Deși noi nu-L vedem pe Isus la Sfânta Liturghie în carne și oase, totuși trebuie să credem că e de față cu adevărat, pentru că ne-au dovedit-o nenumărate minuni. Sub chipul pâinii și al vinului se află Isus Cristos, real, adevărat, cu aceeași fire cu care s-a născut în grajdul din Bethleem. La fiecare Sfânta Liturghie așadar, Isus se naște din nou pe altarele noastre în mâinile preotului și se jertfește cu adevărat pentru noi, deși într-un chip neîncruntat, fără a-și vărsa din nou sângele.

La Sfânta Liturghie, noi întovărășim pe Isus până la Calvar și la moarte; prin Sfânta Împărtășanie luăm parte chiar la banchetul său dumnezeiesc. La Sfânta Liturghie Isus ne îndeamnă să plângem și să suferim cu El. La Sfânta Împărtășanie, dimpotrivă, el ne cheamă să ne bucurăm și să ne veselim împreună cu El. Prin Sfânta Liturghie, Isus ne spală cu Sângele său; prin Sfânta Împărtășanie ne hrănește cu însuși Trupul său.

Cu toate că Isus este atotputernic și prea înțelept, El n-ar putea și nici n-ar ști să ne dea ceva mai de preț decât Sfânta Împărtășanie.

Să ascultam cu toții glasul lui Isus, să mergem la El, care se jertfește pentru noi, în fiecare zi, la Sfânta Liturghie; să mergem chiar și atunci când nu prea am avea timp. Să mergem la Sfânta Liturghie chiar dacă vremurile sunt dificile, deoarece Isus va ține socoteală de toate acestea și ne va copleși cu binecuvântările sale.

Să mergem la Sfânta Liturghie chiar dacă biserica e departe, deoarece Isus ne va număra pașii pe care-i facem până la biserică pentru a ni-i răsplăti în timp și în veșnicie.

El mereu ne așteaptă, la fel cum face un Tată față de ai lui copii. Ne așteaptă, ne cheamă, ne iubește!
Cu El în suflet nu vom fi niciodată singuri, descumpăniți sau părăsiți!

Noemi Boje

Vremuri tulburi, gânduri întunecate, decizii alarmante. Ne naștem, „trăim”, murim. Dar oare, înainte de-a muri, trăim sau doar… supraviețuim? Ultimii ani ne-au așternut în viețile noastre întâmplări greu de înțeles. Unele au trecut… altele nu, dar vor trece. Nimic nu e pentru totdeauna!

Ce rămâne după toate aceste avalanșe de evenimente? Iubire, repulsie, tristețe, îngrijorare, bunătate… SPERANȚA? Trag nădejdea că, deși nu ne aparține nimic, noi aparținem CUIVA, iar această certitudine mă ajută să văd culorile din acest peisaj cenușiu, pe care, recunosc, nu l-aș dori nici ca acțiune a unui film. Noi, toţi, vom avea dezamăgiri şi vom fi descurajaţi – aceasta face parte din viaţă – dar, dacă vom avea credinţă, neajunsurile noastre vor dura doar o clipă.

Și totuși… ce rămâne? Mi-ar plăcea ca răspunsul la această întrebate să fie: iubire, empatie, duioșie, înțelegere, recunoștință, candoare…Este o mare binecuvântare să ai pace interioară, să ai o „asigurare”, să ai spiritul liniştii şi calmului interior în momente de tulburarea şi luptă, în momente de tristeţe şi dificultăţi. Este o mulţumire pentru suflet să ştii că Dumnezeu este la cârmă, că El este conştient de circumstanţele copiilor Săi şi că noi ne putem pune, cu siguranţă deplină, încrederea în El.

Încerc să descifrez de ceva vreme mesajul transmis prin ultimele evenimente din viețile noastre, însă nu e de-ajuns, simt că e nevoie de noi toți pentru a rezolva aceasta ecuație cu atâtea necunoscute.

Ceea ce cred este că doar Bunătatea și Frumusețea UMANĂ vor salva lumea! Efortul de a face fapte nobile, chiar şi atunci când suntem înconjuraţi de un nor de nefericire, ne va scoate, în cele din urmă deasupra, la lumină.

Nimic nu e ușor în viața, dar cu puțină „dulceață” a sufletului putem schimba acest gust amar care persistă de ceva vreme.  Ce ne costă să fim buni? E posibil să fi uitat a zâmbi și mai cu seama a îmbrățișa, dar putem învăța din nou, chiar de la proprii copii, bunici, iar dacă nu-i avem, cu siguranța  vom întâlni un zâmbet cald în drumurile noastre de zi cu zi. Dacă nici asta nu merge, vă trimit chiar eu o îmbrățișare mare, mare… sper să persiste.

Cred cu tărie faptul că cel mai bun remediu sufletesc este… închiderea televizorului. Cred  că această abordare ar „salva” ale nostre suflete tulburi. Neliniștea sufletească este generată de ceva, e important să găsim factorul perturbator. Trebuie să înțelegem că înainte de-a fi de folos cuiva, e nevoie să fim noi bine. Din fața televizorului nu putem schimba nimic, doar starea noastră psihică în rău. Știu că nu-i ușor, dar mai știu și faptul că nimic nu e imposibil! Putem! Fericirea trebuie câştigată de la o zi la alta, dar merită efortul.

Noemi BOJE

Foto: Ion Mariș („The Fallen Angel” , sculptură de Jerzy Fober)

Adesea ne întrebăm: cum putem dobândi bucuria/ fericirea/ împlinirea sufletească?

E atât de simplu… TOTUL e la o aruncătură de băț. Cu toții știm că Dumnezeu lucrează cu și prin oameni. Poate că nu de puține ori trecem pe lângă semenii noștri fără măcar să-i privim, fără să le citim tristețea de pe chip sau din ochi. Oare doar lacrimile descriu suferința unui om? Evident că nu! Dacă am reflecta un pic ne-am da seama că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii la fel de mult. Nu pentru că am făcut noi ceva bun pe pământ sau că merităm, ci pentru că El este izvor de iubire. De ce să nu dăm mai departe ștafeta fericirii, a iubirii, a bucuriei, celor mai puțini norocoși?…

Astăzi, noi, cei din Asociația SUNTEM VOCEA LOR, am ales să fim IUBIRE/ BUCURIE/ SUSȚINERE pentru mai bine de 17 copilași din medii defavorizate.

Am reușit să le facem baie, i-am schimbat în haine curate și confortabile, am mâncat împreună, iar mai apoi am vizionat un film, a fost cu adevărat ca o… Duminică în familie.
Pentru a ajunge la sufletele lor am avut de parcurs multe etape. Nu-i singura noastră întâlnire de acest fel, dar nici astăzi nu putem mărturisi că este simplu. Nu este simplu, însă e înălțător ca la finalul zilei, când inima ne zburdă de fericire, să fim împăcați pentru ceea ce am reușit să învățăm și să realizăm.

Am învățat că respectul pentru semenii noștri rămâne fundamental în relaționarea noastră cu ei.

Am învățat că adevăratul „Mulțumesc!” vine din priviri înlăcrimate şi că recunoștința nu are grad de măsurare.

Am învățat că a oferi celor sărmani hrană și accesul la duș, precum și hainele de care au atâta nevoie nu înseamnă milă sau pomană, ci un sprijin real, un prim pas spre o normalitate pierdută sau „furată” de circumstanțe de neimaginat, de drame marcante.

Am învățat că suntem egali în fața neșansei – care poate lovi în orice moment al vieții, spulberându-ne puterea de a ne apăra de vicii și pericole.

Am învățat ce înseamnă Iubirea/ Pacea și Liniștea sufletească: să ne metamorfozăm în „pielea” celor sărmani, iar mai apoi, dacă la finalul zilei reușim să găsim o fărâmă de care să ne agățăm pentru a zâmbi din suflet, înseamnă că a meritat toată osteneala.

Împreună însă, atât cât este necesar, este posibilă redobândirea treptată a unui echilibru interior și a unei autonomii personale care să ducă la creșterea calității vieții beneficiarilor serviciilor noastre, scopul principal al asociației noastre.

ASTĂZI a meritat! Nu-i nici prima și nici ultima zi în care motivul bucuriei noastre sunt chiar ei: cei de pe „tărâmul celor nevăzuți”. Exact așa se dobândește Fericirea! Iubind, sprijinind, îmbrățișandu-i pe cei în suferință!

MULȚUMIM domnului Andrei Tivadar pentru donația făcută; Părintelui Eugen și Fraților Franciscani Capucini din Sighet, voluntarilor noștri Negrea Florentina, Opriș Alexandra, Boje Bogdan, Boje Noemi, Nicu Hendri, plus alți peste 30 de voluntari ai asociației care au venit cu idei și susținere necondiționată.

Ziua de azi, acțiunea de azi nu ar fi fost posibilă fără implicarea doamnei Opriș Ionica – Viorica, președinta Asociației Suntem Vocea Lor!
ÎMPREUNĂ suntem mai buni… pe zi ce trece!

Noemi Boje

Duminică, 30 mai 2021