroasă pe care o înfăşuram pe lângă noi şi ne culcam unul în braţele celuilalt. Nu mai puteam de foame, oboseală, frig… Aşa au trecut 30 de zile îngrozitoare.

Pe 25 noiembrie am fost scos de la izolare. Când mi-au scos lanţurile am simţit că zbor!  În celulă mă aşteptau Aurel Vişovan şi Ştefan Minică, ei ştiau de unde vin. Am intrat în celulă unde era destul de cald şi plăcut… Ei cântau „Rugămu-ne îndurărilor, Luceafărului mărilor” şi apoi  „Ave Maria”… Eram aşa de fericit, credeam că sunt în rai!

Nistor Man (mărturie cuprinsă în Marius Vișovan,  Maramureșul în lupta anticomunistă, editura Babel, Bacău, 2013)

La Sighetu Marmației, ca în fiecare an la 29 august, a avut loc ieri întâlnirea anuală a supraviețuitorilor „lotului Vișovan”, tinerii din Maramureș arestați în 1948, elevi și studenți, trecuți cu toții prin ani mulți de temniță comunistă.

După participarea la liturghia pelerinilor conduși de preoții catolici din „Congregația Don Orione” celebrată pe celularul închisorii – Memorial, în cadrul căreia a luat cuvântul domnul Nistor Man, seniorii și urmașii lor au urcat în celula 74 (unde fuseseră „cazați” în iarna ’48 -’49) pentru un moment de rugăciune condus de părintele Marius Vișovan.

Alături de cei 3 membri prezenți ai „lotului Vișovan” – Ioan Ilban, Petru Codrea și Nistor Man, au mai fost prezenți foștii deținuti politici Vasile Măgurean (Baia Mare) și Melania Rițiu (București)

Cei 4 supraviețuitori (din cei 18 cât totaliza „lotul Vișovan”), ajunși la vârste venerabile sunt: Ioan Ilban (89 ani) și Petru Codrea (88 ani) – ambii cu domiciliul în Sighet, Ioan Dunca (87 ani) -Vișeu de Sus, și Nistor Man (90 ani) – Tg. Mureș.

În afara celor din „lotul Vișovan” mai sunt în viață 11 deținuți politici din Maramureșul istoric.

Salut, Sighet!

Duminică, 14 iulie 2019, a avut loc la Dragomirești sfințirea monumentului închinat eroilor parașutiști și sprijinitorilor lor, condamnați la moarte și executați de regimul comunist la Jilava, la 31 octombrie 1953.

Ceremonia religioasă a fost oficiată de un grup de preoți greco catolici (care au sfințit monumentul) și un grup de preoți ortodocși (care au oficiat parastasul).

Au luat cuvântul, evocând semnificația evenimentului, foștii deținuți politici Marcel Petrișor, Nistor Man și Aurel Vlad (cel care a finanțat lucrarea), părintele Marius Vișovan și primarul Vasile Țiplea. Unul dintre eroii omagiați, Vlad Mihai Vasile, a fost fiu al Dragomireștiului.

Salut, Sighet!

Comemorarea anuală a „lotului Vișovan” a avut loc pe 29 august în celula 74 a închisorii Sighet cu participarea seniorilor Nistor Man, Petru Codrea și Ioan Ilban, a doamnei Melania Rițiu și a unor membri ai familiilor.

Foștii deținuți politici au stat de vorbă și cu tinerii greco-catolici veniți în pelerinaj de la Șimleu Silvaniei la Sighet, îndrumați de călugării din Congregația don Orione. La agapa fraternă ce a încheiat comemorarea, seniorii noștri au depănat amintiri din închisori și au dezbătut unele probleme actuale.

preot prof. Marius Vişovan