Prefă-te! (autor, Georgiana Nistor)

Măştile pe care le purtăm în fiecare zi ne definesc într-un fel sau altul. Aceste măşti sunt, de fapt, rolurile pe care noi, oamenii, dorim să le jucăm la perfecţie precum nişte actori.

Fiecare persoană alege să poarte aceste măşti dintr-un motiv primordial, frica, cel mai bun motiv să devenim persoane cu totul diferite în societate. Frica reprezintă coşmarul vieţii mele, frica de a mă exprima, frica de a vorbi în public şi, mai ales, frica de a nu face greşeli. Frica nu ne lasă să vorbim liber despre ceea ce ne place să facem, acest monstru din cartea de poveşti ne închide toate uşile din faţa noastră.

Motivul pentru care purtăm aceste măşti este pentru a ne ascunde personalitatea şi pentru a ascunde cine suntem noi cu adevărat, ne este teamă să fim demascaţi, să ne fie expus sufletul în faţa tuturor ca la o expoziţie de artă. Această teamă se naşte odată cu prima noastră dezamăgire, odată cu prima noastră dragoste eşuată. Toate aceste eşecuri ne fac să ne ascundem şi să ne izolăm în lumea noastră, lume în care nu poate pătrunde nimeni, paradisul în care ne simţim în siguranţă, în care nu putem fi judecaţi pentru deciziile pe care le luăm, şi lumea de basm în care nimeni nu ne ia la rost cu privire deciziile noastre sentimentale.

Perioada aceea în care suntem doar nişte bebeluşi e singura perioadă în care nu ştim ce înseamnă frica, e singura perioadă din viaţa noastră în care măştile nu există, în care sufletul nostru poate fi lăsat la vedere. Această perioadă este perioada în care nu putem fi răniţi. Perioada copilăriei este cea mai bună versiune a noastră, deoarece venim în această lume fără nicio grijă, fără să stăm să ne gândim cum ar trebui să ne comportăm, pur şi simplu ne comportăm cum simţim, fără să fim interesaţi de părerea altora. Din păcate, cu toţii creştem şi începem să purtăm măşti, iar la un moment dat, nu mai putem să faccem diferenţa dintre mască şi cine suntem noi cu adevărat.

Cu toate acestea, măştile nu sunt întotdeauna rele şi există situaţii de viaţă în care suntem nevoiţi să jucăm anumite roluri. Însă, cel mai important lucru e să alegi dacă masca te controlează pe tine sau tu eşti cel care controlează masca.

E frustrant, uneori, seara când merg la culcare și rămân doar eu cu mine însămi, şi încep să mă gândesc la activitatea pe care am făcut-o în ziua respectivă, reflectând foarte mult asupra măştilor pe care le-am purtat şi părându-mi rău că, din nou, a trecut o zi în care nu am avut curajul să îmi arunc măştile undeva într-un cufăr uitat de lume şi să arunc cheia într-un pârâu liniştitor care să o ducă departe .

Mereu mi-am dorit să pot fi o persoană sinceră şi neprefăcută în preajma altora… Mă simt ca într-un carusel, spunând lucruri care nu mă reprezintă şi reacţionând la fel ca toţi celilalţi doar pentru a intra într-un afurisit de scenariu care ne forţează să fim doar nişte prefăcuţi, chiar şi în faţa părinţilor noştri!

Nu trebuie să mai spun că suntem prefăcuţi în majoritatea timpului, o ştiţi deja. Orice am face nu putem să ne descotorosim de aceste poveri, de fiecare dată când suntem foarte hotărâţi să ne dăm jos măştile, ne găsim noi o personalitate prin vreun sertar care să se potrivească, şi ne promitem că povestea măştilor nu va mai dura mult, că orice poveste are şi un sfârşit, însă, totul ţine de voinţă…. de care nu prea dăm dovadă.

În mintea noastră apar sute de întrebări, la care nu găsim răspunsuri, dar nu încercăm niciodată să schimbăm această situaţie, purtăm masca în continuare, fiindcă ne complacem în această stare .

De multe ori, nici nu ne dăm seama de cât de mult timp purtăm aceeaşi mască sau motivele pentru care o facem, şi trecem liniştiţi prin viaţă fără să conştientizăm acest lucru. Problema intervine atunci când cineva ne pune în situaţia de a o da jos şi de a face faţă situaţiilor dificile fără ea.

Prefăcătoria e ceva foarte întâlnit în zilele noastre, însă, fiecare dintre noi ar trebui să vedem partea pozitivă din fiecare persoană. Cu toţii avem o parte frumoasă care ne reprezintă şi pe care ar trebui sa o etalăm mai des, să lăsăm frica la o parte şi să ne gândim mai mult la imaginea personalităţii noastre.

Autor, Georgiana Nistor,
clasa a XI-a F, C.N. ,,Dragoş Vodă”