PROGRAMUL MANIFESTĂRII
Miercuri, 22 iulie 2026

CĂMINUL CULTURAL „ADRIAN DOHOTARU” PETROVA:
Ora 12:00 – Primirea invitaților
Consilier cultural: Maria Cocârcă

BIBLIOTECA COMUNALĂ PETROVA
Ora 12:30 – Analizarea de documente și fotografii „UMBRE PE PÂNZA VREMII”
Bibliotecar: Mihaela Pop

PAROHIA ROMÂNĂ ORTODOXÀ PETROVA I,
Preot paroh Petru Florin Pop
Ora 13:00 – „MEMENTO MORI”
– Depunere de coroane la mormântul celui omagiat
– Parastas de pomenire a celui omagiat și a neamului său
– Cuvânt de primire al primarului Petrovei, economist Gheorghe-Grigore Palcuş
– Mesaje și evocări omagiale

Ora 14:30 – Finalul evenimentului.

Organizatori: Primăria Petrova, Consiliul Local Petrova, Căminul Cultural „Adrian Dohotaru” Petrova, Biblioteca Comunală Petrova, Parohia Română Ortodoxă Petrova I, Parohia Română Ortodoxă Petrova II, Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” Petrova, Cenaclul de Cultură și Artă „Mihai Eminescu” Petrova.

* * *

Gheorghe Bilașcu, supranumit „Rege al medicilor dentiști” din Budapesta s-a născut pe 27 aprilie 1863.
Gheorghe Bilașcu este născut pe meleaguri maramureşene, într-o familie de ţărani din Petrova. Îşi face studiile primare în satul natal (Școala Confesională Petrova), iar apoi liceul la Sighet. Se înscrie la Facultatea de Medicină din Budapesta, unde se remarcă ca un student inteligent, sârguincios, cu deosebită manualitate.
Remarcat încă din timpul studenţiei, a lucrat ca preparator la disciplinele de anatomie descriptivă, fiziologie obstetrică şi oftalmologie. Apoi a fost asistent la ortopedie şi chirurgie în sanatoriul renumitului chirurg Dollinger. În 1898, şeful catedrei de Stomatologie, Árkövy József, savant de renume mondial, îi solicita colaborarea. Gheorghe Bilaşcu este entuziasmat de perspectivele tinerei specialităţi medicale şi în curând se remarcă prin temeinica sa pregătire medicală generală pe care o pune în slujba stomatologiei şi în următorii doi ani devine şef de lucrări şi apoi conducătorul secţiei dentare a Policlinicii din Budapesta.
Gheorghe Bilaşcu a fost un stomatolog foarte cunoscut şi preferat în Budapesta. A avut şi un cabinet particular instalat în locuinţa sa din strada Kecskeméti nr. 14. Printre pacienţii săi erau foarte multe dintre personalităţile marcante ale culturii şi politicii ungare şi române din capitala ungară.
A participat la manifestările culturale româneşti din Budapesta. A fost unul dintre cei mai importanţi susţinători ai Societăţii studenţeşti „Petru Maior”.
Devine membru al primului Parlament al României Mari, fondează „Revista Stomatologică” și „Asociația Generală a Doctorilor în Medicină Stomatologică din România”.
A decedat fulgerător la Cluj în ziua de 22 iulie a anului 1926.

Salut, Sighet!

Vă invităm să trăiți o experiență autentică la stână, la a II-a ediție a evenimentului cultural „RUPTUL STERPELOR”, obicei pastoral străvechi păstrat cu sfințenie de pe vremea moșilor și strămoșilor noștri, care va avea loc luni, 1 iunie 2026, a doua zi de Rusalii, începând cu ora 13:00, în  comuna Petrova, Sub Plăiuț la stâna lu’ Pătraș.

Vă așteptăm cu drag!

Primăria și Consiliul Local – Comuna Petrova

O imagine foarte valoroasă: o carte poștală din anul 1918 – Sfințirea bucatelor de Paște la Petrova (Maramureș).
Cartea poștală a fost expediată la Sighet de străbunica d-lui Petru Sîngeorzan către fiica ei (bunica lui Petru Sîngeorzan) care era elevă la „Apáca Zárda” Școala Nr. 3.

„Bunica mea s-a născut la Petrova (în anul 1904), tatăl ei era directorul școlii de acolo. La data menționată pe cartea poștală el (străbunicul) era încă pe front.” (Petru Sîngeorzan)

Evident, fotografia este din arhiva d-lui… Petru Sîngeorzan. Mulțumim!

Salut, Sighet!

După ce citesc o carte bună (recunosc, nu am de fiecare dată acest privilegiu…), îmi rămâne o idee, o înșiruire de evenimente, o strofă, poate doar câteva cuvinte de care și prin care îmi reamintesc cu plăcere c-am citit ceva care mi-a plăcut. Ion Petrovai face parte din categoria autorilor la care mă voi întoarce cu drag și interes. În „Glasul timpului” se vede imediat că avem de-a face cu un abil Mânuitor de cuvinte (majuscula nu-i deloc întâmplătoare!).

Câteva impresii despre carte.

Pentru început, ni se arată o dorinţă a poetului, poate o confesiune, sau teamă pentru viitor?
„Şi dor / De cuvinte ce dor; / Vreau bobul/ Spre rodire să crape,/ Să mă întorc întreg/ La-ntâiul zbor.”

Mai departe, versuri din alt registru: „Şerpi verzi – / Încolăcind miresme/ De alb ṣi primăvară.”

Interesantă și neașteptată „încolăcire” ieṣită, poetic, din sfera obișnuitului. O manieră de exprimare care-l definește pe scriitor. În altă poezie am găsit:„Aromele-n desfrâu/ Adapă/ Mânzul de catifea” sau… „Curcubeiele/ Adorm/ În tușa pictorilor”. Sau, absolut  genial: „Ochii/ Lăcrimează lumini”.

La Ion Petrovai, neașteptatul ia forme frumoase, logica ideii nefiind niciodată abandonată. Poetul știe că are limite omenești, dar gânduri infinite. El are „Aripi să zbor,/ Dar,/ Vai, mie!/ Sunt mici,/ Iar eu/ Nu pot mângâia stelele”.

Dacă nu l-am cunoaște pe Ion Petrovai, ar fi suficient să-i citim strofa de mai jos. Ni se dezvăluie, îi înţelegem crezul, dorinţa.

„Din când în când/ Mă așez/ Cu credinţă – / La umbra cuvintelor/ Şi-aștept lumina/ Cu sufletul la gură/ Să vină să le spele/ Că sunt/ Ostenite/ Şi grele.”

Autorul rămâne un optimist, indiferent de „oferta” pe care i-o face viaţa.
„Rămân același parcă/ Efemeră dulceaţă lumească/ Îngropat în nămol/ Precum răchita/ Îngropată să-nfrunzească.”

Un om de litere la ce s-ar putea gândi cel mai mult, dacă nu la… „Cuvântule,/ Miel alb,/ Blândule,/ Nu mă înṣela/ Deghizându-te!”

La Ion Petrovai versurile au înţelesuri mai profunde decât cele care se lasă descoperite la prima lectură. Un exemplu: „Acolo unde marea și râul/ Fură din avuţiile malurilor,/ Din când în când/ Vine/ Luntrea destinului/ Să călătorim departe.”

Pentru Mânuitorul de cuvinte Ion Petrovai, cuvintele sunt cele care „Poartă pe umeri lumini,/ Ridică cetăţi,/ Ce stau de strajă vremii/ Pe drumul dintre cer și pământ”.

Mânuitor de cuvinte, mânuitor de idei: „Cerul își varsă lacrimile/ În fântâni/ Săpate lângă drumuri”.

În altă poezie a aceluiaș Mânuitor de cuvinte, am găsit o strofă absolut superbă: „Când cer apă,/ Puilor/ Li se dau/ Lacrimi de vultur,/ Iar setea de înălţimi/ Devine veṣnică”.

Culorile și aromele sunt în multe poezii din acest volum. Citez câteva: „Lacrimi verzi/ Cad/ În braţele florilor”, sau „Aromele–n desfrâu/ Adapă/ Mânzul de catifea”.

Pentru mine, cea mai frumoasă strofă din volumul de poezii „Glasul timpului” este aceasta: „În seri de sticlă transparentă / Munţii / Urcă pe gardurile orizontului / Şi fură stelelor / Săruturi”.

Aproape c-aș putea să mă răzgândesc, pentru că altă strofă, din altă poezie, ar putea fi cea mai frumoasă: „Despletite de vise/ Fetele se culcau/ În patul lunii/ Mereu plecată de acasă”.

Ion Petrovai are și poezii despre tata, mama, bunici, despre obiectele folosite la treburile casei, despre patrie. Viaţa, care se termină întotdeauna prea repede și tocmai atunci când, în sfârșit, știm ce avem de făcut, lupta permanentă a omului cu ceva ce nu se poate schimba, toate acestea în poezia „Brâncă”:

Tata „A spus fiilor săi:/ „Iubiţii mei,/ Adorm nerăsplătit/ Şi de aceea vă cer vouă/ Ca la rândul vostru/ Să știţi cere urmașilor/ Ce mi s-a cerut și mie/ Învingerea morţii.”

Nu pot să nu-mi pun întrebarea cum poate cineva dintre noi să capete asemenea abilităţi în mânuirea cuvintelor…

Răspunsul ni-l dă tot poetul Ion Petrovai: „Gândurile/ Mângâie lumina”.

…și astfel, i se arată calea!

Horia Picu