Pe drum mergând… (urgent, alert, chitilin, prin Mai-Iunie)

*
O stradă cu grădini. Ajung din urmă, încet-încet, o bătrânică:
– Ce frumos miros bujorii!… – îi spun depăşind-o.
– Nu înţeleg ce ziceţi! – răspunde peste umăr cucoana.

*
După ploaie. Alinierea cepelor în straturi perfect plivite, inter-oglindirea stânjeneilor, care de care mai decoloraţi. O fermieră de oraş, după un bade: „Ioa’, ştii pă cineva să-mi tungă doi mn’ei? Or să vii tu?…”

*
O stradă, după ploaie. Lustre albe prin castani. Pe după garduri, bujori cu frunze groase, saturaţi de umezeală, un pic întunecaţi. Un foarfece de trandafiri undeva, prin grădini – n-ajung eu la „Piccadilly Rose” aia… La Radio, crainica anunţă reluarea pregătirilor estivale la mare – şi-a pus un zâmbet în colţul gurii…

*
Privesc râul, dealul. Dacă ar intra în unda mea de neclintire, mătuşile care se despart de-o oră pe pod, bicicleta copilului înălţată pe roata din spate ar rămâne aşa. Noroc, însă, cu mirosul de salcie, cu briza de Mai, care ne mângâie şi animă. Altminteri, arborii se aşează întru odihna de vară, irişii îşi încep disputa: „Iris Germanica” / „Iris di Firenze?”.

*
Alertă. La Iza, preponderent pre- /adolescenţi. Care de care mai originali, fantezişti, mai fancy… Pe mal, nişte căţeluşi albi, coafaţi, sar ca iezii… O blonducă trece podul, cu o pisică albă în lesă roşie… În parc, nişte boieri băieţi în hamace… Conferinţe în filigorii… Luume, dor!

*
O patroană rearanjează suvenirurile străineze pe un raft în magazin: „Cum să le ştiu pune, Ioa’?”

*
Mătuşi la sfat, în piaţă: „…Mai am nişte pământ în sat… Să mă duc…, ce să fac…?”

*
Zi de pensie, o terasă şic. Două gospodine se aşează alert la o masă:
– Permiteayiunk nekünk és egy kiss kávét!
Apoi, către ospătar:
– Nu scriem pe tabel?… Atunci, nu-mi treb’e!
Trecând, o altă néni le întreabă:
– Mennyi egy kávé itt?
– Hat lej.
– Jaj, Istenem! – dispare ea.

*
Două domnişoare renunţă în ultima clipă să intre pe terasă, râzând.
– Îţi dau o mantră! – tocmai zice un vârstnic senin la o masă.
– Mie două mantre să-mi dai! – îi răspunde interlocutorul necăjit, urmărindu-le.

*
Terasă. În toi, conversaţia încetează la sunetul unui telefon.
– Alo! Staţi numai o secundă, să ies afară! – se ridică apelatul.

*
Seară de Iunie la râu. Fierbinte asfaltul, dulci salcâmii. Umbre de flori pe faţa fotografului grăbit. Cosaşii îşi ţin isonul suus-suus, întruunaa… Socul sculptural încremenit. Îl vom imita mâine, la cafea…

*
Licăr albăstruc de întâmpinare pe tejghele la „Pariuri”. În loc de mâini, gata s-o ia spre gura noastră… – Mona!

*
Acum, cu purtatul măştii pe corzo, se vede clar că se vede pe ochi care-i mai …devilish.

Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

* „Goool! O superbitate de fază!” * „Aoleu, mingea i-a spart ceasul şi nu s-a dat henţ, nici 11 metri!” (– faze)
* În cadrul predicii din „program”, sunt incriminaţi „păgânii care au făcut rău credinţei: Socrate, Platon şi… şi…” „- …Aristotel!” – sare o băbucă dintre „participanţii” la înmormântare.
*„…amu aşe’ stau, câte doi-tri ani…, să cunună şi-i bine…” (– vârstnici pe Aleea încuiată)
* „Să vezi tu-n Baia Mare cei-i!…, un oraş plin…, aici încă nu-i luume…” (– neveste, pe străzile clinice ale Sighetului)
* „Pe vremea când eram elev îmi doream să văd prin rochie, cum e aşezată… Acuma vezi tot!…” (– V3 café)
* Un tânăr întreprinzător aproviziona cu „Mona”, printre alte alimente, nişte sate îndepărtate. Nu apuca să bage „albăstrucu’ ” în „magazen”. Oamenii făceau coadă lângă camion şi cumpărau toată marfa. „De ce beţi aşa ceva, uncheşule?” – întrebă, odată, tânărul pe un cumpărător bătrân. „Mn’e primen’iuiet na rânzu!” – explică omul. (& N. I.)

* Culoarul Pieţii: „- Ţigări, ţigări! / – Noi nu fumăm, tanti! – răspund nişte elevi./
– Bine faceţi! – le spune negustoreasa. / – …Daa, bine fac…” – comentează ironic o tovarăşă de-a ei.

Aşteptând la doctori…

* „Un blid de o litără de gunoi, la 10 litri de apă şi pus la rădăcină la ridichi, la roşii…”
* „Eu îs bătrână şi beteagă, da’ nu pot boli. Când mi să vaietă fetele că le doare ceva, nu-ncap… Se duc la servici’: „Mamă, faci focu-n centrală?” / – Fac, ce-oi zice?…”
* Îi tare periculos la bloc. Pe 30 de ari le-am făcut case la toţi nepoţii… Pe tăţi i-am adus de la bloc… Da’ nu-mi pare rău, că-i văd acolo, lângă mine…”
* „-Cel mai bun doctor din Sighet îi…” / „- Ba acela-i cel mai prost…!”
* „Dimineaţă atâta de frumos cânta mierla… O plouat destul!” / „Da’ ai băgat hârleţu-n pământ? Şi ce-ai văzut, noa?”
* „- …Sfârşitu’, da… Da’ numa’ bunu’ Dumnezău ştie…” / „ – E’i da, da’ după semne…” / – „După semne, da!…”
* „…Ş-a mn’eu! Joi sara o fo’ pă picioarele lui, sâmbătă noapte o murit…”
* „- …Atâta apa o băut înainte de-a muri…” / „- Aşe’ beu înainte…”/ „- Au foc, febră…”
* „- Mă iertaţi c-am intrat înaintea dumneavoastră şi poate c-am vorbit nişte prostii…” / „- Ce să te iert?! Poate că m-am mai hodinit şi eu …. Omu’ care nu glumeşte îi prost și mut, nu steie între oameni!… “ (– pacient turmentat, ieşind din cabinet)

Consemnări: Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

* Mândră dimineaţă de iarnă! Nu de aia le tot visăm, ca să ne răspundă în vis?…
* O stradă iarna. Câinii de la case îşi răspund pe mai multe glasuri. De ciori, nu ştii niciodată dacă au repetiţie, acordaj sau e concert…
* „Pită aveţi?” „Păine? Da!” (– „ABC”)
* Comand o supă de perişoare, smântână şi un ardei. „Pery’, smântă’, ardel, poftă!” mi le decartează prompt, pe masă, ospătăriţa.
* „…-a lu’ Floare-a lui Gheorghe…, n-o vrut să-l ieie nici unu’ în braţă, …numa’ o stat şi s-o uitat cum l-o dus oamenii de la Salvare…” (– după Sărbători, o femeie prin ninsoarea ce stă să cadă)
* „…N-ai busuioc?… Pune-ţi-l în sticlă şi mi-i da şi mie… C-am avut în bucătărie, da’… (–neveste, spre Iza Solovană, de Bobotează)
* După Sărbători. Palpit de stanioluri pe bradul din drum.
* Griuri de iarnă. Ne tot vedem prin oraş, bătrâni şi în gând.
* Tânăr de tot. Trece cu capu-n pământ, cu gândul zburând, spre statua Eminescului – un nou poet trist, continuitatea asigurată.
* Pe la 5 după-amiază. „O fost o zi foarte grea astăzi…” – îşi însoţeşte bărbatul (roşu, tot trăgând spre stânga) soţia calmă, înaltă.
* „Cu Floriin…, ne plimbăm la Grădina Morii… şi ce case, ce mândru!…” (– pereche de „dincolo”, „telefonind” de pe „Eminescu”)
* Cu anii, ne însingurăm de conorăşeni – fiecare, tot mai adânc, în pătrăţeaua lui – micul oraş a ajuns metropolă…
* Toată ziua Soarele luminează, din toate unghiurile, copacii goi. O, Ianuarie!
* Măcelărie: „Egy szkărica akarnám’… es fél kiló csáfátt’!” (– numai la Sighet…)
* „…Cum am coborât în jos, aşe’ m-o durut în gerunţi!…” „…Ştiu, ştiu… Aşe’-i când cobori în jos…” (– simptom; la sfat, pe centru)
* Cafenea. Chelneriţa ne ia comanda. Zâmbetul ei rămâne pe faţa noastră.
* O bătrânică, ieşind de la Agenția de profil, către omul ei: „Aieste di ce nu se duc in piensie, dacă nu le place la servici’?”
* „Mişcă pasu’, tu, fimeie!” (– frig urât, o elevă către alta, de „Generală”).
* „…Nu-i bai,… dacă nu-s, nu-s…, mi-i da-n cee’ djoi!… Străinii, cu aviara lor…, cum o fost şi cu porcii… Da’ nici supelioare n-ai?” (– „ABC”, monolog despre pulpe)
* „– …Şi erau 5 întrebări:…” „– Confidenţiale, tu…!” „– Noa, io-s mai de-a căsii!…” (– la suc, grup de fete cu băiat, şoptit)

Din înţelepciunea crainicilor TV Sport…

* „…Cartonaş galben. Iată la ce a dus atacul său virulent la glezna adversarului!”
* „O minge prea lungă către…, care nu mai prinde acel balon.”
* „Gool! Iată o dominare care îşi relevă roadele.”
* „Mingea este îngropată un pic, înainte de a ajunge în plasa porţii.”
* „Mingea-i grea, vine de departe…”
* „Are de unde să aleagă antrenorul când e vorba să scoată pe cineva!”
* „…dar până la urmă liniştesc atacul Sfinţii…”
* „I-a pasat pe culoar, în careu, însă cu interiorul trebuia să paseze, nu cu exteriorul!”
* „…joc absolut superb!, …ce trecere frumoasă, supeerb!”, …ce-a făcut aici e incredibil!, … a mai avut câteva faze extraordinare!, …un fotbalist uriaş, excepţional!”
* „…O charismă incredibilă are acest jucător! Puţini au, te naşti cu ea…”
* „…fotbalul aproape extraterestru pe care îl joacă aceşti oameni”
* „…şi rezervele sunt staruri!”,
* „…la unii aleargă mingea, la alţii aleargă jucătorii după minge…”
* „…pasă din nou pe lângă şireturile adversarului!”
* „…E clar, meciul rămâne superechilibrat.”
* „…poartă această bluză bibilită…, superbă metaforă!”
* „…Din nou îl plimbă…, pe adversarul său, peste tot în terenul advers.” (–un meci de tenis)

Consemnări: Marin SLUJERU

foto: Ion Mariș

 




Pe drum mergând…

* Noiembrie. Pe dig, pe bănci, la râul rece, poţi întâlni romantici cuminţi. Vin zi de zi să joace-n filmele fotografilor de Iza.
* Bătrâni la colţ de stradă: „…Noi suntem bine…, alţii-s pe pat… Şi bietu’ Nicolai’ a’ nost’ o murit…”
* Tinere la colţ de stradă: „…Hehe..! Şi ce-ai mai făcut?” ”… Nimic. Lucrez ş-atât.”
* Liceeni venind de la şcoală: „… La noi explică profu’…, funcţie de persoană…, explică la persoana aceea.”
* La bar: „…Noa, ai votat?/ Votat – zice. / Cu cine?/ Nu ştiu… – Ciufuri! O votat vot!”
* Pe corzo mergând…: „Taie azi porcu’ Pătru. Me’rem să vid’em!”
* „Nu mai aduceţi nici un rest! Aicea io feleluiesc!” (– ospătărie) („Vorba unui vecin chefliu, Jani lu’ Antal: „Jani be’, Jani plăt’e’, taşca lui feleluié’!” – Al. D.)
* Un prieten constată dispariţia, în lumea asta grăbită, a instituţiei Bunicului. Acela care, de exemplu, „poşotea” obrăjorii nepoţelului, cu barba lui aspră, nerasă…
* „Pt’iu, nu-ţi sie de deoch’i, că îndemânos eşti, mintenaş ai ajuns unde-o trebuit!” (– iniţieri)
* O săptămână până la Crăciun. Cocoane cu năfrămucă, prunci cu lecrice prin tot oraşul. „Copiii ăştia mi-o schimbat … zilei!” (-zice o doamnă cernită, trecându-şi mâna peste ochi)
* „Tu cât ai de temă?” (– o zgâtie ieşind de la şcoală, către un băiet mai înăltuc)
* „Poftiţi, poftiţi!… Că domnii ăştia să păzăsc, nu-s ca noi…” „Da, noi ăştia în concediu premortal avem tot timpul”. (- pensionari la „Pariuri”)
* „Banca noastră vă ajută să fiţi un pic mai Zen.” (– publicitauă)
* Cuvinte noi: balcanlaureat (continuă, ceri o ciornă la un moment dat), şparlamentar (legiuitor agonisitor), politrucian (Reptilian, ordinul Tare-n clanţă).

-.-

Frânturi de …piaţă
(bonus 1)

* „ …la televizor…, m-am uitat acolo, pă păriete, tătă zâua…” (– nevastă di pa Iza)
* „…vettünk egy disznó Unicárbon es meg csinálunk hogy akarunk… “ (-soluţie de Sărbători)
* „Auzi? Abonatul nu răspunde momental.” (– un moşuc, de după tejgheaua lui)
* „Era unu în sat la noi, stătea pe o vale şi umbla cu corinda. Şi corinda era aşa: „Pe o vale într-un sat / Este-un pom cu pere, / Da’ nu-i pom cu pere, / Că-i Gh’eorgh’e cu pere”. (– acelaşi precupeţ)
* „Ţigări subţiri…”, „Kent”…”, „Kompliment…” (– replici înşirate pe Alee)
* „Da’ ce eşti aşe’ furioasă?” „Că-mi pare rău că-s proastă. Da’ nu-i bai, că m-oi deştepta de-amu!…” „Îi trecuut, îi vremea târzie…” (– Aleea pieţii, o vânzătoare „de dincolo”, toată roşie, trece în fugă, colegele o salută)
* „Ce faci, Mări’ ? Stăi! N-ai fost ieri la ‘mormântare? Ileană ce face? Da’ Ion?” (– la piaţă, o băbucă cu tarabă, către o băbucă trecând)
* „Tare buni o fost. Mulţumim frumos!” „Şi noi vă mulţumim. Mai ziniţi la noi!” „Zinim, zinim…” (– la mititei)

În TV Sport grai…
(Viorel, Robi & comp.)
(bonus 2)

* „Echipa merge pe valul de adrenalină…”
* „Un atacant, un oportunist din toate punctele de vedere…”
* „Bizonul este de vânzare… 800.000 euro!”
* „Minutul ’89. Gazul a cam terminat benzina…”
* „Al treilea gol primit le-a luat orice speranţă. Echipa a fost lăsată fără nici o speranţă.”
* „Echipa pare anesteziată. Cele 3 goluri primite au anesteziat-o”. *
* ”Personal, sunt foarte încântat de acest fundaş. Nici un fundaş nu a reuşit să mă încânte ca el…”
* „O să vedem imediat golurile care le-au adus o victorie confortabilă, lejeră…”
* „Oare ce se întâmplă? United joacă ca City şi City ca United!?”
* „O echipă din ce în ce mai conştientă de propria valoare, care ştie să se impună, care controlează, domină jocul şi care mai ales ştie să-şi impună autoritatea.”
* „O echipă care joacă foarte bine…, o echipă completă…, versată. Foarte bine a jucat şi astăzi…, minunat…, minunat!”
* „Nu înţeleg de ce tot aruncă mingea în careu. În acest sezon, această echipă nu a dat din 17 goluri nici unul cu capul”.
* „Trebuie însă avut în vedere că fanii O.M. creează o atmosferă extraordinară, fabuloasă, acasă, pe teren propriu, pe Velodrom”.
* „Ucigătoare probabil pentru fanii echipei aceste ocazii ratate la foc automat”.
* „În absenţa specialiştilor, jucătorii încearcă să facă o româneasă”: (-să prindă de stâlpii din spatele porţii plasa desprinsă, improvizând)
* „Real – Barcelona! O partidă pe care orice pământean trebuie s-o vadă!”

Consemnări: Marin SLUJERU




Pe drum mergând… („una-alta de pe la oraş!” – A. D.)

* Recent am auzit un proaspăt doctor în umanioare zicând cam aşa: „/…/, din ce am cercetat eu însuşi /…/”. Crima pedagogică continuă, ia amploare şi altitudine. Se lăbărţează. De pildă, la un restaurant patriotic (!) din apropiere de Sighet, stă scris pe mai multe hârţoage: „Loc interzis de fumat!”. Cum ar veni, este interzis să fumezi locul, fraţiloor! (Totuşi, prima eroare are o brumă de corectitudine. Să mă refer la prietenul meu Ion Ioan, par example, spunând „Ion Ioan, el însumi”, ar fi chiar frumos…) (– Ioai, sintaxa! Vai, topica!… )

*…Se-apropie Ziua tuturor Sfinţilor. Pe Culoarul Pieţii, ticsit de crizanteme albe şi policolor, e-o linişte tot mai mare. Speculanţii te îndreabă complice, pianissimo: „Ţigări,domnule, ţigări?”

* Spre seară, la Şcoala de Muzică, „jââp-jââp” maşinuţele aduc dive de liceu. Dacă-n trend nu eşti, nimenea eşti… Seara asta, însă, lumina rampei nu este despre ele. Este despre Miss Boboc! Hai, succes!

* „…hát én nem tudtam hogy meg fogják ánulálni az ordonáncát din oficiu!…” (- justificări la control sau: noaptea minţii se lasă cu încurcătură de limbi)

* „Noa vezi, Ioa’, o fo cin’ş’noauă de lei şi zgarda şi lanţu’! Cum am zâs!” (– mărturie)

* „Marika, holnap felöltözünk!” (- Szigeti meteo)

* Sighet, în curte la Spital. „La analizuri, Ioa’?”- intră în vorbă o nevastă. „Dară…” – răspune bătrânul întrebat şi intră în clădire scuipând. (& S. K.)

* „…Un călcâi dumnezeiesc…, goool!!!…, Leicester pluteşte deasupra Tunarilor!…” (În Eurosport grai…)

* „ …’I plină lumea de şufertiţari!… A’ meu fecior o câştigat la Loteria vizelor…Că el să duce în America!…Cu serviciu cu salar bun… Numa’ eu ştiu cât am umblat să i-l pot face… „Aici ‘i America ta!” – i-am spus… S-o dus, nu-i! Am doi nepoţi după el…, îi văd pă calculator… Mama li-i bolnavă….” „…Ş-a me’ fată-i dusă! Poţi muri de 100 de ori până vin ei de-acolo…” „Da’ unde-i?” „În Anglia.” „Anglia i-n spatele căsii. A’ mei zboară 8 ore cu avionu’, până-n America lor!…” (– La medic)

* Uliţa cu buticuri identice, cu marfă identică. În dreptul fiecărei uşi câte-o vânzătoare fumând. Una mai blondă, mai în vârstă, înciudată că a pierdut un chilipir („Hát nem tudtam vásárolni nekem es egyet?” ), trece pe română: „Să-mi … una!”

* Ne înţelegem şi întind mâna după marfă, un borcănaş cu dulceaţă. Nepoţelul vânzătorului îmi spune: „Întâi banii!”. „Ei, lasă, nu fug nicăieri…” Plătesc şi-i cer şi o grămăjoară de legume. „1 leu. De fapt, vă mai pot da un ardei iute!” – completează copilul. O, mulţumesc! Vei fi un bun vânzător.” „Costă 10 bani!” „Sigur că da! Dă-mi şi o pungă mică. De 10 bani, bineînţeles, ştiu…” „Poftiţi!” – râde el şi, în vreme ce mă scotocesc, adaugă: „Nenea, ştiţi? De fapt, chestia asta cu 10 bani am inventat-o acum, eu!…” „Ştiu!” ( – nenea, invenţia)

* Un magazin SH. O blonducă primenită, îngrijită, alege haine cu bunica ei. Un băieţaş aduce la cassă o jucărie: „Cât costă lupul, tanti?” „Trei lei” – îi răspunde vânzătoarea. Trei degete se ridică spre un colţ al magazinului – mămica aprobă.

* O zi cu meciuri. Mi-s aproape anchilozat când dau să mă ridic din faţa televizorului. Fac prea mult sport mai nou… (-evenimente)

* Drumul lung spre casă. „Nu-i aşa o problemă!” – îmi zic pe la juma’te, hotărând să-l termin pe jos. Înainte îl străbăteam prin spaţiu, acum prin timp. (– spaţiu şi timp )

* „O lună şi-i aici Crăciunu’, hei! Te-ai apucat de t’icăzuit?” (– vecine)

* O pensiune. Vreo 20 de copii abia se văd de la mese. Aşteaptă în linişte maximă felul 3. Sunt „clasa a zero”. Ce taină compactă! Pleacă apoi, gureşi la loc, sărind, râzând. „Închide gura şi vă uitaţi în faţă! Ţineţi-vă de mâini!” – se-aude de sus, din urmă. (– afterschool)

* „…Ioai, iară-i cu temniţarul acela…, ţână-şi-l-ar acolo!…” (– negustoreasă)

* „…Luăm maşina ta, me’rem şi-i tragem un meniu’ zilei!…” (- lucrători, sâmbăta)

*…O ciocnire destul de tare. Ambii jucători sunt avariaţi.” (– crainic Pro TV)

Consemnări de Marin SLUJERU




Pe drum mergând… (foi de parcurs)

* Toamnă, augustă înserare. La Pod, pe bănci, şed nişte pensionari înconjuraţi de atâta minunăţie – Iza, Solovanul… „La noi ca la nimeni… După 46 de de ani de muncă, am….”– povesteşte unul dintre ei.
* Zi de pensie. Aglomeraţie la „Acatena”. Venindu-i rândul la „compensate”, un bătrânel scapă bancnotele pe jos. Aplecându-se să-l ajute, un tânăr viguros remarcă: „He, he, he! Ţi-i plină gentuţa de bani!”
* Duminică dimineaţă. Dialog înfocat între cucoşi, în grădinile de departe. Un necăjit în haine second hand se îndreaptă spre centru. Priveşte suspicios orice trecător. Îşi freacă pantofii noi-nouţi unul de altul, la fiecare pas – prea mari, ca şi costumul.
* Soarele înserării. O domnişoară cu păr roşu pe dig, alta cu păr lung, auriu, la mal, în briza de Iza. Nu merge camera telefonului… „Probabil ar fi „ars” poza cu atâta luminozitate” – mă linişteşte un amic. „Chipurile domnișoarelor sunt în oglinda apei… “ – mă pune pe foc altul…
* Seară toridă. O casă jerpelită, cu ferestrele larg deschise – înăuntru se urlă tot aşa. O micuţă de la blocuri tocmai a primit prima ei rochiţă. Îşi trage de mână bunica, spre centru. „Vrea şi ea la oraş” – râde maică-sa, cu următorul bebe în cărucior. Tineri eleganţi, uşori, se risipesc în toate direcţiile. O doamnă intră în căminul ei – lumini joase, muzică discret. „Ţac!” face cheia porţii după ea. Se topesc fructele prin livezi…
* „ ’I ciudă pă meicap. Şi că mi-am făcut seifi şi l-am pus pă Insta’!…”
* „Noa, şi ce mai dolgozuieşti?… “
* „Io nu cred că nu se spală cu sămăt’işă… Ori groşcior(?)… Că-s ca florile alea, pudărele, la faţă…”
* „Da’ ştii?… Când eram într-a doua, mătuşa îmi trimitea caiete din Italia şi eu le dădeam foc în faţa şcolii…. Acuma sunt băiat cuminte…” (– adolescenţi de la „Case”, spre Grădina Morii)
* Dacă priveşti mai bine trandafirul, ochiul se tot deschide, ca el…
* Septembrie. Spre asfinţit, pe cerul senin, survol de supersonice – dau onor Solovanului, iuţesc viteza subit. Seara cade la fel.
* „Am terminat! Pa, fetelor! Todosî’, Mări!…Ne vedem luni!” „Pa luuni! Să-mi scrii!…” (- precupeţe despărţindu-se în piaţa Sighetului, sâmbătă, la amiază)
* „Fetelor, dimineaţă era să întârzii la şcoală, cum mi-am făcut buclele!…” „Taci, tu, că veneai în spatele noastre, te-am văzuut…” (- fete la amiază, Lux Octobriensis)
* Soare blând pe corzo „…Nu te superi dacă-ţi spun ceva? …Mai drept puţin…” „Da’ tu, te superi? Mai repede puţin…” (-sexagenari)
* „…Taică-său îi plăteşte orele să meargă acolo şi maică-sa, dincolo… Îţi dai seama?” (-grup de gimnazişti)
* „O sută patruzăci!?” – dă să zâmbească omul către ospătar, plătind, la ieşire. Nu-i de glumă. Îl urmează două bătrâne cu năframe negre, dând din cap, apoi, doi băieţoi mărunţi, energici…” (-la pizzerie, la oraş)
* „Să nu te superi că mă mai uit şi eu după câte una…” „Nu, nici vorbă, fii liniştit! Mă bucur că ai simţ estetic.” (- soţi vârstnici, flagrant delict)
* Scundă, bunetă, vorbind însufleţit. Blond, înalt, se-nclină s-o audă, spre aprobare. O iau spre râu. Între ei, o distanţă schimbătoare, de la cca 30 la cca 50 cm.
„…Băiatu-so mai mare o făcut infarct…, da’ l-o salvat…, l-o dus la Baia Mare şi i-o pus stern…” (- precupeţe, la piaţă)

Consemnări
Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

* „La mare me’r’em, …milioane pă zi hotelu’ şi micu’ dejun.” „Ooo! De banii ăştia mai bine mărg la noi la piscină şî mă pun de-a moiu tătă zâua!” (– moroşeni în Baia Mare, la mall) (& G. B.)
* „…Nu ştiu de unde să te iau, dom’nule…” – se adresează o nevastă către un tip în pantaloni scurţi şi ochelari de VIP. „Din Barcelona. Îs bărbatu Ioan’ii Mării lu’…” – răspunde stranierul. (– pe Aleea Pedagogicii) (& I. C.)
*…„Da de unde! Abia ne-am organizat. Unu’ din Dubai, altu’ din Polonia…” Revedere în oraşul anilor de liceu. Parada împlinirilor. Se pun în discuție binefacerile depărtării în realizarea de sine. Cei rămaşi sunt consolaţi: „mă întreb dacă nu voi aţi avut curaj…” Sighetul – „Zidul Curajului”…
* Un tânăr domn, mutat la bloc, întâlneşte în centru un fost vecin de grădină, la vreo 95 de ani. Îl întreabă, gata să-şi exprime compasiunea: “Soţia ce mai face?” “Mulţumesc, bine! Face grădina. Avem solari.”!
* „Aaaa!” – ascuţit. „Eu eram în mintea ta. Te montorizam!” (– copii la joacă)
* „Ceă corhazu’ ai? Zgârciuri?” – îşi ceartă un nene biţoacla, la schimbarea vitezei.
* „Csak peticsálták… Olyan csúnya! Incáb…!” (– gospodine despre asfaltarea unei străzi de departe)
* Tot mai mulţi vârstnici au motorete electrice, silenţioase. Apar şi dispar în viteză, salutând fiece pieton cunoscut, ca într-o trecere în revistă.
* La chioşc, pâinea a sărit cu aproape 1 leu. În plus: „O pungă? Pungi nu avem, numai de 1 leu. Sistemu’!…”
* „!Mândră eşti!” „Păi, orişicât!…” – plusează mândra moroşancă. Ori: “Poţi să ştii!…”
* N-şpe tarabe şi tejghele îşi oferă produsele pe fosta Alee pietonală. Destui clienţi, autohtoni sau nu, le admiră, târguiesc, savurează, în liniştea “Memorialului”. Că doar aici se spânzură harta-n cui… (Apropo: cineva zicea că ar fi corect să se pună o taxă la pironul respectiv, pentru pozarea turiştilor: “Dacă tot ne facem de ciuf, de ce să nu iasă un ban?…”)
* „Daţ’ şi un suc din ăla, ni!… Din ăla verde, …ăla mic, de suus!” „Ăla-i limonadă!!…” (– “Meniul zilei”, căldură mare)
* În sfârşit, am priceput mesajul celebrului scaun de giratoriu din muncipiul sighetean marmaţian: „Hodiniţi la noi!” – Rămâi lemn.
* Daenerys (Khaleesi). Apoi, nimeni pe covorul roşu– scrie pe faţa lor.
* Fără nici un vernisagiu, au mai pus de-o statuă la Sighet, pe Aleea Memorialului: Statua Îngheţăţii. Curje tătă, halb.
* „Ilonka! Vegyünk néhány prune?” (– gospodine în piaţa Sighetului)
* Reluând scrisul de mână zilele trecute, mi-am amintit versul “am mândruţ care şti’ scrie”, dintr-o culegere de folclor de pe la 1900, şi cum visa aceeaşi ţărăncuţă să întreţină odaia conţopistului din Oraş “cu mătură de Anglie”. La tastatură n-aveam cum să-mi amintesc…
* Apare câte un văduv la „Meniul zilei”. Priveşte masa plină de farfurii şi tacâmuri, absolut înstrăinat.
* „…cum o zâs ‘cela: tăt aşe’ oameni suntem, nici mai săraci, nici mai…” (– final de negociere, la piaţă)
* „Recent, am citit în media locală despre o campanie de sterilizare „a câinilor bagabonţi”. Între timp, s-a petrecut corectarea şi, sper, sterilizarea. Ci, eu continui să mă întreb: „LA CE FACULTĂ ÎNVAŢĂ SĂ SCRIUĂ AŞA?”
* O tânără pereche iese din piaţă. Sunt încărcaţi cu roadele toamnei. Când să ajungă la maşină, doamnei i se desface şiretul la bascheţii „Converse” (vulgo „converşi”). „Domnucăă, v-o ieşit ceaplaurile! Mn’i-i să nu vă-mpt’edicaţ’ înt’ele!” – îi atrage atenţia, din spate, o moroşancă. (& M. V.)
* After School program. Clasa „a 0″ intră pentru întâia oară în sala de mese. O linişte deplină, din atâtea inimioare mici… Cum ar intra în biserică sau la expoziţie. Nu trec, însă, nici 5 minute şi pitiicii îşi bălăngăne nerăbdători picioruşele, de pe scaunele înalte… (– nouaşii…)
* „…Spuus… Am pus capu-n pământ şi… Ce să-mi facă?” (– plimbare cu confesoarea)
* Urcând treptele digului, în faţă cu priveliştea, un domn îşi ridică pălăria spre Solovan, spre Iza. Sunt martor! (– La sera)

 

Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

* Iunie. O păsăruică se aşează pe gard, purtând roşul trandafirilor, al cireşelor.
* Duminică, la o terasă. O pânză transparentă cu oraşul de demult. Soarele de-acum tălăzuieşte asupra Şcoliii de Fete “Domniţa Elena” (nici o mişcare acolo, vacanţă, poate) şi a copacilor stradali, măturând homocul (pisocul) ultracentral…
* “Ha, ha!… Da de unde!… O luat un pumn de Algocalmin. Măcar de era cel mai tare Algocalmin…” ( – puştoaoaice, pe sub castani)
* Arşiţă, pensii. Lume-nceată, în argint, şir la ghişee: la apă, la gunoi, la telefon, la curent, la Poştă, la CAR… Cuminţenie, aliniere, “civilizaţia cozii”…
* Doi domni pe corso. Unul dă să dicteze un număr de telefon: “Stai să-mi iau ochelaru’!” „Pune, pune, că nu ştiu ce nu-mi scriuă pixu’!” – îi răspunde celălalt, de pe aceeaşi Vale.
* Arşiţă, corzo. Sub un pom decorativ stă un pensionar. “Aştepţi pe cineva?” – îl întreabă un amic. “Da, am întâlnire cu cineva, …dar nu ştiu precis, azi sau ieri, …sau poate mâine… Şi chestia-i că nu prea ştiu cu cine…” – răspunde omul nostru, pe măsură ce amicul se îndepărtează.
* ”Ai fost la lucru în Irlanda?”, “Felicitări de Ziua Mişcării!”, “Te-ai înscris la ecologişti?”, ”Szép magyar zöld!’’ – curg adresările. Şi-a cumpărat şi el o bluză în Yin şi Yang…
* „Tri cu doi şi tri areatoriu!” ( – la “Pariuri”)
* „Şi eu un aiz cofi!” (– către ospătar )
* „Revin apoi!” (– mătuşă în control la coafor)
* „Pudărele” – flori multicolore, puzderie, cu un singur rând de petale, „ochiul boului” (– de răsădit în “Grădinuţa fetelor”…)
* „Concediu? Din 20, ori din 25, ori 27… Tăt aşe’-mi scriuă mesaj!” (– vânzătoare din centrul municipal).
* Trandafiri cât bujorii la casa cu ferestruici.
* O bluză galben murdar aduce răcoare pe trotuarul în soare.
* ”Zmeură, pastăi!… De ce râdeţi?” „Pastăi!” „Cum, nu zicem bine?!” „Sunteţi di pa Iza?” „Nu. De la Ukraina… Da’ cum să zicem noi?…”
* „Hai, Ioana! Că piaţa-i şi-năuntru…” ( – turişti trecând de Casa de cultură şi de cordoanele de vânzători de ţigări de pe culoarul pieţii)
* Peisaj Duminical: Sub acăţul de la „Pariuri” un bătrân gătit de sărbătoare, cu o cipilică verde, îşi numără bancnotele de 1 leu. Un biciclist de vârstă mijlocie colectează deşeuri menajere din tomberoane. Un invalid îşi cară nepoţelul cu căruciorul. Dinspre centru imami în difuzoare, de pe străzile de departe imne zglobii. „Memorialul” nu are nici astăzi răgaz. Cuiul, tarabele, tejghelele, muzichia de pe „Valea Muluşagului” au program şi în week-end – Valea Muluşagului!…
* La supermarket. „O, avocados!”- rosteşte încântată o tipă în ie chinezească. „Să vedem cât coastă! 3, 99 lei. Ca la noi: 0,95 euro!” (– LA NOI…)
* În jur de 10. „Bună dimineaţa!” – iese la poartă gospodina. „Bună dimineaţa!” – răspunde lăptarul, nuanţând: „…mai de-amn’ iazăţi…”
* …Apropo…, scuze c-am…” – zice fecioraşul. „Nu-i nimic…” – îi răspunde tăticul, revenind cu el de la toaleta localului.
* „Auzi?! Îşi cere voie când vrea să facă ceva rău! Prefer scuze, decât să ceară!” (– bărbaţi tineri la sfat – aproape să mi se dea cafeaua de pământ)
* „Ha, ha, ha! Eu sunt fuuarte sinceră, întotdeauna. Să ştii, apreciază!” (– nu ştiu ce are astăzi, ne pune în bucurie pe toţi! – şi ce dacă-i un talcioc de vorbe? – ei, şi voi: “cine, cine, cine?…” )

Consemnări de Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

* „…me’rem şi la Kauflănd?” „Darră!…Peeste tăt!” (– dimineaţă şi marţi, două cumetre agale, pe corzo)
* Mai, după ploile reci. „…fiervechicum-pă-‘răăm!…, fiera-du-‘năăm!. .. (– atelaj cu badoage pe străzile de sub Deal – ea dolofană şi coloretă, el concentrat la mânat calul)
* Trece maşina şcolii de condus maşini de mare tonaj – uriaşă. Pe ea scrie cu litere tot aşa de mari „ŞCOALA”. „Asta da şcuală!” – exclamă o vilegiaturistă în trecere prin urbe.
* Încă din clasele primare, unii băieţi sunt pasionaţi de maşini. Exemplu: „Vrei o tură cu Be-eM-Veu’ ?” – strigă ei pe culoare, după unele colege liceene.
* Sărbătoarea poeziei ucrainiene la Sighet. Două doamne în costume „naţionale” de prin zona Tulcea: „Taka me douha ses’ia sukn’ia șoa s’ia împiedikuiu v n’iu!”: „Mi-e atât de lungă fusta asta, încât mă împiedic în ea!” (& J. C.)
* Admir norii albi, bogaţi, în nemişcare – cumulus. Oricât sunt de atent, nu le văd deplasarea. Ci, se destramă… Luând-o în toate părţile, rămâne mai nimic din ei.
* Acalmie. Pe o stradă, departe, povestim. Pe pajiştea moale, umbrele pomilor în formaţie stau, ore, încremenite.
* „…Aţi fost la Moscova?! Şi io am fost!… Numa’ aşa, să văd… Da’ mama o vândut răsărita!” ( – o cocoană apşancă, despre negoţul internaţional de seminţe ) ( & N. I.)
* „…vede numai înainte, pe de lături ceaţă…” „E’i, da! Samâie glavnâie…, numai lucrurile cele mai importante.” (– vrăjitoare la cafea)
* Grădini cu zeci de bujori – roşii, albi, roz, de la boboci la golaşi – cu irişi metalici, mai ales galben-cafenii, cu trandafiri de la noi, rezistenţi până-n noiembrie, cu iasomie… – fiecare casă cu colţul ei de rai! Chiar dacă ambrozia, de care legea ne apără, ne sufocă. Stânjeneii de care ziceam sunt nefotografiabili.
* Culoarul pieţei. „Ţigări, băieţi?” – întreabă o tipă nişte liceeni, privindu-i drept în ochi. „Cum ar fi Sighetu fără asemenea vânzători?” – îi întreb, ştiindu-i sportivi. „N-ar fi Sighet” – îmi răspunde unul dintre ei.
* Peugeot nou-nouţ. Alb. Dinăuntru: „Alou!… Să ‘iuă, noa! …Să grăiesc cu el odată!”
* „Da’ ce limbă vorbeşte ăsta? Că nu-nţeleg nimic!” (– fratele, despre frăţior)
* Arcadă de trandafiri, roşii, la bloc. O bancă, în şoaptă: „…ie’, în sara de Crăciun, o zîs căt’ă el…”
* Şef de plasă grăbit, fericit. Duce acasă: cartofi noi, salată, cireşe şi pătrunjel verde-verde – clar că toate pe alese…
* Iunie. Liceeni în practică pe străzile de departe. Trecând pe sub un cireş încărcat de cireşe, unul zice, privind sus-sus: “Mă’! Zinim la noapt’e?”
* Supermarket. Când să ia din raft pachetul de biscuiţi, aude o voce puternică: „Stimate client…!Magazinul nostru…”. „Ah!” – se-nspăimântă clientul, ducând mâna la inimă. Apoi izbucneşte-n râs cu fata de pe raionul de dulciuri (- „Deci hoţ!”), în hodorogeala publicităţii ininteligibile. (Oricum, mai bine decât inevitabilul, până deunăzi, „Jaga-Jaga”…)
* „Szimoná mint az időjárás. Márianá pe loc csinál.” ( – un întreprinzător, despre stilurile de lucru dintr-un birou)
* Nu găseşti, batăr ce-ai fa’ , în zona sinistrată din mijocul centrului sighetean-marmaţian: albăstruc, verdiuc, luhău, rupt în două, ţucă-l mama, horticognac sau concis: MONA.
* O casă cu trandafiri drepţi. Mă opresc, dau onorul. În grădină, o domniţă în capot. Plec mai departe. Aud sunetul foarfecii.

Consemnări Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

* Aprilie, de-atâta mălin în floare, se-ndoaie gardurile. Dacă îl fotografiezi în zilele de după ploi, te urmează în aparat la greu. Câte un cărăbuş ostenit traversează o zi întreagă trotuarul, până la zidul orb. (- confesiune…)

* „Soru-mea are albeaţă la un ochi. Doctorul i-o spus că trebuie să se opereze. I-am spus să se ducă. Că n-are numa’ 69 de ani, nu-i aşe’ de bătrână să fie oarbă.” „Dară… – 80, 90!”… (- sexagenari la sfat)

* „Da’ de unde ş-o făcut ei atâtea?” „Noa, lucru’ în Italia şi fonduri e’ropene…”  (– moroşeni la sfat)

* Ropotă de cărăbuşi pe aleea cu castani. “Ai, cum dau de asfalt! Parcă-i grindină…” – îi zic bătrânei ce-i mătură. „Ceă? E’i, da, îs mulţi, nu s-or fa’ ciormani în pământ… Da’ tu unde stai p-aici?… Unde??…” În câteva zile, pe jos rămân singure elitrele, chihlimbarii… (- anul nonbisect…)

* E plin târgul mic şi trist de surâsuri VIP. Am fi buni de oraş-reclamă la servicii dentare… (- Muluşag Valley, Aleea Cuiului…)

* „…încet, încet!” – strigă tânăra mămică, aproape alergând după fecioraşul ei. Care încetineşte treptat bicicleta, până aproape de dezechilibrare… (- atât de cuminte…)

* La medic, la o oră de obicei aglomerată. De data asta aşteaptă numai vreo două-trei persoane. „Au fost mulţi de dimineaţă?” – întreb un bade de lângă mine. „Apăi, ştii cum îi, oamenii zin şi mărg…” – îmi răspunde el. Apoi, iese nevastă-sa din cabinet şi pleacă împreună – o aştepta. Apoi, intru şi eu şi aflu că de vină-i  calculatorul – „Calculatoorul, ce să-i faci?”… (Dumiriri…)

*  „…zice c-o apărut ceva medicament străin…” (- o stradă spre Solovan, o bătrână în drum, cealaltă în fereastra deschisă peste jumătate de trotuar, supraponderale amândouă)

* „…ş-am zis primăvară în loc de toamnă…, ş-o rââs de mine!…” (- băieţaş de mână cu părinţii, amândoi – vineri, după ore)

* „…şî doorm… şî stau pă feeisbuc…” (- corzo, pensionare la sfat)

* „Doauă piiţa şi doi hodăgi, vă rog!” (- cocoană dolofană sâmbăta la oraş)

* Pe sub ziduri, o stradă însorită, după zile reci, ploioase. „…Cum suntem… Numa’ un pic de soare o dat şi repede că’tăm umbra…” – mă depăşeşte un bătrân aşişderea. „…Şi apoi, nu ne place nici umbra. Nici, nici…” – încerc să completez. „În tinereţe ne plăceau toate, credeam că noi putem orice… Da’ vine vremea…, negreşit…” – se depărtează convorbitorul. (- poveste de Mai)

Consemnări de Marin SLUJERU