A mai rămas aproximativ un an până la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri și trebuie să ne prezentăm în fața istoriei acestui neam cu ceva. Am mai scris într-o postare anterioară (n.r. pe pagina de facebook) că nu prea avem cu ce ne lăuda, trebuie să facem trimitere tot la înaintașii noștri: Iuliu Maniu, George Pop de Băsești, Ilie Lazăr, Simion Bărnuțiu, Corneliu Coposu și alții.

M-am oprit la Iuliu Maniu pentru că a fost principalul artizan al Marii Uniri și, în plus, ultimii ani din viață i-a petrecut în închisoarea din Sighetul Marmației. Din nefericire, nici până în ziua de azi nu se știe unde a fost înmormântat. Am trăit o profundă dezamăgire după vizita la Bădăcin. La data de 12 noiembrie 1998, Curtea Supremă de Justiție a dispus reabilitarea lui Iuliu Maniu și a înlăturat pedeapsa complementară de confiscare a averii, pronunțată în 1947. Casa de la Bădăcin a fost recuperată (în timpul regimului comunist funcționa aici o tabără de pionieri), urmând să fie amenajat aici un muzeu. Au trecut de atunci 19 ani și nu s-a făcut aproape nimic. De ce a trebuit să fie reabilitat? Pentru că a fost acuzat ,,de înaltă trădare” de regimul comunist și condamnat la închisoare pe viață. A rezistat peste 6 ani în închisorile din Galați și Sighet. Regimul la care a fost supus a fost unul de exterminare. Se poate afirma fără a exagera că Maniu și ceilalți închiși la Sighet au fost asasinați.

Poate veți crede că am luat-o rău pe arătură cu postările mele despre Iuliu Maniu și că ar fi cazul să să mă opresc. Vă promit că mă voi opri și că nu voi mai posta numai în caz de forță majoră.

Totuși, sper că mă veți ierta dacă voi încheia prezenta postare cu o scurtă referire la un om politic care a marcat profund istoria noastră postdecembristă: Ion Iliescu. Sper că veți înțelege de ce. Vreau să vă convingeți cine este și cine îi sunt înaintașii. Bunicul dinspre tată se numea Vasili Ivanovici, evreu rus bolșevic, pușcăriaș fugit din Rusia. S-a stabilit în 1895 în Oltenița. După 1900 și-a schimbat numele în Iliescu. Fiul său Alexandru,viitorul tată al lui Ion Iliescu, va deveni membru al Partidului Comunist Român, partid care, în 1924 va fi scos în afara legii pentru că milita pentru dezmembrarea statului român, abia constituit. Congresul al V-lea al PCR a avut loc în anul 1931 la Moscova, congres la care a participat și iubitul tătic al domnului IIiescu. Să-i fie de bine, am zice, numai că la sfârșitul lucrărilor congresului s-a adoptat o declarație semnată și de tatăl liber-cugetătorului nostru, declarație din care citez: ,, România contemporană nu reprezintă prin sine o unire a tuturor românilor, ci este un stat tipic cu mai multe națiuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine și pe baza înrobirii unor popoare străine”. ,,Panimaeș, tavariș Ilici Ivanovici” care de aproape 3 decenii ne purtați prin „meandrele concretului”, iar în anii studenției d-voastră la Moscova, ,,trădătorul de țară”, Iuliu Maniu, ispășea ani grei de temniță comunistă. Ați avut ocazia să vă reabilitați în ochii noștri dacă, mai ales, în perioada ultimului mandat, ați fi făcut ceva cu adevărat pentru marele om politic român, Iuliu Maniu. Din păcate, pentru noi, cei de jos, nu v-ați gândit măcar să faceți ceva pentru renovarea unei amărâte de case. Dumnezeu să vă răsplătească pentru faptele bune (dacă există) pe care le-ați săvârșit, mai ales în anii după ce v-ați instalat la putere împreună cu emanații.

PS 1: Am fost la „Memorial” și am făcut niște poze din care am postat câteva, din păcate, din cauză că în celulă nu exista lumină electrică, calitatea acestora nu este una foarte bună.
PS 2: Dacă există cineva printre d-voastră care dorește să facă o donație, o poate face conform conturilor precizate într-o postare anterioară.
PS 3: Donațiile nu se fac în numele niciunui partid, ci numai în al nostru, care credem în valorile pe care acest neam le-a dat de-a lungul istoriei sale zbuciumate.

Autor, prof. Vasile POP

Mult iubite și stimate, domnule CUREA (cu accentul pe „u”)/CUREA (cu accentul pe „a”). Noi vrem să ne prezentăm încă de la începutul scrisorii. Să stiți că noi reprezentăm poporul cel adevărat, noi care suntem prezenți aproape în fiecare seară la emisiunea d-lui Pătraru la rubrica „VOX POPULI”. Tare mult ne place, dar tare-i scurtă. N-ați putea d-voastră să puneți o vorbă bună la domnul Pătraru s-o facă mai lungă? Ș-acum să vă spunem, domnule CUREA (cu accent pe „u”)/CUREA (cu accent pe „a”) de ce vă scriem.Vă scriem să vă mulțumim că sunteți de-al nostru, de-al poporului și am auzit și noi că tare mândru ați scris despre „broscoiul bubos” ce-o fost prim-ministru. Pe noi ne-o uns la inimă când am auzit că folosiți cuvinte de-ale noastre și să vadă tot poporul că o condus țara un „broscoi bubos” și pe deasupra și „ungur”. Noi ne transmitem zilnic, unul altuia, frumoasele d-voastră cuvinte și expresii: „un **lică cu liceu agricol” (bine ați zis „**lică” care-i un diminutiv, că doar un om mic ca el nu putea avea un… „augmentativ”), „o stârpitură”, „un avorton”, „un idiot” și „un nesimțit” .

Apoi, domnule ziarist cum o ajuns prăpăditul ăsta să ne conducă pe noi atâta vreme? Musai c-o avut niște pile tare sus, de-o mai venit și cu gașca lui de tehnocrați de la Brusăl. Niște tălhari, domnule C/ C. Că străinii ăștia ne-o adus numai rău în țara asta. Uitați-vă și d-voastră ce-o lăsat în urma lor: pământ pârjolit, ape poluate și otrăvite, româncuțe batjocorite și violate. De popor ce să mai spunem? O fost adus la sapă de lemn. Se mai vorbește pe la noi că „broscoiul ăsta bubos” și-a făcut studiile pe afară, iar noi credem că n-o putut ajunge acolo numai cu pile și în special cu ajutorul nevestei, care se zice că-i franțuzoaică. Se mai afirmă că are un „SIVI” foarte bogat, numai mastere și doctorate pe la mari universități din Franța. Dar noi ne întrebăm ce-o căutat el pe acolo, n-o văzut el câți au doctorate pe la noi și cum și le iau? Ăsta, credem noi c-a făcut-o pentru că-i trădător de neam și țară, n-o iubește decât pe franțuzoaică, că de-și iubea țara și poporul, în două luni domnul Oprea îi putea oferi și 5 doctorate. Așa că, credem noi, că numai franțuzoaica l-o ajutat să vină numai cu o diplomă de doctor.

Tare bine ați făcut domnule C/ C, că l-ați sfătuit să mai meargă și la muncă: „… dar un serviciu, așa, v-ați găndit să vă luați? Un job onest, de agronom, nu v-ar deranja, că tot n-ați muncit pe bune în viața d-voastră? Măcar un șef la vrun colectiv, la un cules de vie, de livadă, de ceva, un maistru la un cazan de țuică. Vedeți că SIE are niște ferme agricole, de ce nu cereți detașarea acolo?” Nouă ne-o plăcut, domnule C/C, nu zicem că nu ne-o plăcut, dar musai să facem niște observații, pentru că noi suntem de la țară, noi suntem „talpa” ei. Agronom n-ar fi bine să ajungă, că de-ar ajunge ar fi în stare să fure tot, și apoi nu prea mai este pământ, că noi l-am cam vândut străinilor. De livezi, nici nu poate fi vorba, fiindcă, după revoluție, am tăiat pomii și-am făcut foc cu ei. Nici la SIE n-ar fi bine, că ăștia-s spioni, lucră cu străinii, iar „broscoiul bubos” cu nevastă-sa ar fi în stare să vândă la străini toată producția. Noi am auzit că acolo, în satul său natal, nu sunt decât peri și ceapă. Dacă era un inginer așa deștept mai planta și altceva.

Se mai laudă unii că comuna aceea a lui a mai dat țării un mare om de stat de-o ajuns și ăla prim-ministru. Și se mai șoptește prin popor că el ar fi fost un fel de ctitor al ROMÂNIEI MARI. Pă dracu, niște lăudăroși că doar România a fost tot așa de mare de când e lumea și pământul. O fost și ăla un mincinos și un lăudăros, un reprezentant al burghezo-moșierimii. Da bine i-o făcut partidul nostru drag că l-o băgat la pușcărie și l-o ținut acolo până și-a dat obștescul sfârșit. Merită toate felicitările post-mortem fostul director al închisorii care a dus cu el în mormânt secretul despre locul în care a fost înmormântat. În concluzie, domnule C/ C noi v-am dovedit că comuna aceea n-o dat țării 2 prim-miniștri, ci 2 trădători de neam și țară. Ș-am mai dori ca și actualul fost prim-ministru să-și ia tălpășița împreună cu franțuzoaica sa și să nu mai auzim de ei.

Vă îmbrățisează cu drag poporul de la rubrica VOX POPULI a domnului Pătraru.

P.S.1 Am avut, domnule ziarist, o mică problemă cu numele d-voastră. Noi, când v-am văzut la TV am auzit că vi se pronunță numele cu accentul pe „u”, iar noi știm de un obiect pe care îl băgăm în brăcinar și în care accentul cade pe vocala „a” . Am mai avea multe de spus, dar nu vrem să vă obosim.

P.S.2 Autorul vă cere scuze pentru toate greșelile de ortografie, punctuație și de exprimare. Fiind vorba de „poporul” de la rubrica „Vox populi”, nu puteam scrie altfel.

Vasile Pop