Pe drum mergând… („una-alta de pe la oraş!” – A. D.)

* Recent am auzit un proaspăt doctor în umanioare zicând cam aşa: „/…/, din ce am cercetat eu însuşi /…/”. Crima pedagogică continuă, ia amploare şi altitudine. Se lăbărţează. De pildă, la un restaurant patriotic (!) din apropiere de Sighet, stă scris pe mai multe hârţoage: „Loc interzis de fumat!”. Cum ar veni, este interzis să fumezi locul, fraţiloor! (Totuşi, prima eroare are o brumă de corectitudine. Să mă refer la prietenul meu Ion Ioan, par example, spunând „Ion Ioan, el însumi”, ar fi chiar frumos…) (– Ioai, sintaxa! Vai, topica!… )

*…Se-apropie Ziua tuturor Sfinţilor. Pe Culoarul Pieţii, ticsit de crizanteme albe şi policolor, e-o linişte tot mai mare. Speculanţii te îndreabă complice, pianissimo: „Ţigări,domnule, ţigări?”

* Spre seară, la Şcoala de Muzică, „jââp-jââp” maşinuţele aduc dive de liceu. Dacă-n trend nu eşti, nimenea eşti… Seara asta, însă, lumina rampei nu este despre ele. Este despre Miss Boboc! Hai, succes!

* „…hát én nem tudtam hogy meg fogják ánulálni az ordonáncát din oficiu!…” (- justificări la control sau: noaptea minţii se lasă cu încurcătură de limbi)

* „Noa vezi, Ioa’, o fo cin’ş’noauă de lei şi zgarda şi lanţu’! Cum am zâs!” (– mărturie)

* „Marika, holnap felöltözünk!” (- Szigeti meteo)

* Sighet, în curte la Spital. „La analizuri, Ioa’?”- intră în vorbă o nevastă. „Dară…” – răspune bătrânul întrebat şi intră în clădire scuipând. (& S. K.)

* „…Un călcâi dumnezeiesc…, goool!!!…, Leicester pluteşte deasupra Tunarilor!…” (În Eurosport grai…)

* „ …’I plină lumea de şufertiţari!… A’ meu fecior o câştigat la Loteria vizelor…Că el să duce în America!…Cu serviciu cu salar bun… Numa’ eu ştiu cât am umblat să i-l pot face… „Aici ‘i America ta!” – i-am spus… S-o dus, nu-i! Am doi nepoţi după el…, îi văd pă calculator… Mama li-i bolnavă….” „…Ş-a me’ fată-i dusă! Poţi muri de 100 de ori până vin ei de-acolo…” „Da’ unde-i?” „În Anglia.” „Anglia i-n spatele căsii. A’ mei zboară 8 ore cu avionu’, până-n America lor!…” (– La medic)

* Uliţa cu buticuri identice, cu marfă identică. În dreptul fiecărei uşi câte-o vânzătoare fumând. Una mai blondă, mai în vârstă, înciudată că a pierdut un chilipir („Hát nem tudtam vásárolni nekem es egyet?” ), trece pe română: „Să-mi … una!”

* Ne înţelegem şi întind mâna după marfă, un borcănaş cu dulceaţă. Nepoţelul vânzătorului îmi spune: „Întâi banii!”. „Ei, lasă, nu fug nicăieri…” Plătesc şi-i cer şi o grămăjoară de legume. „1 leu. De fapt, vă mai pot da un ardei iute!” – completează copilul. O, mulţumesc! Vei fi un bun vânzător.” „Costă 10 bani!” „Sigur că da! Dă-mi şi o pungă mică. De 10 bani, bineînţeles, ştiu…” „Poftiţi!” – râde el şi, în vreme ce mă scotocesc, adaugă: „Nenea, ştiţi? De fapt, chestia asta cu 10 bani am inventat-o acum, eu!…” „Ştiu!” ( – nenea, invenţia)

* Un magazin SH. O blonducă primenită, îngrijită, alege haine cu bunica ei. Un băieţaş aduce la cassă o jucărie: „Cât costă lupul, tanti?” „Trei lei” – îi răspunde vânzătoarea. Trei degete se ridică spre un colţ al magazinului – mămica aprobă.

* O zi cu meciuri. Mi-s aproape anchilozat când dau să mă ridic din faţa televizorului. Fac prea mult sport mai nou… (-evenimente)

* Drumul lung spre casă. „Nu-i aşa o problemă!” – îmi zic pe la juma’te, hotărând să-l termin pe jos. Înainte îl străbăteam prin spaţiu, acum prin timp. (– spaţiu şi timp )

* „O lună şi-i aici Crăciunu’, hei! Te-ai apucat de t’icăzuit?” (– vecine)

* O pensiune. Vreo 20 de copii abia se văd de la mese. Aşteaptă în linişte maximă felul 3. Sunt „clasa a zero”. Ce taină compactă! Pleacă apoi, gureşi la loc, sărind, râzând. „Închide gura şi vă uitaţi în faţă! Ţineţi-vă de mâini!” – se-aude de sus, din urmă. (– afterschool)

* „…Ioai, iară-i cu temniţarul acela…, ţână-şi-l-ar acolo!…” (– negustoreasă)

* „…Luăm maşina ta, me’rem şi-i tragem un meniu’ zilei!…” (- lucrători, sâmbăta)

*…O ciocnire destul de tare. Ambii jucători sunt avariaţi.” (– crainic Pro TV)

Consemnări de Marin SLUJERU




Pe drum mergând… (foi de parcurs)

* Toamnă, augustă înserare. La Pod, pe bănci, şed nişte pensionari înconjuraţi de atâta minunăţie – Iza, Solovanul… „La noi ca la nimeni… După 46 de de ani de muncă, am….”– povesteşte unul dintre ei.
* Zi de pensie. Aglomeraţie la „Acatena”. Venindu-i rândul la „compensate”, un bătrânel scapă bancnotele pe jos. Aplecându-se să-l ajute, un tânăr viguros remarcă: „He, he, he! Ţi-i plină gentuţa de bani!”
* Duminică dimineaţă. Dialog înfocat între cucoşi, în grădinile de departe. Un necăjit în haine second hand se îndreaptă spre centru. Priveşte suspicios orice trecător. Îşi freacă pantofii noi-nouţi unul de altul, la fiecare pas – prea mari, ca şi costumul.
* Soarele înserării. O domnişoară cu păr roşu pe dig, alta cu păr lung, auriu, la mal, în briza de Iza. Nu merge camera telefonului… „Probabil ar fi „ars” poza cu atâta luminozitate” – mă linişteşte un amic. „Chipurile domnișoarelor sunt în oglinda apei… “ – mă pune pe foc altul…
* Seară toridă. O casă jerpelită, cu ferestrele larg deschise – înăuntru se urlă tot aşa. O micuţă de la blocuri tocmai a primit prima ei rochiţă. Îşi trage de mână bunica, spre centru. „Vrea şi ea la oraş” – râde maică-sa, cu următorul bebe în cărucior. Tineri eleganţi, uşori, se risipesc în toate direcţiile. O doamnă intră în căminul ei – lumini joase, muzică discret. „Ţac!” face cheia porţii după ea. Se topesc fructele prin livezi…
* „ ’I ciudă pă meicap. Şi că mi-am făcut seifi şi l-am pus pă Insta’!…”
* „Noa, şi ce mai dolgozuieşti?… “
* „Io nu cred că nu se spală cu sămăt’işă… Ori groşcior(?)… Că-s ca florile alea, pudărele, la faţă…”
* „Da’ ştii?… Când eram într-a doua, mătuşa îmi trimitea caiete din Italia şi eu le dădeam foc în faţa şcolii…. Acuma sunt băiat cuminte…” (– adolescenţi de la „Case”, spre Grădina Morii)
* Dacă priveşti mai bine trandafirul, ochiul se tot deschide, ca el…
* Septembrie. Spre asfinţit, pe cerul senin, survol de supersonice – dau onor Solovanului, iuţesc viteza subit. Seara cade la fel.
* „Am terminat! Pa, fetelor! Todosî’, Mări!…Ne vedem luni!” „Pa luuni! Să-mi scrii!…” (- precupeţe despărţindu-se în piaţa Sighetului, sâmbătă, la amiază)
* „Fetelor, dimineaţă era să întârzii la şcoală, cum mi-am făcut buclele!…” „Taci, tu, că veneai în spatele noastre, te-am văzuut…” (- fete la amiază, Lux Octobriensis)
* Soare blând pe corzo „…Nu te superi dacă-ţi spun ceva? …Mai drept puţin…” „Da’ tu, te superi? Mai repede puţin…” (-sexagenari)
* „…Taică-său îi plăteşte orele să meargă acolo şi maică-sa, dincolo… Îţi dai seama?” (-grup de gimnazişti)
* „O sută patruzăci!?” – dă să zâmbească omul către ospătar, plătind, la ieşire. Nu-i de glumă. Îl urmează două bătrâne cu năframe negre, dând din cap, apoi, doi băieţoi mărunţi, energici…” (-la pizzerie, la oraş)
* „Să nu te superi că mă mai uit şi eu după câte una…” „Nu, nici vorbă, fii liniştit! Mă bucur că ai simţ estetic.” (- soţi vârstnici, flagrant delict)
* Scundă, bunetă, vorbind însufleţit. Blond, înalt, se-nclină s-o audă, spre aprobare. O iau spre râu. Între ei, o distanţă schimbătoare, de la cca 30 la cca 50 cm.
„…Băiatu-so mai mare o făcut infarct…, da’ l-o salvat…, l-o dus la Baia Mare şi i-o pus stern…” (- precupeţe, la piaţă)

Consemnări
Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

* „La mare me’r’em, …milioane pă zi hotelu’ şi micu’ dejun.” „Ooo! De banii ăştia mai bine mărg la noi la piscină şî mă pun de-a moiu tătă zâua!” (– moroşeni în Baia Mare, la mall) (& G. B.)
* „…Nu ştiu de unde să te iau, dom’nule…” – se adresează o nevastă către un tip în pantaloni scurţi şi ochelari de VIP. „Din Barcelona. Îs bărbatu Ioan’ii Mării lu’…” – răspunde stranierul. (– pe Aleea Pedagogicii) (& I. C.)
*…„Da de unde! Abia ne-am organizat. Unu’ din Dubai, altu’ din Polonia…” Revedere în oraşul anilor de liceu. Parada împlinirilor. Se pun în discuție binefacerile depărtării în realizarea de sine. Cei rămaşi sunt consolaţi: „mă întreb dacă nu voi aţi avut curaj…” Sighetul – „Zidul Curajului”…
* Un tânăr domn, mutat la bloc, întâlneşte în centru un fost vecin de grădină, la vreo 95 de ani. Îl întreabă, gata să-şi exprime compasiunea: “Soţia ce mai face?” “Mulţumesc, bine! Face grădina. Avem solari.”!
* „Aaaa!” – ascuţit. „Eu eram în mintea ta. Te montorizam!” (– copii la joacă)
* „Ceă corhazu’ ai? Zgârciuri?” – îşi ceartă un nene biţoacla, la schimbarea vitezei.
* „Csak peticsálták… Olyan csúnya! Incáb…!” (– gospodine despre asfaltarea unei străzi de departe)
* Tot mai mulţi vârstnici au motorete electrice, silenţioase. Apar şi dispar în viteză, salutând fiece pieton cunoscut, ca într-o trecere în revistă.
* La chioşc, pâinea a sărit cu aproape 1 leu. În plus: „O pungă? Pungi nu avem, numai de 1 leu. Sistemu’!…”
* „!Mândră eşti!” „Păi, orişicât!…” – plusează mândra moroşancă. Ori: “Poţi să ştii!…”
* N-şpe tarabe şi tejghele îşi oferă produsele pe fosta Alee pietonală. Destui clienţi, autohtoni sau nu, le admiră, târguiesc, savurează, în liniştea “Memorialului”. Că doar aici se spânzură harta-n cui… (Apropo: cineva zicea că ar fi corect să se pună o taxă la pironul respectiv, pentru pozarea turiştilor: “Dacă tot ne facem de ciuf, de ce să nu iasă un ban?…”)
* „Daţ’ şi un suc din ăla, ni!… Din ăla verde, …ăla mic, de suus!” „Ăla-i limonadă!!…” (– “Meniul zilei”, căldură mare)
* În sfârşit, am priceput mesajul celebrului scaun de giratoriu din muncipiul sighetean marmaţian: „Hodiniţi la noi!” – Rămâi lemn.
* Daenerys (Khaleesi). Apoi, nimeni pe covorul roşu– scrie pe faţa lor.
* Fără nici un vernisagiu, au mai pus de-o statuă la Sighet, pe Aleea Memorialului: Statua Îngheţăţii. Curje tătă, halb.
* „Ilonka! Vegyünk néhány prune?” (– gospodine în piaţa Sighetului)
* Reluând scrisul de mână zilele trecute, mi-am amintit versul “am mândruţ care şti’ scrie”, dintr-o culegere de folclor de pe la 1900, şi cum visa aceeaşi ţărăncuţă să întreţină odaia conţopistului din Oraş “cu mătură de Anglie”. La tastatură n-aveam cum să-mi amintesc…
* Apare câte un văduv la „Meniul zilei”. Priveşte masa plină de farfurii şi tacâmuri, absolut înstrăinat.
* „…cum o zâs ‘cela: tăt aşe’ oameni suntem, nici mai săraci, nici mai…” (– final de negociere, la piaţă)
* „Recent, am citit în media locală despre o campanie de sterilizare „a câinilor bagabonţi”. Între timp, s-a petrecut corectarea şi, sper, sterilizarea. Ci, eu continui să mă întreb: „LA CE FACULTĂ ÎNVAŢĂ SĂ SCRIUĂ AŞA?”
* O tânără pereche iese din piaţă. Sunt încărcaţi cu roadele toamnei. Când să ajungă la maşină, doamnei i se desface şiretul la bascheţii „Converse” (vulgo „converşi”). „Domnucăă, v-o ieşit ceaplaurile! Mn’i-i să nu vă-mpt’edicaţ’ înt’ele!” – îi atrage atenţia, din spate, o moroşancă. (& M. V.)
* After School program. Clasa „a 0″ intră pentru întâia oară în sala de mese. O linişte deplină, din atâtea inimioare mici… Cum ar intra în biserică sau la expoziţie. Nu trec, însă, nici 5 minute şi pitiicii îşi bălăngăne nerăbdători picioruşele, de pe scaunele înalte… (– nouaşii…)
* „…Spuus… Am pus capu-n pământ şi… Ce să-mi facă?” (– plimbare cu confesoarea)
* Urcând treptele digului, în faţă cu priveliştea, un domn îşi ridică pălăria spre Solovan, spre Iza. Sunt martor! (– La sera)

 

Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

* Iunie. O păsăruică se aşează pe gard, purtând roşul trandafirilor, al cireşelor.
* Duminică, la o terasă. O pânză transparentă cu oraşul de demult. Soarele de-acum tălăzuieşte asupra Şcoliii de Fete “Domniţa Elena” (nici o mişcare acolo, vacanţă, poate) şi a copacilor stradali, măturând homocul (pisocul) ultracentral…
* “Ha, ha!… Da de unde!… O luat un pumn de Algocalmin. Măcar de era cel mai tare Algocalmin…” ( – puştoaoaice, pe sub castani)
* Arşiţă, pensii. Lume-nceată, în argint, şir la ghişee: la apă, la gunoi, la telefon, la curent, la Poştă, la CAR… Cuminţenie, aliniere, “civilizaţia cozii”…
* Doi domni pe corso. Unul dă să dicteze un număr de telefon: “Stai să-mi iau ochelaru’!” „Pune, pune, că nu ştiu ce nu-mi scriuă pixu’!” – îi răspunde celălalt, de pe aceeaşi Vale.
* Arşiţă, corzo. Sub un pom decorativ stă un pensionar. “Aştepţi pe cineva?” – îl întreabă un amic. “Da, am întâlnire cu cineva, …dar nu ştiu precis, azi sau ieri, …sau poate mâine… Şi chestia-i că nu prea ştiu cu cine…” – răspunde omul nostru, pe măsură ce amicul se îndepărtează.
* ”Ai fost la lucru în Irlanda?”, “Felicitări de Ziua Mişcării!”, “Te-ai înscris la ecologişti?”, ”Szép magyar zöld!’’ – curg adresările. Şi-a cumpărat şi el o bluză în Yin şi Yang…
* „Tri cu doi şi tri areatoriu!” ( – la “Pariuri”)
* „Şi eu un aiz cofi!” (– către ospătar )
* „Revin apoi!” (– mătuşă în control la coafor)
* „Pudărele” – flori multicolore, puzderie, cu un singur rând de petale, „ochiul boului” (– de răsădit în “Grădinuţa fetelor”…)
* „Concediu? Din 20, ori din 25, ori 27… Tăt aşe’-mi scriuă mesaj!” (– vânzătoare din centrul municipal).
* Trandafiri cât bujorii la casa cu ferestruici.
* O bluză galben murdar aduce răcoare pe trotuarul în soare.
* ”Zmeură, pastăi!… De ce râdeţi?” „Pastăi!” „Cum, nu zicem bine?!” „Sunteţi di pa Iza?” „Nu. De la Ukraina… Da’ cum să zicem noi?…”
* „Hai, Ioana! Că piaţa-i şi-năuntru…” ( – turişti trecând de Casa de cultură şi de cordoanele de vânzători de ţigări de pe culoarul pieţii)
* Peisaj Duminical: Sub acăţul de la „Pariuri” un bătrân gătit de sărbătoare, cu o cipilică verde, îşi numără bancnotele de 1 leu. Un biciclist de vârstă mijlocie colectează deşeuri menajere din tomberoane. Un invalid îşi cară nepoţelul cu căruciorul. Dinspre centru imami în difuzoare, de pe străzile de departe imne zglobii. „Memorialul” nu are nici astăzi răgaz. Cuiul, tarabele, tejghelele, muzichia de pe „Valea Muluşagului” au program şi în week-end – Valea Muluşagului!…
* La supermarket. „O, avocados!”- rosteşte încântată o tipă în ie chinezească. „Să vedem cât coastă! 3, 99 lei. Ca la noi: 0,95 euro!” (– LA NOI…)
* În jur de 10. „Bună dimineaţa!” – iese la poartă gospodina. „Bună dimineaţa!” – răspunde lăptarul, nuanţând: „…mai de-amn’ iazăţi…”
* …Apropo…, scuze c-am…” – zice fecioraşul. „Nu-i nimic…” – îi răspunde tăticul, revenind cu el de la toaleta localului.
* „Auzi?! Îşi cere voie când vrea să facă ceva rău! Prefer scuze, decât să ceară!” (– bărbaţi tineri la sfat – aproape să mi se dea cafeaua de pământ)
* „Ha, ha, ha! Eu sunt fuuarte sinceră, întotdeauna. Să ştii, apreciază!” (– nu ştiu ce are astăzi, ne pune în bucurie pe toţi! – şi ce dacă-i un talcioc de vorbe? – ei, şi voi: “cine, cine, cine?…” )

Consemnări de Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

* „…me’rem şi la Kauflănd?” „Darră!…Peeste tăt!” (– dimineaţă şi marţi, două cumetre agale, pe corzo)
* Mai, după ploile reci. „…fiervechicum-pă-‘răăm!…, fiera-du-‘năăm!. .. (– atelaj cu badoage pe străzile de sub Deal – ea dolofană şi coloretă, el concentrat la mânat calul)
* Trece maşina şcolii de condus maşini de mare tonaj – uriaşă. Pe ea scrie cu litere tot aşa de mari „ŞCOALA”. „Asta da şcuală!” – exclamă o vilegiaturistă în trecere prin urbe.
* Încă din clasele primare, unii băieţi sunt pasionaţi de maşini. Exemplu: „Vrei o tură cu Be-eM-Veu’ ?” – strigă ei pe culoare, după unele colege liceene.
* Sărbătoarea poeziei ucrainiene la Sighet. Două doamne în costume „naţionale” de prin zona Tulcea: „Taka me douha ses’ia sukn’ia șoa s’ia împiedikuiu v n’iu!”: „Mi-e atât de lungă fusta asta, încât mă împiedic în ea!” (& J. C.)
* Admir norii albi, bogaţi, în nemişcare – cumulus. Oricât sunt de atent, nu le văd deplasarea. Ci, se destramă… Luând-o în toate părţile, rămâne mai nimic din ei.
* Acalmie. Pe o stradă, departe, povestim. Pe pajiştea moale, umbrele pomilor în formaţie stau, ore, încremenite.
* „…Aţi fost la Moscova?! Şi io am fost!… Numa’ aşa, să văd… Da’ mama o vândut răsărita!” ( – o cocoană apşancă, despre negoţul internaţional de seminţe ) ( & N. I.)
* „…vede numai înainte, pe de lături ceaţă…” „E’i, da! Samâie glavnâie…, numai lucrurile cele mai importante.” (– vrăjitoare la cafea)
* Grădini cu zeci de bujori – roşii, albi, roz, de la boboci la golaşi – cu irişi metalici, mai ales galben-cafenii, cu trandafiri de la noi, rezistenţi până-n noiembrie, cu iasomie… – fiecare casă cu colţul ei de rai! Chiar dacă ambrozia, de care legea ne apără, ne sufocă. Stânjeneii de care ziceam sunt nefotografiabili.
* Culoarul pieţei. „Ţigări, băieţi?” – întreabă o tipă nişte liceeni, privindu-i drept în ochi. „Cum ar fi Sighetu fără asemenea vânzători?” – îi întreb, ştiindu-i sportivi. „N-ar fi Sighet” – îmi răspunde unul dintre ei.
* Peugeot nou-nouţ. Alb. Dinăuntru: „Alou!… Să ‘iuă, noa! …Să grăiesc cu el odată!”
* „Da’ ce limbă vorbeşte ăsta? Că nu-nţeleg nimic!” (– fratele, despre frăţior)
* Arcadă de trandafiri, roşii, la bloc. O bancă, în şoaptă: „…ie’, în sara de Crăciun, o zîs căt’ă el…”
* Şef de plasă grăbit, fericit. Duce acasă: cartofi noi, salată, cireşe şi pătrunjel verde-verde – clar că toate pe alese…
* Iunie. Liceeni în practică pe străzile de departe. Trecând pe sub un cireş încărcat de cireşe, unul zice, privind sus-sus: “Mă’! Zinim la noapt’e?”
* Supermarket. Când să ia din raft pachetul de biscuiţi, aude o voce puternică: „Stimate client…!Magazinul nostru…”. „Ah!” – se-nspăimântă clientul, ducând mâna la inimă. Apoi izbucneşte-n râs cu fata de pe raionul de dulciuri (- „Deci hoţ!”), în hodorogeala publicităţii ininteligibile. (Oricum, mai bine decât inevitabilul, până deunăzi, „Jaga-Jaga”…)
* „Szimoná mint az időjárás. Márianá pe loc csinál.” ( – un întreprinzător, despre stilurile de lucru dintr-un birou)
* Nu găseşti, batăr ce-ai fa’ , în zona sinistrată din mijocul centrului sighetean-marmaţian: albăstruc, verdiuc, luhău, rupt în două, ţucă-l mama, horticognac sau concis: MONA.
* O casă cu trandafiri drepţi. Mă opresc, dau onorul. În grădină, o domniţă în capot. Plec mai departe. Aud sunetul foarfecii.

Consemnări Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

* Aprilie, de-atâta mălin în floare, se-ndoaie gardurile. Dacă îl fotografiezi în zilele de după ploi, te urmează în aparat la greu. Câte un cărăbuş ostenit traversează o zi întreagă trotuarul, până la zidul orb. (- confesiune…)

* „Soru-mea are albeaţă la un ochi. Doctorul i-o spus că trebuie să se opereze. I-am spus să se ducă. Că n-are numa’ 69 de ani, nu-i aşe’ de bătrână să fie oarbă.” „Dară… – 80, 90!”… (- sexagenari la sfat)

* „Da’ de unde ş-o făcut ei atâtea?” „Noa, lucru’ în Italia şi fonduri e’ropene…”  (– moroşeni la sfat)

* Ropotă de cărăbuşi pe aleea cu castani. “Ai, cum dau de asfalt! Parcă-i grindină…” – îi zic bătrânei ce-i mătură. „Ceă? E’i, da, îs mulţi, nu s-or fa’ ciormani în pământ… Da’ tu unde stai p-aici?… Unde??…” În câteva zile, pe jos rămân singure elitrele, chihlimbarii… (- anul nonbisect…)

* E plin târgul mic şi trist de surâsuri VIP. Am fi buni de oraş-reclamă la servicii dentare… (- Muluşag Valley, Aleea Cuiului…)

* „…încet, încet!” – strigă tânăra mămică, aproape alergând după fecioraşul ei. Care încetineşte treptat bicicleta, până aproape de dezechilibrare… (- atât de cuminte…)

* La medic, la o oră de obicei aglomerată. De data asta aşteaptă numai vreo două-trei persoane. „Au fost mulţi de dimineaţă?” – întreb un bade de lângă mine. „Apăi, ştii cum îi, oamenii zin şi mărg…” – îmi răspunde el. Apoi, iese nevastă-sa din cabinet şi pleacă împreună – o aştepta. Apoi, intru şi eu şi aflu că de vină-i  calculatorul – „Calculatoorul, ce să-i faci?”… (Dumiriri…)

*  „…zice c-o apărut ceva medicament străin…” (- o stradă spre Solovan, o bătrână în drum, cealaltă în fereastra deschisă peste jumătate de trotuar, supraponderale amândouă)

* „…ş-am zis primăvară în loc de toamnă…, ş-o rââs de mine!…” (- băieţaş de mână cu părinţii, amândoi – vineri, după ore)

* „…şî doorm… şî stau pă feeisbuc…” (- corzo, pensionare la sfat)

* „Doauă piiţa şi doi hodăgi, vă rog!” (- cocoană dolofană sâmbăta la oraş)

* Pe sub ziduri, o stradă însorită, după zile reci, ploioase. „…Cum suntem… Numa’ un pic de soare o dat şi repede că’tăm umbra…” – mă depăşeşte un bătrân aşişderea. „…Şi apoi, nu ne place nici umbra. Nici, nici…” – încerc să completez. „În tinereţe ne plăceau toate, credeam că noi putem orice… Da’ vine vremea…, negreşit…” – se depărtează convorbitorul. (- poveste de Mai)

Consemnări de Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

* O pereche vârstnică revine acasă de departe. Spre uşa de la intrare încetinesc, cărăruşa fiind plină de brânduşe.
* Obişnuiţii parcului central sighetean îşi reiau cu primăvara posturile tipice, ca într-un mic muzeu Tusaud al necunoscuţilor.
* Mov, roşu carmin – ciucalăi noi, bogaţi, din p.n.a., la caii căruţelor cu bălegar….”Şi brazda aşteaptă să fie întoarsă!” (D. A.)
* Corzo, Martie, vânt – ci, cuconiţa nu se lasă cuprinsă de blândul coleg.
* “ABC”…: “… Mulţumesc frumos!” “ Cu plăceree… La revedeeree!”
* Vânt şi fum de primăvară. Ziduri, porţi, ziduri. Perdele, când eşarfe, când drapele, speriind trecătorii.
* Grădinuţa fetelor, undeva pe Iza, în inima mea: „Apăi, să pune: pospan (verdeaţă de pus în mijlocul pâinii de nuntă – cepoi sau ţâpoi), sansiu (garofiţe), măieran (la clop, la feciori, de struţ, miroase fain), rozmarin (tăt la clop), verdeaţă (verde, măruntă, să pune roată, pe lângă clop), schinteuţă (roată pe lângă clop, pă firuţu’ de verdeaţă), t’idru (un pomuţ verde, tot pentru împodobit), lăcrâmioare, gura lupului, gura leului, bărbânoc (verde, de cunună la mirese), lalele, narcise, flori domneşti, muşcate, tătăişe – da’ aieste le ştii…”
* “Azt monta nagyon tetzet data trecută ce-am făcut:..” (- bucătăreasă, agale prin piaţă, lăudându-se)
* „N-am reuşit să prind sarca aia!” „…Ooh!… De-ar veni odată primăvara!” „E-aici!” (– stradă departe, un “fotografist” şi o gospodină venind din piaţă)
* „…’s atâta de tuioşă!”(- negustoreasă de peste Tisa, despre instalarea uitării recente)
* „Ţâgări îţi dau?” (- malacii de la intrarea în piaţa de halimente a Sighetului)
* O casă departe, pauza de prânz. Apropitarul coboară în fugă de pe bicicletă. Întârzie, însă, încurcat în cele lacăte, ce însuşi le-a pus, ratând ora.
* Fetiţă alergând după căţeluşa în lesă gonind de mama focului: “ Măi, c… gol!”
* Ieşirea piticilor de la cursuri. Cu câtă grijă îşi conduce nepoţica bunicul venit după ea… – şi el, ce cuminte-i, cu câtă grijă coboară treptele şcolii…
* Grădina Morii. Un băieţaş se tot învârte cu trotineta, face ture peste ture. Are o faţă imobilă, de sclav, nu de înţelept al jocului.
* „…am vorbit cu Ofelia, o zâs că vine imediat…” – se-aude în cafenea, referinţă renascentistă ce-mi aminteşte o alta, antică, de la blocuri: „Minervaa! Hăi, Minervăă!!” Ci, amândouă pălesc în faţa veritabilului: „Vai, tu, ce şică eşti!”
* “Socotitoarea” i-au pus nume colegii de clasă („clasa a 0”) celei mai pricepute fetiţe la matematică. Astăzi, însă, a făcut două greşeli la test. Blând, dl. învăţător i le explică. Mult lăudata salvează aparenţele: „Nu-i o moarte de viaţă!”
* Fată prin April – / fluierat stins, de depou,/ fine manevre. * Căţel în lesă – / doamna-l trage după ea,/ pe jos şi pe sus. * Adulţi sideraţi – / copil ţipând în local, / că-i primăvară. * Livada-n floare / pozez merii şi cântul / piţigoiului .
* „Noa, până-aici! Mai încolo-i holdă!” (– punct controversei)
* “ ’Nalt eşti, Doamne!” (văzând prostovani la treabă)
* “Ce frumoşi miei!” “Da’ vă plac? …Da’ ştiţi? – îs a’ lu’ Vasalie, nu-s a’ noastre…” (– în şoaptă, un ciobănaş cu vreo trei miele)
* „Egyedul vagy?” „Igen… Nem jo…, se más, se ugy…” (două orăşence cărunte)
* “Greu cu voi, care nu pricepeţi!” „Io? Cu două facultăţi? ‘Nda să-mi scrii!… (– profesor auto pe sărite, cu eleva sa)
* “Cu respect bună ziua! Sărbători deosbite!”
* “…Iar miroase aici a dohan!” “Da’ de unde! Noa, să-mi scrii!”
* “Ce-i cu tine, tu Ionucă? Eşti slabă scrisă!” (– neveste împotriva regimului…)
* “Amu ar trebui să porţi sugnă roşu cănit o’ neagră, că-i Post…! (– neveste împotriva blugilor şi a culorilor neon)

Consemnări de Marin SLUJERU




Pe drum mergând… (Marin Slujeru)

Preprimăvară…
* O stradă departe, aerul tare. Mă opresc în dreptul unui ABC. „…Do-on!” aud în spatele meu pe note (sol-mi), – o fetiţă, din braţele bunicii ei, care tocmai mă rugase “pardon!”.
* “…Îs la o cafea, vizavi de Primărie! Hai şi tu, Ioa’!” – comunică tilifonic un nene din cafeneaua din lateral de Primărie.
* “…Nici o problemă, ciau, ciau, ciao!” – încheie un şefuţ conversaţiunea la telefon.
* “…O vândut tăt, numa’ văcuţăle le-o lăsat. Astăzi o cumpărat fân. Doamne, ce-am ajuns!…” “Amu, dac-o vândut calu’, cu ce-or căra iarba la vaci?” (- neveste, sub Solovan)
* „…O expirat hăpt de ziua ta, tu, hăhăhă!” (- două neveste tinere râd din tot trupul şi paltoanele)
* După-amiază, o stradă de demult, case joase. O liceană îşi întoarce capul după fereastra deschisă de care tocmai a trecut. Are părul lung, mătăsos.
* Făurar, încă. Plin de soare, fluierări, prin pozele şi înregistrările din telefon.

La ieşirea din şcoală
* Un copilaş trânteşte în prostie, repetat, un pet. Alături, colegul admirator. Granitul funerar al scărilor amplifică zgomotul. Degeaba. Nimeni nu are nimic cu ei.
* “Ce mi-ai făcut?…Mie??” – se minunează o mămică de mărţişorul confecţionat de fie-sa, aranjându-i cu sârg codiţele sub căciuliţa roz. “Da, mami…. Mă laşi să ţin mâna pe geam?” “ Te laas!…” “Yess!!” – face fetiţa, fugind spre maşină.
* “Nici un week-end!… Avem de citit. Tot manualul, recapitulare!…” (- mămică aşteptându-şi odrasla)
* „…că-i de-acela, se’nervează şi aruncă ochelarii… (- şcoală, amiază, fetiţă, raport plâns către tati)
* „…Că m-o scos doamna la tablă… N-am ştiuut!… Că mi s-o dezlipit bascheţii noi roşii… Nuu! …Nu le-am făcut nimiic…” (- şcoală, amiază, o fetiţă, raport plâns către buni – care o eliberează de ghiozdanul de mers în but’in – şi care-i va lua două bluziţe şi un tricou şi nişte pantaloni scurţi, aducându-i, pe loc, la loc zâmbetul)

Martie
* Prin localuri au scos pe mese flori de primăvară – din plastic.
* Faţa ei luminată luminând. De la ce-i atât de luminată?!
* Tineri, prima plimbare de mână, pe străzile de departe, cât mai înceată.
* “Tăt’e mă dor!… Îmi tăt miros mânurile, că am tăiat oaia… Prea tare o lozit-o berbecu… El s-o făcut tăt mai mare, ea o slăbit la jumătate… Ş-amu, câinele doarme şi berbecu’ păze’ curtea, cu coarnele lui întoarse şi răsîntoarse… Nu intră nimenea, că odată-i cu roata-n sus.” (- biciclistă de la marginea oraşului)
* Linişte totală în sala de mese. Copiii de la „aferschool” au plecat în câteva secunde. Ospătăriţa iese cu o tavă mare plină cu pahare goale. Au băut-o toată, le place apa rece! Pe mese lalele multe, divers colorate, unele îndoite – naturale…. …
* O casă cu uşi, ferestre, deschise, stăpânul în poartă. La maximum “Balada”. S-o fotografiem!…
* “Bună zâua! Abia răsuflăm, amândoi…” (- sexagenari)
* “Un leu punga??” “E bio, dispare.” „De ce să dispară, dacă o plătesc?” (ABC)
* Un hipster pe corzo, în vânt, tare subţire. Doar rama groasă a ochelarilor îl ţine la pământ.
* “Unde-i Iza? N-o poţi vedea de gunoaie…” („fotografist” idealist, după Vântoasele de Martie)
* La pozat, la Iza. Pauză când îmi apar trecutele fotografii.
* “…o zis că-i insult câinele. Că a ei câine nu latră. Că are paşaport de Franţa…” (- vecina domnişoarei de la bloc)
* “ Mâine-i are?” “Mâine, poimâine… Totuşi, e la sat, nu-i la oraş.” “ …E’i, e’i, alaltămâine! Bine, dară!…” (la ghişeul de mandate poştale, o nevastă căruntă cu oficianta)
* – Din care-aveţi? / – Zebra./ – Zebra nu. Da’ Kent ai?/ – Are băiatu’. (- în faţă la Liceul ucrainean)




Pe drum mergând… (Marin Slujeru)

* 15 Ianuarie. Ninge rar pe strada „Eminescu”. Salutul preferat al Poetului: „Trăiască naţia!” / „- Sus cu dânsa!”
* „…şi culoarea asta, verde, nu-i chiar aşa hidoasă, dar pe rochiţă, nu pe pantalon!…” (– două liceene după ore)
* ” O zis că-i în faţă la Catena, tu!” „Noa, hai să me’r’em la ea!… Că nu-i departe Acatena aia…” (- plimbăreţe mascate jâb)
* „Hai, noroc! Cum trăieşti?”
* “Noa, me’rem? / Me’rem, dară!”
* “ Când am văzut c-o făcut drum nou pă sub obreje, am rămas afiş… La noi este că n-au asfalt nici pă drumu’ ţării…” (– mutare de cartier)
* “…Nu mai pun suflet… şi de ştiu, nu spun… să mă ştie de proastă… îi mai bine!” (– din experienţa unei bucătărese cu …patronatul)
* “Nu serviţi o hreanzlă?” (– ospătăriţă îmbiind unicul client )
* „Alo! …Sunt corigentă sau repe…?… Repetentă, aha!… Ea budu…” (– pe lângă o fabrică de diplomă din oraş)
* „…Spune tăt la doctor, ma’mă! – mi-o zâs.” „Ce să zâc?” „Tăt să zâci!” „Şi am zâs: mi-o murit mama, mi-o murit tata, mi-o murit bărbatu’… Ş-apoi acela mi-o pus capătu’!” (– două vârstnice de sub Solovan)
* “Aszt montam…!” – repetă a nu ştiu câtea oară …anyuka, după nenumăraţi “gyere!”. Băieţaşul sparge metodic pojghiţa de pe toate bălţile, ci răspunde la un moment dat: “Jövök, jövök, jövök…!”, pentru toate bălţile-dăţile. Apoi aleargă după maică-sa. (– ecoul străzii spre Martie)
* „…Noa, mă duc, rămâi cu bine! Dacă mai apuc tr’i femei ca tine, nu mai ajung…” (– băbucă, poveşti, spre Martie)
“…mikor lesz lilion!….” (– februarie luminat, băbucă în capoate, neîncrezătoare)

***
(Pe culoarul Pieţii)
– Tu, Mări! Uită-te la gat’e! Cât îs de mândru împăturate!” (– o voce dinspre tarabe)
– Împăturite!… (– un observator, către un tânăr din zonă)
– Ţâgări, ţâgări!…(– tânărul zâmbind subţire)

***
(Aşteptând la doctor)
– …N-am crezut c-a fi atâta lume vinerea… Amu cu gripile aieste, atâta controlează… Noa, şi-i început de an… Pierdem autobuzu… Amu, dac-am zinit…
…- Ş-amu-s două săptămâni, până-n noapte am stat la doctor! Am ajuns la PECO tăt făcând cu mâna, până mi s-o scrintit. De-acolo m-o luat unu până-n Bârsana, apoi iară pă jos… Norocu’ meu c-o trecut pă lângă mine un prunc ş-o întors – era de la noi. Am sunat-o pe nevastă-mea să m-aştepte cu de tăte’, că vin acasă cu lemuzina. …Din Botiza-s!
…- Uă, amu şi să-mi cadă mâna pe jos, n-ar opri nime’!… Când eram mai tânără, opre’u tăţi: “Da’ unde meri, hăi?”
– …O lăsat familia ş-o plecat cu alta, de pe internet. Ce fac şi internetele aiestea!… ”
– …Şi te-ai predat cu tă’te pemintelei?
– Cu tă’te, da…, ioai!…
– Şi ce te macină?
– Că s-o ur’nit acoperişul de la grajd ieri noapte, de la ploaie…
– L-or tomni, nu-ţi fa’ griji!…
– L-o tomnit nepotu’ dimineaţă, da’ …, ioai!…”
– Da’ pă asta o ştiţi? Un băiet era la pescuit. Scot’e’ numa’ peşti mici. Lângă el se pune un om bătrân, unu care trăie’ sângur; ave’ o rudă, o sfoară cu o râmă, un cocean… Şi începe să scoată nişte peşti mari, frumoşi, unu’ după altu’!… Da’ imediat ce-i scot’e’, îi arunca înapoi în apă.
“ De ce faci treaba asta, unch’e’?” – l-o întrebat tânărul. “Că mi-i tigaia mică” – i-o răspuns moşu’.

Consemnări de Marin SLUJERU




Pe drum mergând… (Marin Slujeru)

* În faţă la supermarket fulguie intensiv. Tinere mămici în culori aprinse, cu droaia de prunci aferentă, s-au prins în vârtejul ninsorii – cerşesc intensiv. (Prima ninsoare)
* O cantină-restaurant. “…Auzi? Nu se-aude nimic! Le-au şi dat să mănânce…” (– despre piticii tocmai intraţi în sala lor, veseli nevoie mare). Aceeaşi locaţie, o masă plină de lucrători (dublu) de la o firmă. Mănâncă amuţiţi, în singurătate. Deasupra lor o cupolă de trudă. (Linişti)
* “V-am ajuns şi vă-ntrec!” “Cât de bine-am ispră’it! Şi tu?” (– negustorese pe centru, pe lângă biciclete, sâmbătă după-amiază)
* 15 decembrie. Tineri de-aiurea în port popular, între două fumuri de ţigară, aşteaptă să interpreteze datinile de Crăciun şi Anul Nou. Că doar e zonă specifică. Şi este doar începutul. Copiile asaltează prototipul – “fără număr, fără număr”, înainte şi după Sărbători.
* „Copiii de astăzi sunt foarte obraznici. Nu se compoartă cum am purtat noi.” (– vârstnice la pletyka)
* “Mă! Lăudăm pa Iisus!” “În veci amin!” (– doi feciori) “Ne vedem p’în Vălieni, Ilea’!” (– două neveste) “Mai treb’e să-mi dai două sute tr’izăci de mn’ii!” (– alte două)febra şopingăluitului la Oraş, de Sărbători.
* Prima ninsoare la blocuri. O mămică stă cu copilaşul în braţe. “ Ce atent se uită!” – observă un trecător. “N-o mai văzut din astea până astăzi…” – răspunde femeia privindu-şi copilul dusă… (Triplu debut)
* „Salut! Ce mai faci?” „Apăi, nimica nu mai fac! Lucru ş-atât!” (– un sexagenar liber, cu un congener în serviciu, în pre-Sărbători)
* Decembrie, spre seară. Nişte adolescenţi vin de la Grădina Morii , sub prime becuri aprinse. Ritm alert, geci viu colorate. Plouă de rupe. Lor nu. (Drum luminat…)
* Sighet. Pe străzile dinspre centru, maşinile sunt parcate până-n ziduri şi garduri. „De milyen szemtelen emberek, vai de mine!” “De hogy emberek!… Néhány kölykőt…” (– o bătrânică ocolind pe carosabil, urmată de ginerele ei)
* „O perişoară şi un ardel!” – dă comanda la bucătărie ospătăriţa, intimă rău cu limba româna. (În plastic grai…)
* “Am deschis sala de sus. Dacă nu credeţ, veniţ să vă convingeţ!” (– reklám)
* “Închiriem spaţiu la subsol.” (– ofertă în oraşul părăsit)
* Pereche “de argint” plimbându-se între Sărbători. Îşi petrec. Dacă întâlnesc vreun cunoscut, se cam grăbesc, fără supărare…
* Zilele astea, dacă priveşti atent grădinile, curţile, sigur vei zări vreo oală roşie găurită întoarsă pe vreun morcovit cu tăciuni şi măturice. (– peisaj de iarnă)
* Un tip elegant prin ninsoare, cu linia pardesiului imaculată. Se vede că este cine să-l „inşpecteze” când iese din casă…
* E un ger de-mi halucinează obrajii din copilărie…
* “…are tri băi, cu muzică!…, interfon, bă!… şi eu m-am spalat la ciotornă!…” (– vânzător de ţâgări-ţâgări, despre fecioru-său)
* “ …Fiecare constructor spun în alte feluri!… Da’ mai am puţin şi termin… Pă cînd ‘a fi gata, frumoasă, curată, m-or scoate cuconii din ea… Asta sută-n sută!… Ce să ţână acolo o mortăciune?” (– bolnav în sala de aşteptare)
“…Da, n-am griji, mi-i bine, da-s zăpăcit de cap… Patu’ şi televizoru’, televizoru’ şi patu’ toată ziua…Noaptea stau treaz, mănânc, m-am îngrăşat 5 kile în Sărbătorile astea, şniţele, grătare. Ziua dorm”. (– tânăr pensionat de boală, la control)

Consemnări de Marin SLUJERU