La capătul depărtării…
                                              … la un an din veșnicia prietenului Radu Țuculescu

În orașul care respiră distant anotimpurile trecute
un nume rămâne în lumina stinsă
dimineața devreme –
aici cândva s-a făcut liniște
dar prietenii au învățat să ocolească absența.

Pe strada fiecărei clipe cineva încă
își amintește râsul veselia provocatoare
ca o pagină nerăsfoită –
cuvintele n-au dispărut dar s-a făcut seară
și s-au ascuns în vocile altora
iar umbrele le poartă spre casa care nu mai recunoaște
indisciplinata oboseală de după-amiază
în pauza dintre partituri
când tăcerea devine infidelă
și transmite recviemuri.

Prin Sighet nu se trece o singură dată
nu se uită niciodată
străzile se aliniază și pleacă împreună
spre ferestrele închise-n paranteze
între memorie și ascunzătoarea
care șterge viața din toți
în manuscrise pe care nu le mai vedem crescând.

Ion Mariș

În prima sa viață, cea de dinaintea revoluției din 1989, românul Radu Țuculescu a fost redactor Studioul de radio Cluj (Cluj-Napoca) și, după închiderea studiourilor radio regionale în 1985, din ordinul dictatorului Nicolae Ceaușescu, violonist la Filarmonica de Stat din Cluj. În a doua sa viață, cea care a început odată cu revoluția, de la vârstă de 40 de, ani a fost redactor la televiziunea română din orașul transilvănean, romancier, dramaturg, critic de teatru, organizator și traducător. Înainte și după tulburările politice, Țuculescu a fost un spirit liber extrem de versatil și original. Energic, activ, plin de energie și extrem de productiv. O figură cu multiple talente. O bursă de la Radio Elveția Internațional l-a adus pe Țuculescu la studiourile radio din Berna și Basel pentru câteva luni, în 1992. Așa a descoperit Elveția și a împărtășit-o cu compatrioții săi prin reportaje TV și texte. Entuziasmul său a avut un efect contagios. Și a devenit traducător. Dacă cineva din România de astăzi știe ceva despre poezia elvețiană în limba germană, probabil că i se datorează lui Țuculescu. Criticul Iulian Băicuș a afirmat de la început: „Țuculescu are meritul de a fi transformat frumoasa Elveție dintr-o destinație turistică abstractă într-o întâlnire culturală plăcută.” (Observator Cultural, 4 iulie 2000)

Țuculescu însuși nu a scris niciodată poezii – cu excepția, dintre toate, a debutului său: în 1966, poeziile tânărului de atunci, în vârstă de 17 ani, au apărut în revista Steaua din Cluj-Napoca. Cu multă perseverență și un simț ascuțit al calității, a tradus poezii de Rainer Brambach, Werner Lutz, Tadeus Pfeifer, Frank Geerk, Alois Bischof, Rudolf Bussmann, Erwin Messmer, Andrea Maria Keller, Gerhard Meier și de mine. De asemenea, a publicat lucrări de Peter Bichsel, Werner Lutz, Fran Hohler, Adolf Muschg, Hugo Loetsche, Urs Widmer, Adelheid Duvanel, Birg Kempker, Alex Capus și Nicolas Lind. Nu numai că a adus textele în România, dar a vizitat personal mulți autori și a realizat filme despre unii dintre ei pentru televiziunea română. Un total de 14 cărți scrise de el au fost publicate în România între 1999 și 2022  cu texte traduse din autori elvețieni. Multe dintre ele se află în seria (bilingvă) Poeți elvețieni de limbă germană din Biblioteca Revistei Familia din Oradea, editată de poetul Ioan Moldovan (1952-2024). Unele dintre volume au fost susținute de Pro Helvetia și/sau Fondul Cultural din Basel, cu contribuții din aproximativ 30 de cărți proprii. Romane, drame,  rețea, mereu în memorie. După aceea, Țuculescu s-a împăcat cu condiția, de înțeles în sfârșit, de luptător singuratic, care dorea să-și urmeze propriul drum independent, iar povestirile sale au fost traduse în germană, maghiară, franceză, italiană, ebraică, cehă, sârbă și mandarină – toate fără sprijinul instituțiilor statului. Specialitatea sa era perspectiva absurd-satirică, preferința sa pentru comedia neagră (fină). Totul era despre comedia neagră (fină). „Unul dintre ei (Bravul nostru Micșa – Al nostru, nimeni nu-l va face).” Acest crez, mi-a spus mie, lui însuși și tuturor celor pe care i-a invitat acasă, face încă parte din repertoriul permanent al expansivului și informalului Teatru Orfeus din Praga. Nuvelele sale (Cuptorul cu microunde, ediția Milo 2008), două romane (Stalin, cu lopata înainte și Măcelăria Kennedy, Mitteldeutscher Verlag 2018 și, respectiv, 2019) și o carte pentru copii (Aventurile miraculoase ale liliacului Vico în Mirabelia, WaRo-Verlag 2024) au fost publicate în limba germană.

„Țuculescu era convins că literatura care nu încântă și nu în-cântă și-a ratat scopul”, scrie Cernat în necrologul său. Pentru el, romanul din 2006, Povestirile mameibătrâne, rămâne „capodopera” a lui Țuculescu. Istoricul literar Ion Bogdan Lefter este de acord: „Este una dintre marile cărți ale literaturii române de după 1990”. (Marmația literară, octombrie 2009)

Monologul sugestiv și profund al unei bătrâne creează un omagiu (colectiv) adus micului ei sat (maghiar-român) din Transilvania, aflat în proces de dezintegrare. Rămâne la fel de evaziv în limba germană precum romanul polițist Femeia de marțipan. În el, detectivul Martin Breda se trezește în cele din urmă blocat la cotul Rinului, încercând să rezolve misteriosul caz. Cartea este, de asemenea, un omagiu virtuos adus orașului Basel – unul dintre punctele focale din a doua viață a lui Țuculescu. Radu ne-a invitat pe mine și pe Erwin Messmer de mai multe ori la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet, de mult timp prezent, și la Reghin, unde el însuși a fondat întâlnirea culturală europeană Ars Maris în 2007 (anul aderării României la UE). Și ne-am văzut în timpul vizitelor sale regulate la Basel, unde s-a bucurat de ospitalitatea cunoștinței sale loiale din vremea radioului, redactorul-șef de la DRS-2, Olga Rubitschon, chiar pe Rin, și și-a continuat proiectele. Așa ne-am împrietenit de-a lungul anilor. După ce Ana Blandiana a citit volumul meu Berg mit Madonna, tradus de Radu, eminenta poetă română, acum în vârstă de 83 de ani, mi-a scris: „Poeziile par scrise în limba română.” Tuculescu a trăit și a lucrat în principal la Cluj. Dar, timp de decenii, refugiul său preferat fusese Maramureșul, la granița cu Ucraina. Acolo, la Sighet, alături de Monica, tovarășa sa din ultimii ani, a murit pe 25 martie a acestui an, la vârsta de 76 de ani. Și-a găsit locul de veci la Reghin (Reghinul săsesc) – orașul lutierilor, Cremona românească. Este, de asemenea, locul de naștere al lui Georg Maurer (1907-1971), poetul transilvănean-saxon care a fost profesor de literatură la Leipzig în epoca RDG. Cercurile lui Tuculescu se închid la Reghin. S-a născut acolo (în prima zi a anului), a urmat școala germană de acolo și și-a descoperit prima pasiune într-o viață cu adevărat pasională: cântatul la vioară.

■ ANDREAS SAURER

■ Traducere din limba germană de Paul Farkas – Kiryat Bialik (Israel)
■ articol publicat în revista ORTE, Elveția

Colaj foto: Ion Mariș

* * *

Andreas Saurer este  poet, istoric, jurnalist, sociolog și traducător, s-a născut pe 22 septembrie 1963 în Andeer (Graubunden/Elveția). În prezent, locuiește la Berna și Basel. A studiat istoria modernă, istoria Elveției și literatura germană modernă la Berna, Berlin și Siena.Din 1995 lucrează ca redactor la Berner Zeitung BZ. A publicat mai multe volume dintre care reținem: studiul „Modernisierung und Tradition: Das rumänische Dorf 1918-1989“, Editura „Gardez”, Saint- Augustine 2003; volumele de versuri: „Freie Sicht bis Cagliatscha”, Oberegg/Zurich 2008, „Berg mit Madonna/Munte cu Madonna”, (bilingv, ediție germană/ română), Biblioteca Revistei Familia, Oradea 2005, trad. Radu Țuculescu. Poezia sa este tradusă în limbile retroromanică, română și slovenă. Publică  în periodice culturale și literare elvețiene: Du, Orte, Drehpunkt und Zündschrift, precum și în Literatur und Kritik (Saltsburg), Moosbrand (Berlin), Luceafărul (București), Tribuna (Cluj), Familia (Oradea), Nord Literar (Baia Mare), Contrafort (Chișinău).

Nici nu știu cu ce să încep, ce aș putea să spun în câteva rânduri. Poate faptul că prietenia noastră a început în anii ‘60 ai secolului trecut?! Poate faptul că la Casa de Cultură a Studenților clujeni cu toții eram prieteni buni? Însă tu ai excelat în tot ceea ce făceai, teatru, pantomimă, muzică. În acei ani grei dar lipsiți de multe din grijile de astăzi, noi, studenții casei de cultură, ne simțeam în largul nostru, legând prietenii de o viață întreagă.

Chiar și după un hiatus îndelungat, când tu ai rămas la Cluj devenind o personalitate la Radio Cluj și scriind proză și teatru de foarte bună calitate, eu am urmat o carieră didactică de limba și literatura engleză la Institutul de Învățământ Superior din Pitești iar apoi am părăsit România, pentru a-mi reîntregi familia în Israel. Și iată, soarta a făcut să ne regăsim, să ne reîntâlnim atât în România cât și în Israel. România pe care o simt și o consider țara mea tot atât de mult precum Israelul care a devenit țara mea adoptivă.

Anii aceștia ai reîntâlnirilor au devenit deosebit de frumoși și importanți, deși amândoi am adăugat povară multă pe umerii noștri. Am colaborat în domeniul literaturii române contemporane, am reușit să traducem, împreună cu noul mușchetar adoptat, profesorul universitar Moshe B. Itzhaki, nenumărate poezii din literatura română contemporană în ebraică, să le publicăm în volume frumoase aici în Israel, pentru a prezenta publicului israelian acest deosebit corolar de literatură poetică.

La toată această muncă sisifică împreună cu Moshe Itzhaki, tu, Radu, ți-ai adus un aport covârșitor. Fără tine, Radu, nu am fi reușit să legăm cele două țări și prin frumoasele poezii românești și israeliene. Fără tine, Radu, n-am fi reușit să traducem literatura israeliană în limba română, volume de poezii publicate la Galaxia Gutenberg și Școala Ardeleană. Îți mulțumim, Radu, că ne-ai adus înapoi la vatră iar pe Moshe, născut în Israel din părinți de origine română, l-ai învățat cum să se apropie de România și cum să iubească această țară și acest minunat popor.

Însă tu, Radu, ai descoperit Israelul singur, cu flerul tău de scriitor, de ziarist, de om care era capabil să vorbească cu oamenii și păsările din cer în aceeași măsură. Ai descoperit, ai făcut observații, ai scris despre țara și oamenii Israelului cu mult duh, adevăr și dragoste. Ba mai mult, ai descoperit-o și reîntâlnit-o pe prima ta dragoste adolescentină, colegă de școală la Reghin, Ilana (Ileana, care plecase cu părinții în Israel în anii ’60), ai văzut și admirat frumusețile Negevului nostru, ale naturii nemaipomenite din deșertul viu, plin de viață, și ai vizitat multe alte locuri care te-au impresionat nespus.  Prin faptele tale și spiritul tău adevărat ai demonstrat din plin dragostea ta față de aceste locuri sfinte și moderne. Vom plânge mult pentru tine, dar te vom avea în sufletele noastre mereu.

Drum lin spre ceruri, drag prieten!

Paul Farkaș și Moshe B. Itzhaki
Israel

Drumul prietenului meu, Radu Țuculescu, s-a oprit definitv la Sighet.
S-a întors la orașul în care poposea pentru relaxare, odihnă și răsfăț culinar, în care a fost iubit și apreciat.
Am petrecut zeci, sute de ore împreună, la cafea, la întâlnirile și lansările de carte din cadrul Clubului Rotary Sighet la care mai participau foarte mulți tineri din Interact și Rotaract.
A povestit în scrierile lui despre multe „personaje” sighetene, despre întâmplări din viața orașului. A fost mulți ani implicat în Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet (inclusiv președinte de juriu).
Am fost părtaș la liniștile și neliniștile lui Radu, m-am bucurat de succesele pe care le savura cu bucurie șăgalnică.
Îmi povestea despre călătoriile lui la Basel, Bratislava, Praga, Tel Aviv etc și „expansiunea” cărților lui în Europa și Israel, despre prietenii la care ținea enorm. Era mereu inspirat și în căutare de noi subiecte.
Pleca și revenea mereu la Sighet („la margine de țară”) unde era așteptat cu drag de doamna Monica.
Sighetul a devenit – din nefericire – un capăt de drum pentru Radu, dar cărțile lui vor continua să trăiască și să călătorească nu doar aici, în Nord de țară („aproape de Centrul geografic al Europei”), ci în toată Europa, în lume.
În ultimele lui cărți (inclusiv „Gudrun”), pe ultima pagină apăreau, constant, locurile unde se născuseră paginile din volumele lui: Cluj – Basel – Sighetu Marmației. SIGHETU MARMAȚIEI „închidea” volumele.
Ultimul Capitol l-a încheiat – Destinul a decis – la SIGHET!
„Povestirile SighetuluiȚuculescian. Orașul de la marginea țării” se scriu de acum în Cer!
Orașul nostru îi va memora trecerea.
Drum liniștit spre lumina veșnică, Radule!

Ion Mariș

* * *

Radu ȚUCULESCU (n. 01 ianuarie 1949, Târgu Mureș – d. 25.03.2025, Sighet) a fost romancier, dramaturg, regizor, publicist și traducător din limba germană; nepotul pictorului Ion Țuculescu, tatăl prozatorului Răzvan Țuculescu și-al fiicei Blanka-Rakhel Rieder, pe care o adora.

A copilărit în Reghin, unde urmează primele clase la Școala Germană (1956-1963), după care continuă la Liceul de Muzică din Târgu Mureș (secția maghiară) și ulterior la Liceul de Muzică din Cluj (1964-1968). Urmează Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, secția vioară (1968-1972). Între 1967 și 1974 conduce Cercul de teatru și pantomimă „Atelier”. După 1990 și-a continuat activitatea teatrală, participând și la festivaluri naționale și internaționale (Franța, Italia, Rusia, Maroc, Canada, Ungaria, Germania, Cipru, Olanda, Cehia etc.). După absolvirea facultății este redactor la Radio Cluj (1972-1985), iar după desființarea studioului de radio, din ordinul lui Ceaușescu, devine violonist la Filarmonica de Stat din Cluj-Napoca (1985-1989), apoi, din 1990, pe parcursul multor ani, este redactor și realizator la TVR Cluj.

A debutat cu poezii în revista Steaua (1966), debutul publicistic având loc în Amfiteatru (1967), cu articolul „Despre teatrul studențesc”. Colaborează la Amfiteatru, Echinox, Napoca Universitară, Viața Studențească, Vatra, Tribuna etc. A realizat filme (reportaje) pentru televiziune în Belgia, Grecia, Tunisia, Egipt, Spania, Portugalia, Austria etc. A beneficiat de mai multe burse de creație la Paris, Basel, Viena, Berna.

A inițiat colecția „Scriitori elvețieni de expresie germană” a Bibliotecii revistei „Familia” din Oradea, în cadrul căreia a tradus zece volume de versuri și proză, și a realizat prima antologie de proză scurtă contemporană elvețiană de expresie germană din România (1997).

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru fondator ASPRO și al Societății Oamenilor de Cultură și Știință Bihor.
A semnat numeroase traduceri din literatura elvețiană contemporană de expresie germană și austriacă contemporană. Romanele sale au fost traduse în Germania, Franța, Italia, Austria, Ungaria, Serbia, Cehia, Israel, iar piesele de teatru în cehă, maghiară, italiană, franceză, ebraică, engleză. Din 2008 piesele sale au intrat în repertoriul permanent al teatrului Orfeus din Praga fiind astfel cel mai jucat dramaturg român contemporan în Cehia.

Volume publicate:
Portocale și cascadori (proză scurtă, Editura Dacia, 1978); Grădina suspendată (proză scurtă, Editura Albatros, 1981); Vânzătorul de aripi (roman, Editura Dacia, 1982); Ora păianjenului (roman, Editura Albatros, 1984); Degetele lui Marsias (roman, Editura Dacia, 1985); Portrete în mișcare (proză scurtă, Editura Albatros, 1986); Umbra penei de gâscă (roman, Editura Dacia 1991); Cuptorul cu microunde (proză scurtă, Editura Dacia, 1995); Aventuri în anticameră (jurnale, Editura Paralela 45, 2001); Liften (proză scurtă, Zalaegerszeg-Ungaria, 1996, trad. Szlafkay Attila); Ce dracu se întâmplă cu trenul acesta? (teatru, Editura Eikon, 2004); Teatrul transilvan la începutul mileniului III (cronici dramatice, Editura Tribuna, 2004); Povestirile mameibătrâne (roman, Editura Cartea Românească, 2006); Der Mikrowellenherd (der Roman Eines Plattenbaus in zehn Aufzugen) – Editura Lehner – Viena, 2008 traducere Zorin Diaconescu); Antologia Dilingo (zece prozatori români contemporani) (Editura Noran, Budapesta, 2008); Stalin cu sapa-nainte (roman, Editura Cartea Românească, 2009); Bravul nostru Micsa – trei piese de teatru (Editura Eikon, 2010); Romanul erectil – publicistica (Editura Limes, 2010); Femeile insomniacului (roman, ed. Cartea Românească, 2012); Mere-vieille racontait (Gingko Edition, Paris 2012, trad. Dominique Ilea); Stalin con la zappa in spalla (Aracne editrice, 2013, trad. Danilo De Salazar; Mierla neagră (roman, Ed. Cartea Românească, 2015); Prica Staramajke (Ed Sezam-Belgrad, 2015); Staromama vypravi (Ed Dauphin, Praga, 2015); A mi derek Miksank!-szinmuvek (Ed. Garabontzia, Târgu Mureș); Antologie de literatură elvețiană de expresie germană, 2 volume (Traducere și prezentare, ed, Biblioteca revistei Familia, 2015); Stalin, mit dem Spaten voran! (Mitteldeutscher Verlag, Halle Saale, 2018); Măcelăria Kennedy (roman, 2017); Uscătoria de partid (proză scurtă, 2019); Trei în dormitor, o piesă de teatru și alte povestiri scurte (Shlosha be mita ahat) ebraică, (Ed Iton77, Tel Aviv, 2019); Femeia de marțipan (Ed. Polirom, 2020); Luna gheboasă – Romanul unui bloc în unsprezece secvențe (Ediția a doua revăzută și adăugită, Ed pentru artă și literatură, București, 2023); Crima de pe podul Garibaldi (roman, 2022); La umbra Muntelui Tabor. Locuri și oameni din Țara Sfântă (interviuri, Editura Galaxia Gutenberg, 2023); Gudrun (Ed. Polirom, 2025); Povestirile mameibătrâne. Satul de la marginea lumii (reeditare, Ed. Școala Ardeleană, 2025).

Literatură pentru copii:
Ina și ariciul Pit – aventuri în aparatul de fotografiat al bunicului (vol. I-II, Ed. Corint, 2017); Uimitoarele peripeții ale liliacului Vico în Mirabelia (Ed. Polirom Junior, 2022); Die wundersamen abenteuer der fledermaus VICO in MIRABELIA (2024).

Salut, Sighet!

Foto: Ion Mariș

Nu doresc a stârni multe întrebări din partea celor care nu o cunosc. Nici nu am a mă învrednici de gânduri ceremonioase.
Numele său este cel mai primăvăratec, cel mai atrăgător, cel mai fascinant pseudonim pentru Primăvară, pentru iubire, pentru prietenie. Este chiar delicat, dacă nu dificil, să afli cele mai potrivite cuvinte care să acopere o tulburătoare realitate a prietenei! Prof. Brîndușa Oanță – căci despre d.ei este vorba – cuvine-i-se a-i spune: La mulți ani! Prețuiesc până la capăt acest pseudonim al Primăverii și al Prieteniei, al  celei care-l poartă! (Echim VANCEA, membru al Uniunii Scriitorilor din România)

* * *

Profesoară de latină și română la CNDV Sighet, Brîndușa Oanța își onorează familia cu aspirații culturale din care provine. Este  o deschizătoare de drumuri  a elevilor spre performanță, lectură, creație literară și o promotoare sistematică a  celor merituoși. Se dedică generos  e-revistei „Salut Sighet!”, la care activează non-stop și absolut pro bono, precum și la îndrumarea colectivului revistei „AxA” a liceului.
Brîndușa dragă! Văzându-ți împlinirile, acum, la ceas aniversar și rotund, declar: sunt onorat că ți-am fost profesor („un an, atâta doar, un singur an”) și recunoscător că îmi  „manageriezi” textele cu atâta atenție și gentilețe.
La multe bucurii și strălucite realizări! La Mulți Ani! (Marin SLUJERU, poet)

* * *
La mulți ani, Brîndușa, să ai parte doar de zile senine, bucurii și împliniri și să ne revedem sănătoși și optimiști! (Radu ȚUCULESCU, membru al Uniuni Scriitorilor din România)

***

pentru că mirosea a flori, a mere crude și a bomboane
cuibărită în brațele mele cu lentoarea unei pisici adormite
și portocalii

pentru că îmi amintea de valurile mării
și de orice privire stingheră
capabilă să îmi scrie poezia
pe care nu am putut să o trăiesc

și pentru că o iubeam în fiecare duminică
mai mult
mai înăbușit
mai puțin limitativ  (Mira ORZA, redactor șef al revistei AxA, CNDV Sighet)

* * *

Redactorul coordonator al publicației „Salut, Sighet!”, prof. Brîndușa Oanță, este pre_destinată Cuvântului pre_dat, respectat, înnobilat de muncă și pasiune. Se dedică continuu proiectelor educațional – cultural – mediatice din dorința de-a „favoriza” performanța și de-a modela caractere. Orice aș spune este mai puțin și prea puțin față de ceea ce ar merita.
50 de brîndușe într-o singură primăvară înseamnă frumosul atemporal… dincolo de clișeele lumii. La mulți ani luminați de… iubire și generozitate. (Ion MARIȘ, coordonator Editura Valea Verde)

* * *

Prof. Brîndușa OANȚĂ s-a născut la Sighet, în 24 martie 1974.
A absolvit Liceul „Dragoș – Vodă” (1992) și Facultatea de Litere – specializarea Limbi Clasice (Latina – Greaca veche), Universitatea „Babeș – Bolyai”, Cluj-Napoca (1996). Are un masterat în Politici Publice și Administrație Publică la Universitatea din București – Consiliere și Orientare profesională (promoția 2002).
Este profesor titular la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet (începând cu anul absolvirii facultății, 1996), a fost profesor la Liceul Pedagogic Sighet (1996 – 2012). În prezent, predă doar la CNDV Sighet. Este profesor gradul I. A fost redactor (2005 – 2014) și redactor coordonator (2014 – 2016) la Radio România Sighet.
Este co-autor (împreună cu Ion Mariș) al volumului „#CNDV 100 – Convorbiri mărturisiri” (Editura Valea Verde, 2019).
Din anul 2016 până în prezent este redactor coordonator al publicației online „Salut, Sighet!” (www.salutsighet.ro).

Salut, Sighet!

Nota redacției: În imaginea reprezentativă (de la stânga la dreapta), Brîndușa Oanță împreună cu Ducu Bertzi – cantautor, Toma Enache – regizor și Radu Țuculescu – scriitor.

Luni, 18 septembrie 2023, scriitorul Radu Țuculescu a fost invitat și a participat (pentru a treia oară) la întâlnirea cu membrii cluburilor Rotary, Rotaract și Interact. Întâlnirea a fost prilejuită de lansarea romanului „Luna Gheboasă” (în premieră națională la Sighet!), recent publicat la Editura pentru Artă și Literatură (Colecția de Literatură Contemporană, editor – Violeta Borzea, Mogoșoaia, 2023). Romanul este de fapt ediția a doua revăzută și adăugită a cărții „Cuptorul cu microunde” (prima ediție, publicată la Editura Dacia – Cluj Napoca în anul 1995).
Atmosefera destinsă, discuțiile degajate, informale, au fost „ingredientele” specifice întâlnirilor noastre.
Și ca de obicei, prietenul Radu Țuculescu a „cucerit” rapid segmentul juvenil – fără a neglija seniorii rotarieni – discuția cuprinzând toate palierele – de la poezie, muzică, teatru, proză evident – vizibile în biografia prozatorului îndrăgostit (și) de… Sighet.
Seara de literatură contemporană în regie rotariană a fost amplificată de prezența unui prieten și fost coleg de liceu (evident „Dragoș – Vodă”), dr. Sorin Parastie, membru în Rotary Club Torino Europea (Italia).
Și pentru ca „demonstrația” de reușită (poate chiar succes!) a întâlnirii cu scriitorul Radu Țuculescu să fie consemnată „pe proprie răspundere” și în deplină cunoștință de cauză, i-am „convins” pe tinerii interactieni (din întâmplare – sau nu? – toți CNDV-iști) să scrie și să… semneze impresiile lor. Zece!… sunt ei!… și comentariile lor le puteți citi în continuare! (Ion Mariș)

A fost o experiență la care am participat deja pentru a doua oară. Cu același entuziasm m-am prezentat și de această dată și cu dorință de a cunoaște noi oameni. Sublinierile domnului Radu Țuculescu în legătură cu noua sa carte m-au convins să o cumpăr și deja m-am apucat de citit! (Ștefania)

Activitatea de ieri a fost foarte interesantă. Domnul Radu Țuculescu, având în vedere succesul scrierilor sale, este o persoană modestă căreia chiar îi place să își împartă ideile și să interacționeze cu publicul. Acesta a fost foarte prietenos cu noi, interactienii. Nu a vorbit cu noi ca și cu niște copii, ci ca și cu niște vechi amici. Mi-a plăcut extrem de mult să aud inspirația din spatele noii sale cărți, „Luna gheboasă”. Se vede că domnul Țuculescu are o mare iubire pentru Sighet, multe din poveștile și personajele acestuia fiind inspirate din orașul nostru. În concluzie, activitatea a fost foarte interesantă, mi-a plăcut foarte mult și abia aștept să participăm la lansarea următoarei sale lucrări. (Florin)

Lansarea de carte a fost una plăcută, cu o atmosferă modernă, întrucât în prezentarea cărții s-au inserat glume, făcând totul mai atractiv. Conceptul cărții mi se pare unul bun, un roman aparte care merită citită. Eu cel puțin m-am simțit foarte bine alături de „părinții” noștri din Rotary și Rotaract și totodată de scriitorul român care ne-a onorat cu prezența, Radu Țuculescu. (Casian)

Întâlnirea cu domnul Radu Țuculescu a fost o experientță la care ne bucurăm că am avut ocazia să participăm. Lansarea de carte a acestuia ne-a impresionat, iar experiențele personale povestite de către scriitor au trezit în noi multe curiozitați legate de acest roman. (Raluca)

Prezentându-și cartea și modul în care i se înfiripă imaginația, viața lui artistică și ceea ce a trăit până acum, mi-a demonstrat faptul că dl. Radu Țuculescu este un artist adevărat. Un om carismatic care te poate teleporta în lumea lui încă de la primele cuvinte rostite, este un scriitor bun și pot spune că de abia aștept să îi încep cartea. Și dacă tot am văzut că el este priceput la cuvinte, sunt nerăbdătoare să descopăr cum magia lui este transpusă pe hârtie. Mă bucur că am putut participa la un asemenea eveniment. (Daria)

A fost o adevărată plăcere să am ocazia să-l ascult pe domnul Radu Țuculescu prezentându-și cea mai recentă lucrare lansată și să intru în posesia cărții, pentru a o savura cât mai curând. Bineînțeles, nu pot uita să menționez recunoștința mea față de îmbucurătoarele cuvinte ale domnului Mariș, care m-au pus și pe mine în lumina „reflectoarelor” pentru câteva clipe. (Anastasia)

A fost o experiență frumoasă pe care aș repeta-o dacă aș avea ocazia, deoarece am cunoscut oameni minunați și am avut parte de o prezentare minunată a cărții. (Denisa)

Pentru a doua oară prezența domnului Radu Țuculescu a reușit să ne stârnească tuturor interesul pentru lectură, dar și interesul față de personalitatea acestuia. Îi mulțumim pentru poveștile fascinante pe care atât eu cât și colegii mei interactieni le-am ascultat cu sufletul la gură. (Oana)

Atmosfera plăcută și primitoare cu care noi, interactienii, am fost întâmpinați, îmbinate cu poveștile domnului Radu Țuculescu m-au entuziasmat. Am purtat conversații de-a dreptul remarcabile, deloc monotone cu privire la noua sa carte dar și la cea precedentă „Crima de pe podul Garibaldi”, pe care am citit-o cu un mare entuziasm și plăcere și sunt sigură că „Luna Gheboasă”  mă va surprinde. (Mădălina)

A fost o activitate care merită repetată de câte ori ai ocazia pentru că ai parte numai de discuții interesante și ai posibilitatea de a cunoaște oameni minunați. (Tina)

Anul 2021 – prea scurt și pandemic pentru ediția 49 a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației. Așa că totul s-a întâmplat în 14-16 ianuarie 2022. Cu prietenii Festivalului și ai lui Vasile (n.r. Muste!): nu mulți nu puțini, buni și mândri în toate cele exact câți au trebuit.

Vineri, orele 11. Deschiderea Oficială. Discursuri și speech-uri alese. Directorii festivalului, primii sosiți dintre invitați, viceprimarul cu poezii din tinerețe. Cu pauza de masă și folk încă nemuritor cu Cezar Petrovici. Cu 6 (șase) tineri liceeni zgribuliti lângă sobă. Toată lumea devreme acasă.

Sâmbătă dimineața. Printre invitații de vază: domnul Mihai Eminescu care și-a ținut ziua de naștere. Vorbe frumoase, fulgi și regrete la statuia neterminată din Grădina Morii. Primar, viceprimar, consilieri locali, doi poeți buni și un șofer nu au mai încăput în poza de grup. Poetul a fost în general bine primit și a promis public să revină și la anul.
După amiaza. Premii și iar premii. împrejurul sobei de teracotă din sala mare a Centrului Cultural. Juriul: pavelioanazapnicolaepăunascheianuraduțuculescudanielmarianvasilemuste – o minte o inimă. multă Poezie puține premii. De debut „nu se acorda”. Manuscris „nu se acorda”. Premianții prezenți și-au declamat creatiile.
Maria Bacău și scrie și recită bine. un poet necunoscut venit de departe a plâns nițel. mai spre seară a apărut și Mihai mpreună cu Lucian (deși nu era și ziua lui). nu au putut să stea mult. erau în marea trecere. aveau un prieten bun și i-au lăsat câteva strofe. Chirițescu le-a împărțit în șoaptă și pe nerăsuflate. (actor, deh). încă un poet venit de departe a lăcrimat. cântec. cântece. Ducu Hotima. nu a mai fost nevoie de microfon. Un poet (maideaproape): nu cred că este om pe care să-l iubesc mai mult decât pe Vasile. (n.r. Muste ). Alt poet (maidindeparte ): „nu cred că este oraș să-l iubesc mai mult ca Sighetu”. Toți la somn!

Duminică. Vinerea și sâmbăta la un loc. Volume noi. Plus „Clona lu’ Ofelia Prodan in aeroplan“ de la editura Nemira. Corneliu Rodeanu si Directia9. „Mi-am tot dorit să vin la Sighet la festival numa’ se tot termina pe când aflam eu”. Mult din Vasile Muste și promisiunea că festivalul va merge înainte.

Mulțumim, Vasile!

Lucian Botizan

Vineri, 12 februarie 2021, la Centrul Cultural Sighet, în prezența unui public restrâns, dimensionat conform regulilor sanitare în vigoare, a fost comemorat poetul basarabean Grigore VIERU, iubitorul sincer al României și al românismului.

Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935 în Republica Moldova și a decedat la 18 ianuarie 2009 (la Chișinău), după un teribil accident de circulație. Viața lui Grigore Vieru a fost presărată cu puternice dovezi de dragoste pentru țara de peste Prut („Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”).

Despre viața și poezia poetului au vorbit Ioan Tivadar, Vasile Muste, Diana Iancu, scriitorul Radu Țuculescu (invitat special), Ion Mariș, Ileana Nemeș Pop. Interpreții Gheorghe Ștețca și Ileana Matus ne-au oferit, pe versurile lui Grigore Vieru, frumoase și răscolitoare melodii, pe care le puteți asculta în înregistrarea video de mai jos:

Întâlnirea comemorativă a fost un umil „semnal” – din Nord de țară! – că nu-l putem uita pe Grigore Vieru, pe cel care ne-ndeamnă să prețuim poezia limbii române!

Salut, Sighet!

Foto & video: Ion Mariș

Radu Țuculescu, binecunoscut scriitor român contemporan, ne-a făcut pandemia mai… ușoară. A finalizat un important și atipic roman pe care-l găsim de săptămânile trecute în librăriile din toată țara, publicat la Editura Polirom. „Femeia de Marțipan” este – tehnic – un roman polițist dar pana romancierului transcende simpla încadrare într-o anumită categorie și dezvoltă în această apariție editorială o schemă… hibrid.

Veți citi și vă veți convinge dar, până atunci, îl „oprim” de pe traseul dintre Cluj și Sighet pe dl. Radu Țuculescu pentru un…. blitz – interviu.

Salut, Sighet!: Stimate domnule Radu Țuculescu spuneți-ne, vă rugăm, când, cum și unde ați scris acest ultim roman?
Radu Țuculescu: Romanul l-am început în 2017 și l-am terminat în primăvara acestui an. L-am început la Cluj, l-am continuat la Sighet și apoi la Basel, orașul în care se petrece întregul ultim capitol, acolo unde tînărul detectiv o pornește pe urmele unui criminal în serie pe care colegii săi elvețieni nu reușiseră să-l descopere.

Salut, Sighet!: Ce v-a determinat să abordați – contrar parcursului dvs. pe care-l cunoaștem – o altă „schemă” romanescă?
Radu Țuculescu: Da, oarecum e altfel. În unele din romanele mele anterioare apare cîte o….crimă. Una nerezolvată, în Povestirile mamei bătrîne, alta în Mierla neagră. Dar în acest nou roman, personajul principal este tînărul detectiv-criminalist Martin Breda (clujean) și iubita lui Maraia, chimistă și…alchimistă.

Salut, Sighet!: Care este povestea din „culisele” Femeii de marțipan?
Radu Țuculescu: Sînt mai multe povești. De fapt, aproape fiecare personaj își are povestea lui care-i definește personalitatea. E un roman extrem de alert, de doar puțin peste 200 de pagini. E un roman despre formarea tînărului detectiv, nașterea unei iubiri aparte, despre o călătorie fantastică prin Praga, Viena, Amsterdam apoi pe Rin, prin castelele, abațiile și cramele celebre de pe malurile sale, pînă la Basel, în fine, e și romanul unui straniu criminal în serie…

Salut, Sighet!: Cât din romanul dvs „aparține”…. Sighetului? :))
Radu Țuculescu: La Sighet, unde vin des și stau mai mult, am scris și la alte cărți ale mele. Mă inspiră atmosfera, ieșirile pe malurile rîului și, mai ales, oamenii cu care fac cunoștință ori deja îi cunosc, pe care știu să-i ascult… adică le ascult poveștile și unele dintre ele, cu ajustările de rigoare, poate-și găsesc loc în paginile cărții la care lucrez… Ei îmi creionează, involuntar, diverse personaje, mai mult ori mai puțin principale.

Salut, Sighet!: Aveți – ca să folosim un limbaj de marketing – un anumit public țintă? Ce profil au cititorii dvs?
Radu Țuculescu: Profilul iubitorului de literatură, indiferent de vîrstă! Din păcate, se citește puțin la noi, în schimb… scriu tot mai mulți. Să folosesc o butadă știută – la noi mai mulți scriu decît citesc…

Salut, Sighet!: Ce urmează – literar vorbind – pentru scriitorul Radu Țuculescu?
Radu Țuculescu: Cred că detectivul Martin Breda și iubita sa, chimista Maraia, care prelucrează probele în laboratorul de criminalistică, vor continua să rezolve alte cazuri de crimă. Deja am schema noului roman și, hai să dezvălui, de data asta personajele sînt, în marea lor majoritate, inspirate din… Sighet!

Salut, Sighet!: Vă mulțumim pentru mementoul literar pe care ni l-ați acordat și, sperăm, să putem beneficia – cât mai curând – de lansarea romanului dvs. la Sighet!
Radu Țuculescu: Și eu mulțumesc și sper să reușim o lansare, chiar dacă vremurile astea nu sînt prea ofertante în acest sens.

Salut, Sighet!

O nouă ediție (a câta nu s-a stabilit exact – deocamdată – dar sigur se apropie de jumătate de secol!) a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet s-a încheiat onorabil, contrar celor mai pesimiste estimări.

Poezia trebuie să învingă pandemia, așa și-au spus, probabil, cei doi reprezentanți ai Centrului Cultural Sighet (Ioan Tivadar – manager interimar și Vasile Muste – șef serviciu) care, doar din resursele instituției, au reușit să ducă la bun sfârșit încă o ediție a prestigiosului nostru Festival. Este clar că Festivalul Internațional de Poezie nu aduce profit imediat, măsurabil dar, orice „dram”/ acțiune de cultură curată ne mai scoate din anonimatul generalizat.

Cu gândul la numeroasele ediții la care a participat constant, mare iubitor de poezie și de Sighet(eni), scriitorul Radu Țuculescu a acceptat să preia președinția juriului din acest an. I-a convins să i se alăture în echipa de jurizare și pe cunoscuții poeți Ion Cristofor (Cluj – Napoca), Nichita Danilov (Iași), Nicolae Scheianu (Baia Mare), Vasile Muste (secretar) și au purces la evaluarea celor 35 de volume de poezie (33 de autori) recepționate (la termen și-n bună stare) în concurs. Și-au transmis pentru concurs volumele de autor (tipărite în ultimul an, septembrie 2019 – august 2020) poeți din întreaga țară.

După trei zile de deliberări, întrerupte cu binemeritate pauze de poezie (în lectura autorilor), muzică (oferită de compozitorul prof. univ. dr. Ionică Pop și cantautorul Ducu Hotima) și lansări de cărți („Constelația poeților” – Ion Cristofor, „Ab urbe condita” – Radu Ulmeanu, „Remember Ion Bălin” – ediție coordonată de Nicolae Iuga și Gabriel Cojocaru, volume apărute la Editura Grinta Cluj și „În așteptarea zilei de mâine” – Mihai Trifoi, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe), juriul a acordat următoarele premii:

Secțiunea Antologie de Autor – Valeriu STANCU – volumul „Mântuirea prin necredință”, Editura Știința, Chișinău, Republica Moldova, 2020 (trofeu și… 500 lei);
Premiul revistei Convorbiri literare – Ion MARIȘ – pentru volumul „Ultimul poem (…)”;
Premiul revistei literare Familia – Irina LAZĂR – pentru volumul „Subliniază-mă cu roșu”;
Premiul revistei MARMAȚIA literară – Vali ORȚAN – pentru volumul „Jurnalul unui imbecil”;
Premiul revistei NORD Literar – Daniel MARIAN – pentru volumul „Raia dinspre iada”;
Premiul revistei literare ACOLADA – Costel STANCU – pentru volumul „Hoțul de ferestre”;
Premiul revistei literare CONTA – Horia DULVAC – pentru volumul „Nimeni nu-mi spunea”;
Premiul revistei literare ORAȘUL – Nina HOZA – pentru volumul „Înflorim acolo unde trăim”;
Premiul special al juriului – Dumitru TÂLVESCU – pentru volumul „Aldebaran”.

În acest an nu s-au acordat premii pentru secțiunile debut și manuscris.

S-a încheiat – cum spuneam – onorabil și ediția din acest an dar, pe viitor, abordarea acestui important eveniment cultural trebuie schimbată în contextul reconfigurării imaginii de ansamblu a Sighetului. Cei care iubesc cultura – probabil nu foarte mulți – ar putea ieși din letargie pentru a contribui măcar cu idei la rebrandingul Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet.

Ion MARIȘ

PS: Trofeul Festivalului Internațional de Poezie, Sighet, ediția 2020, a fost executat manual de către meșterul popular Gheorghe Popovici din Vadu Izei.