Wimbledon 2019 și neașteptata idilă a Simonei cu iarba (autor, Dragoș Ardelean)

Wimbledon 2019 și neașteptata idilă a Simonei cu iarba
(Simona Halep – Serena Williams 6-2 6-2)

Ziua de sâmbătă 13 – o zi de mijloc de iulie și de sfârșit de Wimbledon – a devenit prin grația divină a zeilor tenisului și prin prestația vecină cu perfecțiunea a unei imense campioane, ziua în care am plâns cu toții de fericire. Nu și Simona, ea nu plânge așa ușor, cu un șlem – cu două. De asta suntem noi unde suntem și de aia e ea unde e.

Sâmbătă 13 – a fost ziua în care Simona, cea mai bună dintre noi, fata cu ochii verzi sau albaștri (e o discuție nedecisă pe tema aceasta…) și cu privirea scrutând infinitul, atunci când nu e ocupată cu disecția adversarilor, a primit onorurile unei lumi întregi, începând cu protipendada de pe coridoarele elegante de la All England Club și până la ultimul fan umil al tenisului, care cu toții au înțeles că tocmai s-a închis o pagină de istorie pentru a se deschide o alta.

Sâmbătă 13 – a fost ziua în care din fericire, din nou, despre România s-a vorbit altfel.

Ziua în care o poveste care s-a desfășurat într-un permanent crescendo și s-a rotunjit atât de frumos de la un capitol la altul – idila Simonei cu iarba de la Wimbledon 2019 – s-a săvârșit/desăvârșit în singurul mod posibil, cu o prestație desprinsă din manualele de tenis și cu fericirea absolută și întru totul meritată pe chipul româncei, în timp ce picioarele–minunatele, zăboveau după atâta drum, într-o binecuvântată îngenunchere.

Ziua în care Simona – în sfârșit, dar ce ușurare! – a simțit și apoi a crezut cu adevărat ceea ce a tot spus în ultimii ani, în preajma fiecărui meci pe care l-a disputat în fața Serenei Williams. Că are o șansă. Simona avea de o bună bucată de vreme tenisul care îi permitea să o bată pe marea campioană americancă, dacă ar fi înfruntat-o cu adevărat, cu încredere, minte, trup și suflet, așa cum a făcut-o acum.

Răspunsul fetei noastre la faptul că marea masă a specialiștilor acestui sport, nevăzând dincolo de serviciul Serenei – considerat cel mai puternic din istoria tenisului – și de scorul întâlnirilor directe, sec și profund defavorabil Simonei, au considerând-o pe americancă marea favorită a finalei, ei bine răspunsul a fost unul fără echivoc și fără milă. Simona a găsit incredibil modalitatea de a ridica și mai mult nivelul de altfel uriaș al tenisului său – pe care îl arătase în semifinala cu Svitolina. Ea a păstrat liniștea, simțul deosebit al terenului și al mingii și tot ce făcuse minunat până atunci și a adăugat o supradoză de agresivitate în jocul său, cu care și-a surprins adversara și a împiedicat-o să ia inițiativa în majoritatea punctelor, așa cum stătuseră lucrurile mai de fiecare dată între ele.

Când am văzut că de peste fileu, Simona răspundea constant cu retururi lungi și apăsate în picioarele adversarei, la servicii catapultate cu 190 km/h, am știut că o parte din problemă e rezolvată.

Când Simona și-a dat drumul la picioarele nu degeaba considerate ca fiind cele mai rapide din circuit și a început să returneze mingi imposibile din vecinătatea tribunelor laterale, mingi transformate în passing-uri câștigătoare în cros sau în revere în lung de linie – marcă înregistrată Halep, mi-am dat seama că nu multe mai sunt necunoscutele deznodământului acestui meci.
Ultima speranță pentru Serena era să intre cu toată puterea în serviciul româncei – considerat multă vreme punctul nevralgic al jocului său.

Astăzi însă, Simona a excelat și la acest capitol, reușind să nu se expună prea des cu serviciul secund – care oricum, comparativ cu trecutul nu foarte îndepărtat, nu a mai fost decât arareori direct atacabil – și servind minunat cu primul serviciu, excelent plasat, variat ca plasament și efecte, un serviciu la adăpostul căruia Simona și-a construit punctele în liniște. Ea a reușit cu adevărat remarcabila performanță de a nu își ceda serviciul în fața uneia din marile jucătoare la retur din circuit.

Cu Simona „full speed” și securizându-și toate potențialele fisuri din joc, puține au mai rămas de făcut din partea Serenei, cea al cărei tenis nu a avut niciodată potențialul să devină surprinzător.

Într-o zi de 13 care finalmente i-a purtat ghinion, Serena nu a putut decât să aplaude cu uimire dar și cu sportivitate – atât în timpul jocului cât și la final – jocul “out of her mind” izbutit de româncă. A fost cu siguranță cel mai bun joc din carieră pentru Simona, deși în semifinala cu Svitolina, ea se apropiase deja de Everestul tenisului. O execuție sumară aplicată legendarei campioane și deținătoare de recorduri – cum altfel să numesc un meci de doar 53 de minute în care românca nu și-a cedat deloc serviciul oferind o singură minge de break, a făcut doar 3 greșeli neforțate și a lovit din toate pozițiile 13 lovituri direct câștigătoare?!

Într-o zi de 13 iulie, Simona și-a jucat rolul de Oscar pentru care la premiere, alături de trofeu ar fi trebuit să primească și o statuetă, rescriind astfel încă o dată istoria tenisului românesc.

Pe Henman Hill, români fericiți fluturând steaguri tricolore, au primit cu ochii în lacrimi și cu inima neîncăpătoare de-atîta mândrie, salutul Simonei – apărută în balconul luxuriant din spatele tribunei. Cea care tocmai devenise oficial Lady Simona și membră pe viață a exclusivistului și prestigiosului club britanic.

Dragoș ARDELEAN

foto:  siteul oficial Wimbledon




Simona își apără titlul la Madrid!

Simona Halep își apără titlul câștigat anul trecut la Madrid și devine deținătoarea dintr-un singur foc a două recorduri la turneul Premier Mandatory din capitala Spaniei: prima jucătoare care se califică în 3 finale la Madrid și – alături de Serena Williams – jucătoarea care are două trofee consecutive la prestigiosul turneu. Madridul devine turneul Simonei, care reușește în premieră să-și apere un trofeu câștigat. Ea ajunge astfel la un număr de 15 trofee, dintr-un total de 23 de finale și de luni (15.05.2017) se va întoarce pe locul 4 WTA, cu șanse bune de a ajunge în preajma primului loc, în cazul unui succes la Roland Garros coroborat cu rezultatele celorlalte fete din top 5.

Am stat mai calm decât la meciul cu Vinci. Știam că Simona va măcina atâta cât va fi necesar și în 2 seturi sau în 3, va pleca cu victoria, chiar dacă Mladenovic nu prea a cedat până la final. Simona e acum la 100% ăla de care zicea Darren la Indian Wells. În momentul ăsta i-ar administra aproape sigur prima înfrângere Sharapovei, sper să apuce să o facă la Roma.

Simona a căzut puțin pradă tertipurilor adversarei, care se ținea de spate la fiecare eroare și uita să o mai facă atunci când dădea lovituri câștigătoare. Cel mai greu e să joci împotriva unei adversare care îți dă semnale că are o suferință dar pe de altă parte nu renunță, ba chiar continuă să alerge după mingi aproape pierdute. La 2-0 în setul secund, Simona putea tranșa partida, însă și-a pierdut puțin concentrarea din motivul explicat mai sus. Ea i-a permis astfel adversarei să rămână undeva aproape pe tabelă, și apoi pe final de set și-a pierdut avantajul break-ului, iar în tiebreak a fost de-ajuns o clipă de neatenție și puțin noroc de partea franțuzoaicei pentru ca jocul să meargă în set decisiv.

Poate altădată, în trecutul nu prea îndepărtat, Simona ar fi acuzat șocul și ar fi capotat în decisiv, acum însă se vede limpede câștigul pe care l-a înregistrat la capitolul mental după ce, așa cum a recunoscut chiar ea, a participat la niște ședințe cu un mental coach. Ea a luat-o muncitorește de la început, convinsă că armele cu care poate învinge sunt încă în posesia ei. Kiki a apărut un pic stoarsă de energie în setul decisiv, a răsuflat, poate prea devreme, ușurată după ce a scăpat dintr-o înfrângere în 2 manșe, iar Simona a trecut în față rapid cu un break, apoi, spre final, și-a dublat avantajul cu încă unul și, asta a fost. Simona cu moțul ei de samurai cu care a sperat să se ridice fizic mai aproape de a(l)titudinea de gazelă a Kristinei, s-a impus în stil de mare campioană, în fața unei adversare în mare formă, care și-a vândut scump pielea. Întreaga săptămână Simona a rezolvat cu mare succes meciuri complicate, a revenit în unele miraculos și a încheiat apoteotic.

În discursul de la final, Mladenovic a vorbit la superlativ despre performanța româncei, iar Simona i-a mulțumit antrenorului că s-a întors să o antreneze după episodul Miami, când cei doi au avut puncte de vedere diferite la un on court coaching.

Mai e de adăugat că unul din cei doi patroni ai turneului – domnul Ion Țiriac – a încercat să-i repare un pic imaginea șifonată a prietenului de o viață Ilie Năstase, invitându-l pe acesta să participe la festivitatea de premiere, după ce, atât organizatorii de la Wimbledon cât și cei de la Roland Garros, au anunțat că nu îi vor permite accesul la turnee în acest an.

Dexter71

sursă foto: Twitter