Doi tineri profesori ai Școlii Gimnaziale cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice din Sighet, plini de entuziasm și impulsionați de dorința de-a consolida renumele școlii sighetene, ne propun un mic „

exercițiu” muzical informal în aceste zile pandemice.

Cei doi muzicieni fac parte, începând cu anul 2019, din echipa întinerită a Școlii de Muzică din municipiul nostru, școală ce a avut o pleiadă de profesori dedicați profesiei, care au menținut un nivel înalt de pregătire, cu rezultate deosebite, pentru cei mai talentați dintre elevi. Raluca Michnea a fost un elev de excepție al profesorului Alexandru Gavaller. Prin căsătorie, Raluca a revenit acasă, la Sighet, alături de soțul ei, tot absolvent de Conservator și violonist.

Vom asculta – deocamdată online! – un aranjament pentru vioară și violă, Partea I din lucrarea „Primăvara” din „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi, interpretat de soții Raluca și Arnold László.

Raluca Michnea László s-a născut la Sighet. A fost elevă a Școlii Gimnaziale cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice din localitate din clasa a I – a până în clasa a VIII – a, vioară, urmând apoi Colegiul de Muzică „Sigismund Toduța” din Cluj – Napoca (clasele IX – XII). Din anul 2015 a continuat studiile la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj – Napoca iar după licență a revenit acasă, la Sighet, în anul 2019, alături de soțul ei Arnold László.

Raluca a obținut numeroase premii pe parcursul studiilor, dintre care amintim: Premiul I – Concursul de interpretare instrumentală de la Sighet (2006, 2007), Premiul I la Olimpiada națională de interpretare instrumentală (2009), Premiul III – Olimpiada națională de interpretare instrumentală (2013), Premiul I – Concursul „Tinere talente” Oradea (2013). A participat la Masterclass-uri de orchestră cât și de muzică de cameră în Germania și Italia și la turnee în Dusseldorf, alături de Filarmonicile din Satu Mare și Târgu Mureș. A susținut concerte alături de cele mai reprezentative filarmonici din țară (Sibiu, Brașov, Ploiești, Satu Mare, etc). Este și în prezent colaborator al Filarmonicilor de Stat din Sibiu și „Dinu Lipatti” din Satu Mare. Este fondatoare – în anul 2019 – a cvartetului Noblesse, alături de alte tinere prietene, absolvente de conservator.

Arnold László s-a născut la Târgu Mureș. A fost elev la Liceul de Artă din Târgu Mureș, din clasa a I-a până în clasa a XII-a iar din clasa a X-a a fost colaborator permanent al Filarmonicii de Stat din Târgu Mureș. Și-a continuat studiile la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj Napoca. Și în timpul facultății a colaborat cu Filarmonica de Stat Târgu Mureș, Filarmonica de Stat Transilvania, Filarmonica de Stat Satu Mare, Filarmonica de Stat Sibiu.

După terminarea studiilor de licență a fost angajat timp de doi ani la Filarmonica de Stat Oradea.
În anul 2019 se căsătorește cu sigheteanca Raluca Michnea și se stabilesc amândoi în Sighetu Marmatiei unde sunt, în prezent, profesori la Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice din localitate.

Salut, Sighet

Balul Centenarului Colegiului Național „Dragoș – Vodă” care a încheiat cele trei zile de sărbătoare, a beneficiat de participarea muzicală a cvartetului Noblesse (Cluj – instrumentistele fiind absolvente ale Conservatorului „Gheorghe Dima”), tinerele provenind din diferite orașe din România.

La finalul mini-concertului am avut o discuție – fulger, din dorința de-a prezenta sighetenilor câteva detalii din „viața” lor.

Salut, Sighet: Cum v-ați simțit fiind pentru prima dată la… Sighet?
Noblesse Quartet: Pentru Noblesse Quartet, experiența de la balul Colegiului Național „Dragoș Vodă” a fost una specială. Am avut ocazia să cântăm împreună în orașul natal al colegei noastre Raluca Michnea și am fost primiți foarte călduros de către un public ales, care ne-a făcut să ne simțim ca între prieteni.

Salut, Sighet: Cum ați ales repertoriul?
Noblesse Quartet: Am dorit să onorăm o sărbătoare deosebită precum centenarul unei instituții de învâțământ cu tradiție printr-un repertoriu variat. Astfel, ne-am arătat dragostea față de muzica latino-americană, contemporană, pop, coloanele sonore faimoase din cinematografie dar și față de muzica românească, interpretată în stilul caracteristic al cvartetului și care are un loc special în sufletul nostru.

Salut, Sighet: Am identificat în repertoriul vostru melodii… celebre!
Noblesse Quartet: Între melodiile alese, o parte din aranjamente poartă semnătura compozitorului clujean Răzvan Metea, cu care avem bucuria să colaborăm de fiecare dată și dintre care amintim: Por una cabeza, La cumparsita, Adventure of a Lifetime, Ciobănaș cu trei sute de oi și Du-mă acasă măi tramvai. Repertoriul a fost completat de hit-uri din creația universală ca All of Me (John Legend), Perfect (Ed Sheeran), Billie Jean (Michael Jackson) și a culminat cu tema filmului Pirații din Caraibe (He’s a Pirate).

Salut, Sighet: Care este motivația muzicală a Noblesse-ului?
Noblesse Quartet: Parte din motivația și bucuria cvartetului Noblesse este de a-și putea pune amprenta pe melodii din stiluri și epoci diferite și ne bucurăm că am putut împărtăși muzica noastră cu publicul sighetean. Și ne mai dorim să semnalăm potențialul tinerilor muzicieni, muzica noastră, în toate orașele din țară.

Salut, Sighet: Mulțumim, Raluca Michnea (Sighet), Andra Bălan (Bistrița), Larisa Iordache (Târgu Neamț), Andreea Pop (Reghin)!
Noblesse Quartet: Cu mult drag. Și… sperăm să mai revenim la Sighet!

Salut, Sighet!

Suntem cu toții (cei care am fost acolo… dar și cei conectați spiritual de la distanță) sub impactul atmosferei emoționante a concertului de miercuri, 28 februarie, închinat memoriei doamnei profesoare Monica Chifor (atmosferă redată admirabil în articolul Roxanei Pontoș). A fost un eveniment memorabil pentru orașul nostru, un act de cultură, o dovadă de dragoste, o afirmare a spiritului sighetean. Prezența publicului a fost impresionantă fiind reprezentate toate vârstele, etniile, confesiunile, (eventual) orientările politice, toată bogăția diversității umane a orașului nostru (dar și persoane din Vadu Izei, Sarasău, Giulești etc) coagulată de dragostea pentru muzică și respectul pentru minunata noastră profesoară, colegă, prietenă, concitadină.

Concertul a trecut, publicul s-a împrăștiat, interpreții se întorc la studii sau pe scenele Europei, orașul își reia ritmul cotidian, în bună măsura cenușiu… dar amintirea vie a doamnei Monica rămâne cu noi și în noi.

Deși nu sunt (nici pe departe) cel mai îndreptățit să vorbesc despre dânsa, simt nevoia să exprim câteva gânduri subiective (dar poate unele vor fi și de folos cititorilor care ar dori s-o cunoască mai bine). În primul rând, trebuie să spun că eu o cunosc de mult, să tot fie 40 de ani…. Eram elev al Școlii de Muzică, prin clasa a V-a cred… când am auzit prima dată de numele dânsei, ca fiind profesoara de pian a unor colegi de-ai mei. Dar atât, eu fiind la vioară, elevul domnului profesor Paraschiv timp de opt ani.

Aveam să o cunosc mai bine în anii ’80 când familia Chifor a ajuns vecină de bloc cu unchiul meu, Alexandru Chindriș (fratele mamei mele, cunoscut în oraș având funcții de conducere la mai multe întreprinderi timp de peste două decenii). Acolo, la masa unchiului meu am purtat primele discuții personale cu distinșii soți Chifor pe teme atât muzicale și medicale, cât și generale. De fapt, dânșii vorbeau mai mult cu părinții mei… dar eram și eu de față. Pe măsură ce și statutul meu evolua, de la elev la student apoi profesor de matematică, și implicarea mea în discuții creștea. Din păcate, starea de sănătate a unchiului meu s-a agravat și a plecat dintre noi în decembrie 1995 la doar 56 de ani (după ce doctorul Chifor îl salvase in extremis de câteva ori).

O nouă linie de colaborare cu doamna Chifor a apărut după Revoluție când Biserica Greco Catolică renăscută la Sighet și-a organizat corul, doamna Monica fiind alături de profesoara Rodica Gheorghiu piesele principale ale unui minunat “mecanism” care are deja aproape 3 decenii de frumoase realizări îmbinând armonios profesionalismul muzical cu un fior hieratic emoționant (trebuie menționat că în perioada liturghiei la Casa de Cultură a mai funcționat și un alt cor greco-catolic condus de regretatul profesor Teodor Borca). Din acest cor al doamnelor Rodica și Monica am făcut parte și eu cu soția mea în perioada 1991-1994 (după hirotonire și numirea la Șugău nu am mai putut participa la liturghiile din Sighet). Avem amintiri foarte frumoase de atunci.

Dar, de departe momentul cel mai important care ne-a apropiat decisiv și definitiv de familia Chifor, a fost când fiica mea Aurelia (Reluța) în vârstă de 5 ani a început să studieze pianul la Școala de Muzică. Cu o intuiție specifică marilor mentori, doamna Chifor a observat repede la fetiță un talent deosebit și s-a înhămat alături de ea la o muncă imensă pe durata a șapte ani făcând-o să deprindă repede meșteșugul instrumentului la un nivel de perfecțiune mereu mai înalt. Și rezultatele n-au întârziat să apară – zeci de premii și distincții la concursuri interjudețene, naționale și internaționale care au făcut cinste școlii și Sighetului. Dar asta a presupus mii și mii de ore de pregătire (mult peste programul de la școală), drumuri și iar drumuri, vara și iarna, cu trenul sau cu mașina personală a familiei Chifor: București, Cluj, Bistrița, Piatra Neamț, Oradea, Nyiregyhaza (Ungaria) și iar de la început… Noi, părinții, eram liniștiți știind că fetița e cu “tanti Monica” , și cu acest nume a rămas în familia noastră mai ales că apoi au mai studiat cu dânsa și Cristina, Liviu și Aurel (n-au continuat pe linie muzicală, dar se mai așează din când în când la pian…).

Efortul doamnei profesoare din acei ani (timp, bani, oboseală…) în beneficiul direct al Aureliei nu poate fi recompensat în valori pământești ci doar prin rugăciune și un profund respect. Munca dânsei a fost pentru Aurelia treapta fundamentală a devenirii ca artist. Și tot dânsa a îndrumat-o spre următoarea treaptă – distinsa profesoară Gerda Türk de la Liceul de Muzică “Sigismund Toduță” din Cluj (plecată și dânsa dintre noi prematur în 2008). Reluța a fost preluată apoi de alți profesori renumiți, la Cluj și Viena, dar pe “tanti Monica” o căuta mereu când venea prin Sighet pentru a-i cere un sfat și a-i împărtăși bucuria performanțelor adunate în Europa și pe alte continente. Între timp, doamna Monica a mai “stors” din Sighet câteva mari talente (Cadmiel Boțac e exemplul cel mai bun, dar mai sunt și alții) făcând ca peste tot în țară la concursuri Sighetul să fie respectat și admirat. Succeselor de la pian li se adăugau mai mereu cele de la vioară ale elevilor profesorului Alexandru Gavaller, cu care doamna Monica făcea o echipă perfectă.

În ambianța caldă în care eram totdeauna primit în familia Chifor am aflat multe lucruri interesante: tatăl doamnei Monica a fost deținut politic în perioada comunistă, iar mama dânsei s-a născut în… SUA, familia s-a întors însă în Maramureș după câțiva ani (iată că acum fiul Bogdan “închide bucla” și locuiește în țara natală a bunicii…). În ce privește marile drame ale familiei mele în timpul comunismului, soții Chifor și-au exprimat constant un deosebit respect față de tatăl meu, Aurel Vișovan, pe care l-au cunoscut foarte bine. O altă temă frecventă a fost nașterea ultimului lor nepoțel, mult așteptat. Am fost fericit să fiu părtaș la marea bucurie a familiei Chifor, participând la botez la Cluj în iunie 2016.

Un subiect mereu prezent în discuțiile mele cu doamna Monica a fost situația Bisericii Greco – Catolice (în general, și a parohiei Sighet, în special) și importanța menținerii unei atmosfere deschise în spirit catolic, un element esențial fiind celebrarea liturghiei cu fața spre popor. Fiind un suflet care s-a dăruit Bisericii în mod constant (alături de soțul dânsei) în aceste trei decenii, doamna Monica era foarte preocupată de prezentul și viitorul comunității.

…După terminarea concertului de miercuri, am urcat câteva clipe în sala de pian a doamnei Monica. Aveam emoții, o lacrimă discretă mi s-a prelins la colțul ochilor. Nu-mi pot imagina locul acela făra dânsa… Sunt convins că Monica Chifor se odihnește în împărăția lui Dumnezeu și cântă în corul îngerilor. Dar pe pământ ce rămâne după dânsa? Rămâne iubirea pe care a oferit-o și care continuă să rodească. Și de fiecare dată când elevii ei (și elevii elevilor ei ) vor cânta la pian, ne va zâmbi de sus…

Preot prof. Marius Vișovan

24 martie 2017, Sala de concerte „George Enescu” a Școlii Gimnaziale de Arte, Sighet – 28 februarie 2018, Sala „Monica Chifor” a Școlii Gimnaziale de Arte, Sighet.

Două concerte. A trecut aproape un an. Un an în care cultura sigheteană a pierdut un OM, a pierdut un mentor, a pierdut un model. Dar ce tineri frumoși a format! Câtă sensibilitate și totuși câtă forță a răzbătut din muzica interpretată de Aurelia, Cadmiel și Raluca! Și câtă emoție a fost transmisă unei săli pline până la refuz! Așteptam ca după fiecare interpretare să aud iar acel „Bravo!” exclamat de doamna Monica Chifor, anul trecut, la finalul unei piese interpretate de Aurelia Vișovan. Poate l-a rostit alături de îngerii pe care îi îndrumă acum, poate a făcut-o prin intermediul aplauzelor noastre, ori prin vocea doamnei Rodica Gheorghiu, ori prin cea a domnului Paraschiv, prin sunetul viorii domnului Gavaller…

Aurelia Vișovan, alături de mai tinerii săi colegi, Cadmiel Boțac și Raluca Michnea, oferindu- ne nouă un superb mărțișor. Trei valori ale Școlii de Muzică sighetene interpretând cel mai frumos recviem pentru cea care i-a făcut să transforme talentul cu care i-a dăruit Dumnezeu în artă, pentru cea care i-a învățat să zboare, pentru cea care i-a învățat să nu uite de unde au plecat. Trei tineri frumoși care au îmbinat în interpretările lor eleganța, gingășia și maturitatea Aureliei, cu forța, dar și cu sensibilitatea lui Cadmiel și emoția Ralucăi. Trei tineri care au făcut o sală întreagă să-i aplaude minute în șir în picioare. Trei tineri care, pe lângă talentul lor și munca susținută, au învățat de la doamna Monica Chifor modestia, au învățat să ofere din ceea ce sufletul lor a primit.

Vioara și pianul s-au unit pentru a celebra un Om ce și-a dedicat viața muzicii, în cel mai dificil mod, acela de a căuta și șlefui talente, de a forma oameni, pentru că meseria de dascăl nu e una ușoară, poate pentru că ea este de fapt o menire, un dar.

A fost o seară a reculegerii noastre, a sighetenilor, atât de prinși în tumultul cotidian, încât uităm prea des de cei de lângă noi și-i apreciem abia după ce au plecat într-o altă dimensiune.

A fost o seară în care copiii-spectatori au putut să vadă că doar prin muncă poți ajunge unde și ceea ce dorești. A fost o seară pentru care trebuie să-i mulțumim doamnei Monica Chifor – cetățean de onoare post mortem al Sighetului.

Aureliei Vișovan, Ralucăi Michnea și lui Cadmiel Boțac le mulțumim că nu au uitat de omul care le-a dat drumul să zboare, că nu au uitat de Sighetul nostru de la capătul Europei și cărora aplauzele spectatorilor nu au făcut decât să le răsplătească miile de ore de repetiții, de trudă și sacrificii.

Autor, Roxana Pontoș

În data de 28 februarie 2018, la Sala “George Enescu” a Școlii de Muzică din Sighetu Marmației, va avea loc un concert In Memoriam Monica Chifor, ce va reuni trei foști elevi ai acestei instituții de educație și cultură: Aurelia Vișovan (pian), Raluca Michnea (vioară) și Cadmiel Boțac (pian).

Prețul unui bilet este de 10 (zece) lei. Biletele se vor putea procura la Școala de Muzică începând cu data de 26 februarie 2018.

Pianista Aurelia Vișovan, actualmente asistent universitar la Universitatea de Muzică din Viena, revine acasă la Sighet pentru a onora memoria profesoarei Monica Chifor. Plecată prea devreme dintre noi, în luna iunie 2017, doamna profesor Monica Chifor, rămâne în inima noastră a celor care am cunoscut-o, iar foștii elevi ai domniei sale continuă să-i respecte și să-i omagieze munca.

În data de 28 februarie 2018, la Sala “George Enescu” a Școlii de Muzică din Sighetu Marmației, va avea loc un concert ce va reuni trei foști elevi ai acestei instituții de educație și cultură: Aurelia Vișovan (pian), Raluca Michnea (vioară) și Cadmiel Boțac (pian).

Discutăm cu Aurelia Vișovan, cea care a fost inițiatoarea acestui concert, pentru a afla câteva detalii despre acest eveniment major pentru comunitatea sigheteană, primul la acest început de an.

Ion Mariș (IM): Frumoasă și remarcabilă această inițiativă de-a nu uita de profesoara de pian Monica Chifor. A cui a fost mai exact ideea de-a susține un concert la Sighet, luna aceasta, în 28 februarie?
Aurelia Vișovan (AV): Cel mai frumos mod de a omagia un profesor de muzică este tot prin muzică. Ideea „circula” deja încă din luna iunie, însă a fost nevoie de timp pentru a găsi o dată potrivită pentru toți participanții, având în vedere că atât eu, cât și colegii mei suntem plecați din Sighet de ceva ani…

IM: Moștenirea d-nei prof. Chifor va rămâne definitiv în sufletul vostru. Există “explicație” pentru această legătură indestructibilă?
AV: Este foarte greu să uiți un asemenea om; doamna profesoară Chifor avea un mod aparte de a educa tinerii pianiști în devenire, punând accentul pe performanță și profesionalism încă de la începuturi. Pentru noi dânsa a devenit în timp ca o a doua mamă, adeseori călătorind cu noi prin țară și străinătate pentru diverse concursuri și evenimente. Acest lucru este foarte aparte și reprezintă o dovadă de dăruire maximă în slujba elevilor și a muzicii.

IM: Ce program veți avea, dacă ne poți dezvălui în avans?
AV: Vom interpreta piese din diferite epoci și stiluri, de la Ave Maria de Schubert până la creațiile lui Enescu. Mai multe detalii însă vor afla cei care decid să ni se alăture pe data de 28 februarie!

IM: Cum te-ai acomodat în nu foarte lunga perioadă petrecută la Universitatea de Muzică din Viena?
AV: Perioada de la Universitatea din Viena continuă să se prelungească, datorită faptului că am avut onoarea de a primi un post de Asistent imediat după terminarea studiilor acolo. Așadar… cred că acomodarea a fost un succes!

IM: Se ajunge greu pe acasă, domnișoară Aurelia Vișovan?
AV: Mai greu decât mi-aș dori, dar încerc să revin cât de des pot. În orice caz, încă nu am lipsit de acasa niciodată de Crăciun și aș dori să păstrez tradiția asta. În rest, așteptăm să se deschidă un aeroport și la Sighet!

IM: Ce evenimente/întâmplări semnificative au avut loc în viața ta, de la ultimul concert de la Sighet, de anul trecut?
AV: Cred că cel mai semnificativ eveniment a fost numirea ca asistent la catedra de pian a Universității de Muzică din Viena. E un pas foarte important pentru mine și o muncă ce îmi face mare plăcere. În rest, sigur, multe concerte, dar astea sunt deja la ordinea zilei!

IM: În ultima perioadă în municipiul nostru au lipsit evenimentele muzicale valoroase. Ce-i de făcut pentru cultura muzicală sigheteană, pentru publicul larg?
AV: Din păcate, toate aceste lucruri sunt strâns legate de aspectul financiar. Avem o sală mare de concerte cu o acustică excelentă, însă pentru a aduce la Sighet artiști de valoare e nevoie de fonduri. Noi, foștii elevi ai Școlii de Muzică, ne propunem să revenim cât mai des cu concerte pentru publicul sighetean, însă într-adevăr ar fi nevoie de mai multă varietate și de concerte mai dese.

IM: Cu ce se poate înlocui muzica?
AV: Nu știu să se fi reușit niciodată în istoria omenirii a se înlocui sau renunța la muzică…

IM: Mulțumesc mult! Așteptăm cu nerăbdare concertul de la Sighet și… te-aș ruga să transmiți un mesaj sighetenilor!
AV: Transmit cele mai calde urări de bine tuturor celor de Acasă și îi așteptăm în număr cât mai mare la concert! Mulțumesc și eu!

Ion Mariș

Nota redacției: Prețul unui bilet la Concertul de pian și vioară de la Școala de Muzică Sighet – Sala “George Enescu”, din 28 februarie 2018, miercuri, ora 19:00 va fi de 10 (zece) lei. Biletele se vor putea procura la Școala de Muzică începând cu data de 26 februarie 2018.