Luna decembrie a.c. a debutat în forţă la Sighet sub aspect cultural! Oraşul şi-a primenit straiele de sărbătoare, febra pregătirilor se simţea în aer, colindătorii îşi începuseră cântările, din vitrine îţi zâmbeau ademenitor bunătăţi şi cadouri inedite, Moş Crăciun îşi verifica temeinic lista!
Asociaţia Cultura Gratia Urbis, fidelă unei promisiuni făcute publicului sighetean în luna mai, cu ocazia spectacolului Trei Tenori Italieni, a fost gazda concertului-fenomen Regal Vienez, eveniment ce oferă două ore de magie pură, graţie orchestrei, corului şi baletului Opera Vox, unor solişti excepţionali, precum Giulia Maggio, Paolo Spagnuolo, sau Alfio Grasso, totul sub bagheta bine-cunoscutului solist violonist şi dirijor Bogdan Costache.
Fiind pentru al treilea an consecutiv când reuşim să punem Sighetul pe harta turneului naţional al Operei Vox, unii dintre oaspeţii noştri permanenţi ne-au întrebat dacă va fi ceva nou.
Ei bine, nu doar că repertoriul din acest an a fost pur şi simplu fabulos, nu doar că vocile şi interpretarea instrumentală au fost de vis! Am avut parte şi de o surpiză inedită: prezenţa tânărului artist Gabriel Popescu!
Şi pentru că, după fiecare spectacol Opera Vox la Sighet, prin bunăvoinţa partenerului media „Salut, Sighet!”, încercăm să punctăm şi un interviu cu unul dintre oaspeţi, am considerat că, de această dată, cel mai potrivit să vorbească sighetenilor este chiar el!

Andreea Biro (A.B.): Mărturisesc că nu mi-am imaginat vreodată că voi avea ocazia să aplaud în picioare, alături de 350 de concetăţeni, un tânăr de doar 12 ani, care după ce ne-a fermecat pur şi simplu cu talentul său, a zâmbit modest, natural, fără aere de vedetă! Cum se vede lumea de acolo, de pe scenă?
Gabriel Popescu (G.P.):  Păi nu prea o văd. De fapt, ceea ce simt e mult mai puternic decât ceea ce văd. Îți dai seama că fiecare palmă care se unește în aplauze e un fel de îmbrățișare colectivă, că fiecare zâmbet ascuns în întuneric îți spune „continuă, ne-ai cucerit!”. Și atunci, scena devine un pod invizibil între tine și ceilalți, un loc unde nu mai contează vârsta.

A.B: La ce vârstă ai început să studiezi muzica şi cum ţi-ai ales instrumentul pe care îl stăpâneşti azi cu atâta măiestrie?
G.P: Eu m-am apucat de acest instrument pe care îl stăpânesc la vârsta de 8 ani, dar totul a început de la o chitară de jucărie ce am primit-o la vârsta de 4 ani.

A.B: Câte ore exersezi pe zi? Şi cât este de greu – dacă este! – să acomodezi asta în programul unui elev care, cu siguranţă, trebuie să-şi facă şi temele pentru şcoală!
G.P: Exersez cam o oră pe zi. La început mi-a fost mai greu cu chitara pentru că era ceva nou și a trebuit să exersez mult mai mult. Faptul că sunt un elev de nota 10 la școală, mă ajută să-mi fac cu ușurință temele. Acum pot spune că este destul de ușor pentru mine.

A.B: Majoritatea tinerilor de vârsta ta se plâng că nu le rămâne mai deloc timp liber, după îndeplinirea obligaţiilor şcolare. Tu… ai aşa ceva? Timp pentru tine.
G.P: Uneori am, uneori nu. Eu sunt și sportiv de performanță, practic triatlonul, zilnic merg la antrenamente, 2 ore. Pot spune că acest sport este relaxant pentru mine, și aici am câștigat multe medalii.

A.B: Vorbeşte-ne puţin despre concursurile pe care ţi le-ai trecut în palmares!
G.P: Am fost la multe concursuri, dar cel mai important pentru mine este câștigarea premiului special la „Olimpiada Națională de Interpretare Instrumentală 2025”, secțiunea corzi grave deoarece am fost singurul elev de clasa a 5-a care s-a calificat la naționale.

A.B: Felicitări maxime! Nu e puţin lucru! Profesorul şi mentorul tău ţi-a stat cu mândrie alături pe scenă. De cât timp lucraţi împreună?
G.P: Lucrăm împreună de 4 ani, dar simt că-l cunosc de când era mic. Iubirea mea față de acest instrument a venit și datorită domnului Mădălin Antonesei, care a știut cum să mă îndrume să-mi doresc să fiu din ce în ce mai bun, iar pentru asta îi mulțumesc.

A.B: Îţi doreşti o carieră exclusiv în muzică sau există un plan B?
G.P: Dacă mă întreba cineva anul trecut, spuneam că voi merge la mate-info la liceu, dar acum îmi doresc să merg la liceul de muzică „George Enescu” pentru a studia mai departe muzica.

A.B: Te-am surprins în mai multe rânduri, după spectacole, exersând cu o kendama. E un ritual de educare a concentrării, a răbdării, a îndemânării? Sau pur şi simplu nevoia de a fi doar copil uneori?
G.P: Pot spune că este o distracție pentru mine. Eu am foarte multă energie și trebuie să o consum cumva.

A.B: Ai vreun sfat pentru tinerii care doresc să studieze muzica la nivel de performanţă?
G.P: Da, deși pare greu la început, nu renunța la visurile tale!

A.B: Am aflat cu bucurie că ne vom reîntâlni în luna martie! În numele publicului sighetean, al cititorilor Salut, Sighet, al meu personal, îţi doresc sărbători binecuvântate alături de familie, inspiraţie şi putere de muncă şi te rog să adresezi un mesaj celor care ţi-au admirat talentul şi pasiunea pentru muzică!
G.P: Vă mulțumesc că ați venit la spectacol, vă doresc un Crăciun fericit plin de lucruri minunate alături de cei dragi, un Moș Crăciun plin cu daruri și multă sănătate. În încheiere, aș vrea să-i mulțumesc domnului Ioan Vrășmaș pentru că mi-a dat ocazia să cânt în acest minunat spectacol de Crăciun alături de orchestra DI TEATRO D’OPERA ITALIANA și OPERA VOX, dirijor Bogdan COSTACHE.

A.B: Mulţumim, Gabriel Popescu! Te aşteptăm cu drag să revii la Sighet!

Pe 6 martie 2026, cu doar două luni înainte ca oraşul nostru să împlinească 700 de ani, tânărul Gabriel Popescu se întoarce la Sighet alături de Opera Vox şi Bogdan Costache, în spectacolul Simfonia Iubirii. Biletele s-au pus deja în vânzare!

Andreea BIRO

Bogdan Alexandru Costache a început să studieze vioara la vârsta de 4 ani, ghidat de bunicul și tatăl său, muzicieni de renume în România, iar la vârsta de 7 ani își face debutul ca solist alături de Orchestra Filarmonicii Brașov. De la debutul său, a susținut constant recitaluri camerale și concerte în calitate de solist pe numeroase scene naționale și internaționale din Europa și Asia.
A fost distins cu premii la numeroase competiții naționale și internaționale, printre care: Marele Premiu și Premiul I la Concursul Internațional de Vioară ”Remember Enescu” (România), Premiul I la Concursul Internațional de vioară ”Monterosa Kawai” (Italia), Premiul I la Concursul Internațional de Interpretare „Paul Constantinescu”, finalist la Jeunesses International Music Competition, etc.
În 2011 a câștigat o bursă de studiu la celebra Royal Academy of Music din Londra, unde a studiat cu prestigiosul violonist român Remus Azoiței, iar în 2019 și-a finalizat studiile post universitare la Universitatea Transilvania din Brașov.
Deși este tânăr, cariera lui este remarcabilă. A condus Orchestra Internațională de Tineret ”CEI Youth Orchestra” și a fost concertmaestru și solist la filarmonica privată din Hamburg ”World Peace Philharmonic”, cât și a celebrei Philharmonie der Nationen, condusă de maestrul Justus Frantz.
Din 2012, Bogdan este dirijor al orchestrelor Opera Vox și Teatro d’Opera Italiana, cu care susține turnee naționale și internaționale în Europa și Asia, fiind singurul român ce afișează dubla postură de dirijor și solist violonist.
În prezent, cariera solistică a tânărului artist este în plină ascensiune fiind cotat printre cei mai buni tineri violoniști și dirijori români, cu prezențe constante și spectaculoase pe scenele de concert.
Bogdan Costache a fondat și conduce în prezent cvartetul „Fortissimi” cu care concertează atât în țară, cât și în străinătate. Printre cele mai inedite concerte se numără, „Marele Bal al Prinților și Prințeselor” din Monaco, „Expoziția Mondială” din Dubai și „Festivalul Cerbul de Aur”, Brașov.  (sursa: https://bogdancostache.com/biografie/)

Andreea Biro (A.B.): Ne-am cunoscut în urmă cu trei ani, când am avut pentru prima dată onoarea de a te avea oaspete la Sighet. M-au impresionat, din prima clipă, naturaleţea ta, personalitatea magnetică şi modestia ta. Unde se găseşte izvorul acestei minunate împletiri?
Bogdan Costache: Izvorul este pasiunea pentru muzică, bucuria inexplicabilă de a fi pe scenă în fața publicului, de a-i dărui experiențe de neuitat și este susținerea pe care o primesc constant de la cei cu care colaborez și în special, de la familia mea. Izvorăște din energia interioară care îmi oferă resurse nelimitate de a merge înainte pe drumul meu.

A.B: Vioara face parte din viaţa ta de la o vârstă foarte fragedă. Te-am văzut stăpânind-o, dar şi lăsându-te pradă ei – eraţi una, ca într-un dans ritualic complex, inaccesibil… „muritorilor de rând”. Vorbeşte-ne puţin despre ce înseamnă pentru omul Bogdan acele momente de virtuozitate care nouă, celor din public, ne înalţă efectiv spiritul!
Bogdan Costache: Avem o legătură aparte, profundă și de lungă durată, probabil provenită din alte vieți, insuflată sau nu de cei dragi mie… Cert este că a fost dragoste la prima vedere, inițial de formă și sunet, ca apoi să conștientizez ce aduce ea cu adevărat în viața mea. Chiar dacă această sintagmă este prezentă în viețile tuturor la un moment dat, cred că nimeni nu o poate defini concret, pentru că, de fapt, ea nu are nevoie de explicații, ci doar de emoție, puritate și simplitate, așa cum eu, un copil de numai 4 ani, am simțit când am primit în dar de la bunicul meu prima vioară, căreia nu i-am mai dat drumul de atunci. Nu am avut nevoie de cuvinte sau teorii convingătoare despre vioară, ci pur și simplu ne-am conectat, ne-am contopit într-o lume a profundului, frumosului și creației. Elemente care mă însoțesc și astăzi și care dau valoare actului artistic înălțător, așa cum îl percepe și îl trăiește publicul.

A.B: Mulţi dintre cei care au avut şansa de a te vedea şi mai ales asculta la Sighet mi-au mărturisit că nu s-au gândit vreodată că vor aplauda acasă un virtuoz de asemenea calibru, care a încântat publicul marilor scene ale lumii. Cum se face că ai ales să te întorci în ţară, de fiecare dată, în condiţiile în care atât de mulţi artişti români aleg calea străinătăţii?
Bogdan Costache: Mă copleșesc de bucurie aceste aprecieri și le sunt recunoscător tuturor pentru ele. Sighetul este casa mea, așa cum în fiecare oraș din țara asta mă simt acasă. Peste tot pe unde călătoresc port în mine rădăcinile acestei țări, educația și amprenta oamenilor care au contribuit la formarea mea. Iar muzica este și ea influențată de tradițiile și energia acestui popor. Mă simt bine pe oricare scenă din această lume, dar în țară mă simt valoros, pentru că îmi place să cred că prin ceea ce fac contribui la creșterea conștientizării beneficiilor pe care muzica clasică le aduce în evoluția noastră.

A.B: Strauss – Rieu – Bogdan Costache! Tradiţia unor înaintaşi celebri care au uimit o lume, dirijând orchestra cu vioara în mână. Cum ai ajuns să o îmbrăţişezi şi – mai ales – să o onorezi atât de frumos, tu fiind atât de tânăr?!
Bogdan Costache: Pe Andre Rieu îl admir și îl urmăresc de mic copil, de prin școala primară, când mama mi-a adus primul CD cu un concert de-al lui. El este dovada pură că a reușit să fie un promotor al muzicii clasice, un artist care a sfidat granițele muzicii clasice și a dus-o mai aproape de suflet, de oameni. Acum trei ani mi s-a oferit șansa de către managerul Operei Vox, Ioan Vrășmaș, care a crezut în capacitatea mea artistică, să îmbrățișez dubla ipostază de dirijor și solist violonist.
Asta se pare că este și misiunea mea, să fiu o sursă de inspirație la rândul meu, să atrag la concerte tot mai mult generațiile tinere și să perpetuez dragostea pentru frumos, pentru muzica clasică. Muzica este magie, singura formă de magie existentă, fără conotație mistică, care pătrunde dincolo de cuvinte și emoții, care aduce calm, bunătate și iubire în sufletele oamenilor. Așa îi văd eu pe spectatorii care pleacă de la concertele noastre cu acea aură de liniște, relaxare și fericire.  Mă bucur că am avut ocazia să concertez încă de tânăr pe scene din întreaga lume; pentru mine nu există satisfacție mai mare decât ceea a publicului care-mi răsplătește actul artistic prin deschiderea către a se dezvolta pe ei înșiși.

A.B: A existat vreun moment în care să te îndoieşti de calea pe care ai ales-o? În care să fi fost atât de greu, încât să te gândeşti să renunţi?
Bogdan Costache: Drumul unui artist este lung și complex, sunt foarte mulți factori decisivi care stau în spatele evoluției. Din fericire am avut lângă mine oamenii care au știut cum să mă susțină chiar și în momentele mai puțin strălucite. Acești oameni sunt familia mea, oamenii care întotdeauna au rămas alături de mine, mai presus de orice. Nu pot decât să le fiu recunoscător părinților și bunicilor pentru toate sacrificiile și pentru iubirea necondiționată pe care mi-a oferit-o, fiecare în felul lui.

A.B: Ce face tânărul Bogdan atunci când nu are vioara în mână? Care sunt pasiunile tale şi cât timp reuşeşti să le dedici?
Bogdan Costache: Ador să călătoresc și să petrec timp cu familia mea. Pot spune că sunt o fire sportivă, de mic copil susțin înfocat o echipă de fotbal și joc foarte des tenis. Timpul este prețios și există o prioritate pentru muzică întâi de toate, fiindcă viața mea este muzică, mereu cânt și întotdeauna caut să descopăr și să învăț lucruri noi în muzică, însă încerc pe cât posibil să-mi ofer timp pentru a-mi bucura sufletul cu alte mici pasiuni.

A.B: Să vorbim puţin despre viitorul imediat! Mai e puţin până la debutul turneului Trei Tenori Italieni 2025, care pe 15 martie revine la Sighet. Ce poţi să ne spui despre ceea ce, împreună cu oamenii minunaţi de la Opera Vox, ne-aţi pregătit?
Bogdan Costache: Este un regal italian pe care vi-l propunem, un omagiu adus celor 3 mari tenori Pavarotti, Domingo și Carreras. Voi avea alături de mine 3 soliști italieni de excepție care sunt convins că vor cuceri publicul și bineînțeles minunații mei colegi din orchestra și baletul Operei Vox cu care vă vom încânta și bucura sufletul. Repertoriul va include arii de operă, valsuri și numeroase surprize muzicale cu vioara pe care vă invit în număr cât mai mare să le ascultați în premieră la Sighet.

A.B: Unde te vezi peste 10-15 ani?
Bogdan Costache: Mă văd făcând ceea ce iubesc, cântând, bucurând inimile celor de azi și noilor generații care vor urma, de peste tot în lume. Chiar la Sighet să ne revedem și să celebrăm 10 ani de concerte neîntrerupte!  De asta iubesc această meserie, fiindcă îți oferă posibilitatea să călătorești peste tot și să lași puțin din tine în fiecare zonă și om pe care-l întâlnești în drumul tău. Îmi doresc să fiu un artist călător, să colind toată lumea cu vioara în mână și prin muzica mea să ofer tuturor emoții unice, stări de bine și zâmbete pe buze.

A.B: Ce impresie ţi-a lăsat publicul din Sighet? – un oraş cu o istorie de şapte secole, care se zbate să-şi păstreze identitatea în prezentul acesta tulbure.
Bogdan Costache: Am fost primiți de fiecare dată călduros, iar entuziasmul pentru participarea la concerte este minunat. În ciuda vremurilor tulburi, există și oameni deosebiți așa cum ești tu, care nu se lasă doborâți de dificultăți și piedici, ci reușesc să creeze evenimente absolut remarcabile pentru comunitate. Unui astfel de public doritor si primitor nu ai cum să nu-i oferi măcar o bucățică de cultură, pentru că asta îi inspiră în progresul lor și contribuie pregnant la creșterea pe mai departe de mici tineri artiști. Tot ce aduce emoție constructivă și motivațională ajută la dezvoltare, așa că promovarea muzicii clasice sau muzicii de calitate, care asta aduce, ar fi una dintre soluțiile pentru recăpătarea identității acestei țări.

A.B: Care sunt, în opinia ta, provocările acestor vremuri, în ceea ce priveşte promovarea culturii autentice, într-un stat care o plasează mai degrabă la note de subsol?
Bogdan Costache: Am pierdut tot mai mult din valori, din credință, din modele, totul pare să fi căpătat note superficiale și ne-am pierdut autenticitatea. Totul este pe repede înainte, astăzi liceul, mâine facultatea, apoi un job, și incertitudinea pensiei…am uitat să ne bucurăm de micile detalii, de gesturi mici, de simplitate și bunătate. Lumea în care trăim se schimbă pe zi ce trece și dacă nu ținem pasul cu ce este în trend, devenim cumva outsideri, iar pentru asta trebuie să găsim un echilibru între vechi și nou, să ne alimentăm constant cu doze de optimism și să lucrăm la noi înșine pentru a fi primii care producem micile schimbări în bine. Cultura autentică trebuie păstrată și asta ne revine nouă, celor mai tineri care prin respectul și dedicația totală putem duce mai departe pasiunea pentru creație, pentru muzică, frumos și autenticitate. 

A.B: Un gând de final pentru publicul care vă aşteaptă să ne încântaţi peste doar o lună!
Bogdan Costache: Revenim cu mult entuziasm la Sighet și îmi doresc să ne fiți alături în număr cât mai mare. Împreună vom trăi o seară de martie memorabilă. Vă trimit tuturor în zbor o mare îmbrățișare!

A.B: În numele sighetenilor, al asociaţiei Cultura Gratia Urbis pe care o reprezint, al meu personal, desigur,  îţi mulţumesc pentru disponibilitatea de a sta de vorbă cu noi!

                                                                         Andreea Biro,
                                                      Preşedinte Cultura Gratia Urbis

Pictorul Florin Olari vă invită la vernisajul expoziţiei de artă contemporană „Prospecțiuni în sfera cunoașterii” pe 28 iulie 2023, ora 16:00, la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighetu Marmaţiei. Evenimentul este completat cu un recital de muzică clasică susţinut de artişti ai Companiei Opera Vox. Invitaţi speciali la vernisaj: Pr. Prof. Dr. Ioan Bizău – Colecționar și critic de artă şi Dr. Ioan Vrășmaș – Manager Opera Vox. Expoziţia rămâne deschisă până pe 10 august 2023 şi intrarea este liberă.

Florin Olari este unul dintre cei mai cunoscuți pictori de biserici din Transilvania, însă pictura sa de șevalet iese la fel de puternic în evidență, prin imersiunea în universul Creației și al Cunoașterii, care devin astfel aspecte compacte ale viziunii sale estetice.

Artistul descoperă esențe prin compoziții somptuoase, care extrag principii din arta iconografică orientată către veșnicie și le pliază peste metaforele suprarealiste ale experiențelor senzoriale, într-un melanj ce pare contradictoriu, dar care se aliniază perfect pe pânză, prin intermediul culorilor pure și viguroase, a formelor elevate și a eliberării tiparului ideal al matricei primordiale.

Funcția cognitivă a acestei arte are uimitorul dar de a desprinde din amalgamul Genezei celula fagurelui care simbolizează structura de bază pe care s-a construit universul. Elementele morfofiziologice hexagonale, grupate în cea mai eficientă formă de întrepătrundere sunt o arhitectură a venerației și revelației, în care subtilitatea și perspicacitatea, exultând în cele mai înalte forme ale cunoașterii, evidențiază fagurele ca pe corpul spiritual prin excelență, în care mierea este energia sacră care-l umple și-l desăvârșește.

Prospecțiunea în sfera epistemologică pe care arta lui Florin Olari o generează, se leagă de cunoașterea abstractă, de introspecție, de interpretarea emoțiilor și de regăsirea spirituală, căci el pictează în tușe limpide, robuste și intense, orizonturi dominatoare din care răzbat forța și măreția Creației prin care se diseminează energii vindecătoare.

Modelul creativ a lui Florin Olari îl poziționează în categoria contemplativilor, a ființelor tainice și misterioase care au abilitatea de a stiliza și concentra geometria sacră, modelată în forme moderne, aspiraționale, în care privitorul descoperă profunzimi abisale care îl (re)întorc la sine, pentru a-l orienta și apropia apoi spre metamorfoze demiurgice.

Evenimentul este completat cu un recital de muzică clasică în interpretarea artiștilor Companiei Opera Vox
Coord. proiect: prof. Andeea Biro – Președinte Asociația Cultura Gratia Urbis
Curator expoziție: Ancuța-Lăcrimioara Chiș – Manager cultural
Invitați speciali: Pr. Prof. Dr. Ioan Bizău – Colecționar și critic de artă, Dr. Ioan Vrășmaș – Managerul Companiei Opera Vox.

Comunicat de presă