intră să nu răcești

singularitatea unei obsesii de poetă mediocră, de copil
îți zic crezi că nu-ți zic mereu îți zic „ieși dracu din poemele mele”
așa sunt eu mai vulgară când vorbesc de poezie
îți place ce caracterizări îți fac în amărâtele astea de rânduri
îți place să te jignesc să îți spun multe
mereu spun prea multe mereu vorbesc
îți place sa te urăsc în poemele mele
în felul ăsta nu ești singurul care o face

singularitatea unui vers pe care pe care să nu-l înțelegi digeri vrei
pentru că mereu mint și mereu ești vinovat
în niște cuvinte zăpăcite pe care le laud că-s poezii
Oho dacă ai putea să numeri frânturile sau umplerile mele de inimă
și prin forțe ciudate ale naturii să ți le transferi,
pentru că dragostea mea a fost mereu precum un neg
să-mi numeri iubirea și să te molipsești de ea
și zic „ieși dracu din poezie, fă-te om, eliberează-te”
mereu îți zic să ieși cum ieși în fiecare zi fără să te uiți înapoi
dar tu „multe gândesc dar nu spun niciodată, dar tu nemernică mică tu te-ai prins
scrii în poezioarele alea nenorocite tot felul de parcă ai știi ce-i în capul meu”
oho. simt. dar vreau să știu.

nici eu nu respir
numai dacă scriu
tu nu scrii
te expediez mereu din inimă din poeme zic
„ieși dracu o dată că nu mai am aer cerneală putere”
te expediez mereu ca pe un tren dus-întors
pe care îl aștept până mi se rod tălpile termină cerneala sau dragostea
oho și știi că eu mereu am obținut abonamentele pe viață
mereu îți zic crezi că nu îți zic „ieși dracu afară din poemele mele
și intră repede înapoi să nu răcești”

îmi adorm bărbații în creierul tău

mă mândresc să nu știu ce să-ți vorbesc
să nu am absolut deloc idei și căutând haotic prin galerie
să-ți arăt o poză cu mușchii mei de prin 2019
și să-ți rănesc inconștient masculinitatea, o poză cu pisica mea
sau o poezie pe care nu vrei s-o înțelegi
mă mândresc să-ți povestesc de vechile iubiri, mă simt de parcă ți-aș povești
de prima experiență cu o mâncare la care aveam să aflu că sunt alergică
cu tine pot să fac și bube și tot ce vrei. Oho dragule
cu tine nu există alergie
vino să-ți povestesc cum îmi adorm bărbații într-un culcuș de creier
tu stai treaz, păzește-i și fii mândru și tu de mândria mea de a nu știi ce să-ți vorbesc

dar știi bine că nici nu mi-aș dori asta de fapt
aș vrea să te sărut gata am zis-o să te sărut ca o turbată
ca o pisică ce a văzut șoarecele sub frigider
vreau sa te sărut așa vreau să fac gata am zis-o
dacă ai fi avut uter mi-aș fi făcut pat cu perne și plapumă și toate cele
m-aș fi învelit cu ramuri de scoruș și poate și cu creierul tău gata am zis-o
vreau să te sărut pe creier
nu vreau să-ți vorbesc
ai văzut că nu mă mai pricep am îmbătrânit
gata am îmbătrânit de când m-am încoronat singură
ecaterina cea mare puternică și proastă
adică de când ți-am furat coroana
gata am mărturisit ți-am șterpelit coroana și de atunci
le-o arăt în fiecare seară bărbaților mei în timp ce-i adorm
bărbații mei fac mătănii-n fața ta
coroana-i vrăjită
coroana-i o brățară
bărbații mei n-au existat niciodată
cum nici sărutul nostru n-o să mă adoarmă în seara asta sau în universul ăsta

Nicoleta GIURGI
clasa a XII-a B
Colegiul Național „Dragoș – Vodă”

Ce plăcute sunt cursurile fără „temă”, fără constrângeri, seminariile fără lectori rigizi, cu public numeros și relaxat!

„Week-end artistic în… amfiteatru”, ediția a II-a a adus în sala de curs a Universității „Babeș – Bolyai”, Extensiunea Sighet, primăvara împreună cu ingredientele unei întâlniri pigmentate de poezie. Și pentru că la Sighet cultura nu vrea să dispară, în ciuda tuturor greutăților pe care le întâmpină, vineri, 24 martie 2017, am avut o lansare de carte, de poezie (volumul Vesperare, Editura „Valea Verde”, 2017). Am fost invitați la ceas de-amiază (cu mare discreție) pentru a face cunoștință cu poetul Ion Mariș, sensibil, analitic, realist și, în același timp, melancolic. Dacă până acum am văzut publicistul, reporterul, dar mai ales omul implicat în viața socio-culturală a Cetății, vineri am descoperit o nouă latură a unui om obișnuit.

Nu e prima dată când Ion Mariș scrie poezie. A publicat sub pseudonim atât înainte cât și după 1989, volumul de debut fiind tentația de a se confrunta față în față cu publicul.

Startul „Week-end-ului” a fost dat de către profesorul dr. Nicolae Boar din partea gazdelor evenimentului, și de către profesor Brîndușa Oanță (coordonatorul site-ului www.salutsighet.ro și lector de carte) care au precizat parametrii tehnico-poetici ai evenimentului. O scurtă, dar sensibilă intervenție a avut tânăra Lavinia Grijac, studentă la Universitatea de Artă și Design, Cluj Napoca, autoarea coperții și a imaginilor grafice din volumul de versuri.

„Editor fiind și publicând câteva volume de poezie, mi-am zis că Ion Mariș va sfârși, la un moment dat, scriind și publicând el însuși poezie. „Blestemul” l-a ajuns!

Parafrazând o strofă din poemul „Matematică” voi spune că: Într-o dimineață/ editorul s-a îndrăgostit de „victimele sale”/ le-a împrumutat cuvintele/ și în loc să se sinucidă/ s-a ales cu o carte de poezie!” a spus poetul Echim Vancea în intervenția sa, referindu-se la volumul „Vesperare”.

Lansarea volumului a prilejuit și un moment muzical susținut la fluier de un binecunoscut profesor al Școlii de Muzică Sighet, dl. Ioan Szekely. „Week-end-ul artistic” a fost completat cu proiecția unui film realizat de „Green Valley Films”, dedicat unui slujitor al artelor plastice, sculptorului Ion Bledea, intervievat de… Ion Mariș.

O inițiativă inedită a Editurii „Valea Verde” și a site-ului „Salut, Sighet!” a fost decernarea în premieră (ediția I, 2017) a distincției Opera Omnia a Editurii „Valea Verde”  poetului sighetean Echim Vancea, autor a peste 20 de volume de versuri, fost director al Bibliotecii Municipale Sighet, „avansat” la pensie la finele anului trecut.

Au avut intervenții precise, „matematice”, în bon/ton cu mesajul poetic al volumului lansat, poeții: Echim Vancea, Marin Slujeru, Doina Petrulescu Anton.

Volumul a apărut la Editura „Valea Verde”, tipărirea fiind sponsorizată de către Tipografia „Aska Grafika” (Corina și Vasile Kadar).

S.V. Kratos