Vine anul 20-20!

În urbea noastră plină de umor
Viața merge, frate, ca pe roate:
Ușor s-a scurs încă un anișor
Iar noi am dus-o bine… poate?!

Ne întrebăm, prieteni, ce-am făcut,
Cum fuse anul, fost-au rezultate?
Nu este oare mult prea mult
Să ne dorim injust… finalitate?

Ei, asta e, n-a fost un an chiar rău,
Putea să fie chiar mai mizerabil
Dar, vorba aia, ce-o vrea Dumnezeu
Le-om duce toate cât mai… onorabil!

Dar ne-am dori ca-n Noul An ce vine
Să nu trăim din glume și povești,
Să ne vedem cu conturile pline,
Să ne conducă și… oameni onești!

Ras Publica

foto: Peter Lengyel




Sighet – Asociația Valea Verde: doi ani de filmări în natură

Doi ani de filmări în natură

Un proiect dedicat filmului documentar despre natură și dezvoltare durabilă se încheie luna aceasta, la doi ani de când a fost demarat. „Focalizare prin obiectiv: dezvoltare durabilă” este titlul proiectului co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă și implementat de către Asociația Valea Verde din Sighetu-Marmației.

O sută de filme eco au fost realizate în ultimele 24 de luni de către echipa de implementare a proiectului, în colaborare cu specialiști de la departamente de biologie ale mai multor universități din țară, reprezentanți ai câtorva parcuri naturale și naționale, muzeografi biologi și mulți alți cunoscători ai diversității peisajului românesc.  „Unul dintre scopurile fundamentale ale proiectului nostru este acela de a sensibiliza, de a face educație ecologică prin film. Am realizat, în acești doi ani, o colecție de pelicule filmate din drone, din peșteri, din păduri, de sub ape. Sunt filme despre bicicliști și păstori, pădurari și pescari, savanți și cercetători, filme despre păsări sălbatice și șopârle, vulpi și oi, plante alpine, mlaștini, râuri, chei, stâncării și multe altele, filme care urmăresc să producă o imagine de ansamblu a situației ecologice din peisajul Carpato-Danubian. Dorim ca filmele acestea să provoace o atracție către natura din țara noastră, către cunoaștere, admirație și o viață mai sănătoasă. Mai echilibrată. Cu mai mult sens. Cu iubire față de om și mediul în care ne ducem existența.” (Peter Lengyel, manager proiect)

Alte obiective asupra cărora s-a „focalizat” proiectul aflat acum la final au fost: organizarea de workshop-uri tematice (aprilie, noiembrie 2016), realizarea unui Plan de Acţiune Strategic pentru Conştientizarea Publicului privind Conservarea Biodiversităţii şi Dezvoltarea Durabilă, organizarea unei Tabere de Creaţie în domeniul Filmului Eco pentru ONG–uri (iulie 2017). Evenimentul cel mai notabil din cadrul proiectului a fost Festivalul Internaţional de Filme scurte Eco (SEFF – Short Eco Film Festival), organizat la Sighetu-Marmației în octombrie 2017. Peste 30 de producții din 21 de țări au fost selectate pentru a fi proiectate la SEFF (www.ecofilm.ro/festival/), trei dintre acestea fiind premiate de către juriul festivalului. Recent, pe 8 februarie 2018, cele mai apreciate scurt-metraje prezente în festival au putut fi vizionate și de către publicul băimărean, cu ocazia unei seri de proiecții găzduite de Bastionul Măcelarilor.

Chiar dacă „Focalizare prin obiectiv: dezvoltare durabilă” a ajuns la linia de finish, cu obiectivele bifate, filmările nu se opresc aici. Expedițiile prin țară continuă, locuri necercetate și încă nevăzute prin lentila camerei video au mai rămas din plin. Filmele deja finalizate pot fi urmărite pe youtube (canalul eco film), pe pagina de facebook (facebook/ecofilmRO), în publicația online Salut Sighet (www.salutsighet.ro) sau pe site-ul proiectului (www.ecofilm.ro). În curând, câteva pelicule din colecția proiectului vor putea fi vizionate și pe micul ecran, ca urmare a încheierii unui contract de colaborare dintre Asociația Valea Verde și TVR Cluj.

Comunicat de presă, Asociația Valea Verde

 

Asociația Valea Verde
Sighetu-Marmației, Maramureș
ecofilmRO@gmail.com
www.ecofilm.ro
www.facebook.com/ecofilmRO




Sindromul „cuibului gol” (autor, Ileana Pisuc)

Mă urmărește de ceva vreme, la început de primăvară, o imagine TV a unui stâlp de curent de pe care s-a aruncat un cuib de barză, pentru a aduce liniștea unui cetățean deranjat de vecinătatea unei sărmane înaripate care avea prostul obicei de a se întoarce an de an la același cuib și asta de peste 30 de ani…

Câtă impertinență pe această necuvântătoare cu picioare lungi, de a-și căuta cuibul, de a-l primeni pentru a-și aștepta puișorii gingași și neajutorați!

A trebuit o hotărâre „de sus” pentru a o pune la punct pe această „obraznică” pasăre și a o deposeda de prețioasa ei casă. Un fapt banal, veți zice, pe un post TV de știri, tratat cu ironie de unii, și cu revoltă de alții. Eu mă număr printre „alții”.

În acest stâlp pe care s-au montat țepușe pentru descurajarea berzei de a mai îndrăzni să-și refacă cuibul, eu mi-am văzut casa mea și a familiei mele prin anii ’91-’93, când, în loc de țepușe, noi primeam somații s-o părăsim pentru a ne fi luată de bancă. Casă făcută în urma încurajărilor date de către guvernanții de atunci (Petre Roman) cu credit de la Bancă.

Din cauza instabilității financiare și a fluctuațiilor leu-dolar, într-un final, am ajuns la o dobândă înrobitoare, imposibilă. Toată munca familiei s-a dus de râpă, fiind nevoiți (neputând plăti ratele) să plecăm doar cu ce aveam pe noi. Aveam și doi copii minori pe atunci.

Nimeni nu și-a pus problema unde vom înnopta, ce se va alege de noi. Patru destine în voia vântului… La început tolerați pe la prieteni, fără chirie, iar mai târziu cu chirie. Între timp, copiii au crescut. Au crescut însă cu o frustrare de a nu avea o casă stabilă, un cuib propriu, pentru care, totuși, noi ne-am zbătut și am avut curajul de a ne angaja în a o construi. N-am protestat, nu ne-am judecat, nu ne-am lamentat niciodată.

Ne-am însușit „crima” de a vrea să-ți construiești o casă cu credit bancar și ne-am dus pedeapsa până la capăt cu demnitate. Ne-am încrezut în Dumnezeu, am făcut toate sacrificiile și ne-am canalizat forțele pentru a investi în educația copiilor. Ne-am că, având o pregătire superioară, ei n-or să treacă prin ce-am trecut noi. Niciodată n-am fi crezut că lucrurile vor lua o cu totul altă întorsătură. Căpătând mai multă înțelepciune și orientându-se în jur, ei n-au mai vrut să riște rămânând în țară. Și-a făcut fiecare o carieră a lui, dar pe două continente diferite. Au preferat să lase „cuibul” nesigur din țara lor și să aleagă alte cuiburi, oferite de străini. Noi, ca părinți, am rămas cu o amărăciune în suflet pentru toată viața.

Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci și a trebuit ca o barză să-mi scurme prin cenușa timpului ca să ies la rampă și să le strig guvernanților de acum:
– Aveți grijă de cuiburile de berze/oameni! Nu le dărâmați, nu-i alungați, nu vă jucați cu destinele lor, pentru că toate se vor întoarce odată împotriva voastră (apropo de creditele în franci elvețieni)!

Dacă acea barză s-a îndărătnicit să stea cu picioarele pe țepușele de pe stâlp și să nu plece, la oameni e un pic diferit. Dumnezeu le-a dat rațiune și gândesc, și pleacă din țara în care li se bat cuie în tălpi!

Ne-am construit o altă căsuță prin mijloace proprii, micuță și cochetă, dar e GOALĂ! Eu trăiesc mai tot timpul singură în ea… Arareori (atunci când pot) mai vin copiii în vizită, dar pentru scurt timp.

Senzația de „cuib gol” devine tot mai acută și, din păcate, ca și mine sunt mii și mii de „berze”…

Ileana PISUC
20.07.2017

sursă foto: Peter Lengyel




Generația de la care se așteaptă schimbarea s-a confruntat cu… „maturitatea” (autor, Aurelia Dragoș)

În fiecare an retrăiesc emoția absolvirii liceului. Consider că perioada anilor de liceu este cea mai frumoasă în viața unui tânăr/tinere. Cu bune, cu rele, cu suișuri și coborâșuri, prietenii legate poate pentru toată viața.

Și apoi vine examenul de maturitate. Emoții, contestații… rezultate finale. Lacrimi, zâmbete misterioase, îmbrățișări și apoi, mai departe, studenția.

Să ai 18-19 ani, să fi luat Bacul, ai lumea la picioare și în față, un palat cu sute de uși tainice… Cheia de intrare este la tine, trebuie doar să știi pe care să o alegi pentru a-ți realiza idealul.

Succes în viață tinerilor absolvenți, promoția 2016/2017!

Aurelia Dragoș

sursă foto: Peter Lengyel




Prima Tabără de Creație în domeniul filmului care se desfășoară în… Țara Maramureșului

Duminică, 02 iulie 2017, a demarat „Tabăra de Creație” în domeniul filmului naturalistic – documentar, ce se desfășoară în cadrul unui proiect mai amplu „Focalizare prin obiectiv: Dezvoltare Durabilă” finanțat prin Programul de Cooperare Elveţiano – Român, implementat de Asociația Valea Verde din Sighetu Marmației.

Echipa de proiect (coordonator Peter Lengyel) a acumulat peste un an de experiență și s-a acomodat cu modalități și proceduri de creare a filmelor de scurt metraj având subiecte în special cu temă ecologică, reușind să fixeze pe „peliculă” scenarii interesante. După un an de muncă au rezultat peste cincizeci de filme – cu durata între 2 și 50 minute – care „lansează”, sperăm, și un nou brand în domeniul filmului documentar, Green Valley Films.

Tabăra de creație din aceste zile oferă cadrul profesionist pentru un schimb util de idei, pentru abordarea comună (echipa de proiect împreună cu peste 15 persoane – reprezentând mai multe organizații de mediu din zonă și din țară) a etapelor de lucru pentru conceperea și finisarea unui film: alegere subiect, documentare, crearea unor scenarii/ scripturi, filmarea propriu – zisă și… montajul. Se va ieși mult pe teren prin toată Țara Maramureșului, se va filma, se vor „urmări” subiecte, se vor finaliza filmele documentare și va rezulta o nouă serie de… filme – școală – experimentale.

Un regizor şi un operator sunt invitați să împărtăşească din cunoştinţele lor participanţilor la tabără. Se dorește să se ajungă, după încheierea taberei, la un progres și o capacitate crescută a participanților de a aborda sub formă de filme coerente, subiecte ecologiste, producând… creații care să poată atrage atenția publicului general asupra aspectelor de mediu.

Tabăra de creație ce se desfășoară pe parcursul a șapte zile, se va încheia duminică, 09 iulie 2017, când se va trage linie și se va analiza rezultatul… filmărilor!

Brîndușa Oanță

sursă foto: Alexandra Cerb




Spiritul jazzului, la Sighet! (autor, Ion Mariș)

Yeah, man! The Creator has a masterplan! Bucurați-vă, oameni buni! Nu stați crispați! Împărtășiți-vă bucuria și energia!… asta ne-au transmis cei doi muzicieni ai New York – ului.

Trei concerte au susținut cei doi mari muzicieni de jazz, până să poposească și la Sighet. Au cântat la București, Brașov și Bistrița în fața unor săli arhipline și au încheiat itinerarul jazzistic pe pământ românesc tocmai aici, în… centrul Europei.

I-am ascultat pe Lucian Ban și Alex Harding în liniște, o prea mare liniște, adecvată concertelor simfonice (așa cum remarca saxofonistul Alex Harding), dar neobișnuită pentru întâlnirile sub semnul jazzului. Noi am savurat, am fost surprinși de intensitatea maximă a muzicii pe care ne-au dăruit-o cei doi prieteni și am reacționat cu o reținere generată de… respect. Ne-am dorit să le sorbim muzica, am receptat-o picătură cu picătură, cu multă sfințenie, știind că nu-i timp de pierdut nici măcar pentru aplauze.

După concert, o doamnă mi-a spus că a fost pur și simplu înfiorată de muzica celor doi, muzică cu inflexiuni de blues, spirituals, free jazz și multă pasiune, intensă pasiune. Da, concertul a fost pur și simplu bucurie!

S-au oprit puțin și pe la Sighet cei doi jazzmani, yeah!… ne-au arătat cum se trăiește jazzul, cum se cântă, și-au plecat cu amintiri frumoase.

Man, omule – mi-a spus Alex Harding – sunteți un public fantastic, vreau să revin la Sighet și vreau să vă aud VOCEA!

“Vocea” publicului care i-a aplaudat pe Lucian și Alex, a fost formată din aproximativ 110 – 120 persoane (au fost și câțiva prieteni băimăreni) dar, da, omule!… e nevoie de o scânteie magică, de muzică trăită și nu cântată ca să fim copleșiți.

Somethin Holy ne-a unit pe toți! God Bless you: Alex & Lucian!

Ion Mariș

P.S. Mulțumiri sponsorilor: Hotel „Grădina Morii” (manager Dan Ofrim) și Tipografia ASKA Grafika (manager Corina Kadar)!

sursă foto: Peter Lengyel

 

 




Ierbarul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca [VIDEO]

Un scurt film despre cel mai important ierbar din România, despre trecutul lui, despre prezent; potențialul viitor al cercetărilor botanice, la nivel de taxonomie clasică și la nivel genetic. O prezentare interesantă, la subiect, care ne dă șansa să vedem un centru al cercetării biologice, o colecție de 700.000 de coli cu plante… și relevanța științifică a botanicii în lumea de azi.

Peter Lengyel




Green Valley Films vă prezintă: Natura Velocissima

Asociația Valea Verde implementează un foarte interesant proiect – „Focalizare prin Obiectiv: dezvoltare durabilă”, proiect ce  va duce la realizarea a 100 de filme cu durata cuprinsă între 1 și 52 de minute. Azi vă propunem să urmăriți un prim film: Natura Velocissima.

 




Ghinion, pas cu pas? (autor, Peter Lengyel)

peter-lengyelMă gândeam că ar trebui să scriu un articol despre alegerile astea. Fără prea multă vehemență, dar cu exprimare destul de plastică despre situație. Problema este că acel text ar ajunge să fie jignitor pentru destul de mulți oameni… dacă îl scriu sincer. Iar dacă nu are sinceritate, ce sens mai are să fie scris?

Ar trebui descrise rând pe rând marile entități politice, în câteva paragrafe. Cum sunt ele și de ce au ajuns în situația actuală. Și care este raportarea mea ca individ la acel „blazon”. Ce senzație îmi produce. Partea mai nasoală este că vrând/ nevrând… cumva trebuie să faci referire la anumite persoane și le pui niște epitete care să descrie felul de „animal politic” despre care vorbești. Ghinion. Dacă ești sincer, până la finalul articolului reușești să îi jignești pe toți… sau aproape toți.

P.S.D. Cum cred că este perceput acest partid de oamenii din preajma mea? Evident că și acest partid include și persoane rezonabile, unele chiar culte și binevoitoare, dar nu despre excepții vorbim aici ci despre caracteristicile mai generale. Te întrebi, de unde vine acest partid? Sub sigla socială… a unei pretinse focalizări pe îmbunătățirea vieții oamenilor mai săraci, au fost dezvoltate extraordinare mafii cu baroni locali care mai de care mai putrezi de bogați. Averi absurde provenite din activități agresive de spoliere a avuției publice, mafiotisme de toate felurile combinate cu o bună organizare și o extraordinară capacitate de a manipula uriașele mase de oameni săraci și inculți… sunt câteva caracteristici esențiale, pe care le putem denumi factori de succes.

Din câte pare, procentul mare obținut de PSD se bazează pe uriașa cantitate de sărăcie materială și intelectuală, primitivismul și credulitatea medievală, ușurința cu care aceste mase largi aflate pe la periferia societății pot să fie momite cu tot felul de promisiuni jenante. Totuși, până și această stare deplorabilă atât de răspândită în zone rurale… și urbane ale sudului și estului… nu explică situația până la capăt. Voturi au venit și dinspre mase mari de oameni chiar din zone urbane, și chiar din nord-vest… și nu doar de la cei mai ne-educați. Dacă exista o contrapondere credibilă, funcțională, viguroasă… nu se putea ajunge la situația de acum.

P.N.L. Cu rădăcini istorice, liberalismul este legat ideatic de prosperitate, afaceri, burghezie, capitalism, dezvoltare prin forțele proprii, elitism, meserii liberale în care nu prea ai șef care să îți dicteze șamd. După 89, ieșind din dezastrul național-comunismului… o asemenea abordare deși fresh și de viitor european… nu a avut bazele prea consistente în electoratul preponderent incult și sărac. Actualul P.N.L., rezultat din fuziunea P.N.L. și P.D.L. a avut și are o gravă criză de leadership care îi subminează prezentul. Încercarea P.N.L. de a face imagine pe seama cooptării medicului Leon Dănăilă… din câte pare, nu a avut niciun fel de succes. Deși un om respectabil, un profesionist desăvârșit în domeniul lui de specialitate cât a fost activ, totuși vârsta prea înaintată, lipsa de vigurozitate dată de starea de senescență, câteva declarații destul de „aiurea în metrou” despre (in)capacitățile femeilor… au creat un fel de situație destul de penibilă. Dacă aveai măcar vreo 15-20 de personalități adecvate, credibile, puternice intelectual… cu care P.N.L. să iasă în față, era altceva, dar așa, cu un singur medic bătrân și Alina lângă el… mesajul a fost pur și simplu dezastros; parcă mai tare sublinia situația din vârful zonei liberale.

Cât privește guvernarea tehnocrată, deși aparent are caracter mai puțin mafiot decât cea care a fost înainte… totuși a fost și este atât de searbădă, atât de vagă și atât de lipsită de rezultatele sperate, încât până și ideea de tehnocrație a fost spartă la față. Dorința lui Cioloș de a continua guvernarea… chiar și dacă mandatul lui era unul limitat… plus reținerea lui de implicare directă în bătălia politică… au creat o situație atât de confuză încât mulți se uitau cu neîncredere la tot acest fenomen din ce în ce mai aberant. Cât de ciudat este ca P.N.L. să nu aibă ofertă de personalitate politică dinspre interior pentru a conduce guvernul… și face pașii aceștia de auto-discreditare? Ca efect al acestor serii de greșeli strategice, a unor ghinioane peste ghinioane, P.S.D. a câștigat masiv procentaj electoral, absorbind din zona indecișilor oamenii care constatau gradul de disoluție și de dezorganizare, poate chiar și lipsa de viziune din zona liberală; iar o mare parte a tinerilor inteligenți a preferat U.S.R., foarte vag conturat, dar credibil ca potențială speranță de normalitate.

U.S.R., o apariție recentă, a avut o dinamică pozitivă, atrăgând voturi dinspre tineri, oameni care speră în schimbare în bine, care au o educație peste medie. Era un fel de nouă promisiune, cu câteva caracteristici de autenticitate, incluzând persoane credibile din comunitățile locale. De la un ziarist care luptă contra cianurizării la un activist local care gândește agricultură bio… aveau ceva ofertă. Iar de la 0 au făcut un pas consistent în sus. Întrebarea este cât de tare o să se poată menține în stil relativ pur… și cât de mult corupe puterea… cât de repede? Odată cu viața politică, alianțe, compromisuri, acces la putere decizională, interese politice reale… există riscul unor derapaje poate chiar rapide. Distilarea unui leadership capabil o să reprezinte o problemă și aici. Oricum, la alegerile din decembrie 2016 au făcut o fentă frumoasă.

U.D.M.R. Ca entitate politică coagulată pe baze etnice, are atuul voturilor maghiare, dar are și limitarea procentuală/ numerică dată de aceste voturi. Susținerea intereselor comunității maghiare prin prezența politică este cea mai benefică dintre variantele posibile. În această zonă ecotonală, a interferențelor etnice și culturale, cum este Transilvania, comunitatea maghiară are nevoie de a avea încredere în ceva viitor trăibil și atractiv, în care să își poată menține limba, cultura, stilul de viață, autonomia cât mai mare în fața unor interferențe dinspre direcții aberante – exact așa cum au nevoie comunitățile românești din Ucraina sau din Serbia sau mai știu eu de unde. O bună înțelegere și o acceptare a celuilalt este benefică și vitală în aceste zone cu valori diferite și comunități multietnice complexe. Apartenența noastră la Uniunea Europeană și soluționarea problemelor prin discuții politice, găsirea compromisurilor reciproc acceptabile… oferă speranța înțelegerii între oameni.

ALDE și P.M.P. sunt două structuri speciale, formate în jurul unor personalități politice care au trecut (probabil) de punctul lor maxim de putere-politică… dar care nu au chef să dea de mâncare la porumbeii din parc. Ambele sunt niște ciudățenii oarecum personale, care uneori pot să fie de folos la niște coaliții, pot să dispară, pot să fuzioneze sau se pot dezvolta… și nimeni nu poate să prevadă care o să fie viitorul lor. Cel mai probabil este să rămână niște jucători marginali, cu importanță limitată.

Ce lipsește de pe scena politică? Partidele ecologiste, verzi, sunt atât de jalnice încât nu au nici un fel de relevanță; sub sigle eco se ascund tot felul de mizerii, lipsite de orice credibilitate.

Frumos este când vezi că peste 60% dintre cei cu drept de vot, nu au votat; o parte a acestor oameni a lipsit probabil din motive tehnice, că nu au fost în localitatea unde puteau să voteze… dar oricum vasta majoritate nu a mers la vot pentru că nu a văzut nici un sens, nu a simțit nimic convingător din „oferta” etalată de partide. Este destul de penibil când vezi că întreaga clasă politică are o susținere de sub 40%. Dacă sunt sincer cu mine… înțeleg la perfecție această majoritate de 60% de indiferență și distanțare de mizerie.

Desigur, toate acestea sunt impresii personale, sau extrapolate din impresii ale unor oameni din cercurile în care mă situez. Ele nu sunt un tip de realitate concretă, ci interpretări ale unor situații complexe. Și sinceritate. Nimic mai mult.

Autor, Peter Lengyel