Modelul maramureșean de eco – spălare anti Covidică

Să ne spălăm de rele în natură,
Cu ierburi proaspete să ne tratăm
Și trupul slab și păcătoasa gură
Că, poate, niște virusuri fentăm.

Azi Domnul ne trimite un semnal
Ce-aduce curățenie-n planetă,
Este la mintea oricărora, banal:
Să “coborâm” urgent la bicicletă!

Natura este doctorul minune
Pe care-l respectăm destul de rar,
Când ne lovește, parcă spune:
Copii, viața voastră n-are… har!

Ras Publica

Foto: Rada Pavel




Sighet – Asociația Valea Verde: doi ani de filmări în natură

Doi ani de filmări în natură

Un proiect dedicat filmului documentar despre natură și dezvoltare durabilă se încheie luna aceasta, la doi ani de când a fost demarat. „Focalizare prin obiectiv: dezvoltare durabilă” este titlul proiectului co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă și implementat de către Asociația Valea Verde din Sighetu-Marmației.

O sută de filme eco au fost realizate în ultimele 24 de luni de către echipa de implementare a proiectului, în colaborare cu specialiști de la departamente de biologie ale mai multor universități din țară, reprezentanți ai câtorva parcuri naturale și naționale, muzeografi biologi și mulți alți cunoscători ai diversității peisajului românesc.  „Unul dintre scopurile fundamentale ale proiectului nostru este acela de a sensibiliza, de a face educație ecologică prin film. Am realizat, în acești doi ani, o colecție de pelicule filmate din drone, din peșteri, din păduri, de sub ape. Sunt filme despre bicicliști și păstori, pădurari și pescari, savanți și cercetători, filme despre păsări sălbatice și șopârle, vulpi și oi, plante alpine, mlaștini, râuri, chei, stâncării și multe altele, filme care urmăresc să producă o imagine de ansamblu a situației ecologice din peisajul Carpato-Danubian. Dorim ca filmele acestea să provoace o atracție către natura din țara noastră, către cunoaștere, admirație și o viață mai sănătoasă. Mai echilibrată. Cu mai mult sens. Cu iubire față de om și mediul în care ne ducem existența.” (Peter Lengyel, manager proiect)

Alte obiective asupra cărora s-a „focalizat” proiectul aflat acum la final au fost: organizarea de workshop-uri tematice (aprilie, noiembrie 2016), realizarea unui Plan de Acţiune Strategic pentru Conştientizarea Publicului privind Conservarea Biodiversităţii şi Dezvoltarea Durabilă, organizarea unei Tabere de Creaţie în domeniul Filmului Eco pentru ONG–uri (iulie 2017). Evenimentul cel mai notabil din cadrul proiectului a fost Festivalul Internaţional de Filme scurte Eco (SEFF – Short Eco Film Festival), organizat la Sighetu-Marmației în octombrie 2017. Peste 30 de producții din 21 de țări au fost selectate pentru a fi proiectate la SEFF (www.ecofilm.ro/festival/), trei dintre acestea fiind premiate de către juriul festivalului. Recent, pe 8 februarie 2018, cele mai apreciate scurt-metraje prezente în festival au putut fi vizionate și de către publicul băimărean, cu ocazia unei seri de proiecții găzduite de Bastionul Măcelarilor.

Chiar dacă „Focalizare prin obiectiv: dezvoltare durabilă” a ajuns la linia de finish, cu obiectivele bifate, filmările nu se opresc aici. Expedițiile prin țară continuă, locuri necercetate și încă nevăzute prin lentila camerei video au mai rămas din plin. Filmele deja finalizate pot fi urmărite pe youtube (canalul eco film), pe pagina de facebook (facebook/ecofilmRO), în publicația online Salut Sighet (www.salutsighet.ro) sau pe site-ul proiectului (www.ecofilm.ro). În curând, câteva pelicule din colecția proiectului vor putea fi vizionate și pe micul ecran, ca urmare a încheierii unui contract de colaborare dintre Asociația Valea Verde și TVR Cluj.

Comunicat de presă, Asociația Valea Verde

 

Asociația Valea Verde
Sighetu-Marmației, Maramureș
ecofilmRO@gmail.com
www.ecofilm.ro
www.facebook.com/ecofilmRO




Blestemul spulberat (autor, Rada Pavel)

Căutam, pentru un proiect, școli abandonate. Prin județul Satu Mare. Ajungem și în satul Hotoan, ceva așa, antonimul lui „idilic”, pustiu în stânga, pustiu în dreapta, în spate o aspră și foarte distrusă șosea, din peisaj nu lipsea nici fântâna cu ciutura grea. În față, satul. Aparent, uitat de Dumnezeu (însă avea să ni se demonstreze, în curând, contrariul).

Ne îndreptăm țintit spre turla bisericii, căci școala pe-acolo ar trebui să fie și ea. Am deja ochiul format pentru clădirile de școli părăsite, e imposibil să nu le remarc, fără bâjbâieli. Însă uite că cea din Hotoan întârzie să se arate, așa că oprim în dreptul unor oameni adunați într-o mică reuniune lângă biserică și îi întreb:
„Îmi spuneți, vă rog, unde e școala veche?”
„Nu știm, nu suntem de aici”, îmi răspunde unul dintre ei.
Câțiva metri mai încolo, alt pâlc de oameni așteptând ceva, nu știu ce, oricum ulița era suspect de populată, trecusem înainte prin sate fără suflare și fără țipenie de om.
„Caut școala veche, mai există clădirea?”
„Noi nu știm, nu suntem de aici”, primesc iar răspuns.
Încep să răsuflu greu, de la căldură și de la nedumerire, să tot fi fost vreo 30 de grade și vreo 7-8 oameni care nu erau de acolo.
„Uite, crâșma”, spune Dani, „la crâșmă sigur sunt localnici.” Oprim, așadar, în dreptul crâșmei, cu vreo două mese ocupate pe o terasă improvizată.
„Pe unde o luăm ca să ajungem la școala veche?”
„Nu suntem de aici!”
Nu se poaaaateeee! Ăștia s-au înțeles, își bat joc, asta e distracția satului.
Peste câțiva metri, gata satul. Gata. Tufe.
„Mă duc la femeia aia în curte. Uite, acum a ieșit din casă în papuci, nu se poate să nu fie de aici.”, îi zic lui Dani…
„Doamnă, știți să fie o școală abandonată pe aici?” Femeia îmi spune că da, am trecut pe lângă ea. De la „monument”, o iau în dreapta.
„Dar cu oamenii ăștia care nu-s de aici, ce-i cu ei? De unde sunt, dacă nu de aici?”
„Așteaptă să intre la părintele la dezlegare. Știe să dezlege blesteme.”, îmi răspunde unica localnică a Hotoanului.
Tăcere.
„Dani, dacă tot am venit până aici, ne băgăm la o dezlegare?”
„Nu, că trebuie să ajung la 5 în Satu Mare”.

În fine, ce să vă mai zic. Am găsit școala, vai de ea. Una dintre încăperi avea un perete prăbușit, cealaltă avea ușa închisă cu lacăt. Nu am dezlegat lacătul, nici blestemele, dar măcar fusese dezlegat misterul satului cu cei mai mulți oameni care nu sunt din el.

Autor, Rada PAVEL