Deseștiul crește vizibil prin grija unor oameni frumoși. În ultimii ani am participat la câteva dintre taberele anuale de pictură din comună având senzația că ruralul aduce strălucirea originară participanților. Întâlnirea cu grupul artiștilor prezenți m-a cucerit prin simplitatea și bucuria  celor care oferă firesc, neforțat, educație prin… voluntariat.

În Tabăra de la Desești se pictează relaxat și, mai ales, se trăiește intens în mijlocul naturii – beneficiind de implicarea și ospitalitatea familiei preotului Ioan Ardelean  –  cu bucuria de-a dărui  din/ prin munca artiștilor o părticică din pasiunea lor. Tabăra se desfășoară continuu de foarte mulți ani (mai exact 18 ani), deși mai sunt – din când în când – și unele probleme „tehnice”. Anul acesta trei serii de creatori de frumos își lasă amprenta artistică la o locație ce se poate – pe viitor – internaționaliza.
Am poposit în mijlocul artiștilor din cea de-a doua serie a acestui an: Mia Gatan Rettegy, Ildiko Hetvary, Corneliu Mircea Șofineți, Ioan Jugan, Istvan Hegedus, Lia Stan, Gabi Rosuș. Le-am văzut lucrările și m-am bucurat de atmosfera caldă, armonioasă, generată de plein-air-ul Deseștiului. Săptămâna viitoare, de luni, ultima serie de artiști (majoritatea băimăreni) vor descinde aici, pentru a urma un program ce include și lecții de desen pentru grupul de copii ce-și așteaptă cuminți rândul la masa „profesorilor” ad-hoc. În fiecare zi (între orele 09:00 – 17:00), douăzeci de copii din comunitatea locală se implică în diferite activități artistice ghidați de profesorii – pictori.  O parte dintre copii sunt beneficiarii unui proiect finanțat prin GAL Mara – Gutâi, „Biserica alături de comunitățile marginalizate”, ceilalți fiind „admiși” suplimentar. Dar, mai important, peste câteva săptămâni se va inaugura „Centrul de zi” deseștean care va oferi pe lângă activități dedicate copiilor, și servicii de consiliere, formare și identificarea de locuri de muncă pentru adulții din mediul rural.

Cei care acceptă să participe la tabără știu și simt că respiră frumosul dintr-un rural autentic („monitorizat” cu grijă de cel care păstorește comunitatea ortodoxă locală), transpunând pe pânză frânturi de „povești” care  „vorbesc” despre o comunitate care evoluează mai ales în spirit.
Am ajuns în acest an și la „Satul copilăriei din plaiul soarelui” un alt proiect îndrăzneț (da, poate chiar nebunesc!)  în care preotul Ioan Ardelean (sprijinit necondiționat de preoteasa – Luminiță) n-a ezitat să se implice. Are nevoie de ajutor, sper să găsească oameni săritori (chiar financiar), pentru că amploarea proiectului este un demers de-a apropia în special copiii (dar și turiștii) de frumusețile locului.

Revenind la pictură, fiecare artist donează una – două lucrări pentru a asigura sustenabilitatea activităților caritabile locale, aducându-și aportul la „suplimentul” de fericire destinat copiilor din zonă. Bucuria culorilor adiționată bucuriei copiilor și-a gazdelor înseamnă o frumoasă lecție… social – artistică.

Foto & text: Ion Mariș   

Peste Maramureș s-a așternut – la acest început de septembrie – o toamnă “clasică”, încărcată de culori roditoare. Oamenii s-au grăbit să se bucure de natură iar punctele de atracție ale Depresiunii Maramureșului au fost împânzite de turiști dornici să se “sustragă” pandemiei. Deși statisticile nu sunt liniștitoare viața și-a reluat cursul firesc în contextul rezonabil al unor restricții suportabile.

Probabil și artiștii și-au epuizat sursele de inspirație „indoor” și au ieșit la… lumină.
La inițiativa și mobilizarea Gabrielei Rosuș – ea însăși cu pasiuni artistice – și cu sprijinul generos al familiei preotului Ioan Ardelean (Parohia Ortodoxă Română Desești), un grup sighetean de artiști plus câțiva invitați, au reluat tradiția întâlnirilor la deja consacrata tabără de pictură cu reverberații filantropice. Taberele de vară, de pictură, din Deseștiul iubitor și de poezie s-au reluat în urmă cu două săptămâni cu un prim grup de artiști din Baia Mare. Din 31 august până în 06 septembrie a urmat grupul “depresionar” (nu vă speriați, e vorba de grupul din Depresiunea Maramureșului!), preponderent sighetean, ce și-a găsit inspirația la poalele Gutâiului și-a Bisericii monument Unesco din atât de cunoscutul sat de pe Valea Marei. Șapte zile au muncit artiștii noștri pentru a crea lucrări ce vor rămâne (o parte) în patrimoniul Parohiei Ortodoxe Române Desești. Pe lângă artiștii sigheteni, participanți majoritari la tabăra din prima parte a lunii septembrie, Ștefania Adela Pop, Ana Ulici, Lia Stan, Gabi Rosuș, Ștefan Hegedus, Valentin Petreuș, Alex Cosovan, am întâlnit prin grădina Deseștiului și pe artista plastică Eva Dolha (Cluj Napoca) dar și pe băimărencele Mia Gatan Rettegi și Ildiko Hetvary.

Culorile toamnei și culorile de pe pânzele artiștilor au generat o atmosferă caldă (propriu + figurat!), optimistă, aducătoare de speranță și de bucurii.

Artiștii plastici au străbătut ulițele Deseștiului – transferând în culori poezia locurilor – pe urmele pașilor lui Nichita, conturând parametrii unei comune din ce în ce mai cunoscute pe tărâm cultural.

Ion Mariș