Stimați reprezentanți ai publicației “Salut Sighet”, apelez la dumneavoastră să-mi însăilați apelul meu în legătură cu mult mediatizata crimă de la Metroul din București și acum prin cazul multmediatizat al polițistului care a agresat sexual doi minori, să trag un semnal de alarmă în legătură cu promptitudinea celor de la 112. E adevărat  că și dacă ai vrea să preîntîmpini asemenea orori, apelînd la 112, nu ești luat în serios.

Dovada vie sunt chiar eu, care, în primăvara trecută am avut un incident cu numiții Bozai Nicoară și partenera acestuia Arba Lucica, care și-au cumpărat un teren pe care și-au construit o vilă în mai puțin de două luni și, dacă am avut curiozitatea să știu totuși cu cine mă învecinez, au devenit agresivi, și prin abuz de putere (amîndoi fiind agenți în Poliția Locală), mi-au devastat contorul de pe stîlpul de la stradă (instalat legal), întrerupîndu-mi curentul și provocîndu-mi un scurt circuit, lăsîndu-mă de sărbătorile Pascale de anul trecut, fără curent. La sesizarea mea imediată la 112, am fost pasată la Poliție, care mi-a răspuns: ,,Lăsați doamnă, nu țineți linia ocupată, că nu v-a pus viața în pericol! Sunați la Deranjamente să vă reconecteze la loc’’. De unde puteau să știe că persoanele reclamate erau de bună credință și eu sunt în siguranță?

M-am interest de la mai mulți colegi  de-ai acestora și e de notorietate că mai ales Arba Lucica ar fi o persoană… problemă. Am adus la cunoștință și d-lui primar Scubli Horia, în calitate de șef peste aceste „organe”, chiar a doua zi, care m-a pasat mai departe la directorul  Păcurariu de la ELECTRICA  Sighet, care a trimis un angajat să mă racordeze din nou. Dar, împotriva  FAPTEI ca atare de AGRESIUNE și de PRIVARE DE DREPTUL meu de a mă folosi de un bun legal cu plata la zi și de a-mi pune VIAȚA ÎN PERICOL, de ce nu s-au luat măsuri? Se putea foarte bine ca la adăpostul întunericului să fiu atacată și agresată, fiind o persoană singură și casa fiindu-mi mai izolată. Am apelat la Parchet, Poliție, D.N.A., fără a se lua nicio măsură. Se pot găsi toate plîngerile făcute la aceste instituții !

Ultima ispravă a acestor ,,agenți’’ puși pe fapte “bune” a fost să devasteze piatra de hotar dintre noi tăind cu drujba și tîrnăcopul tot ce a reprezentat mejdă și gard viu. M-am trezit cu bolovani aruncați peste gard, o minune a fost că m-am ferit la timp să nu-mi cadă în cap. Am apelat din nou la Poliție, nimeni nu s-a deplasat la fața locului! Am lăsat bolovanii care și acum se pot vedea (să nu distrug probele).
În ultimă înstanță am apelat la mass-media și prin intermediul publicației „Salut Sighet!”, am adus la cunoștința sighetenilor, unde ni se duc taxele și impozitele, ce fel de ,,slujbași’’ ținem în spinare!
Am părăsit țara, anume să-i las în plata DOMNULUI dar,  SURPRIZĂ !

Doamna se simte ofensată și mă dă în judecată pretinzînd suma de 50. 000 de lei, reprezentînd daune aduse onoarei acestei agente de la Poliția Locală, Arba Lucica, plata cheltuielilor procesuale, scuze publice prin intermediul publicației dvs., „Salut, Sighet!”.  Adică din victimă, mă transformă în inculpată. Oare ce-i mînă în luptă pe acești ,,polițiști”, pe ce se bazează, cine le ține spatele, cine încurajează aceste fapte împotriva unor cetățeni pașnici?

Eu, violul, îl consider cea mai odioasă faptă, indiferent de forma acestuia. În cazul meu, acești indivizi și-au permis să-mi violeze contorul electric lăsîndu-mă fără curent timp de o săptămînă (perioadă în care am făcut rost de bani ca să mă rebranșez pe un alt stîlp) cu toate că terenul pe care ei l-au cumpărat era un teren cu sarcini, adică stîlpul de curent era acolo legal!

Pentru mine, curentul a însemnat toate condițiile necesare de viață. Totul la mine e pe bază de curent: apă, mîncare, baie, etc. Am fost privată de cele mai elementare condiții de viață. De ce? Pentru că mi-am permis să fiu curioasă cu cine mă învecinez peste noapte?  Cu ce drept am fost umilită în propria mea gospodărie?

Aici, în America dacă vrei să cumperi o casă sau apartament se fac ședințe de asociații de proprietari pentru a afla ce hram poartă viitorul cumpărător, dacă nu-i violator, pedofil, drogat, criminal căutat, etc. Pe mine „curiozitatea” m-a costat  umblete, plîngeri penale, iar acum un proces în derulare declanșat, culmea, după ce am plecat din țară.

Rog frumos, reprezentanții publicației „Salut, Sighet!”, dacă se poate, să mai redați încă o dată articolul meu legat de acest caz, pentru ca opinia publică să judece cu ce am „ofensat-o”  pe această doamnă, Arba Lucica și pe partenerul acesteia, Bozai  Nicoară. Articolul în cauză se numește „Acești paznici pe cine, ce păzesc?”. Dacă am folosit cuvinte triviale sau i-am lezat demnitatea cu neadevăruri, sunt pregătită să mi le asum.

Cu mulțumiri,
Ileana Pisuc
8 Ian. 2018/ Dallas

Se zice că, pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. Adevărate vorbe, care, cel puțin în „cazul” meu, mi s-au aplicat „la sânge”.

Pe scurt, povestea mea. Ea începe în urmă cu vreo 6-7 ani, când, sub un gard despărțitor față de vecinul meu, a răsărit un nuc. Neplantat de nimeni. Așa, din senin (bănuiesc totuși, că la nașterea lui a contribuit sau o cioară, sau el s-a tras de la o rădăcină mai veche a unui nuc bătrân ce a fot tăiat pe vremuri).

Ieșind pe partea din dosul gardului la umbră, ce mi-am zis? Ia să te petrec dincolo de gard, la lumină, să crești și, cu timpul, o să-mi faci umbră la poartă. Însă, timpurile se schimbă și eu m-am hotărât să-mi amplasez la intrare o poartă maramureșeană (visul meu de-o viață). Aceasta a presupus însă, turnarea unor tălpi solide de beton pentru a susține greutatea porții. Surpriză! Rădăcina nevinovatului nuc se trăgea chiar de sub temelia porții, lucru care, în timp, îți poate răsturna orice lucrare.

Nucul, de fapt – și nu de drept – nici nu se plantează la mai puțin de 2 metri de orice lucrare. Însă, acest nuc răsărit, îi zic eu extrauterin, acum mă încurca rău de tot. Am hotărât să-l tai, fiind pe proprietatea mea, n-am considerat că fac vreo nelegiuire. Seara l-am tăiat, dimineața m-am trezit cu Poliția Locală (cu girofarurile și sirenele pornite) că mă somează să le arăt unde e NUCU?

“L-am aruncat la gunoi, să-l aprind la primăvară.” Fiind totuși mic, i-am păstrat și crengile, iar meseriașului care l-a tăiat cu drujba, i-am dat vreo 2-3 boci din tulpină, el având sobă de gătit pe lemne. Începând cu luna octombrie 2016, până în luna martie, a trebuit să mă prezint la Poliție ori de câte ori era nevoie, întocmindu-mi-se dosar penal. Am 60 de ani, dar eu dosar penal n-am avut niciodată, și acum, pentru acest nuc aflat în gard, eu riscam în cel mai bun caz o amendă penală între 5.000 și 10.000 de lei.

N-am devastat nicio pădure, pepinieră de nuci, sau vreo livadă pe rod (cum văd că se devastează în jur). Mi-am zis: „Dacă s-ar aplica legea și în cazul fiecărui copac ce s-a tăiat în țara asta, nu ar fi fot atâta hârtie pentru dosare penale!” A trebuit să dezgrop rădăcina nucului (și nu o dată!) ori de câte ori a fost nevoie pentru a fi măsurată de expert, a fi fotografiată, ca să se poată calcula ce pagubă am făcut avutului obștesc. Acuma nu zic că fiind proprietar, poți face chiar orice pe proprietatea ta, dar să fii învinuit de păgubirea avutului obștesc?

Noroc că nucuțul fiind prea mic, nu s-a încadrat la un anumit standard, la o anumită cantitate lemnoasă și, prin urmare, să fiu pedepsită la modul exemplar, așa că, am scăpat doar cu avertisment. Am aflat apoi că există o lege prin care nucul și castanul comestibil sunt ocrotiți de lege.

Oare câți proprietari care-și toaletează primăvara curțile și grădinile știu că-și riscă libertata, după curățenia de primăvară? Bravo de așa lege! Liber la avort, și pușcărie pentru un copac!

Eu atât vă pot spune că, dacă un criminal (pe bune) ar simți ce am simțit eu ori de câte ori mă căuta Poliția, în țara asta, CRIMA ar fi eradicată complet!

Pentru “îndulcirea” oarecum a pățaniei mele, am compus și o baladă:

Balada unui nuc penal

Sunt nuc de lângă drum și fără gard
La mine-n cap belele se sparg
C-am răsărit în mejdă fără vină,
Întâmplător, dintr-o banală rădăcină.

Dacă știam ce vrajbă voi isca,
Stăteam și eu cuminte-n coaja mea.
Nu răsăream ca prostu’, să fac așa scandal.
Și îmi scuteam stăpâna de un dosar penal.

Nu pot să nu fiu sincer, s-o spun pe aia dreaptă
Nu trebuia să ies sub pragul de la poartă
Puteam să stau cuminte, să nu ies la lumină,
Să putrezesc de-a pururi la mama-n Rădăcină!

Aș fi scutit și eu Poliția Locală
Să nu-ntrebuințeze sirene, girofară,
Și îi scuteam să umble pe drumuri ca năucu’
Având doar o-ntrebare:
– „Unde e, doamnă, NUCU?!”

Nu vreau să par modest (dar nici luat de prost)
Dar astă întâmplare, eu zic că are-un rost,
Să ne trezim cu toții, din țară, de aiurea,
Atunci când observăm c-a dispărut PĂDUREA!

Dacă prin moarte s-ar deștepta românii
Și n-ar lăsa PĂDUREA să o taie străinii,
Eu cu un simplu NUC, v-o spun (mai răspicat)
Că sacrificiul meu, chiar că a meritat!

Acuma eu vă las în pace și odihnă,
Și mă retrag încet, la mama Rădăcină
Și poate-am să răsar vreodată printre spini
Să nu mai fie motiv de ceartă-ntre vecini!

P.S. Am aflat că vecina de dincolo de gard ar fi făcut plângere penală, ea fiind plecată de 7 ani din țară, și nici nu l-a văzut, însă, vorba mamei, „câmpul are ochi și pădurea urechi”!

Ileana Pisuc, vinovata de serviciu