Ilinca Sofia Oros este o fetiță talentată deși are doar… 10 anișori. Este elevă a Școlii Gimnaziale „George Coșbuc” (învățătoare Alina Ardelean).
De la o vârstă fragedă și-a devoalat talentul și înclinația spre artă. A scris primele poezii în jurul vârstei de 6 ani iar primul roman – pe care l-a prezentat în clasă – ,,Un vultur pierdut” la vârsta de 8 ani. Scrie poezii în care „personajele” sunt colegii de clasă, însoțite de caricaturi, pe care le-a cuprins într-un mic „compendiu”.

La vârsta de 9 ani a început și cursuri de pictură cu dna prof. Ierima Laura, câștigând în cadrul ,,Festivalului Internațional de Arte 2020” Premiul Publicului cu lucrarea ,,Nakhazan”.
În anul 2020 a fost singurul copil (avea 9 ani) acceptat în grupul internațional de tineri pictori „Art Freaks Global People s Choice”‚ cu lucrarea „Iarna în culori de gheață”. Lucrarea Ilincăi a fost inclusă într-o expoziție virtuală internațională, alături de mari artiști plastici internaționali.
Continuă să scrie pooezii și proză publicând pe diverse grupuri literare, printre care și un grup internațional ,,Festival 4 Arts Literary Group”.

În această vară (2021), Ilinca a participat la „Festivalul Internațional de Arte” la secțiunile creație literară (poezie – poezie pentru copii, proză – povestiri pentru copii) obținând Premiul I pentru proză cu lucrarea ,,Joaca-n culori”, Premiul I pentru povestiri pentru copii cu lucrarea ,,Secretul încrederii” și Premiul II la secțiunea poezii pentru copii.
În cadrul secțiunii Arte plastice – pictură lucrarea „Anayamar” a fost distinsă cu Premiul II iar la secțiunea Artă dramatică Ilinca și-a trecut în palmares un onorant Premiu II cu monologul „Fetița răsfățată” (The spoiled little girl).
Interesantă această pasiune integrată pentru artă, literatură și „ploaia” de premii obținute de Ilinca Sofia, care ne duc cu gândul la un viitor spectaculos pentru acest copil.

În imaginea principală (sus) sunt reproduse două picturi ale Ilincăi și, în continuare, vă oferim poemul „Iarna-n culori de gheață”.

Dimineața văd pe fereastră
Flori de gheață
Pictate de o iarnă îndrăzneață.

Am cules câteva
De acolo, de undeva…
Și nu știu unde să le așez.

Cu săniuța,
Fără să mai stea pe gânduri,
Iarna a venit!

Curtea-i înghețată
Toată pictată
În vibrante culori de gheață!

Felicitări, Ilinca și succes pe drumul… Artei!

Salut, Sighet!

Piticul Urât

Afară ploua. Toamna își făcea încet simțită prezența. Margret era acolo, singură. Își închipuia tot felul de creaturi fantastice când stătea pe acel gard de piatră, unde, apropo, stătea și acum.
Pelerina ei roșie și umbrela bleumarin deschis erau singurele care o apărau de ploaie și o făceau să zâmbească. Îi plăcea să deseneze orice caricatură pe care mintea ei sclipitoare o concepea: fluturi cu ochi de cristal, pisici cu blană neagră și cap alb, unicorni pătați cu aur sau alte minunății de creaturi. De această dată desenă un pitic de grădină, bătrân, ursuz, urât și atât de mare încât nici dacă l-ai fi făcut terci nu ar fi încăput într-o centrală, care, după înfățișare parcă trăia în grădina ei de legume.
Desenul parcă era decupat din realitate așa că Margret sau Margi, așa cum o strigau prietenii ei, Linie-Perfectă, Linie-Subțire și Punct, se gândi să-și viziteze grădina de legume. Când o văzu mai că nu leșinase.
– Grădina mea!… se plânse ea.
Stând acolo și analizând situația ea constată că erau niște urme pe pământ. Semănau leit cu cele din desen.
– E momentul adevărului! spuse ea, oftând.
Și mare i-a fost mirarea. Desenul cu Piticul Urât de grădină s-a modificat. Acum părea că e la Punct acasă. Margret a alergat până la locuința acestuia.
– Cioc-Cioc! E cineva acasă? întrebă ea.
Văzând că nu răspunde nimeni s-a îngrijorat. A verificat desenul și l-a recunoscut pe Punct după forma lui rotundă, dar prea târziu a ajuns. Acum Piticul îl ținea într-un sac pe Punct. Fugi rapid spre casa lui Linie-Subțire; bănuia că piticul urma să ajungă acolo.
Ajunsă în fața casei lui îl văzu pe Pitic venind. Se ascunse în spatele unui tufiș gros până când acesta dispăru împreună cu Linie-Subțire. A încercat să se calmeze desenând, dar a văzut că desenele erau imperfecte deoarece Punctul și Linia-Subțire au dispărut. Atunci a decis să găsească adăpostul celorlalte creaturi desenate de ea, dar își dădu seama… celelalte creaturi conțineau cu siguranță Punctul și Linia-Subțire deci și ele erau distruse.
Acum un singur lucru mai era de făcut:
– Trebuie să îmi salvez desenele și prietenii! exclamă ea.
Fugi după Linie-Perfectă ca să îl salveze, dar desenul era neschimbat. Ajunse acasă la acesta. Ușa era deschisă.
Margi intră. Fu surprinsă. Acolo erau toate desenele în care se afla și el. Văzu chiar și o ganteră. Spre mirarea ei, nu-și mai amintea când a desenat-o. Atunci își dădu seama că Linie-Perfectă era următoarea țintă. Deschise blocul de desen îngrozită de ce putea găsi acolo.
– Aaaa! exclamă ea și aruncă blocul de desen pe jos. De ce face asta? Linie? UNDE EȘTI?
Margret porni la drum căutând locul unde părea că se află piticul. La un moment dat îl observă.
– IN-TO-LA-LUMEA-LA-PITIC-LA-DESENUL-NU-E-BUN-DE-NIMIC-! urlă el și deveni mic cât o alună.
Margret repetă așa-zisa incantație și… dintr-o dată se trezi într-o grădină. Mare-i fu uimirea când își dădu seama că era chiar grădina ei. Dar acum locul era mai mare decât ea. Zări în depărtare o roșie putredă în care se afla însuși Piticul Urât. Roșia se redecora cu puncte urât aranjate și linii ondulate, negre, linii subțiri care străpungeau inima fetiței ca niște țurțuri ascuțiți și reci.
Margret alerga spre roșia putredă pentru a-l confrunta pe Pitic. Alerga, alerga, alerga și nu se mai oprea, dar tot departe era. Se opri. Apoi își dădu seama că nu putea ajunge cât timp un pas de al ei era cât al unei furnici de mare. Încercă din nou acea incantație, dar nu funcționa. S-a gândit să o spună pe dos și așa a făcut. După câteva momente s-a transfoarmat din nou.
– Am reușit! Acum e momentul să-l prind pe Piticul acela! zise ea pornind la drum.
Făcu doar zece pași și ajunse la el.
– IN-TO-LA-LUMEA-LA-PITIC-LA-DESENUL-NU-E-BUN-DE-NIMIC! repetă ea.
Acum Margret a noastră urca pe Linii-Perfecte, Linii-Subțiri și sărea de pe Puncte pe Puncte. În scurt timp a ajuns la pitic care stătăea pe roșia descompusă. Îmbufnat, privind-o strâmb pe sub sprânceană, a mormăit:
– Pe mine m-ai conturat cel mai urât! La început eram frumos, dar tu mi-ai șters zâmbetul, mi-ai șters hainele curate, mi-ai făcut nasul mare și plin de negi, toate desenele tale au râs de mine și fiecare linie și punct a râs! Acum e momentul să devin frumos!
Punctul și Liniile au început să-l decoreze pe pitic.
– Stai! Ești frumos așa cum ești! Nasul e frumos în stilul lui!… orice detaliu e frumos! Nu există cuvântul urât pe fruntea ta! Desenele mele, (printre care sunt norocoasă să te am și pe tine), au dreptul să creadă ce vor! Dar eu consider că ești frumos așa cum ești! Nu există vre-un desen care să nu poată fi șters! Cel care desenează, desenează ceva ce-i place! Mie-mi place de tine! Nu te schimba!
– Vorbești serios?
– Da Piti-Piticelul-meu!
Cei doi s-au îmbrățișat și au rămas prieteni pentru totdeauna! Și aproape că am uitat… Punct s-a cam îngrășat, după cât a slăbit creând acea roșie putredă, Linie-Subțire a slăbit, dar s-a înălțat după ce s-a întins atât, iar Linie-Perfectă și-a păstrat intacte formele,.. dar atunci când a aflat că nimeni nu-i perfect s-a cam supărat și și-a schimbat numele în Linie.
Aceasta este una dintre poveștile minunate pe care vi le-am spus, de pe Tărâmul Fermecat și Ferecat al Desenelor Frumoase.¹

¹ Pornind de la cele două cuvinte marcate în text am început călătoria în lumea poveștilor. Ele au reprezentat cheia cu care am deschis ușa Fermecată și Ferecată, rostind: „Ce poți face cu două cuvinte?”.

Radu Daniel BOROICA
Școala Gimnazială „George Coșbuc”
Clasa a V-a

N.r.: Lucrare premiată cu locul I, la Concursul „Talente Sighetene”, ediția a IV-a (organizator, Centrul Cultural Sighet), la secțiunea Proză/Gimnaziu.

Vineri, 06 octombrie 2017 și sâmbătă, 07 octombrie 2017, la Sighetu Marmației au fost organizate festivităţile de deschidere a Centrelor de excelenţă la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”, la Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”, la Liceul Tehnologic Forestier şi la Şcoala Gimnazială „George Coşbuc”.

La C. N. „Dragoș Vodă” funcţionează grupele de excelenţă la materiile următoare: limba şi literatura română, limba rusă, limba engleză, limba franceză, matematică, fizică, chimie, biologie, istorie, geografie şi informatică. La Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand” există o grupă de performanţă la limba şi literatura română. La Liceul Tehnologic Forestier există o grupă de industrie de prelucrare a lemnului de la clasic la avangardă. La Şcoala Gimnazială „George Coşbuc” există două grupe de excelenţă, una la matematică şi una la chimie. Trebuie subliniat că la Liceul Tehnologic Forestier a fost înfiinţată grupa de excelenţă începând cu anul şcolar 2017-2018.

La festivitățile de deschidere a cursurilor de excelenţă au participat din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş inspectorii şcolari Gheorghe Maiorescu şi Simona Malearciuc. Cu acest prilej au fost înmânate diplome de excelenţă profesorilor care au predat în cadrul Centrelor de excelenţă în anul şcolar 2016-2017. De asemenea, în cadrul festivităţii a fost lansat volumul colectiv, Compendiu Dincolo de Ştiinţe, un volum ce conţine lucrările de cercetare expuse în cadrul Proiectului Judeţean „Dincolo de ştiinţe” organizat la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”, în luna iunie.

Dorim Centrelor de excelenţă, elevilor şi cadrelor didactice, mult succes în pregătirea activităţii de performanţă!