Ultimele zile dinaintea Praznicului Bucuriei poartă cea mai bogată încărcătură duhovnicească a acestei perioade de pregătire. Noi ne facem timp pentru cele mai importante slujbe ale acestor zile: Slujba Patimilor din Joia Mare și Vecernia cu Prohodul Domnului din Vinerea Mare.

Însă, una din cele mai frumoase zile ale Triodului, ultima zi, de fapt, Sâmbăta Mare, trece, din păcate, neobservată, ignorată, pentru că suntem mult mai preocupați cu pregătirea, de cele mai multe ori excesivă, a mărunțișurilor cu care sperăm să umplem zilele de sărbătoare care urmează.

Vecernia unită cu Sfânta Liturghie, slujită dimineața, în cadrul căreia sunt citite 16 fragmente vechi-testamentare, preponderent profetice, legate de Paște, înviere și botez e unică. Această slujbă, de o frumusețe rară, o adevărată desfătare pentru suflet și minte, era inițial Privegherea Pascală.

În ziua dinaintea Sărbătorii Sărbătorilor, când alergăm să punem la punct ultimele pregătiri (neesențiale) pentru ziua care urmează, vă lansez o provocare. Oriunde v-ar găsi această Mare Sâmbătă, participați la Sfânta Liturghie. Coșul îl veți avea, oricum, gata la timp. Bucatele alese pe care le-ați pregătit vor avea exact același gust în orice zi a anului. Straiele de sărbătoare pe care le-ați pus deoparte vor arăta pe voi la fel de bine oricând. Dar bucuria Învierii Domnului va avea o aromă mult mai intensă, odată ce ați gustat din dulceața Liturghiei Sâmbetei Mari. E un gust intens, care ne deschide simțurile duhovnicești, pentru a putea desluși însemnătatea Jertfei Mântuitorului, iubirea în care stă înfiptă Crucea și Bucuria Învierii, candela care ne luminează calea vieții pământești. Poate că vocile preoților și diecilor vor fi, în această zi, răgușite și vlăguite, dar primiți în suflet și în minte cuvintele Scripturii și poezia cântărilor acestei Sâmbete. În ele veți găsi înțelepciunea, iubirea și puterea lui Dumnezeu.

Aceasta este ziua care a cutremurat întreaga creație, ziua în care totul se oprește pentru o clipă, pentru a se uita cum Mântuitorul se odihnește la sfârșitul zilelor în care a rezidit lumea și l-a re-creat pe om: „Cel ce cuprinde toate s-a înălțat pe Cruce, și se tânguiește toată zidirea, văzându-L răstignit gol pe lemn; soarele și-a ascuns razele, și stelele și-au tăinuit  lumina, și pământul cu multă frică s-a clătinat, marea a fugit și pietrele s-au despicat, și morminte multe s-au deschis, și trupuri de sfinți bărbați s-au sculat; iadul jos a suspinat și iudeii s-au sfătuit să hulească Învierea lui Hristos. Iar femeile au grăit: Aceasta este Sâmbăta cea prea binecuvântată, întru care Hristos, adormind, va învia a treia zi”.

În această zi ne e reamintit fragmentul din Cartea prorocului Isaia, pe care l-a citit Mântuitorul la începutul propovăduirii Sale, în Nazaret, după momentul ispitirii în pustiu: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să eliberez pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului”.

Cuvintele acestea ne sunt reamintite la sfârșitul Postului Mare, tocmai pentru că pelerinajul nostru prin zilele Triodului reprezintă, în același timp, o drumeție solicitantă în vederea purificării dar și cărarea care duce la Cel despre care vorbește această profeție.

Iar în ziua următoare, de Sărbătoarea Sărbătorilor și Praznicul Praznicelor Îl vom vedea și auzi atât de clar pe cât de bine ne-am curățat simțurile. Și salutul „Hristos a înviat! Adevărat a înviat!” va fi nu doar manifestarea unei tradiții, dar mărturisirea nădejdii noastre, rostit cu toată bucuria și tăria, din străfundul sufletelor noastre.

Preot Marius N. Lauruc

Dragii noștri prieteni feisbuciști,

Suntem tot noi, poporul domnului Pătraru, căruia îi mulțumim c-o făcut mai lungă rubrica Vax Populi. Vă scriem pentru că iaca că nici în Postul Mare n-am avut liniște. Că iacă ce s-o mai întâmplat, din cauză că Cartianu, un ziarist negru la suflet, s-o legat mai zilele trecute de cel mai tânăr și de cel mai frumos prim-ministru. Cică că nu cunoaște problema căcăfoniei, ba mai mult, nici limba lui n-ar ști-o ca lumea. Că din cauza a două cuvinte, scurte și alea, o ieșit mare scandal, de o ajuns ca acest scârța-scârța-pe-hârtie să ni-l facă ,,impostor”, ,,loază”, ,,batjocoritor” de limbă, și câte și mai câte. Pe deasupra, îl mai trimite să învețe ca lumea limba strămoșească, auziți, oameni buni, din cauza acestor două cuvinte: ,,CA” ,,ȘI”. Să fie lăsat în pace, că cum să se ocupe un ditamai prim-ministru de treburile căcăfoniei, că ce, n-are el destulă bătaie de cap cu treburile țării? Nu vedeți că cât se zbate el pentru noi, poporul de la Vax Populi? Că cum ar vrea el să mărească cuantumul pentru ajutoarele sociale, da nu poate, că capul acela, care parcă că-i un harbuz prins de ger, al unuia ca Cartianu, îi bagă bețe-n roate. Poate că o greșit și el puțin, poate s-o gândit să nu căcăfonească pe cineva, că vedeți ce om de treabă îi dumnealui, că cu un asemenea prim-ministru nu ne-am mai fălit de când l-am avut pe Petrică, cavalerul trecerii de la epoca socialistă la epoca capitalistă. Că câte probleme are pe cap! Uitați-vă bine la el, că când gândește profund își dă ochii peste cap, iar noi ne speriem, că ne gândim să nu-i clocotească creierului ăl deștept. Și iaca că vine ca căpcăunul Cartianu ăsta, care are un nas de parcă că-i cornul unui capricorn și ni-l face troacă de porci. Noi am propune ca Cartianu ăsta să-și vadă de treburile lui și să nu-l trimită pe scumpul nostru prim-ministru să pună mâna pe carte, că chiar că are el pe ce și pe cine pune mâna. Acuma numai pentru c-o băgat și el un ,,ȘI” în plus, credem că n-ar trebui trimis iar la școală, că el s-o gândit că fără acel ,,ȘI”ar fi putut ieși o căcăfonie. Dorim deci, ca Cartianu ăsta să nu ni-l mai căcăfonească pe scumpul nostru prim-ministru, că și asta-i treabă omenească, că așa l-o lăsat Dumnezeu pe om pe pământ, ca câteodată să se și cacafonească. Că cum ar mai putea el mânca câte ceva, dacă Cartianu ăsta ar reuși să convingă pe popor să nu se cacafonească, ba prin parlament, ba pe la televiziuni, ba și prin locuri unde ar trebui să fie intimitate.

PS1.Tocmai când era să încheiem, iată că un prieten din trupa noastră primește un e-mail de la un domn de specialitate care ne ajută să rezolvăm pentru domnul prim-ministru, problema căcăfoniei.

În atenția domnului prim-ministru!

1. 1. Când vrem să exprimăm comparația, și poate fi alăturat lui ca: Ion a încasat aceeași sumă ca și mine.
   2. Când vrem să arătăm calitatea sau relația, și nu mai poate fi alăturat lui ca: Ca conducător al unui stat totalitar, Ceaușescu…, Ionescu a fost desemnat ca candidat la funcția…, Ion a fost apreciat ca cel mai talentat…, Ion a fost propus ca cavaler de onoare la nunta…

OBS. 1) Pentru evitarea cacofoniei, apelăm la diferite mijloace în funcție de context: în calitate de, drept, fiind, etc: Ionescu a fost desemnat drept candidat…, În calitate de conducător al unui stat totalitar…

PS2. Greșelile de exprimare, punctuație, ortografie, etc. aparțin poporului de la rubrica Vax Populi.

OBS.2) Pentru aceia care spun, de exemplu, Ion mănâncă virgulă carne, le recomand să și-o înghită.

Autor, Vasile Pop

sursă foto: internet