Circle of Security – Cursuri de parenting la Sighetu-Marmației, cu Asociația ”Together for Happines”

Circle of Security (Cercul Siguranţei) este un concept dezvoltat în S.U.A. de psihologii Glen Cooper, Bert Powell si Kent Hoffman. Acest program de parenting are la bază decenii de cercetare referitoare la modul în care este (sau nu este) sprijinită dezvoltarea sentimentului de siguranță în relațiile de atașament.

Cercul Siguranței reprezintă un proces nou și creativ și este astfel conceput încât să ofere părinților principii – cheie care sprijină dezvoltarea atașamentului sigur, într-o formă ușor de asimilat și într-un context de suport.

Cercul Siguranţei înseamnă un set de unelte prin care părinţii pot să îşi acceseze capacitea naturală de a oferi grijă şi suport emoţional copiilor lor, aceasta fiind baza pentru a crea o relaţie autentică cu aceştia şi, în acelaşi timp, bază pentru ca ei să devină viitori adulţi echilibraţi şi capabili să se descurce în viaţă şi în relaţiile lor.

Circle of Security nu este un program de educație pentru părinți, ci un program-suport care îi ajută să înțeleagă care sunt nevoile de bază ale copiilor (demonstrate de zeci de ani de cercetări) cât și care ar fi metodele prin care ei își pot accesa, prin auto-reflecție și dedicație, capacitățile naturale de a fi alături de copii, spre binele acestora.

Asociația non-profit ”Together for Happiness”, proaspăt intrată în rândul Ong-urilor cu scop educativ, are în componență trei membri fondatori (sigheteni): Bianca Begy, Raluca & Cristi Leordeanu. Scopul asociației este de a susţine persoane atât în cadrul familiei cât şi individual în sfera dezvoltării personale şi emoţionale. Ideea constituirii acestei asociații a pornit de la dorința sinceră a trei părinți de a-și îndeplini rolul cât mai bine, de a crește copii liberi, responsabili și fericiți, inspirați fiind de experiența unuia dintre membrii asociației (Raluca Leordeanu) care a participat la un curs Circle of Security (COS). Astfel de cursuri au loc și în alte orașe precum Cluj sau București, iar dorința celor trei promotori ai acestei idei este de a facilita accesul la acest gen de cursuri și sighetenilor. Cursul va fi structurat în 7 module, respectiv întâlniri cu o durată medie de o oră și jumătate. 

Asociația propune să acționeze în favoarea comunității în general, a  familiilor cu copii, dar nu numai. Grupurile COS parenting se adresează părinților cu copii între 0-5 ani, educatorilor, dar și bunicilor sau altor aparținători. Este foarte important ca parinții să participe împreună, ca un cuplu, pentru că implementarea conceptelor e mult mai ușoară dacă ambii părinți sunt de accord / au aceeași înțelegere. Grupurile vor fi de minim 4 și maxim 16 participanți.

Primul grup/ prima serie de cursuri începe pe 8 noiembrie și durează până pe 20 decembrie. Întâlnirile vor avea loc în fiecare miercuri seara de la 18.30 și vor avea o durată de aproximativ o oră și jumătate. Trainerul oficial al cursului este Ani Agăpeanu de la CSEI Sighet,  trainer autorizat pe COS și care beneficiază de o experiență de ani buni de implementare a conceptelor în sesiuni private cu părinții. Ea va fi secondată în acest demers de Bianca Begy formator și cu o vastă experiență în traininguri de dezvoltare personală și nu numai.

Pentru mai multe informații privind accesul la curs sau curiozități despre această asociație se pot consulta următoarele link-uri:

Site asociație: http://www.togetherforhappiness.ro

Pagina facebook: https://www.facebook.com/TogetherForHappiness/

Iar pe plan internațional:

https://www.circleofsecurityinternational.com

https://www.youtube.com/watch?v=xH1CbC4No24

Autor, Camelia Pesek

Există o tanti virală pe net (ştiţi expresia) cu zeci de mii de vizualizări, cum ea însăşi se laudă că are, care, pe cei interesaţi, îi învaţă totul despre părinţie. Se prezintă regulamentar cu un site bine construit, curat, simplu, armonizând perfect galbenul cu mov exact după studiile de cromatică de la şcoala de arte. Culori calde care inspiră încredere şi două animăluţe ce-şi unesc năsucurile în faţa unui apus de soare minimalist. Se adresează cu Tu şi un impersonal Dragă, trimite mailuri regulate cu bancuri pentru mobilizarea umoristică, răspunde politicos la comentarii şi îşi expune graţios ţinuta impecabilă în timp ce îşi articulează rar discursul construit atent, presărat cu zâmbete încrezătoare. Susţine povestea cu mişcări ample ale braţelor frumos lucrate la sală şi unghiile îngrijite, străjuite de nişte contemporane cătuşe mărgelate. Ah!… tipica mamă a societăţii noastre, nu?

Minunatul discurs este atât de lung până să ajungă la partea esenţială, care nu e chiar rea, încât reuşeşti să-ţi dai seama ce pe lângă eşti de tot ce zice ea în acest context de estetică a marketingului care este menit să-ţi câştige încrederea în această exegetă a variantelor oferite pentru nişte nevoi apărute în urma cataclismului din România în domeniul creşterii copilului. Ea spune că regulile au apărut când a dispărut bunul simţ. Şi tot ea ne spune că deţine soluţii „să-ţi gândeşti copilul pe termen lung şi să-l construieşti aşa cum ai visat”. În aceeaşi ordine de idei, la Bucureşti se organizează sesiuni pentru hârjoneală între copii şi părinţi şi bătaie cu perne într-o sală luminoasă cu parchet din lemn masiv. WTF!!!?- ca să nu vorbesc bureţos în română.

Până nu demult mă lăudam că m-am născut în cea mai faină lună din an. Sunt destul de realistă să nu mă laud cu cea mai faină copilărie dar am luat ce se putea mai bun din ea. Jocul cu petale de bujori aruncate prin curte, cu beţele-păpuşi îmbrăcate în frunze, devorat de spumă de căpşuni până mi se facea rău de la ea, mâncat de cireşe furate până râgâiam de trei ori zgomotos şi promisiunea că anul acesta voi fi destul de curajoasă să mă urc pe liană în fizeş şi să fac baie în Tisa interzisă scăldatului. Uneori părinţii mei erau atât de absenţi sau de ocupaţi încât îmi imaginam că am fost adoptată şi îmi construiam o lume paralelă şi o altă dimensiune a iubirii şi a vieţii. Se numeşte imaginaţie. Asta nu se întâmpla niciodată în luna iunie. Era momentul meu să fiu şi să-i vad şi pe părinţi mai veseli ca de obicei. Sfârşitul anului şcolar venea doar cald şi era un dulce moment de eliberare, de împlinire, iubire şi recunoştinţă pe care nu puteam atunci să le numesc, ci doar să le simt.

E iar acea lună din an. Am participat şi eu la câteva serbări-momente de sfârşit de an. Părinţi care dau pe dinafară de părinţie, transpiraţi, emoţionaţi, îngrijoraţi de-a dreptul că temele pe vacanţă nu-s destule, mămici asortate şi tapate sau cu părul întins (depinde de stil, deşi azi sunt posibile ambele), bunicuţe cu baticuri simţindu-se anacronic şi stingher între samsunguri, aifonuri şi olviuuri, ridicate sub forma unor proslăviri către cer. Buchete de flori sub diverse forme, aranjamente plastifiate din diverse specii de înflorituri nenumite, sub forme de săgeţi, sori, stele, avioane, bărci, deschizătoare de bere, trandafiri sciplicioşi, margarete transformate genetic, crini chinuiţi şi doamne fereşte, fără garoafe!!!

Apoi, copiii… Ştiţi, în minunata lume capitalistă, competiţia e una dintre cheile succesului şi nu există probleme, există doar provocări. După acerba competiţie de peste an şi presiunea managerului suprem-părintele, vine momentul bilanţului. E de bine, de foarte bine, de suficient, am fost destul de cursiv, destul de serios, destul de politicos, destul de ambiţios, destul de corect, destul de tupeist, destul de muncitor, de ordonat, de atent, de rapid, de proaspăt, de original de, de, de… nicidecum de copil. O fetiţă mică, mică îi cere tatălui să-i dea jos coroniţa la fel de impecabilă ca ţinuta doamnei exeget, pentru că o deranjează la dans, singurul moment în care toţi copiii se deshid la nasturii cămăşii apretate, râd portocaliu şi îndrăznesc să păşească dincolo de ritm. Nu! Nu dai jos coroniţa, nu dai jos jerseul, nu bei apă, nu faci pişu, nu ţi-e cald, nu-ţi mişti buzele, nu greşeşti, nu, până nu primesc confirmarea la superlativ a abilităţilor mele exclusiv părinteşti! Unii părinţii încetează să mai fie şi altceva după ce se fac părinţi şi asta îi costă în primul rând pe copii.

Într-un iunie actual am văzut copii programaţi sub forma unui produs, gândiţi şi introduşi în strategii personale, modelaţi sub forme de proprietate personală care e musai să corespundă perfect şi să se integreze în constructe sociale din ce în ce mai puţin armonizate.

Ce ne facem, aşadar, dragi părinţi dezorientaţi, în vacanţa fără teme, fără zecile de concursuri în care să ne etichetăm copilul în termeni calificativi, fără sala luminoasă cu parchet din lemn masiv şi fără monitorizarea specializată a bătăilor cu perne. Ce fac părinţii în vacanţa mare? Pentru cei care caută răspunsuri există cursuri de… parenting of course .

Autor, Alina Marincean