Apreciata interpretă de muzică populară maramureșeană, Ileana Matus, oferă  cu drag tuturor cititorilor „Salut, Sighet!” o priceasnă, acum în Săptămâna Patimilor, în Joia Mare, înaintea Paștelui sărbătorit de credincioșii ortodocși și greco – catolici.

Ileana Matus s-a născut în Rona de Jos, pe Valea Ronișoarei, dar a crescut în Nănești pe Valea Izei. Din copilărie i-a plăcut cântecul popular. Atât bunicii din partea mamei cât și cei din partea tatălui iubeau cântecele și dansurile populare; a învățat să cânte și să joace din familie. Și-a dorit foarte mult să devină artistă dar, în acei ani, această aspirație nu era privită ca o meserie, n-a avut acceptul părinților să se înscrie la un liceu de muzică și să meargă spre acest domeniu.

A terminat studiile în domeniul sanitar, iar cele universitare și postuniversitare în domeniul juridic dar, în paralel, a reușit să-și aprofundeze cunoștințele și în domeniul muzical. În anul 1989 a participat, pentru prima dată, la filmări pentru sărbătorile de iarnă la Televiziunea Română, unde, ne-a mărturisit „m-am simțit cu adevărat artist fiind împreună cu foarte mulți artiști din întreaga țară”. De atunci au urmat și alte apariții la diferite televiziuni locale și naționale, a avut prilejul să lucreze ca redactor și realizator de folclor la câteva televiziuni naționale.

Iubind foarte mult cântecul a participat la mai multe festivaluri și concursuri naționale și internaționale unde a luat diferite premii. A realizat până în prezent patru albume de folclor, un album cu pricesne, un album cu cântece din Banatul Sârbesc, patru albume de folclor în colaborare cu alți interpreți, trei albume de colinde în colaborare cu alți artiști, două albume cu grupuri de copii (unul de folclor și unul cu colinde). În total, au fost produse 15 albume. Astăzi lucrează cu copiii, este referent cultural și profesor de canto la Centrul Cultural Sighet.

„Îmi place ceea ce fac, nu am visat acest lucru dar mi-a plăcut întotdeauna să mă dedic cântecului și să împart din ceea ce am tuturor. Cred că de aici și dragostea pentru copii și pentru educarea lor prin intermediul cântecului, dansului și tradițiilor strămoșești. Mă bucur nespus pentru realizările mele, mulțumesc din suflet tuturor celor care-mi apreciază munca și cântecele mele, culese atât de pe Valea Ronișoarei cât și de pe Valea Izei. O parte dintre acestea le-am moștenit de la bunica mea, iar unele dintre texte sunt inspirate din viața mea personală. Realizez diferite proiecte atât pentru instituția la care lucrez cât și pentru Fundația „Moroșanca” dar și pentru comuna căreia îi aparțin”. (Ileana Matus)

Salut, Sighet!

Mă bucur foarte mult că siteul nostru „Salut, Sighet!” a semnalat fericitul (și neobișnuitul) eveniment al împlinirii vârstei centenare de către maramureșeanul nostru, preot prof. dr. Ioan M. Bota (semnalarea poate fi citită aici). Mă bucur mult deoarece mă leagă de dânsul o veche și respectuoasă prietenie.

Prima mea întâlnire cu părintele Bota fusese în Cluj, cu peste 30 de ani în urmă, în timpul comunismului, când Biserica Greco – Catolică era încă interzisă şi îşi ducea existenţa în clandestinitate. Am participat împreună cu alţi tineri la o întâlnire clandestină în casa părintelui Matei Boilă de pe Calea Turzii. Acolo l-am văzut şi ascultat pe părintele Bota vorbind cu înflăcărare despre adevărul istoric atât de falsificat şi batjocorit de comunişti, despre lupta de veacuri a Bisericii Greco- Catolice pentru libertatea şi demnitatea românilor din Transilvania. Cuvintele sale ne mişcau profund, ne mobilizau, ne dădeau o mare încredere în biruinţa adevărului, care nu putea fi departe… Aveam în faţa mea un om al luptei şi al jertfei, cu o dârzenie de stâncă!

La terminarea întâlnirii am făcut cunoştinţă şi mare mi-a fost bucuria aflând că dânsul este din Maramureş, ca şi mine. La auzul numelui meu, uimirea a devenit reciprocă… părintele îmi cunoştea familia încă din 1939, când a vizitat locuința bunicilor mei de la Locul Târgului! Își amintea apoi că prin ’46-’47 făcea plimbări lungi cu tatăl meu, Aurel Vişovan, exprimându-şi amândoi îngrijorarea faţă de soarta ţării cotropite de bolşevici dar şi hotărâţi de a continua lupta, fiecare pe drumul său, cu preţul oricăror sacrificii… (la scurtă vreme au fost amândoi arestați). Am aflat apoi, de la alţi tineri greco-catolici, că părintele Bota este o somitate intelectuală – a absolvit 3 facultăţi şi are doctoratul în istorie! Aşadar, vorbele sale nu sunt doar rodul entuziasmului, dar şi al unei formaţii ştiintifice solide, a unei vaste culturi… În anii de după Revoluţie ne-am mai întâlnit de câteva ori la Cluj, la Sighet, la Rona de Jos, cu prilejul unor evenimente spirituale. Mi-am dus de mai multe ori copiii să-l cunoască și să-l asculte, la dânsul acasă, la Florești (lângă Cluj).

Au trecut, aşadar, peste 3 decenii de la prima întâlnire. Părintele Bota a împlinit 100 de ani de viaţă! A supraviețuit unui grav accident, a trecut prin mai multe boli, a depăşit multe suferinţe şi tot nu se lasă! A celebrat multă vreme serviciile religioase (deși depășise 90 de ani!) în cartierul Iris din Cluj, luptând pentru retrocedarea bisericii ctitorite de preotul maramureşean Vasile Chindriş în anii ’30 (şi el închis în temniţele comuniste), a publicat mai multe cărţi pe teme teologice şi istorice, continuă cercetările pe mai multe teme, participă cu lucrări la simpozioane şi manifestări, este atent la tot ce se întâmplă în ţară şi în lume cu o energie inepuizabilă! Ca ofițer veteran de război a avansat în rezervă grad cu grad, acum ajungând general!… și este foarte mândru de asta!

Mă primeşte și acum în casă cu mare bucurie, ca de fiecare dată… eu îl salut cu voce tare: «Părinte, sunteți un miracol al lui Dumnezeu!»… Mă întreabă ce-mi face familia, ce se mai întâmplă prin Sighet şi prin satele Maramureşului… îi cer o privire retrospectivă la ceas centenar…. Îmi răspunde cu o frază care cuprinde totul: „Mi-am închinat viaţa Bisericii şi neamului”. O frază rostită cu simplitate dar şi cu siguranţa celui care ştie că spune adevărul. Cine ar putea formula îndoieli în faţa unei asemenea biografii impresionante? În lagărele ruseşti sau în temniţele comuniste, la altarele bisericilor şi în aulele universităţilor, părintele Bota a dat aceeaşi mărturie a lui Cristos – Calea, Adevărul şi Viaţa. Mărturia lui Cristos pe pământul românesc. Lumina lui Cristos în sufletul românesc.

Preot prof. Marius VIȘOVAN