În Biserica Greco-Catolică „Cristos Regele Universului” din Sighet, Duminică, 21 decembrie 2025, sunetul colindelor a adus lumină și pace în inimile celor prezenți.
Concertul a devenit o întâlnire între tradiție, credință și bucuria Nașterii Domnului. Vocile și armoniile s-au înălțat în biserică purtând mesajul speranței. În acest spațiu sacru, timpul parcă s-a oprit pentru a face loc emoțiilor curate.
Crăciunul ne face mai buni, ne apropie și ne amintește că speranța face parte din viața noastră.
Lăsați-vă cuprinși de vibrația unei seri dedicate Nașterii Mântuitorului.

Înregistrarea VIDEO a Concertului în continuare:

Text, Foto & Video: Ion MARIȘ

Duminică, 21 decembrie 2025, ora 19:00,  Corul Bisericii Greco Catolice „Cristos Regele Universului” din Sighet (dirijor, prof. Rodica Gheorghiu) susține tradiționalul CONCERT DE CRĂCIUN.

În program:

Bună sara lui Crăciun ,
Domnul Isus Cristos,
Aseară, pe-nserate,
Am plecat să colindăm,
La Vitleem,
Astăzi s-a născut Cristos,
Nouă azi ne-a răsărit ,
Domnul din cer,
Când fost-a încă prunc Isus,
Moș Crăciun,
Colinda clopoțeilor,
O, brad frumos!
Vecine, ce s-a întâmplat!
Noapte sfântă,
O, ce veste minunată!

Concertul de colinde va avea loc la Biserica parohială, str. Bogdan Vodă, nr. 78, Sighetu Marmației.

Salut, Sighet!

Vineri, 10 aprilie 2025, la Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice din Sighet (manager – prof. Ioan Muntean) au strălucit PROFESORII școlii. Am văzut și admirat echilibrul inter-generațional, „trecerea” de la profesorii cu experiență (Ioan Szekely, Cinthya Iosif) la actuala generație de muzicieni care îmbogățesc și aduc suflul firesc și energia tinereții.
A fost un concert – într-adevăr –EXTRAORDINAR, prezentat pertinent de prof. Rodica Gheorghiu, punctat cu scurte și relevante biografii ale celor care au ales să-și desfășoare activitatea în orașul nostru și care ne-au transmis magia muzicii, într-o după-amiază cu adevărat urbană.
Am simțit reverberațiile anilor (demult) trecuți în care Sighetul găzduia numeroase concerte de muzică clasică iar Filarmonica din Satu Mare poposea destul de frecvent prin cel mai iubit Oraș al Nordului, un oraș civilizat, elegant, care va sărbători anul viitor… 700 de ani de existență.
Am văzut o sală arhiplină care a rezonat la muzica și la talentul interpreților. Am simițit bucuria publicului și dăruirea tinerilor profesori.
Înainte de-a urmări înregistrarea video (cu unele pardonabile – sper! – sincope) a Concertului, redau numele compozitorilor, compozițiile și numele PROFESORILOR care ne-au încântat sufletul și mintea:
Wolfgang Amadeus MOZART– „Simfonia concertantă în Mi bemol major – Partea I”, Raluca și Arnold Vilmos László, corepetitor Cinthya Iosif;
Frédéric CHOPIN – „Nocturna în do minor”, Ulyana Yurkuts;
Ennio MORRICONE – „Cinema Paradiso”, Daniel Mihali;
Carlos GARDEL – „Por una Cabeza”, Ovidiu Dunca;
Pablo de SARASATE – „Melodii lăutărești”, Călin Mițiți;
Scott JOPLIN – „The Entertainer”, Ioan Szekely, Cinthya Iosif;
Elvis PRESLEY – „Can’t Help Falling in Love”, Camelia Trifoi;
Grigoraș DINICU – „Sârba concertantă”, Nicolae Iurcuț.

Urmăriți înregistrarea video și bucurați-vă, Sighetul trăiește (și) prin „sunetul muzicii”… clasice:

Felicitări și mulțumim, dragi profesori – muzicieni!

Foto, video & text: Ion Mariș

Parohia Greco-Catolică „Cristos Rege” din Sighetu Marmației vă invită la Concertul de colinde susținut de Corul Bisericii noastre, dirijor prof. Rodica Gheorghiu, Duminică 15 decembrie 2024, ora 19:30, în biserica parohială, str. Bogdan Vodă nr. 78.
Este cel de-al teizeci și treilea an de când Corul Bisericii vestește prin colindele sfinte marele miracol al lumii creștine: CRĂCIUNUL!
Sunteți așteptați cu inimile deschise pentru a întâmpina împreună NAȘTEREA LUI ISUS!

VĂ AŞTEPTĂM CU DRAG!

Preot paroh Vasile Florea

Foto: lucrarea sculptorului Ștefan Balazs.

Sighetenii sunt invitați la Concertul de colinde al Corului Bisericii Greco-Catolice „Cristos Regele Universului” din Sighetu Marmatiei, dirijor prof. Rodica Gheorghiu, Duminică, 17 Decembrie 2023, ora 19:00.

Concertul de colinde va avea loc la Biserica parohială, str. Bogdan Vodă, nr. 78, Sighetu Marmației.

Salut, Sighet!

Din Concertul de Crăciun, oferit sighetenilor Duminică, 12 decembrie 2021, de la orele 19:00, vă prezentăm mai jos, frumoasele colinde interpretate de Corul Parohiei Greco-Catolice „Cristos Rege” din Sighetu Marmației (dirijor prof. Rodica Gheorghiu).

În încheierea materialului video puteți urmări mesajul Episcopului Greco – Catolic de Maramureș, Vasile Bizău.

Foto & video: Ion Mariș

La Biserica Greco – Catolică „Cristos Rege” din Sighetu Marmației (Parohia Greco – Catolică Sighetu Marmației) a avut loc duminică, 12 decembrie 2021, de la orele 19:00, un minunat concert de colinde susținut de Corala Surorilor Congregației Maicii Domnului (dirijor Sr. Dominica) și Corul Parohiei Greco-Catolice „Cristos Rege” din Sighetu Marmației (dirijor prof. Rodica Gheorghiu).

Un moment aparte, în cadrul concertului, l-a constituit lansarea volumului „Tit Bud – Scrieri istorice”, volum aniversar (care marchează 175 de ani de la nașterea fostului vicar al Maramureșului), ediție apărută la Editura „Valea Verde” sub îngrijirea profesorului loan Ardeleanu-Pruncu.

La concert a participat și Episcopul Greco – Catolic de Maramureș, Vasile Bizău, preoți paroh și preoți din Sighet și împrejurimi dar și un numeros public. Gazda și „moderatorul” Concertului a fost preotul paroh Vasile Florea.

Mai jos vă prezentăm înregistrarea video (secvențe) de la Concertul de Colinde de Crăciun.

Foto, text & video: Ion Mariș  

Parohia Greco-Catolică Sighetu Marmației vă invită  duminică, 12 decembrie 2021, de la orele 19:00, la Biserica Greco-Catolică „Cristos Rege” din Sighetu Marmației (str. Bogdan Vodă, nr. 78) la concertul de colinde susținut de Corala Surorilor Congregației Maicii Domnului, dirijor Sr. Dominica CMD
și
Corul Parohiei Greco-Catolice „Cristos Rege” din Sighetu Marmației, dirijor Prof. Rodica Gheorghiu.

În cadrul concertului va fi lansată cartea
„Tit Bud – Scrieri istorice”, volum aniversar, ediție apărută sub îngrijirea
domnului prof. loan Ardeleanu-Pruncu.

VĂ AȘTEPTĂM CU DRAG!

Comunicat de presă

„Un bun profesor este asemeni unei lumânări. El se mistuie pe sine însuși pentru a lumina calea altora” (Mustafa Kemal Atatürk).

Când ne gândim la profesori ori învățători, o facem cu multă duioșie și nostalgie. Este, ce-i drept, cea mai nobilă dintre profesii. Iar dacă chiar ai norocul să rămâi în legătură măcar cu câțiva dintre ei, ți-ai câștigat cei mai de preț mentori ori îndrumători de suflet, pe viață. Sunt mulți aceia pe care îi port în suflet pentru deschiderea pentru cultură și iubirea pentru studiu la care au contribuit, dar și respectul pentru educație, pentru frumos și pentru arte pe care mi l-au insuflat prin propriul lor exemplu sacru. În cei aproape doisprezece ani de școală, am întâlnit mulți dascăli, însa doar o ființă îmi este dragă și are loc în loja întâi a sufletului meu: doamna Eva Takacs. Dânsa m-a făcut să înțeleg că școala nu e doar un loc unde pleci pentru câteva ore de acasă, că nu merg acolo pentru note și că nu trebuie să dovedesc nimănui – decât mie însămi- că pot fi cea mai bună. Sunt unii oameni care au o aură specială. Te fac să te simți mai bine numai privindu-i, au ceva al lor, nu aș ști să spun ce. Stau uneori și mă gândesc ce înseamnă viața, cât de scurtă și subțire își are linia și cât de neputincioși suntem pe cărarea ei. Astăzi suntem fericiți și împliniți, trăim și zâmbim iar mâine nu știm dacă mai existăm. Joi, 02 iulie 2020, s-a stins din viață un suflet important. O doamnă blândă cu caracter deosebit, bună la inimă și harnică, cu un umor deosebit… Își iubea familia, soțul, nepoții, mai mult decât orice, ar fi făcut orice pentru ei, și din toate bătăliile avute, ea a pierdut-o pe ultima. Am să vă arăt câteva dintre mesajele trimise, ca să vedeți și voi, cât este de iubită și cât de tare i se va simți lipsa:

„Ea a fost Eva Takacs, colega și prietena noastră la Colegiul Național Pedagogic! O femeie cu umor, vorbe inteligente, care ura minciunile și falsitatea unor oameni. Cu elevii în schimb era generoasă, cu sfaturi utile mereu, cu răbdare… și elevii o iubeau. O iubeam și eu alături de colegi, văzând-o atât de grijulie și de dedicată familiei și mai ales soțului! El o adoră și știu că-i va fi foarte, foarte, foarte greu fără ea! De câte ori mă voi apropia de poarta liceului unde te vedeam mereu la nelipsita țigară în câte o pauză, o să te caut cu privirea… Adio, suflet drag! Te-ai dus mult prea repede lăsând în urmă consternare, neputință, întrebări! În amintirea mea vei rămâne surâzătoare, elegantă, mereu tânără!” (prof. Rodica Gheorghiu)

„Elegantă și cochetă, veselă și protectivă, întotdeauna întâlnirea dintre noi era un mare motiv de bucurie. Vorbeam toată seara încercând să ne spunem atât de multe de frică că seara se termină foarte repede. Bucuria de pe chipul ei era de nedescris../../ Drum bun spre stele dragă Eva! Sper să ne luminezi de sus din ceruri cu bunătatea și altruismul tău! Să ne arăți cea mai bună cale pe care putem merge! Îți mulțumesc din suflet pentru prietenia ta. Îmi pare foarte rău și mi-e sufletul negru pentru că vorbesc de tine la trecut!” (Claudia Narcisa Funariu)

”Mă gândesc la Eva Takacs… un suflet minunat, un om cald, o colegă ,,acolo” când aveai nevoie ea… Îmi aduc aminte ultimele noastre discuții, despre Feri al ei… despre cum era capabilă să mute munții din loc pentru ca el să fie sănătos alături de ea. O iubire ca-n filme!! /…/ A plecat și nu mai pot să-i spun cât mi-a fost de dragă, cât îmi va lipsi zâmbetul ei, vorbele ei de duh, umorul ei reconfortant… Rămas bun, dragă Eva, /../, Feri, fii așa cum ea ar fi vrut să fii!!” (prof. Diana Pozman)

„Ce veste cutremurătoare /../. Pentru mine, Eva și Feri erau imaginea unui cuplu aparte. Aveau acel ceva care-i făcea diferiți de noi restul! Bucuriile mărunte, dar și încercările vieții i-au unit mai mult ca orice! Am sentimentul că nici nu pot vorbi despre unul fără a-l aminti pe celălalt! Eva, ne vei lipsi! Timpul va așterne tăcerea peste urmele pașilor tăi, dar, undeva în sufletele noastre, vei rămâne vie. Rămas bun, dragă Eva!” (Anuța Rodica Ardelean)

Se spune că persoanele dragi care mor nu pleacă niciodată, ci merg alături de noi în fiecare zi. Nevăzuți, neauziți, dar mereu aproape. În continuare iubiți, în continuare cu dor, mereu foarte dragi. Îi vom păstra vie amintirea Evei, în suflete, și vom fi recunoscători pentru timpul petrecut împreună mulțumindu-i lui Dumnezeu că ne-a dăruit în viețile noastre o așa femeie.
Îmi veți lipsi foarte mult, doamna profesoară!
Odihnește-te în pace, suflet bun!

Frankel Orly

Clasa a XII – a
Colegiul Național Pedagogic “Regele Ferdinand”
Sighetu Marmației

În fiecare dimineață, cînd mă trezesc, vreau să-mi închipui că tot ce se întîmplă, nu e decît un vis urît, că va trece cu noaptea… Rutina zilnică, de care atîta ne plîngeam, acum o văd ca pe o dulce promisiune îndepărtată…
Cît eram de blazați, de siguri pe ceea ce urmează, toate își aveau cursurile lor, rostul lor, pînă ce, într-o zi…Stop! Și de la capăt! Pămîntul s-a dat peste cap, aruncîndu-ne pe toți într-o altă dimensiune, pentru care nu am fost pregătiți s-o înfruntăm.
Se scriu multe în aceste zile, unele menite să ne îngrijoreze, altele să ne liniștească.
Eu vreau să abordez acest subiect prin altă prismă, mai meditativă, asupra unor constatări proprii formate de-a lungul timpului…
Mă urmărește o constatare, făcută nu de mine, cum că, ochii sunt lumina sufletului. Eu aș mai completa, că mîinile sunt simbolul forței trupului.
De mică mă fascinau mîinile oamenilor; mîini frumoase, expresive, fremătînde, pline de neastîmpăr, delicate, cu degete alungite de pianist sau vînjoase, care completau tabloul persoanei pe care o studiam.
Rareori mă înșelam în studiul meu. Chipul celui studiat se plia perfect pe caracteristicile mîinilor…
Mîinile reprezintă simbolul puterii, atît ca dominație fizică, cît si ca o metaforă în plan sentimental.
Cu ele făurești lucruri, mîngîi, ștergi o lacrimă, îmbrățișezi, feliciți, aduci compasiune, aplauzi, saluți de bun venit, de rămas bun. Cu un cuvînt, sunt niște „instrumente” non-verbale, dar cu care te poți face înțeles. Făra aceste ,,instrumente” omul nu mai este Om.
De aceea, poate că atunci cînd omul moare, mîinile i se așează pe piept, încrucișate, semn că s-a ,,predat”, că și-a terminat misiunea pe pămînt.
La condamnați, încătușarea mîinilor reprezintă cel mai umilitor act cu putință. Cine l-a inventat, a știut bine unde să țintească.
Cine s-ar fi gîndit că vor veni aceste zile nefaste, de panică, de incertitudine, de război total atipic, în care agresorul e invizibil, dar pîndește la răspîntie.
Primele victime care sunt puse la pămînt sunt, culmea, Mîinile!
– N-ai voie să atingi!
– N-ai voie să îmbrățișezi!
– N-ai voie, n-ai voie, n-ai voie etc. Pentru că devin mai periculoase decît o armă cu piedica trasă…
În condițiile în care am fost învățați să ne iubim, să fim solidari unii cu alții, să ne manifestăm sentimentele prin îmbrățișări, strîngeri de mînă, sărut, să fim împreuna în rugăciuni…
Acum ni se cere:
– Păstrați distanța!
– Nu vă atingeti!
– Nu vă îmbratișati!
– Nu vă rugați! (în biserici)!
Se produc niște mutații greu de înțeles în mentalul fiecăruia, declanșînd adevărate drame la nivel afectiv! Unii dintre noi, mai căliți, poate le luăm mai ușor, dar tinerii rămîn total descoperiți și debusolați.
Nu știu cum vor evolua lucrurile, dar Panica si Izolarea își cam dau mîna peste tot globul, peste mări și oceane. Natura umană e aceeași, indiferent de civilizația unui stat.
Acasă, orice criză, indiferent de natura ei, declanșează un mecanism de apărare prin umplerea coșurilor și devastarea rafturilor. Și aici e asemănător, dar ce mă înspăimîntă e că se stă la cozi la arme! Asta ce fel de reacție o fi?
Eu am căzut într-o capcană frumoasă ar zice mulți. Să mergi în America nu-i la îndemîna oricui!
În aceste zile mă simt încercuită de un zid, în care nu identific nici o breșă, prin care aș putea evada . Totul e blocat, n-ai cu ce să zbori, n-ai unde ateriza, toți și-au închis țările! Mă simt ca o pasăre sălbatică închisă într-o colivie, fie ea și aurită, tot colivie se numește.
Nu vreau să rămîn aici, nu vreau să mor aici, dar acum, cine să te mai asculte despre ce ai vrea tu!
Ordinul e scurt: – Stai în casă! Măcar că nu ești acasă!
Și ce e mai grav e, nu că stai, dar nu știi cît stai!
Am și eu o meteahnă cronicizată deja, oricît de mult mi-ar plăcea un loc, în momentul cînd mi s-ar spune că trebuie să stau pentru totdeauna acolo, acel loc mi s-ar părea iadul pe pămînt.
Dacă n-am rădăcini acolo, dacă nu-mi identific afinități față de acel loc, viața se transformă într-un calvar.
Nu pot trăi făra primăvara mea, unde fiecare copac are un rost al lui, fiecare pom înflorește la un anumit timp, face roade, unde toate au rînduiala lor bine înrădăcinată.
Începînd de la pufoșii mîțișori din lunci, corcodușii ce dau în floare, caișii, piersicii, cireșii, prunii, merii, perii, toți au programul lor! Înfloresc pentru ca mai tîrziu să ne bucure cu rodul lor.
Brîndușile, anglicii, cizma cucului, toporașii, ghioceii, lușcuțile, zambilele, toate la un semn, ies și se deschid, să-ți taie respirația cu atîta frumos…
Totul e peren…Ce computer fantastic le programează de nu uită an de an să răsară!
Aici văd copaci cu flori albe, roz, mov.
Se scutură florile, rămîne copacul sterp, fără roade. Sunt și aici păsări. Multe chiar cîntătoare, numai că și ele cîntă în limba lor. Cine să le înțeleagă?…
Izolarea e cam aceeași cu libera circulație. Oricum oamenii stau mai mult dosiți după jaluzele.
Străzile sunt pustii tot timpul. Dacă au închis Mollurile, a crescut traficul pe autostrăzi. Se plimbă cîte unul în mașină scăpînd de izolarea de acasă.
Se întîmplă și aici niște mutații în viața cotidiană și dorința cea mai mare este ca sfînta noastră Rutină, cea de toate zilele, să revină iar în viețile noastre! Să credem în Miracole!

Ileana PISUC
Richardson – Texas, USA