trădare fiind vorba de salvare

un maldăr de cuvinte
sunt o mare siguranța
pe când se vor desface
fie de foame fie de oboseală
și-atunci vor spurca fuioarele
de cânepă ce-așteaptă să fie toarsă

îngerul a rămas agățat
de vârful Scării lui Iacob
se minunează de cel ce coboară
la lumina unei lumânări pe sfârșite

încetul cu încetul
din miezul de noapte
zorii
îmi intră în casă
umiliți de frigul de veghe

cuvântul mă privește în ochi
cu o de netăgăduită trădare
lăsându-mi singurătatea
sprijinită de oase ♦

(Echim Vancea, din volumul „Ni mă, ni”, 2024)

* * *

■ Echim VANCEA este poet, prozator, editor, publicist.
S-a născut la 19 octombrie 1951 în Nănești/ Maramureș ● Licențiat în Științele comunicării (2008) ● Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1998) și al altor asociații și societăți culturale și profesionale ori colegii redacționale ● Redactor-șef al publicației regionale „Apșa” a românilor din Transcarpatia, Ucraina ● Debut literar în revista „Cronica (Iași, 1973) ● Debut editorial: Fotografie după un original pierdut, 1990 ● Colaborări ocazionale în publicaţiile literare din ţară și străinătate (după 1973). Este Cetățean de Onoare al județului Maramureș (2022) și al Municipiului Sighetul Marmației (2023).
■ Volume publicate: ♦ Poezie: ● Fotografie după un original pierdut, 1990; ed. a II-a, , 2015; ● Doctor fără arginţi, 1997 ● Abatere de la dialog, 1998 ● Mâţa pe spini, 2001 ● Cititorul de drept comun, 2002 ● ● Ocupantul provinciei, 2004 ● Ningă-l-ai (antologie de autor; pref. Gheorghe Grigurcu), 2004 ● eu, celălalt, 2005 ● defăimarea liniştii, 2006 (haiku) ● Domeniu public (pref. Gheorghe Grigurcu), 2007 ● Şearpele când îl doare capul (postfață Ioan Holban), 2007 ● o fi şi cum zici d.ta, 2007 ● portret restant, după o noapte albă, 2008 ● Titlul mai târziu, 2009 ● Hramuri, 2010 ● Afară de unu singur, 2010 ● o noapte de umbre, 2011 ● să nu spui niciodată „noapte bună!”, 2012 ● pricină şi martor absenţei, 2013 ● Fiecare zi cu tăcerea ei anume, 2014 ● precum, 2015 ● umbra nu își împarte prada cu nimeni, 2016 ● umbra vine de mult mai departe, 2017 ● ultima pagină, 2019 ● Culoarul șarpelui, 2020 ● Paranteză temporară, 2021 ● Cuvinte întrerupte de creșterea ierbii, 2022 ● Culoarea pietrelor, 2023 ● NI MĂ, NI, 2024 ●
■ Traduceri în alte limbi: ● Sehonnai költemények/ Poeme de niciodată, 2003 (lb. maghiară) ● Усмішка кочовика/ Surâsul călătorului (lb. ucraineană; prefață Pavlo Romaniuk; postfață Vasil Kuhta), 2007 ● Tregtari i stinëve/ Neguţătorul de anotimpuri, 2015 (lb. albaneză) ●
■ Volume colective coordonate: ● Portret de grup cu Laurenţiu Ulici (comentarii, evocări, interpretări; în colab. cu Gheorghe Pârja şi Ioana Petreuş), 2002 ● Umbra noastră cuvântul. Serile de Poezie „Nichita Stănescu” de la Deseşti 1979-2003 (în colab. cu Gheorghe Pârja), 2003 ● Laurenţiu Ulici – 10 ani de posteritate (coordonator), 2010 ● Orașul cu poeți.Sighetul Marmației în 12+1 prieteni (antologie, prezentare și selecția textelor, 2023 ●
■ Ediții îngrijite: ● Nepermisele iubiri. Balade și poeme de Mihai Nebeleac (poet român de expresie ucraineană. Autor al primului roman în limba ucraineană din România), 2018.

Echipa „Salut, Sighet!” îi dorește colaboratorului nostru, Poetului care nu își împarte Cuvântul cu nimeni, ECHIM VANCEA… ANI ȘI MULȚI ȘI BUNI, fără umbre și absențe nepermise!

Salut, Sighet!

În limba ta

În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ,
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

                                             Grigore Vieru

Nota redacției: LA MULȚI ANI LIMBII ROMÂNE ȘI TUTUROR CELOR CARE O RESPECTĂ!

Foto: I. Mariș

Cât de mult încap într-o singură zi
(banală de miercuri)

când scriu poezie creierul meu se transformă
în plasturi nesfârșiți
de oameni. Am o zi în care să fiu doar eu
euforică şi melancolică în același corp de prințesă tibetană.
Ochii mei se topesc la fel de frumos într-un
toporaș de munte sau într-o
calamitate naturală fără martori.
Toate corpurile miros a singurătate
când afară se face întuneric.
Îți umezești părul și unghiile tale trec
peste tot ce înseamnă a fi viu.
Am certitudinea că vara am cei mai frumoși ochi din lume,
că toate rochiile îmi devin trupuri cuminți,
descompuse.

Falangele luminoase ale dimineții rup
cuvinte din bolta extravagantă
a poeților.

* * *

■ Antonia Luiza DUBOVICI (n. ZAVALIC) s-a născut la 24 iulie 1989 în Sighetul Marmaţiei.
■ Este licenţiată în Asistenţă Socială şi absolventă a Programului Masteral Asistenţă Socială în Spaţiul Justiţiei. Probaţiune şi Mediere în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca.
■ Stabilită în SUA din anul 2018.
■ A publicat în revistele: Mantaua lui Gogol, Actualitatea Literară, Singur, Oglinda Literară, Cronica, Negru pe Alb, Marmația Literară, Mișcarea Literară, Tu-carte deschisă, în ziarul județean Graiul Maramureșului etc.
■ Debut editorial cu volumul: ■ Despre fluturi și praf (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2013).
■ După debutul editorial a publicat volumele: ■ Despre înfrângerea definitivă a întunericului (Editura Valea Verde, Sighetul Marmației, 2015) ■ Templul de Adamant/ Храм Адаманта/The Adamanth Temple (Editura Valea Verde, Sighetul Marmației, 2019).
■ Este inclusă în antologiile de poezie: ■ Cinci Poete (Antologia Concursului de poezie „Armonii de Primăvară”, Vișeul de Sus, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2015) ■ Pe aleea cuvintelor (Editura Inspirescu, Satu Mare, 2015) ■ Pași împreună (Editura Gutinul, Baia Mare, 2015).
■ Premii: Premiul „Ileana Mihai”, acordat de Centrul de Studii Maramureșene Sighetul Marmației cu ocazia Zilelor Scriitorului Sighetean, iulie 2015; Trofeul „Primăvara 2015-agonia.ro” în cadrul Concursului de Poezie „Primăvara 2015-agonia.ro”; Premiul Revistei „Mișcarea Literară’’ la Festivalul Naţional de Poezie „Armonii de Primăvară”, mai 2014;  Premiul pentru debut al Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” Desești (septembrie 2013); Premiul pentru debut la Festivalul Naţional de Poezie „Armonii de Primăvară”, Vișeul de Sus (2013).
■ Traduceri: Când aveam 19 ani de Ian Macilwain, Broombank Publishing, 2016 (publicată ca ediție specială în limba engleză de Broombank Publishing, SUA).

Și pentru că ziua de joi, 24 iulie 2025, nu este deloc banală, echipa noastră îi urează poetei Antonia Luiza Dubovici (Zavalic)… LA MULȚI ANI LUMINOȘI!!!

Salut, Sighet!

După socotelile mele,
ar urma să mor pe la 65 sau 66 de ani. Bunicul meu din partea mamei a trăit 86, dar mama a murit la 66. Mama ei a murit la 76, iar fratele mamei la 62, însă acesta s-a stins după un accident de care nu vreau să vorbesc.
Tatăl tatălui meu a murit cu puţin după ce a trecut de 60. O făptură fantomatică, de care îmi amintesc doar pentru că păşteam vitele împreună. În nebunia lui blândă, obişnuia să-şi facă, lângă fântânile în apropierea cărora adăstam, o a doua fântână, nu mai mare decât căuşul a două palme, ca să bea apă: nu voia să tulbure cu boala lui apa altor oameni.
Însă pe bunica tatălui meu o mai ţin minte mergând, chiar şi la optzeci de ani, la biserică, încovrigată şi cu mâinile la spate, iar pe bunicul lui mi-l amintesc şi mai bine, pentru că a murit la 96 de ani, după ce a trăit mai bine de 60 umblând cu un picior de lemn, pentru că pe cel din carne şi os l-a pierdut în primul război mondial.
Acum, tata are 86 şi i-a spus popii din sat, atunci când acesta i-a propus să-l împărtăşească: popă, vino la mine numai când te-oi chema eu.
De asta stau şi socotesc: cât de la ea şi cât de la el? Mi-a transmis ea gena morţii sau gena tatălui o va bate pe-a ei?
Cine strigă în gena mea: bărbatul sucit care s-a stins la 62 de ani sau şchiopul care a trăit până la 96? Mai am timp să-mbătrânesc cât să pot zice: de-aici nu mai urmează mare lucru?
Locuiesc într-o garsonieră dintr-un bloc cu zece etaje şi beau la o cârciumă din apropiere unde preţurile-s mici. Voi dispărea cam la vremea când toate calculele se vor apropia de sfârşit. Sau mai devreme. Mai târziu. Anumite socoteli îmi spun că va fi mai devreme. Omul cu picior de lemn zice că, dacă bei prea mult, mori mai repede. Măcar să nu afle tata, pentru că, la 86, el, care a furat din anii umaşilor lui, s-ar supăra foarte tare. Nespus de tare.          (din volumul „arta fricii, 2020)

* * *

Ioan Es. POP (n. 27 martie 1958, Vărai, Valea Chioarului, Maramureș, România – d. 19 iunie 2024) a fost un poet și publicist român.
A absolvit în 1993 Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română – limba și literatura engleză a Universității din Baia Mare.
Ca student activează în cenaclul „Nord” al revistei studențești omonime, fiind, între 1981 – 1983, și redactorul-șef al acestei publicații.
După terminarea studiilor activează o perioadă lungă de timp ca profesor de limba româna la Ieud (Maramureș).
Din 1987 participă sporadic la ședințele cenaclului „Universitas” din București, condus de criticul și profesorul Mircea Martin. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1995. A fost editor-șef al „Ziarului de duminică”, supliment al „Ziarului financiar”, și editor senior al revistei „Descoperă”.
În 1994 debutează editorial cu volumul de poeme „Ieudul fără ieșire”. Colaborează cu poezii la: „Luceafărul”, „Nouăzeci”, „Tribuna”, „Astra”, „Transilvania”, „Contemporanul”, „Vatra”, „România literară”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare” ș.a.
A publicat grupaje de poezie în „Revista Iberorrománica” (Madrid), „Asheville Poetry Review” (SUA) și în reviste literare din Irak, Iugoslavia și Suedia.

Volume publicate: Ieudul fără ieșire, Ed. Cartea Românească, 1994; ediția a doua, Ed. Ninpress / Charmides, 2009; Porcec, Ed. Cartea Românească, 1996; Pantelimon 113 bis, Ed. Cartea Românească, 1999; Podul, antologie, Cartea Românească, 2000; Rugăciunea de antracit / The Anthracite Prayer, antologie bilingvă, Ed. Dacia, 2002; Petrecere de pietoni, Ed. Paralela 45, 2003; Confort 2 îmbunătățit (împreună cu Lucian Vasilescu), Ed. Publicațiilor pentru Străinătate, 2004; Lumile livide / The Livid Worlds, antologie bilingvă, Ed. Institutul Cultural Român, 2004; Și cei din urmă vor fi cei din urmă, volum bibliofil, 2007; No Exit, antologie, Ed. Corint, 2007; O căruță încărcată cu nimic (împreună cu Peter Srager, Robert Șerban), ediție bilingvă, Ed. Brumar, 2008; Unelte de dormit, Ed. Cartea Românească, 2011; Căderea-n sus a corpurilor grele, antologie, Ed. Tracus Arte, 2012; Nicăieri.ro, antologie, Editura Știința, 2012; 1983. marș. 2013. xanax, Charmides, 2013; Fețe jupuite. 12 interviuri cu Ioan Es. Pop, Editura Casa de Pariuri Literare, Colecția „Interviu”, București, 2015; Arta fricii, Charmides, 2016; Opera poetică, Ed. Paralela 45, 2016; Un somn pe scaunul electric, Ed. Tracus Arte, 2020.

Prezență în Antologii: „Testament – Antologie de Poezie Română Modernă – Ediție Bilingvă Engleză/Română”, „Testament – Anthology of Modern Romanian Verse – Bilingual Edition English/Romanain” (Daniel Ioniță, Editura Minerva 2012).
Premii: Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994); Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994); Premiul de debut al revistei „Poesis” (1994); Premiul Festivalului Național de Poezie de la Sighetu-Marmației (1994); Premiul Primăriei municipiului București pentru cel mai bun volum din colecția „Poeții orașului București” (1996), Marele Premiu acordat de Ministerul Culturii și Cultelor Festivalului Internațional de Poezie „Nichita Stănescu”, Premiul Academiei Române pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1999; Premiul ASPRO, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 2003; Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer, 2004; Premiul Național de Poezie „Lucian Blaga” acordat de Uniunea Scriitorilor din România, 2024.

Salut, Sighet!

Sursa foto: Wikipedia

Tragica beţie

Adulmecă-mi povara trădărilor de-a rândul,
beţia risipită prin fumul de ţigară,
păcatele cu fapta sau cu gândul
şi câte şi mai câte, rămase pe afară.

A vieţii mele haină e mult prea răvăşită
şi poate că-s tardive, aceste spovedanii,
cum nărăvaş e gândul ce duce în ispită,
spre doamna cea cu coasa, care-mi scurtează anii.

Dar nu-i aici sfârşitul, nici boala fără leac,
rostirea este apa cea limpede-n izvoare,
pădurea de pe Hera – mai creşte un copac
care reverberează-n cuvinte şi nu moare.

Căci numai prin cuvinte, pot să-mi plătesc greşeala
de a fi amant pe viaţă şi verbului supus.
Eu sunt, doar muritorul, ce nu cunoaşte fala.
Eu muşc din mărul vieţii, cel din Rona de Sus.

Aici și curge rostul, cel preschimbat în vin
şi în răchie tare, mustind a epitete.
Zâmbeşte chiar Esenin, înduioşat puţin
şi parcă te întreabă: „tu, tot mai scrii, poete?..”

Iar pentru toate-acestea, tu fă un semn în grindă,
dă cep de-acuma sticlei, vreau, iar să beau cucută,
în tragica beţie, mai adă-mi şi-o oglindă
ce nu mă recunoaşte şi mă priveşte mută.

***

Mihai Hafia TRAISTA (n. 15 iunie 1965, Sighetu Marmației, județul Maramureș) este un poet, prozator, dramaturg, publicist, jurnalist, grafician și actor amator român, de origine ucraineană.
Mihai Hafia Traista s-a născut pe data de 15 iunie 1965, în Sighetu Marmației. Fiul lui Mihai Traista și al Hafiei (născută Nistor), țărani din Rona de Sus.
A urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi a continuat studiile la Liceul „Dragoș-Vodă” din Sighetu Marmației, de unde este exmatriculat în clasa a X-a, reușind să termine treapta I de liceu la școala din Rona de Sus.
În continuare a urmat Școala Profesională de Lăcătuși-mecanici din cadrul Liceului Industrial Nr.1 din Baia Mare și un curs de bucătari la Școala Populară de Arte și Meserii din Sighetu Marmației, însă nu practică niciuna din cele două meserii.
În anul 1997 termină cursurile serale liceale la Grupul Şcolar pentru Industrie Mică şi Servicii din Sighetu Marmaţiei. În același an se înscrie la Facultatea de Litere a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, pe care o abandonează în al doilea an de studiu.
În anul 2010 absolvă Facultatea de Filozofie şi Jurnalism a Universității „Spiru Haret”, din Bucureşti, iar în anul 2012 Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universității Bucureşti.
În anul 2014 absolvă Masteratul de Strategii Comunicaţionale Interculturale a Facultății de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti. Tot în același an se înscrie la Şcoala Doctorală de Studii Literare şi Lingvistice a Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti.
În anul 2020 obține titlul de Doctor în Științe Filologice, cu teza „Ucrainenii și rușii. Reprezentări Imagologice”, sub îndrumarea prof. dr. Constantin Geambașu.

Înainte de revoluție lucrează ca țapinar la exploatările forestiere din județele Gorj, Caraș Severin, Arad; muncitor necalificat pe diferite șantiere de construcții (Drobeta Ternu Severin, Iași, Vaslui, Oradea, Aiud, Baia Mare); vagonetar în minele din Valea Jiului (Dîlja, Livezeni, Bărbăteni); muncitor la diferite CAP-uri din județele Timiș și Tulcea; cioplitor în piatră, zugrav, etc.
1989 – 1991 – magazioner/ casier plătitor – I.F.E.T Sighetu Marmaţiei;
1991 – 1998 – militar angajat – Poliţia de frontieră Sighetu Marmaţiei;
1998 – prezent – redactor – revista literară a scriitorilor ucraineni din România Наш Голос – Uniunea Ucrainenilor din România;
2004 – 2012 – vicepreşedinte – Asociaţia Dascălilor Ucraineni din România;
2012 – prezent – redactor şef – revista literară Mantaua lui Gogol;
2012 – prezent – preşedinte – Asociaţia Cultural Creştină a Ucrainenilor din România „Taras Şevcenko”;
2011 – 2019 – vicepreşedinte – Filiala Bucureşti a Uniunii Ucrainenilor din România;
2013 – prezent – director – Editura „Mantaua lui Gogol”;
2014 – 2016 – consilier – Parlamentul României, Camera Deputaţilor;
2015 – prezent – vicepreşedinte – Uniunea Ucrainenilor din România;
2015 – prezent – preşedinte – Comisia de Cultură a Uniunii Ucrainenilor din România;
2016 – prezent – membru al Comisiei pentru Cultură, culte și mass-media a Consiliului Minorităților Naționale;
2016 – prezent membru în Consiliul Parohial al Parohiei Ucrainene din Bucureşti,
2017 – 2020 – redactor – revista literară Rotonda Valahă;
2017 – 2019 – redactor – revista literară Cronograf;
2019 – prezent – președinte – Filiala București a Uniunii Ucrainenilor din România;
2020 – 2022 – membru în Consiliul Administrației Fonduluil Cultural Național (AFCN);
2019 – prezent – Președintele Filialei Minorităților Naționale a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România;
2023 – prezent membru în Comisia de Premiere pentru Minoritățile Naționale a Uniunii Scriitorilor din România;
membru al Uniunii Scriitorilor din România;
membru al Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina;
membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România;
Membru al Asociației Slaviștilor din România.

Cărţi publicate:

Симфонія шовкових трав – поезії, (Simfonia ierbii de mătase – poezii), Editura Mustang, Bucureşti, 2001;
Калинові ранки – оповідання та казки для дітей, (Dimineţi azurii – povestiri şi poveşti pentru copii), Editura Mustang, Bucureşti, 2004;
Гуцулська душа – оповідання, (Suflet de huţul – povestiri), Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2008;
Малинові стежки – оповідання та казки для дітей, (Cărări de zmeură – povestiri şi poveşti pentru copii), Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2008;
Не вір своїм очам – гумористичні оповідання, (Nu da crezare ochilor tăi – povestiri umoristice),  RCR Editorial, Bucureşti, 2009;
Кладка – гумористичні оповідання,  (Puntea – povestiri umoristice), RCR Editorial, Bucureşti, 2010;
Ibovnice cu ochi de Maramureş – povestiri umoristice, teatru, (Коханки з марамороськими очами – гумористичні оповідання, театр), Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2011. ;
Omul de dincolo. Femeia în mov – nuvele cinematografice, Editura LibrariumHaemus, Bucureşti, 2013. (Чоловік з потойбіччя. Незнайомка у фіалковій сукні – новели);
Castelul din Rónaszék – roman, У ніч на святого Андрія – роман, Mantaua lui Gogol, 2013, 2015;
Чесні жони – гумористичні оповідання, театр,  (Zâmbete maramureşene – povestiri umoristice, teatru), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2013;
Logodnicii Amaltheiei – teatru, (Наречені Амалтеї – театр), Mantaua lui Gogol, 2014;
Аproapelui cu ură – nuvele şi povestiri, (Ненависть до ближнього – новели та оповідання), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2014;
«Давидові Псалми» у творчості Тараса Шевченка та молдавського митрополита Дософтея, літературні студії – Editura Mantaua lui Gogol, 2011, („Psalmii lui David” în creaţiile lui Taras Şevcenko şi ale mitropolitului Dosoftei – studii literare);
Степанкова читанка – оповідання та казки, Editura RCR Editorial, Bucureşti, 201 (Cartea de citire – povestiri şi poveşti pentru copii).
Між коханням і смертю – повісті, (Între dragoste şi moarte – nuvele), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2016;
Scrisoare din Africa – teatru pentru copii, (Лист з Африки – театр), Mantaua lui Gogol, 2016;
Întâmplări din Pădurea Argintată – povestire pentru copii, Editura Mantaua lui Gogol, 2016. (Пригоди лісових друзів);
Teatru – piese de teatru, Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2016;
Poezii – volum de poezii, (Поезії), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2011;
Regula de aur sau Lecția de Paremiologie, (Золоте правило, або Урок Пареміології), Mantaua lui Gogol, 2017;
Конокрадська честь, – повість, Видавництво Тиса, (Onoarea hoților de cai – roman), Львів, 2017;
Незнайомка у фіалковій сукні – (мініроман, оповідання) Видавництво Друге Дихання, Київ 2018. (Femeia în rovhie mov – roman și nuvele);
Під сузір’ям слова, – публицистика, (Sub constelație cuvântului – publicistică), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2018;
Між коханням і смертю – роман у новелах, видавництво «Растр-7», Львів, (Între dragoste și moarte – roman în nuvele), 2018;
Верхньорівнянські оповідання – оповідання, (Povestiri din Rona de Sus – povestiri), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2018;
Bolnav de drum – poezii, Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2019;
На крилах дитинства – оповідання та казки, (Pe aripile copilăriei – povestiri şi poveşti pentru copii), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2021 ;
Onoarea hoților de cai – roman, Editura RCR Editorial, București, 2020;
Ucrainenii și rușii – Aspecte Imagologice, Ed. RCR Editorial, București, 2021;
Noaptea Sfântului Andrei, Editura Junimea, Iași, 2021;
Hristosul de tablă, Editura Mantaua lui Gogol, București, 2021;
Лист із Африки. Кочовиколандія – п’єса та оповідання (Scrisoarea din Africa. Kociovykolandia, teatru și povestire), Editura RCR Editorial, București, 2022;
Prințul Fedir Koriatovyci între mit și realitate – Editura RCR, București, 2023.

Salut, Sighet!

Nota redacției: Echipa „Salut, Sighet!” îi urează scriitorului Mihai Hafia Traistă… LA MULȚI ANI!

PREZENȚĂ

iată o nouă și o nouă zi
respir împreună cu cel ce m-a uitat
aceasta e chiar absenta mea
nu e constructia ei, ci

iată o nouă si o nouă zi
ești prezent și ai treabă
înșiri aici silabele renunțării
stingi una câte una luminile în poem

respiri împreună cu cel ce te-a uitat
                                                                                   (din volumul …P.A.U. ZA DE LECTURĂ, 1999)

* * *

■ Marin SLUJERU, s-a născut în 12 iunie 1954, la Ocna Şugatag, Maramureș ■ Este sighetean din 1958. ■ Licenţiat în filosofie (Facultatea de istorie-filosofie din cadrul Universității „Al. I. Cuza”, Iași). ■ A fost profesor de gimnaziu şi liceu. ■ Prezenţe sporadice în presa judeţeană, în câteva antologii, în reviste literare („Poesis”, ”Familia”, „Poezia”, ,,Astra” ș.a.), în „e-Creator”. ■ Despre cărțile sale au scris: Vasile Gogea, Gheorghe Mihai Bârlea, Echim Vancea, Ion Zubaşcu, A. I. Brumaru, Eduard Țară, Amalia Pecican, Ioan J. Popescu, Horia Picu ș.a.
■ A publicat volumele de poezie: Pauza de lectură, 1999 (debut editorial); Tresăriri, 2002; „… léptem?”, 2010 și Târziu în iunie, 2022 (toate la  Editura „Echim”, Sighetul Marmației); În neştire, 2008 (Editura „Limes”, Cluj-Napoca); Anotimpul neprevăzut, 2013; În pas de 17 (alături de Doina Rândunica Anton cu volumul „În ce mă priveşte”), 2015; Cum trecem cuminţi…, 2020; Capturi de Maramureș (I), 2022; Fără confesiuni, 2025 (toate la Editura „Valea Verde”, Sighetul Marmației).
■ Scrie în continuare poezie, inclusiv haikú.

Nota redacției: anticipând aniversarea poetului Marin Slujeru (12 iunie)… dăm startul urărilor aferente… LA MULȚI ANI, MARINE!

Salut, Sighet!

CINE ARE URECHI DE AUZIT…

Am voit să ard, să înalt, să iubesc, să dărîm;
am voit să plîng, să lupt, să ucid –
e oare o țară, un timp, un tărîm?…
un zid pretutindeni, un zid.

Voi pleca deci lăsînd moștenire o lungă
trenă de sînge, de zgură, de fum –
puținii ce vor putea să mă ajungă
poartă stigmatul meu de pe acum.

Otrăviti-vă carnea! Din hoitul îmbălsămat
nici spic, nici floare, nici salcie nu dă!
iată se-aude istoria urlînd depărtat –
cine are urechi de auzit, să audă!…

A. E. BACONSKI
(din volumul „Cadavre în vid”)

* * *

Anatol Eftimie Baconsky (n.16 iunie 1925, Cofe, Hotin, România – d. 4 martie 1977, București, România) a fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător român de orientare modernistă, asociat și cu mișcarea suprarealistă din România. Este tatăl diplomatului, scriitorului și politicianului Teodor Baconschi. A publicat sub numele A. E. Baconsky.
A fost fiul lui Eftimie Baconsky, preot ortodox basarabean, și al Liubei. Inițiala E. din numele său provine de la prenumele tatălui, Eftimie, după obicei rusesc. A fost fratele criticului și istoricului literar Leon Baconsky, respectiv tatăl lui Teodor Baconschi.
A urmat liceul la Chișinău și la Râmnicu Vâlcea. Între 1946 și 1949 a frecventat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist și este autorul volumului Panorama poeziei universale contemporane, un compendiu al poeziei moderniste europene. A murit în cutremurul din 4 martie 1977.
Volume de poezii: Copiii din valea Arieșului, 1951, Cântece de zi și noapte, 1954, Două poeme, 1956, Fluxul memoriei, 1957; volum retrospectiv, 1967, Dincolo de iarnă, 1957, Imn către zorii de zi, 1962, Fiul risipitor, 1964, Cadavre în vid, 1969, Corabia lui Sebastian, 1978, volum postum.
Proză: Echinoxul nebunilor și alte povestiri antologie de povestiri, 1967, Biserica neagră, roman, în Scrieri, vol. II, ediție postumă, 1990.

Odă proștilor

Cu prostul care n-are școală
Te lupți puțin și-ai câștigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are școală!

De-ar fi să-i luăm pe toți la rând,
Și actualii, dar și foștii,
Cei mai deștepți de pe Pământ
Au fost întotdeauna… PROȘTII.

Nu te ruga la ursitoare
Să-ți facă-n viața ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
„Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”

De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveți atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii… PROST!”

În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvață contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă și diploma de… PROST!”.

Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
Și ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe… PROSTIE…

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jignești, să nu-i împroști!
O, Doamne, de ne-ar crește grâul
Cum cresc recoltele de… PROȘTI.

Și-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepți,
Savanții noștri mor de foame
Și numai PROȘTII sunt deștepți”.

Ion PRIBEAGU

* * *

Ion PRIBEAGU a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici (1887-1971), poet și umorist român și israelian de limba română, evreu născut în nordul Moldovei, la Sulița, județul Botoșani. A scris foarte mult pentru teatre, trupe artistice, reviste umoristice, texte pe care le-a citit și la radio.
Este autorul versurilor în limba română ale cunoscutului tangou compus de Benjamin Tagle Lara – „Zaraza”, melodie care a fost înregistrată în studiourile „Odeon” din Berlin în 1931 și a devenit șlagăr mondial. În perioada 1939-1944, a scris toate textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. În anul 1962, a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată a cotidianului «Viața Noastră»” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.

Circula o poveste cu privire la plecarea lui Ion Pribeagu în Israel.
După ce de patru de ori i se respinsese cererea de emigrare, Ion Pribeagu a decis să-i scrie chiar lui Gheorghiu-Dej. Iată scrisoarea:
„Am depus actele toate/ Și bilet de sănătate,/ Și fotografii recente, cazierul cu amprente,/ Plus biletul de vaccin/ Că n-am fost supus străin,/ Note bune la purtare,/ Ordinul de concentrare,/ Act de naștere-al lui tata,/ De la fisc pe cinci ani plata./ Anexez aici chitanța/ Că-s la zi cu Manutanța,/ Am dovada de la „Sacra”/ C-am trăit bine cu soacra,/ Că n-am bloc, că n-am moșie,/ Că n-am stat la pușcărie,/ Că n-am fost nici beat, nici mort./ Am și act de cununie/ Și-mi mai trebuie-o hârtie,/ Doar atâta: Pașaport”.
Gheorghiu-Dej s-a amuzat când a citit în ședința Biroului Politic al Partidului Comunist Român. Râdeau și Maurer, și Drăghici, și Apostol. Numai Iosif Chișinevschi avea o mutră amară.
– Mă, tu de ce nu râzi?, l-a întrebat Dej.
– E un dușman al țării, acest Pribeagu, a răspuns Chișinevschi.
– Mă, ce fel de ovrei ești, când n-ai pic de umor?… s-a amuzat Dej. Și i-a aprobat lui Pribeagu eliberarea pașaportului.

Salut, Sighet!

Sursa foto: Internet

Rugă pentru Duminica Floriilor

Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât ce sunt –
Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,
Un ropot scurt de ploaie
Şi-un mic vârtej de vânt…
Dezleagă-mă de vina de-a fi-ncercat să fac
Granit din cărămidă…
Colan de pietre scumpe din sâmburi de dovleac…
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât aşa
Cum te-am văzut pe Tine –
C-aşa credeam că-i bine!…
Dar azi, când văd că-i altfel de cum am vrut să fie,
Stropeşte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apă vie!

                                               Ion MINULESCU

Liniștea de lângă

la capătul ierbii era doar liniștea verde
în cutiuțele de aur ale asfințitului
așa încheiam la gât nasturii tuturor zilelor noastre
apoi am lucrat în mari cariere de zăpadă

fulgul de nea era căutat de îngeri mai ales
ei construiau în apropierea mărilor castele sau
tinerii erau trimiși în războaiele altora
dar tinerii îngeri îmbătrâneau

dragostea mea pentru îngeri s-a stins
cum focul se stinge în mersul pe ape
și eu voi fi cândva de iarbă învins
dar păsările nu vor ști să mă-ngroape
                                                                     Vasile MUSTE

* * *

■ Vasile MUSTE s-a născut la 30 ianuarie 1956, Coruieni, Maramureș ■ Părinţi: Ioan şi Rozalia (născută Stan) ■ Licenţiat în filosofie şi jurnalism ■ A lucrat ca profesor, instructor, referent (Casa de cultură Sighetul Marmației, director și șef de secție al acesteia) ■ A fost corespondent al Studiourilor de Radio Cluj și Galaxia ■ Redactor al revistei literare „Litera Nordului”, al cotidanului „Clipa”, al revistei „Nord Magazin”, redactor-şef al publicaţiilor „Tisa”, „etc” și „Țara Maramureșului” ■ Redator-șef-al revistei „Marmația literară” ■ Organizator al Festivalului Internaţional de Poezie Sighetul Marmaţiei  (1996-2019) ■ A publicat în: România literară, Steaua, Tribuna, Astra, Ateneu, Orizont, Archeus, Hyperion, Cronica, Nord Literar, Art Panorama, Contemporanul, Amurg sentimental, Arcadia, Convorbiri Literare, Litera Nordului, Familia, Liternet, Poezia,  Mişcarea Literară, Marmaţia literară, Iluminări, eCreator, Floare de latinitate (Serbia), Balada (Germania), Literatur Und Kritik (Austria), Inima albaneză, (Londra) etc., emisiuni radio: Semnături în contemporaneitate, Dialoguri culturale etc.; emisiuni tv: Vocea poetului, Punctul sub I, etc. ■ A participat la Festivalul Internațional de Poezie de la Olomouc/ Poetry without Borders/ Poezia fără frontiere  (Cehia, 2003) ■ Membru al Uniunii Scriitorilor din România (2006) ■ Debut literar: la Radio Cluj (1975), Emisiunea „Unda pentru minte inimă şi literatură” ■ Debut editorial cu volumul de poezii: ■ Înstelarea frigului (Editura „Cybela”, Baia Mare, 1997) ■ După debutul editorial publică volumele: ■ Constelația copilăriei (Editura „Odeon”, Bucureşti, 1998; ediția a II-a, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2009; ediția a III-a, Editura „eLiteratura”, București, 2013) ■ Carte de vizită (Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2003) ■ Coruieni, (Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2006) ■ Proprietarul de distilerii (Editura „Galaxcia Gutenberg”, Târgu Lăpuş, 2008) ■ Însingurarea îngerilor (Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2010) ■ Copilăria și singurătatea (Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, 2010) ■ Copilăria-iubirea-singurătatea (Editura  „TipoMoldova”, Iaşi, 2011) ■ Cartea împăcării cu iarba (Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2011) ■ Lupta cu Molcuțu (proză ultrascurtă, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2012; ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2014) ■  Sfântul izgonit din calendare (Editura „eLiteratura”,  Bucureşti, 2013) ■ Vasile Muste 60 (antologie de autor, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2016) ■ Satul de tăietură va muri (Editura „Ethnologica”, Baia Mare, 2017) ■ Eu nici în moarte n-am să pot muri (Editura „Școala Ardeleană”, Cluj-Napoca, 2018) ■ AMI de sub cerul meu (Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2019 ■ Inima Luanei (Editura „Juimea”, Iași, 2020) ■ Blesteme (Editura „George Coșbuc”, Bistrița, 2023) A coordonat și editat volumele: ■ Un sfert de veac de poezie (Antologia Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației. Cuvânt înainte de Laurențiu Ulici, Editura „Luceafărul”, București, 1998) ■ Mara – 40 de ani de existență (album, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2008 ■ Ion Iuga – Binecuvântata amintire (în colab. cu Felicia Iuga, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2012) ■ Gheorghe Chivu. Opera Omnia (Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2012) ■ Distins cu premii la festivaluri naționale de poezie ■ Este prezent în culegeri, antologii de poezie din țară și străinătate ■ I-au fost traduse și publicate versuri în  engleză, germană, franceză, ucraineană, maghiară, cehă, italiană, slovacă și albaneză ■ Despre poezia sa au scris:  Gheorghe Grigurcu, Laurenţiu Ulici, Radu Ţuculescu, Adrian Popescu, A.I. Brumaru, Ion Stratan, Daniel Corbu, Constantin Vişan, Ion Horea, Radu Săplăcan, Viorel Mureşan, Augustin Cozmuţa, Adrian Alui Gheorghe, Virgil Raţiu, Ion Burnar, Dan-Silviu Boerescu, Gavril Moldovan, Vasile Morar, Alina Barbu, I. R. Roşiianu, Gheorghe Pârja, Cornel Cotuţiu, Olimpiu Nuşfelean, Nicolae Scheianu, Vasile Gogea, Ion Radu Zăgreanu, Ioan M. Mihali, Ioan Pavel Azap,  Nicolae Petricec, Ion Vădan, Olimpiu Nusfelean, Mioara Bahna etc. ■

Foto: Ion Mariș