Sâmbătă, 17 Noiembrie 2018, la Pensiunea Perla Sigheteană a avut loc evenimentul Moștenirea Mihai Pop, organizat de Asociația Academician Mihai Pop și finanțat de Consiliul Județean Maramureș. Scopul acestei întâlniri a fost prezentarea rezultatelor proiectului de recuperare și organizare a arhivei personale a profesorului Mihai Pop, proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Născut în 1907 la Glod, cu o formare europeană la intersecția mai multor discipline – lingvistică, teoria literaturii, sociologie, etnografie și folclor, Mihai Pop a devenit pasionat la maturitate de semiotică și antropologie culturală și a fost printre cei care au importat idei din aceste discipline în mediul academic românesc. Pop a fost o personalitate socratică, cu o deosebită abilitate de a intra în dialog cu oameni din toate mediile sociale și de a influența destinele celor cu care intra în contact.

Mihai Pop a făcut parte din generația de intelectuali români care s-a afirmat între cele două războaie mondiale și este unul dintre interbelicii rămași în umbră. Recent descoperite, documentele lăsate în urmă de Mihai Pop vor fi puse la dispoziția publicului larg în cadrul Arhivei de Imagine a Muzeului Țăranului Român. Prelucrarea arhivei de către o echipă de cercetători printre care și Rucsandra Pop, nepoata profesorului, este un exercițiu de creativitate colectivă care completează portretul lui Mihai Pop așa cum era cunoscut. Fondul ascunde o bogată corespondență cu cercetători români și străini (printre care Harry Brauner, Constantin Brăiloiu, George Călinescu, Roman Jakobson, Piotr Bogatyrev, Julien Greimas, Allan Dundes, Margaret Mead sau Katherine), caietele de teren ale lui Mihai Pop din campaniile școlii de sociologie conduse de Dimitrie Gusti, lucrarea lui de doctorat care încă nu a fost publicată, documente legate de participări la congrese naționale și internaționale, telegrame, bilete de avion, notițe ale cursurilor pe care le-a audiat sau pe care le-a predat, liste de cărți, documente legate de activitatea lui la Institutul de Folclor și multe altele. Fiecare bucată din arhivă se poate transforma într-o carte.

Materialul documentar cercetat în cadrul proiectului cultural Moștenirea Mihai Pop, care s-a desfășurat pe parcursul unui an, a fost pus în valoare printr-o instalație performativă prezentată și la Sighet. Instalația este o combinație de materiale video realizate de colectiva Black Horse Mansion și intervenții ale actriței Grațiela Bădescu care recompune performativ portretul personal al academicianului pornind de la bucăți de corespondență și jurnale.

La eveniment au participat doamna Delia Suiogan, prodecanul Facultății de Litere Baia Mare, doamna profesoară Otilia Crăciun, domnul Mihai Dăncuș – apropiat al profesorului Pop, preotul Sorin Ferenț din Botiza, istoricul Andrea Dobes – Fürtös, muzeograf la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei Sighet, Iris Șerban de la Arhiva de Imagine din cadrul Muzeului Țăranului Român și din echipa de proiect: specialistul video Ana Banu, actrița Grațiela Bădescu, Alexandru Iorga, de la Facultatea de Sociologie din cadrul Universității București.

Evenimentul a inclus și o vizită la Glod, satul unde s-a născut Mihai Pop și s-a desfășurat în preajma zilei în care faimosul cercetător maramureșean ar fi împlinit 111 ani.

Asociația Academician Mihai Pop este o organizație înființată în mai, 2017 de preotul Dan Ioan Sidău și Rucsandra Pop, care au fost și organizatorii evenimentului, pentru a oferi un cadru instituțional demersurilor legate de valorificarea moștenirii culturale a etnologului și folcloristului Mihai Pop.

Scopurile principale ale asociației sunt stimularea gândirii critice legate de moștenirea culturală lăsată de profesorul Mihai Pop, valorificarea acesteia și derularea de programe de cercetare în domeniul folclorului, antropologiei, sociologiei și istoriei, precum și în domenii conexe.

Rucsandra POP

Sâmbătă, 29 septembrie 2018, un grup de 16 elevi de la Școala Gimnazială nr.2 din Sighet, însoțiți de prof. Pop Rodica, Sandu Laura, Rus Ioana și Crăciun Otilia au participat la Alba Iulia, în Cetatea Alba Carolina la „Cel mai mare 100”.

Organizat pentru a marca Centenarul și pentru a-l înscrie în Guinness Book, acest proiect a mobilizat 4.807 de copii, tineri, adulți din 70 de localități pentru a realiza cea mai mare hartă formată din oameni. După ce a fost construită harta și formată cifra 100 în interiorul hărții, toată lumea a rămas nemișcată și tăcută timp de 5 minute. Totul a fost monitorizat de reprezentantul Guinness. Au urmat momente deosebite: s-a creat tricolorul, s-a cântat imnul național.

Recordul a fost validat la orele 16.00 de către reprezentantul Guinness Book, ceea ce a produs multă bucurie și mândrie in rândul participanților. Recordul anterior a fost realizat în Myanmar de către 3.466 de oameni.

*

Mă simt norocoasă că am putut lua parte la acest proiect. A fost o experiență de neuitat. Momentul în sine  a fost deosebit de emoționant. După ce aproximativ 5.000 de persoane numără din tot sufletul 10, 9, 8… 1, 0 se lasă o tăcere de mormânt. Nimeni nu mișcă și nu vorbește 5 minute. A fost impresionant! La cântarea imnului național mi-au dat lacrimile. Toți am fost un glas, o simțire, un gând.  Toți am pus umărul pentru a realiza un record pentru România. Am reușit și suntem mândri! Felicitări organizatorilor! Felicitări copiilor! Mulțumim  părinților! (prof. Otilia Crăciun)

*

Am reușit să particip la cel mai emoționant moment din activitatea mea de dascăl și anume, la „Cel mai mare 100” împreună cu colegele mele și bobocii clasei a V- a A ai Școlii Gimnaziale Nr. 2, un moment plin de bucurie, entuziasm, emoționant, un moment cu totul și cu totul special, provocator atât pentru cei mari cât și pentru cei mici. Acest eveniment impresionant l-am trăit ca adevărați români si nu pot să spun decât că sunt mândră că aparținem acestei minunate țări! (prof. Rodica Pop)

*

Cel mai mare 100… eveniment trăit cât într-o 100 de ani de istorie. Sunt mândră că am fost aici, sunt mândră că sunt româncă. Emoțiile m-au copleșit atunci când, pentru 5 minute, o liniște solemnă s-a așternut în cetate, în țara formată de mii de copii, de tineri, de adulți. Momentul mi-a înecat ochii în lacrimi, cred că ceea ce am simțit e greu de pus în cuvinte. Băiatul meu, care era lângă mine, m-a întrebat: „Mamă, tu plângi?”. Da, i-am răspuns… plâng de fericire, de împlinire, de bucuria pe care am trăit-o alături de tine. (prof. Ioana Rus)

*

Sâmbătă, am avut unica ocazie de a participa la recordul mondial pentru cea mai mare hartă formată din oameni. Am fost încântat și mi-a plăcut echipamentul cu care am fost așezați în hartă. (Denis Pop, elev)

*

Nu voi uita niciodată această zi! A fost un moment unic de care nu voi mai avea parte. Când am plecat spre  Alba Iulia, aveam doar o mică idee despre ce se va întâmpla acolo. Însă, în acea dimineață, când ne-am așezat în  coloana care ducea spre Cetate și care, parcă nu se mai  termina, am început să am emoții. După ce am intrat în interiorul hărții și ne-am  ocupat locurile, am rămas surprinsă de câte chipuri am văzut în jurul meu. Timpul părea să înainteze greu. Eram obosiți și ne dureau  picioarele, dar, în același timp, eram bucuroși, veseli și așteptam cu nerăbdare momentul  final. Când acesta a venit, am strigat toți, din toate puterile… România… Alba Iulia… 100 și am cântat imnul țării, sperând că am reușit să doborâm recordul și să intrăm în istorie. A  fost  o experiență deosebită, emoționantă, pe care am să  o  păstrez veșnic în cutiuța cu amintiri! (Ciuban Alexandra, elevă)

*

Mă bucur enorm de mult că am putut participa la acest eveniment și o să-mi rămână mulți ani în minte. (Darius Grigor, elev)

*

La ora nouă ne aflam cu toții în Cetatea Alba Iulia. Noi eram grupa C4. Vremea a ținut cu noi. Dupa ce am fost preluați de un voluntar, timpul a trecut destul de greu așteptând să fim chemați în zona în care se forma harta României. Am fost uimit să văd sute, mii de copii implicați în acest proiect. Am văzut un grup de copii cu probleme speciale care se îndreptau atât de bucucroși spre zona de record.

Ora 12:00, Ionuț, voluntarul, ne anunță că vom porni în zona în care se va realiza recordul. Am pornit voioși spre acel loc. Noi reprezentam Dobrogea. Un domn a anunțat că, pentru a depăși recordul va trebui să stăm nemișcați timp de 5 minute. Doi oameni care nu au respectat indicațiile acelui domn au fost eliminați din record. În momentul în care numărătoarea a început, o liniște de mormânt s-a lăsat peste Cetatea Alba Iulia. În fața mea am văzut doi băieți care vorbeau. Eu, în locul lor, stăteam acasă. După scurgerea celor 5 minute am strigat cu toții de bucurie, iar împreună am cântat imnul României. Cu acest eveniment am trăit un moment care mi se părea imposibil: să intru în Cartea Recordurilor. În timpul evenimentului m-am simțit așa cum cred că s-au simțit cei care au făcut Unirea din 1918. M-am simțit important, mândru și foarte bucuros că am trăit un moment unic în viață. (Andrei Rus, elev)

*

Așteptam cu nerăbdare un apel de la fiica mea, ca să ne spună cum s-a simțit în marea aceea de oameni, luând parte la un moment atât de important. M-a sunat la scurt timp după ce s-a terminat evenimentul. Cu o voce plină de emoție, bucurie și entuziasm, mi-a spus să vizionez pe internet filmarea postată și să îi comunic, urgent, părerea. Nu avea răbdare deloc… Vizionând filmarea, am simțit un fior străbătându-mi spatele, iar în clipa în care am auzit acele mii de voci strigând din toate puterile, mi-au dat lacrimile. Emoția m-a cuprins pe de-a-ntregul, mai ales la gândul că și ea, fiica mea, era acolo, în mulțime, luând parte la acel moment special! Mi-aș fi dorit să fiu acolo între ei – tineri, bătrâni, elevi, profesori – să strig cu putere și mândrie numele țărișoarei noastre. Sunt mândră de copii! Sunt mândră de cadrele didactice care le-au oferit acest moment unic în viață, și care, astfel, au încercat să le sădească în suflet o picătură de patriotism. Sunt mândră că sunt că sunt român! (Anghelenici Nigela, părinte)

 

Autor, prof. Otilia CRĂCIUN