Poftiți să cumpărați poezie! (autor, Antonia Dubovici)

„Inimile voastre cunosc în tăcere taina zilelor şi a nopţilor. Dar urechile fiecăruia însetează după sunetul cunoaşterii din inima voastră. Ci voi aţi vrea să cunoaşteţi în cuvinte ceea ce deja ştiţi din gânduri, aţi dori să atingeţi cu degetele trupul gol al viselor voastre.” (Khalil Gibran, Profetul)

Poate, cândva, ne-a trecut prin minte următoarea întrebare: oare de ce lucrurile fără valoare se vând/se cumpără în timp ce altele în care s-au investit mult și multe sunt aceleași care rămân în vitrini, atinse doar de praf. Și când spun asta, nu mă gândesc nici la haine, nici la bijuterii, ci mă gândesc la cărți.

Iubesc cărțile nu numai pentru că acolo găsesc informații, viziuni despre informații, călătorii interioare care te fac propriul tău autor, metacomunicare ci, dincolo de orice achiziții cuantificabile, mai este ceva și mai valoros: o fărâmă din sufletul creatorului. Același lucru găsim și în pictură, muzică, fotografie sau orice altă artă care are misiunea de a te transporta cu costuri modeste în destinații care de care mai fascinante.

Cum ajungem să oferim valoare unor lucruri și cum poate această valoare să varieze de la om la om, de la generație la generație, de la suflet la suflet? Această întrebare a încolțit în mine multă vreme. Așa am înțeles că lucrurile cu adevărat scumpe, nu pot fi cumpărate, ele au o rută specială pe care circulă iar tu dacă ai mintea pregătită pentru a le putea aprecia și înțelege, le vei găsi, sau te vor găsi atunci când te aștepți mai puțin.

Lumea în care trăim este setată parcă pe un program al consumului și autoconsumului, pe producerea de bani, a căror „valoare” este doar pentru moment. Acum am bani, acum îi pot cheltui, acum mă risipesc. Totul se rezumă la acum. Totul ne “fură” treptat. Însă libertatea pe care ne-am construit-o și conturat-o de-a lungul existenței, acolo putem spune că trăim în timp real. Alegem să existăm doar atunci când pășim dincolo de suprafață, dincolo de răpirile și încețoșările momentului, atunci când cultivăm dragostea pentru dedesubturi.

Cred că nu m-am simțit niciodată mai liberă decât atunci când am luat o carte în mână și am început să citesc, atunci când am privit un tablou, când am ascultat opera unui compozitor, atunci când m-am plimbat și am privit cerul și cum se reflectă toată frumusețea de sus în lucrurile mărunte asupra cărora nu m-am gândit niciodată cât ar putea fi de valoroase.

Antonia Luiza Dubovici

sursă foto: Pinterest

 

 

Antonia DuboviciDubovici (Zavalic) Antonia-Luiza (n.24.07.1989, Sighetu Marmației)

Licențiată în Asistenţă Socială, specializare: Asistenţă Socială în Spaţiul Justiţiei. Probaţiune şi Mediere. Volume publicate: „Despre Fluturi şi Praf”, Editura Grinta, 2013, Cluj-Napoca. „Despre Înfrângerea Definitivă a Întunericului”, Editura Valea Verde, 2015, Sighetu-Marmației. Antologie: „Cinci Poete” (în cadrul Antologiei Concursului de creație „Armonii de Primăvară”, Vișeu de Sus, Ediția XXXVI-a, 2014), Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2015. „Pe aleea cuvintelor”, Editura Inspirescu, Satu Mare, 2015. „Pași împreună”, Editura Gutinul, Baia Mare, 2015. Traduceri: “Când aveam 19 ani” de Ian Macilwain, Broombank Publishing, 2016 (publicată ca și ediție specială în limba engleză de către Broombank Publishing).