Negura

am continuat să merg,
să nu mă abat de la cărare,
de la drumul care mi-a fost urzit

dar…

s-a lăsat ceața,
o întindere fără sfârșit,
densă și grea.

am continuat să merg,
să străbat poteca prin necunoscut
și am ajuns să iubesc
sobrietatea și liniștea ceții,
să inspir mireasma necunoscutului
și să expir cunoaștere.

înaintând
am ajuns la o răscurce
trebuia, pentru prima oară, să decid:
ceață sau soare?
pericol sau siguranță?
necunoscut sau monotonie?

în final,
am devenit un lup,
un vânător fără de haită
și am ales NEGURA!

***

Nisipuri mișcătoare

mai demult,
când încă eram dimineață,
mi-am dorit
ca pietrele
să dispară din calea mea!

acum,
îmi doresc
ca poteca vietii mele
să se transforme
în nisipuri mișcătoare!

numai așa
voi învăța
să înot printre nori!

***

Lor

n-am fost acel vis frumos
pe care l-au avut cândva.

le plac păpușile cu sfori,
cuminți, tăcute și supuse,
iar eu mi-am tăiat sforile
înainte să-mi dau seama,
înainte ca sufletul să renunțe la ei.

le-am fost coșmar,
mi-am fost si mie,
m-am condamnat singură!
m-am izbit de ziduri
și am desenat zâmbete pe ele.

apoi în regat a apărut soarele

nu ne-am înțeles sufletele,
dar bătăile inimilor noastre
răsunau nepământean,
bătăi mute,
nu era nevoie să le aud,
căci le cântam.

au trecut ani –
nici acum nu mă-nțeleg
dar eu da,
ei și eu, deopotrivă,
tot între zidurile de zâmbete sunt
dar acum e mai ușor.

***

Fugind de tine

te-am văzut în repetate rânduri
contemplând
singuratatea în care te-ai ascuns

te-am văzut ca pe un soare
chinuit și palid

ți-am văzut sufletul pustiu
strigând
după un ajutor inexistent

ți-am văzut zâmbetul
trist, resemnat și fals

te-am văzut în fiecare-oglindă
încercând
să fugi de tine.

***

Statuia de ceară

nu te pricepi
la ascuns lucruri

când am sperat
să mă surprinizi,
nu mă așteptam la asta.

bineînțeles că începi cu brațul drept,
întotdeauna începi cu dreptul,
e una din superstițile tale.

mă întreb ce o să faci cu cicatricea,
doar nu ești suficient de naiv
încât să abandonezi totul.

incredibilă abilitatea ta
de a mângâia cu sânge rece.

a durat mai mult ca de-obicei,
dar rezultatul e cu adevarat spectaculos-
nici n-ai zice c-am fost
vreodată vie!

Adriana Tiodar
Studentă, anul II
Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca
Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării – Jurnalism

Dragii mei prieteni, azi, vreau să vă povestesc despre un frumos eveniment care îmi va rămâne mereu în suflet. Mereu am spus că o carte este cel mai bun prieten al omului, un obiect prețios în care găsești răspunsuri la orice întrebări la care te gândești, în viață. Nu pot decât să mă mândresc că am participat la acest eveniment și anume la „Lecturiada online”, organizată de catedra de Limba și literatura română de la Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” din Sighetu Marmației, care s-a desfășurat pe platforma „Go to meeting”.

Cred că oamenii, în general, au nevoie de astfel de evenimente în viața lor, atât pentru sufletul lor, cât și pentru mintea și gândirea lor. Am învățat că lectura este conexiunea dintre oameni frumoși, oameni cu suflet bogat, cu inima curată, oameni de la care mereu vei avea ceva de învățat. Și ceea ce nu am învățat, dar știu, este că lectura și cărțile mereu vor lega prietenii. Acesta a fost și farmecul întâlnirii noastre. Alături de noi, elevii sigheteni și de profesoarele noastre minunate de limba română, am avut plăcerea să ne împărtășim ideile, gândurile și impresiile cu prietenii noștri de la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Râmnicu Vâlcea, alături de profesoara lor de limba română, prof. Geanina Oprea, care ne-au arătat cât de multe cărți frumoase și interesante citesc. A fost o întâlnire de suflet, din care am învățat că lectura unește, bucură și împlinește suflete pentru mult timp. Aceste momente sunt amintiri pe care nu le uiți niciodată pentru că au presărat asupra ta sentimente de care mereu vei dori să îți aduci aminte. Pentru mine, a fost o lecturiadă foarte specială, deoarece am observat că nu contează vârsta sau statutul pentru a recomanda cărți, dovadă că, întâmplarea de la această lecturiadă m-a uimit profund. Acum ceva vreme, am scris o recenzie la cartea „Malakai” de A. Stephanie. A fost o recenzie scurtă, publicată pe pagina oficială de facebook „Lecturiada 2020. Istoria unui posibil viitor”. Am fost foarte surprinsă când domnișoara Anca Tibil, care este profesoară de limba și literatura română la noi la colegiu, a spus că și-a comandat cartea „Malakai” la recomandarea mea, în urma citirii recenziei pe care am publicat-o. Cred că, acesta este cel mai important lucru atunci când scrii o recenzie sau îți spui părerea despre o carte, să știi cum să o scrii astfel încât să reușești să faci acea carte prietena măcar unui singur om. M-am bucurat foarte tare că domnișoara profesoară a crezut în cele spuse de mine și, chiar dacă volumul era unul pentru adolescenți, nu a ezitat să-l comande și să-l citească. Este important pentru noi, ca profesorii să știe și ce citim și mai mult de atât să și citească cărțile pe care le citim noi. Așa dau dovadă că ne înțeleg și apreciază cărțile pentru adolescenți, care de multe ori ajută sau își pun amprenta și peste cei mari. Așadar, sub monitorizarea doamnei prof. Odarca Bout, diriginta mea, care m-a introdus în tainele cărților și m-a învățat că citind o carte nu voi pierde nimic, ci voi acumula atât informații noi, cât și senimente, impresii, lecții de viață și multe altele, s-a desfășurat lecturiada noastră minunată. Am auzit atât de multe tiltluri, am simțit atâtea senimente care au venit spre mine la auzul recenziilor și părerilor despre cărți. Cred că sentimentul predominand al acestei lecturiade a fost bucuria, bucuria de a fi împreună și a ne împărtăși cărți bune, cărți folositoare pentru existența noastră.

Consider că fiecare trebuie să audă titlurile prezentate în cadrul lecturiadei și, sper ca măcar una, să vă trezească interesul. Așadar, la lecturiada noastră s-a discutat despre următoarele cărți minunate: „Ochi-de-pisică” de Margeret Atwood, „Marțianul” de Andy Weir, „Leac pentru o lume banală” de Christian McKay Heidicker, „Povestea Faridei” de Farida Khalaf & Andrea C. Hoffmann, „Ceva în apă” de Catherine Steadman, „Drako” de Kiera Aslog, „ Eu sunt femeie” de Maria Cristiana Tudose, „Aleea cu licurici” de Kristian Hannah, „Malakai” de A. Stephanie, „Maus” de Art Spiegelman, „Umbra vântului” de Carlos Ruiz Zafon, „Bufnița vânează toată noaptea” de Samuel Bjork, „Când ți se pune pata” de Wendelin Van Daanen, „Genul ăla de fată” de Tanaz Bhathena, „Banda celor șase ciori” de Leigh Bardugo, „Întoarce-te la mine” de Simona Lungu, „Nu există copii răi” de Janet Lansbury, „Cartea nunții” de George Călinescu, „Dăruind vei dobândi” de Nicolae Steinhardt, „Cum să ne purtăm cu personalități dificile” de Francois Lelord & Christophe Andre, „Invitație la vals” de Mihail Drumes, „Maitrey” de Mircea Eliade.

În final, lăsând aceste titluri aici, la vederea tuturor, cred că am făcut o faptă bună, am lăsat un bagaj de cunoaștere și sper ca aceste cărți să atragă spre ele cât mai mulți cititori. Pentru mine, acestă lecturiadă a fost necesară și vă spun sincer că m-a umplut de energie pozitivă. De fapt, văzând atâția cititori cum aș putea să mă simt, altfel decât fericită.
Mulțumesc tuturor celor care mi-au făcut ziua mai bună, în special cadrelor didactie de la Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” și de la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” care ne stimulează spre citit și spre cunoaștere, cât și tuturor elevilor fără de care această lecturiadă nu era posibilă.

Anca Maria CORNEȘTEAN
clasa a XI-a
C. N. Pedagogic „Regele Ferdinand”  Sighet

Chiar online, am marcat Ziua Internațională a Cărții (n.r. 23 aprilie) printr-o provocare la începutul orei de limba și literatura română, pe go to meeting.

Exercițiul propus: O întrebare pe care ți-ai pus-o și ai găsit răspuns într-o carte. Iată răspunsurile elevilor mei:

1. Sorina Stan: O întrebare pe care mi-am pus-o și am găsit răspuns în cartea „Secretele întregii vieți” este: „Cine sunt eu”?.
2. Alina Coman: Întrebarea pe care mi-am pus-o de-a lungul timpului este: „Cum aș putea evolua pe toate planurile?”; am găsit răspunsul în cartea: „Sfârșitul înseamna un nou început” .
3. Crina Iusco: O întrebare pe care mi-am pus-o și am găsit răspuns în cartea: „Casa strâmbă”- Agatha Christie este: „Omul se naște rău, sau devine rău pe parcursul vieții?”.
4. Anca Corneștean: O întrebare pe care mi-am pus-o: „Câte lucruri poți sacrifica pentru avere/lucruri materiale?” și am găsit răspunsul în romanul „Ion” – Liviu Rebreanu.
5. Alexandra Bot: Mi-am pus întrebări legate pe personalitate: Cum aș putea să am mai multă încredere în mine? Cum aș putea deveni un adult responsabil? Sau, cum aș putea sa dobândesc mai multe calități, să-mi șlefuiesc personalitatea?….Și am găsit răspunsul în vol. I-II din „Tinerii se întreabă răspunsuri practice”.
6. Diana Prodaniuc: Mereu m-am întrebat cum trebuie să ne comportăm sau să reacționam cu oamenii din jur, fiind diferiți prin caracterele și personalitățile lor, ca să avem o relație strânsă și de încredere, aceste răspunsuri le-am găsit în „Secretele succesului”- Dale Carnegie.
7. Adina Rahovan: Întrebarea pe care eu mi-am pus-o des este „De ce viața noastră este limitată la câțiva ani?”. Întotdeauna auzeam legenda despre Adam și Eva și cum aceștia și-au pierdut șansa la viață veșnică dar eu voiam un răspuns concret. Acesta l-am găsit în cartea „Cel care are un motiv pentru care să trăiască…” scrisă de Viktor E. Frankl, unde acesta îi explică pacientului său că: „dacă existența ar fi nesfârșită atunci am putea amâna oricât de mult fiecare acțiune… deoarece am putea-o întreprinde foarte bine și mâine sau poimâine sau peste 100 de ani”. Astfel moartea este cea care valorifică existența.
8. Georgiana Mărginean: O întrebare pe care mi-am pus-o și am găsit răspuns în cartea „Tu ai iubi un om ca tine” de Cristi Grosaru este : „Câte persoane te vor aprecia cu adevărat exact asa cum ești?”.
9. Raluca Botîrlă: Una dintre întrebările pe care eu mi-am pus-o și am descoperit răspunsul într-o carte a fost: „Cum e lumea fantastică de exemplu magia?“ și am regăsit-o in cartea „Când ești vrăjitoare “ de Carolyn MacCullough.
10. Brigitta Madzur: Întrebarea pe care mi-am pus-o a fost „Cât de mult se poate schimba o persoană din cauza altei persoane?” și răspunsul l-am găsit în cartea „Cum eram cândva”- Amber Smith.
11. Melissa Popovici: Întrebarea pe care mi-am pus-o a fost: „De ce tot mai multe cupluri renunță să lupte pentru relația lor?” și am găsit răspunsul în cartea: „Cele 5 limbaje ale iubirii” – Gary Chapman.
12. Gesica Rutner: Una dintre întrebările pe care eu mi-am pus-o și am descoperit răspunsul într-o carte a fost: „Poți iubi un om indiferent de circumstanțe și obstacolele vieții?”, iar răspunsul l-am descoperit în cartea: „Înainte să te cunosc” – Jojo Moyes.
13. Andreea Ciocotiș: Întrebarea pe care mi-am pus-o de-alungul timpului este: „Cum ne găsim scopul?” și am găsit răspunsul în „Tu ai iubi un om ca tine?” – Cristi Grosaru.
14. Alexandra Tiran: Întrebarea pe care mi-am pus-o a fost „Merită efortul pentru a fi populară?”, răspunsul l-am găsit în cartea : „Cum am devenit populară” – Maya Van Wagenen.
15. David Docineți: Întrebarea pe care mi-am pus-o a fost: „Calea războiului poate crea sau distruge relațiile dintre doi oameni apropiați?”, iar răspunsul l-am găsit în cartea: „Război și pace”- Lev Tolstoi
16. Maria Mihali: Una dintre întrebările pe care eu mi-am pus-o și am descoperit răspunsul într-o carte a fost: „Cum pot descoperi iubirea de sine?”, în cartea „Tu ai iubi un om ca tine” de Cristi Grosaru.
17. Denisa Moldovan: Întrebarea pe care mi-am pus-o de mai multe ori este „De câte feluri poate să fie iubirea?” Și răspunsul l-am găsit în cartea „Dragostea nu moare” scrisă de Amrita Devi.
18. Andreea Danea: Întrebarea pe care mi am pus-o este „De ce contează asa mult înfățișarea ?” Și răspunsul l-am găsit în cartea „Străinul de lângă mine” scrisă de Irina Binder.
19. Șofineți Marius: Întrebarea pe care mi-am pus-o este: „Ce este posibil și ce este imposibil?”, iar răspunsul l-am găsit în cartea: „Puterea extraordinară a subconștientului tău” – Joseph Muprhy
20. Romina Koszovan: Întrebarea pe care mi-am pus-o: „Cum o să ies eu din acest labirint?” Răspunsul vine din cartea „Căutând-o pe Alaska” de John Green.
21. Cristian Țudic: Întrebarea pe care mi-am pus-o este: „A ajuns tehnologia să facă omul mai prost?”, răspuns găsit în cartea „Demența digitală” scrisă de Manfred Spitzer.
22. Claudia Pop: Întrebarea pe care mi-am pus-o de-a lungul timpului: „Este mai importantă averea decât fericirea?” Răspunsul l-am găsit în romanul „Ion” de Liviu Rebreanu.
23. Adrian Csinar: Întrebarea pe care mi-am adresat-o a fost: „Cine sunt și ce trebuie să fac?”. Am găsit răspunsul în cartea: „Libertatea. Curajul de a fi tu însuți.” – Osho
24. Alexandra Boiciuc: Întrebarea pe care mi-am pus-o de mai multe ori este: „Cum este posibil ca vieți întregi să fie schimbate, să fie distruse, iar străzile și clădirile să fie la fel?” Răspunsul l-am găsit în cartea: „Se numea Sarah”- Tatiana de Rosnay.
25. Tămaș Darius: Întrebarea pe care mi-am pus-o a fost: „De ce oamenii își doresc faimă și putere?”, răspunsul l-am găsit în cartea: „Marele Gatsby” – F. Scott Fitzgerald
26. Frankel Orly: O întrebare pe care mi-am pus-o și am găsit răspuns în volumele „Mai presus de el” – Damă de treflă este: „Cum să renunți la răul care credem că ne face bine?”.

A fost interesant să constat ce-i preocupă pe adolescenți, a fost o satisfacție să constat că citesc cărți bune, a fost o revelație că decodifică mesajul, că-și găsesc răspunsuri, că se regăsesc. Diferiți, însă la fel de frumoși! Mereu le spun că cei care citesc sunt mai frumoși și că asta se citește pe chipurile lor ! Bravo, XI A! Mândră de voi!

Prof. Odarca BOUT și elevii clasei XI A, de la Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”

Salutare, dragi cititori!
Azi, vreau să vă vorbesc despre ceva foarte important, ceva despre care doar am menționat vag în articolul precedent și anume, despre școala online. Nu credeam vreodată că voi spune asta, mai ales pentru că mie îmi place enorm de mult să merg la școală, dar consider că școala online e ceva nemaipomenit. Când am fost anunțați că vom face cursuri online, nu mă așteptam la mari rezultate, având în vedere că fiecare era acasă la el, în confortul său și nu aveam siguranța că vom realiza ceva. În seara când am aflat că vom desfășura ore online la limba și literatura română cu diriginta mea, doamna Odarca Bout, am încercat să căutăm diverse platforme care să ne ajute să ne desfășurăm lecțiile organizat, fără întreruperi de rețea. Fiind 29 de elevi în clasă și cu diriginta noastră 30, a fost destul de greu să găsim o platformă care să corespundă cerințelor noastre. După lungi căutări, în care fiecare a depus efort pentru a găsi o soluție cât mai bună, am găsit o platformă excelentă și anume „Go to meeting” unde „încăpeam” toți cei 30, așa încât să ne și vedem, dar să ne și auzim. Să creezi un „meeting” pe această platformă este foarte ușor, nu e nevoie decât să faci un cont, să creezi un meeting, să distribui link-ul meeting-ului persoanelor cu care vrei să te întâlnești și astfel vă conectați și luați parte la o conferință care poate dura cât doriți.

Uite așa și noi, marți în 17.03.2020, la ora 12:00 am luat parte la prima lecție de limba și literatura română online. Pot să spun că a fost un real succes și reflecțiile colegilor mei au fost incredibile. Cel mai interesant lucru, care nu credeam că se va întampla, a fost faptul că am învățat multe lucruri noi și totuși eram acasă, unii în pat, alții la birou, unii pe fotoliu, deci fiecare învăța ceva în mediul său și se simțea bine. În această primă oră, am vorbit despre realism și naturalism, având ca exemplu nuvela „În vreme de război” de I. L. Caragiale care se află la granița dintre aceste două curente literare. Am dezbătut nuvela, fiecare intervenind atunci când doamna dirigintă l-a solicitat. Un sfat pe care vreau să vi-l ofer în cazul în care doriți să folosiți această platformă: atunci când cineva vorbește, restul ar fi bine să își închidă microfoanele pentru a-l auzi mult mai bine pe cel care vorbește. La finalul lecției, știam deja o mulțime de lucruri noi, părându-ne cumva rău că a trecut atât de repede ora. Doamna dirigintă ne-a oferit tema pentru următoarea oră online și astfel s-a încheiat prima noastră întâlnire. Să nu uit faptul că, tot la final, doamna dirigintă a fost interesată să vadă reflecțiile fiecăruia și bineînteles că nu am părăsit conferința până nu ne-am trimis pupici.

A doua întâlnire a fost în aceeași săptămână, joi, în data de 19.03.2020. La început am citit tema, am dezbătut-o, diriginta ne-a oferit diferite sfaturi, am comparat ideile, a fost perfect. Am discutat părțile argumentării pe care am avut-o de făcut, fiecare elev a citit, ne-am implicat și am învățat din nou o mulțime de lucruri. Fiecare a pregătit 10 întrebări legate de nuvela despre care v-am spus mai sus și aproape de finalul lecției ni le-am adresat între noi, realizând astfel, un test de lectură. Ne-am descurcat de minune și totul a decurs precum ne-am propus. Diriginta ne-a oferit din nou tema și ne-a spus că următoarea întâlnire va fi marți în 24.03.2020, când ne așteaptă cu drag și cu tema bineînțeles… făcută. De asemenea, la matematică doamna profesoară ne trimite materiale cu care putem lucra și asta ne ajută foarte mult. Fiind un profil pedagogic, pedagogia este o materie importantă, așa că profesoara, urmează să ne trimită lecții pe care să le transcriem în caiet, astfel încât să nu pierdem nimic.

Ce părere am eu de școala online? Mi se pare o idee absolut folositoare, cu scopul de a nu pierde materia și a ne fi mult mai ușor să recuperăm atunci când ne vom întoarce la școală, sperând că acest lucru se va întâmpla cât de repede. Cu toată nebunia aceasta, mă gândeam într-o zi, cum ar fi dacă am face școala online pentru totdeauna. Cred că atât mie cât și multor elevi ne-ar fi plăcut această idee atunci când mergeam la școală, dar cum suntem „închiși” în casă pentru o perioadă, începe să ne fie dor să ne trezim dimineața și să mergem la școală. Ei, ce să facem? Nu învățăm să prețuim un lucru până nu îl pierdem. În orice caz, nimic nu ne poate liniști mai mult, pe noi, elevii, decât să știm că suntem pe drumul cel bun, că încet-încet recuperăm și atunci când ne vom întoarce la școală, totul va fi bine. Mulțumesc profesorilor pentru această inițiativă, pentru că ne arată că le pasă de noi și de cunoștințele noastre, că nu își pierd speranța, în ciuda vremurilor în care ne aflăm. Am auzit și de alte platforme pe care profesorii și elevii le utilizează, cum ar fi: Google classroom, Zoom meeting, Discord, Skype (dacă sunt 25 cu tot cu profesor sau mai puțin de 25) și multe altele. Deci se poate, important este să îți dorești!

Eu sunt foarte mulțumită de ce s-a realizat până acum în clasa mea, nu suntem stresați, devenim din ce în ce mai dornici să învățăm și acest lucru nu poate fi decât extraordinar pentru toată lumea. Acum vă las, mai am și de citit pe lângă scris, da, marți am oră… online. Ce tare sună!…

Anca Maria CORNEȘTEAN
Clasa a XI – a
Colegiul Național Pedagogic “Regele Ferdinand”
Sighetu Marmației

În era digitală pare un miracol că unii copii citesc. Uite că, prin intermediul Lecturiadei Sighetene, aflăm că sunt copii care scriu cărți, copii care își dedică timpul liber așternerii pe hârtie a gândurilor, întâmplărilor, minunilor din viața lor. Copii care, sprijiniți și stimulați de adulții din jurul lor, au curajul de a face ca rândurile scrise să vadă lumina tiparului și de a le împărtăși astfel, cu generația lor.

Un astfel de copil-scriitor este Carina-Luiza HOJDA, elevă în clasa a VII-a la Școala Gimnazială nr. 1 din Moisei, care, la începutul acestui an, și-a lansat primul său roman, ”Ana și talismanul secretelor” (Editura Charmides, 2018).  Ieri, 22 martie 2019, Carina a avut parte de o întâlnire călduroasă și emoționantă cu cititori pasionați, participanți la Lecturiada Sigheteană, organizată de doamna prof. Odarca Bout.

De ce a ales doamna profesoară Odarca Bout s-o invite pe Carina la Lecturiadă? Aflăm chiar de la domnia sa: ”În cadrul Lecturiadelor de la Liceul Pedagogic ”Regele Ferdinand”, ne-am propus, ca o noutate,  să citim o carte scrisă de o elevă de clasa a VII a, pentru că ni s-a părut interesant din mai multe puncte de vedere: nu am mai citit literatură pentru copii scrisă de… copii, pentru că nu puteam să credem că e chiar o carte ca a autorilor adulți, pentru că eram curioși cine e fata aceasta care scrie, cum scrie, ce scrie, când scrie… ?! Personal, când am primit cartea, am citit-o pe nerăsuflate, nu doar cu ochiul cititorului, ci și cu cel  al profesorului de limba și literatura română. Mi-a plăcut atât de mult, încât nu i-am putut reproșa nimic, ba mai mult, am  așteptat de mult să le recomand elevilor mei de gimnaziu o carte pentru vârsta lor, cu un limbaj accesibil, cu personaje cu care se pot identifica, cu aventură și magie, pe gustul lor. Din ce citesc interesant, le povestesc și elevilor mei… Așa s-a întâmplat și cu această carte, „Ana și talismanul secretelor”, de Carina Luiza Hojda, iar interesul și entuziasmul lor, când au aflat că e scrisă de o elevă, m-au convins repede să fac rost de carte și s-o citim cu toții. Au citit-o repede mărturisind că le-a plăcut foarte mult. M-au impresionat mai ales elevii din clasele a IV-a care nu s-au lăsat mai prejos și au citit-o într-un timp record. Aici e meritul colegelor mele de la primar, Anuța Roșca și Mariana Ștețco. Elevii noștri (clasele IV-VIII), dar și colegele din catedra de limba și literatura română – Anca Tibil, Maria Lazăr, Nina Hoza, au așteptat-o pe Carina cu nerăbdare, cu multe întrebări, cu surprize , chiar și cu cântecele și, evident, cu cărțile pregătite pentru autografe. Carina ne-a impresionat și ne-a încântat pe toți prin răspunsurile inedite, prin atitudinea ei desăvârșită, prin naturalețe, prin maturitate. Felicitări, copil minunat! Ne bucurăm că te-ai simțit, după cum ai afirmat, o adevărată scriitoare printre minunații noștri cititori!” (prof. Odarca Bout)

*

Imediat după acest emoționant eveniment, am provocat-o pe Carina la un scurt, dar intens interviu, în care ne-a vorbit despre carte, mister, copilărie, proiecte de viitor și… fericire: 

Mă consider o elevă obișnuită, care este pasionată de literatură și de cărți. Am iubit cărțile încă de la o vârstă fragedă, de pe la 4-5 ani, când părinții au început să-mi citească povești. Încă de atunci am început să iubesc cărțile, iar pe la 7-8 ani, când am ajuns la școală și am învățat să scriu, am început să scriu câteva povești. Bineînțeles, pe-atunci visam să devin o mare scriitoare și să le public. Dar nu știam că două povești nu erau de ajuns. Dar apoi, din cauza temelor, nu am mai reușit să scriu, până când, în clasa a 5-a, la Olimpiada Națională de Limba Română, la festivitatea de premiere, am fost încurajați să scriem. Atunci mi-a venit ideea că aș putea să scriu un roman, mai ales că acum, aveam mai multă încredere în mine, și aveam și cunoștințele necesare. După ce luni bune m-am gândit despre ce va fi cartea, despre titlul cărții, despre personaje, în vacanța de vară am început să scriu. Și, pentru a o termina, până la sfârșitul verii am scris aproape în fiecare zi. Aveam și zile mai ușoare, când scriam până și 6-7 pagini, dar și zile mai grele când deja îmi pierdeam speranța, oboseam și chiar credeam că n-o să mai reușesc niciodată s-o mai termin. Dar, până la urmă, nu mi-am pierdut nici încrederea, nici răbdarea, și-am continuat să scriu și, în toamnă, am reușit în sfârșit, să o termin. Apoi, a urmat procesul de publicare a cărții. (Carina Hojda)

Salut, Sighet: Așadar, ”îți vezi visul cu ochii”: ai devenit scriitoare. În această calitate ai participat, la invitația doamnei prof. Odarca Bout, la întâlnirea cu cititorii tăi mai mici și mai mari. Cu ce impresii ai rămas?
Carina Hojda: În momentul de față, nu pot să exprim bucuria pe care o simt, deoarece mi-am îndeplinit visul: am reușit să scriu o carte și să o public și, mai ales, cartea mea a fost citită de foarte mulți copii care și-au exprimat părerile despre cartea mea la evenimentul organizat de doamna profesoară Odarca Bout la Liceul Pedagogic ”Regele Ferdinand”. Pot spune că a fost un eveniment de neuitat, deoarece am fost printre copiii de vârsta mea, la fel de pasionați de cărți ca și mine. Copii care chiar înțeleg magia cărților și înțeleg ce înseamnă o carte. De aceea m-am simțit foarte bine, mai ales pentru că erau cititorii mei, m-am bucurat pentru că și-au exprimat liber părerile despre cartea mea, mi-au pus întrebări, și am avut posibilitatea de a le răspunde și de a discuta cu cititorii. 

Salut, Sighet!: ”Când își făcea temele, sau cel puțin încerca – deoarece de la ecuații, verbe și texte, gândirea ei ajungea tot la magie, zâne și vrăji – [Ana] fu atrasă de un lucru interesant…”. Cine este Ana și în ce măsură te identifici cu personajul tău? 
Carina Hojda: Ana este o altă versiune a mea deoarece, atunci când am scris cartea, pot spune că, în unele părți, m-am inspirat din realitate. Astfel Ana, colegele ei, familia Anei sunt personaje reale. Chiar cred că mă identific cu personajul Ana.

Salut, Sighet!: Dacă ar fi să-ți promovezi cartea, ce ai spune despre ea?
Carina Hojda: Este o carte plină de aventură, de mister și magie și cred că va captiva deoarece, întâmplările se petrec atât de pe tărâmul oamenilor, sunt întâmplări obișnuite, dar și de pe alte tărâmuri, acestea sunt întâmplări magice, aventuri de neuitat. De aceea, cred că este o carte captivantă și interesantă atât pentru copii de vârsta mea, dar și pentru adulți, deoarece, până la urmă, literatura nu are vârstă. Și nici magia.

Ambițioasă. Răbdătoare. Creativă. Așa se descrie Carina în trei cuvinte. Mai adăugăm noi, o prezență extrem de serioasă, calmă și caldă, un interlocutor cu vorba cursivă și plăcută. Chitara este una dintre pasiunile ei însă, deocamdată, a renunțat la ea, în favoarea scrisului și a olimpiadelor școlare. Iubește nu doar limba și literatura română, ci și engleza, fizica sau chimia. Își dorește ca și peste zece ani să scrie, însă e conștientă că e greu să-ți faci o careieră de scriitor. De aceea, are în vedere și o altă posibilă meserie, cea de judecător, doctor sau profesor de română.

Salut, Sighet!: În ce măsură mai sunt preocupați elevii ”zilelor noastre” de lectură. Se mai citește?
Carina Hojda: Cel puțin la mine la școală, elevii nu prea mai citesc, deoarece sunt pasionați mai mult de tehnologie. Au uitat pur și simplu de magia cărților. Dar, în schimb, astăzi la Lecturiadă, am descoperit că, totuși, există încă în țara asta copii pasionați de cărți. Spun asta, deoarece, am observat cum copiii de acolo, citesc foarte mult și înțeleg ce înseamnă cărțile. Deci, chiar dacă nu toți copiii citesc, există printre ei unii care încă prețuiesc cărțile.

Salut, Sighet!: Ce înseamnă fericirea pentru tine?
Carina Hojda: Fericirea înseamnă să te bucuri de fiecare moment. Să te bucuri alături de prieteni, de familie… Fericirea înseamnă să-ți îndeplinești visele, să reușești să faci ceea ce îți propui, și apoi să te bucuri și să împărtășești bucuria cu cei din jur. De pildă, copilăria mea… a fost (este încă!) cea mai fericită perioadă, plină de jocuri, de magie, plină de cărți și, nu cred că aș schimba nimic. Eu încă mă consider copil, deoarece, încă îmi place să mă joc, chiar să mă uit la desene sau să citesc povești. Nu cred că voi vrea vreodată să părăsesc această perioadă.

Salut, Sighet!: Ieșirea de sub tipar a primului tău volum, ”Ana și talismanul secretelor”, a presupus un efort colectiv, de echipă. Cui vrei să mulțumești pentru reușita îndeplinirii visului tău?
Carina Hojda: În primul rând, vreau să le mulțumesc părinților mei, deoarece ei m-au sprijinit în tot ceea ce am făcut, m-au ajutat. Îi mulțumesc mamei mele deoarece, m-a ajutat pentru că, privind obiectiv, cu un ochi critic ceea ce scriam puteam afla astfel, părerea, perspectiva cititorilor despre carte. Tatăl meu, de asemenea, m-a ajutat foarte mult la publicarea cărții. Vreau să-i mulțumesc și profesoarei mele de limba română, Tomoiagă Ileana, deoarece, ea m-a pregătit pentru participarea la olimpiadă. Probabil dacă n-aș fi participat, nici n-aș fi avut ideea de a scrie o carte. Îi mulțumesc și doamnei învățătoare, pentru că ea mi-a călăuzit primii pași pe drumul literelor. Mulțumesc Editurii Charmides și întregii echipe care m-a ajutat să-mi împărtășesc cu cititorii visul de a-mi vedea cartea scrisă. Îi mulțumesc și doamnei profesoare Odarca Bout care a organizat un eveniment foarte frumos unde am avut posibilitatea de a-mi întâlni cititorii.

Salut, Sighet!: Și-a găsit Ana talismanul… ?
Carina Hojda: Am început vara trecută să scriu volumul al II-lea al cărții. Încă nu l-am terminat, am scris vreo șapte capitole, însă mi-am propus să-l termin vara viitoare, deoarece, în timpul anului mi-e greu să mă concentrez la scris, având atâtea alte treburi.

Mulțumim, Carina, felicitări, nu renunța niciodată la vise și… nu uita să le împărtășești cu noi!

Brîndușa OANȚĂ