PoetikS: Nata CEBOTARI (Găgăuzia – Republica Moldova)
Cafea pe pantaloni
Am visat că ai venit și mi-ai spus:
«Fă-mi o cafea, de nevastă m-am despărțit».
Așteptasem atât de mult clipa asta, dar m-am zăpăcit,
(ce vise ciudate, ce vis neașteptat).
Am scos ceștile, am pus zahăr,
am turnat apă clocotită peste otrava neagră,
în proporții pe care nici eu nu le înțelegeam și mă gândeam:
«Bine că am adormit fără să-mi șterg machiajul,
așa că acum mă vede frumoasă».
Apoi, când ți-am întins ceașca, degetele mi s-au desfăcut
înainte ca tu s-o apuci, pe podea s-a făcut
un zgomot de cioburi, apa fierbinte mi-a ars
picioarele goale și pantalonii tăi deschiși la culoare i-a pătat…
Ai spus, iritat: «La naiba!» și, bombănind,
ai început să-i dai jos, blesteme șoptind.
Iar eu mă gândeam: «Ce drăguț este, ce emoționant,
ce vulnerabil, fără pantaloni, și totuși atât de important –
se crede puternic, hotărât, de neclintit,
deși stă în fața mea pe jumătate dezgolit».
Cafeaua neagră nu se mai spală,
iar fostele soții pot fi proaste, câteodată.
Rămâi, îți luăm pantaloni noi,
la naiba cu ăștia deschiși la culoare, du-i înapoi!
M-a trezit soneria și-am fugit să deschid –
în prag erai tu… în pantaloni deschiși la culoare.
«Să-ți fac o cafea? Te-ai despărțit de nevastă-ta?», te-am întrebat.
Ai zâmbit și mi-ai spus: «Ce drăguță ești… cred că în seara asta rămân cu tine».
Spre tine
Mergeam cu troleibuzul, arhiplin. Spre tine.
Oamenii iritați îmi striveau spatele,
se îmbrânceau, se împingeau și-și croiau drum cu coatele,
încercând să-și găsească o poziție mai comodă.
Biletele se transmiteau din mână-n mână, peste capetele celorlalți,
se numărau mărunțișuri și se înjurau unii pe alții.
Mă călcau pe călcâie și, pe deasupra,
înjurau cu o imaginație de-a dreptul diabolică.
Viitorii tați nu dădeau doi bani pe potențialele mame
care stăteau alături, în fuste frumoase,
și priveau cu atenție străzile ce alunecau
dincolo de geam. Bătrânele bombăneau,
fără să mai spere că cineva le va ceda locul.
Taxatorul, cu ultimele puteri, își croia drum
prin mulțimea celor care nu voiau să plătească
și ne îndemna să fim respectuoși unii cu alții.
Din difuzoarele care pârâiau s-a auzit:
«Înaintați spre spate, ușile nu se vor deschide».
Ceva s-a clătinat abia simțit, s-a mișcat puțin
și, totuși, ușile s-au deschis.
Ciudat, dar au urcat mult mai mulți oameni
decât au coborât.
Bătrânul troleibuz s-a pus încet în mișcare,
iar eu eram absolut fericită.
Nu mai vedeam fețe încrâncenate,
nu mai auzeam înjurături dezgustătoare.
Nu-mi mai păsa de nimic:
mergeam spre tine.
* * *
Nata Cebotari – jurnalistă, publicistă, prima bloggeră găgăuză și autoare de eseuri despre cultura, obiceiurile și tradițiile găgăuze. Lucreză în jurnalism de peste 20 de ani și scrie poezie și proză din aceeași perioadă. Proza ei a fost publicată pe parcursul anilor în diverse publicații internaționale, iar poveștile despre tradițiile găgăuze au fost publicate în presa europeană și occidentală.
„Scriu poezie de la 12 ani. În tinerețe, poeziile mele erau publicate în presa locală, iar apoi, în perioada studenției, au fost publicate într-un ziar de tineret. Ulterior, poeziile mele au început să apară în culegeri și reviste de poezie în limba rusă din Moldova.
Colecția mea nepublicată conține aproximativ 200 de poezii, majoritatea în versuri albe. Scriu în principal în limba rusă, iar poeziile mele în engleză și română sunt mai mult o încercare.
Am publicat trei volume de proză cu povestiri jurnalistice, eseuri și interviuri despre cultura și tradițiile găgăuze, pe care visez să le traduc în limba română.
De asemenea, după o vizită recentă la Sighet, în perioada în care se desfășura Festivalul Internațional de Poezie, mi-a venit ideea să-mi traduc propriile poezii în limba română.” (Nata Cebotari)
Nota redacției: mult succes Nata Cebotari în activitatea ta jurnalistică și culturală!
Salut, Sighet!
